Livia Stoica

Atenţie, se închid uşile

Personaje:

Îngerul

Dracul

Dumnezeu

Diavolul

Mama

Tatăl

Copilul

Moartea

Reîncarnarea

Mortul

Femeia

Bărbatul

Ziariști.

Prima scenă: Hellcome.

Personaje: Îngerul, Dracul.

Sala este împărțită în două (Rai și Infern). Într-o parte se află un demon, în altă parte un înger. Fiecare
încearcă să convingă spectatorii să vină În partea lui.

ÎNGERUL e îmbrăcat ca un tocilar de Oxford. Poartă niște pantaloni cu bretele și o cămașă în carouri
încheiată până la gât. Are părul dat cu gel Și ochelari cu ramă groasă. Îngerul are-o carte groasă-n
mână.

Îngerul: Bună seara. Bine ați venit. Poftiți.

DRACUL e îmbrăcat într-un costum lejer de vară. Poartă o cămașă albă, descheiată la primii nasturi,
cu mânecile suflecate. Deasupra cămășii Are bretele și pe cap are o pălărie ușor dată pe spate. E
super bunoc. Dracul fumează și cântă la chitară. Nu spune nimic, din când în când mai Ridică ochii și
face cu ochiul câte unei domnișoare.

Îngerul: Vă promitem o experiență de neuitat. Fericire veșnică.

DRACUL toarnă vin roșu în două pahare. Le oferă unor spectatori.Jocul dintre Înger și Drac mai
continuă câteva minute, timp în care spectatorii sunt lăsați să se așeze unde doresc. O femeie
spectator este oprită.

Îngerul (către spectator): Veniți la noi Aici găsiți nemurirea.

Dracul (venind lângă spectator): Hai cu mine.

Îngerul: Nu te duce. Vrea să-ți ia sufletul.

Dracul: Ntz, ntz, ntz. Cum aș putea să fac așa un lucru unei domnișoare atât de drăguțe? (spre
spectator) Hai cu mine... Stăm cu-actorii-n culise...

Îngerul: Dacă te duci cu el, te paște infernul.

Dracul: Nu există infern. (către spectator, seducător): Există doar aici și-acum, nu-i așa?

Îngerul: Nu-l asculta. Te amăgește. Vino la mine. O să ai viață veșnică.

Dracul: Ce nevoie ai de veșnicie când poți să ai tot ce-ți dorești acum?

Îngerul: Odihnă veșnică, plimbări prin Paradis...

Dracul: Doamne, da′ ce se mai distrează oamenii ăștia. (către spectator) Bem vin, ascultăm muzică...

Îngerul: Te ispitește. Nimic din ce vezi nu-i adevărat.

Dracul (ispititor, către spectator): Crezi că eu nu sunt adevărat?

Îngerul: Viața veșnică.

Dracul: Trăiește clipa.

Îngerul: Hai...

Dracul: Hai...

Se așază și ultimul spectator.. Îngerul și Dracul vor fi pe post de prezentatori. Ce începe unul,
continuă celălalt.

Îngerul: Bună seara și bine-ați venit la... de ce n-avem fum?

Dracul: Fum?

Îngerul: Trebuia s-avem fum la scena asta... Unde e regizorul tehnic?

Dracul: Nu e.

Îngerul: Da′ cine e la tehnic?

Dracul: Ce mai contează cine e la tehnic? Facem fără fum.

Îngerul: Bine, fără fum. Sunetul?

Se aude sunetul. Lumină albastră.

Dracul: De ce e lumina albastră?

Îngerul: Da′ cum trebuia să fie?

Dracul: Roșie.

Îngerul: Păi de ce roșie?

Dracul: Pentru că suntem în Infern?!

Îngerul: Ba nu suntem în Infern... suntem în Paradis.

Dracul: În Paradis e exclus să fim.

Îngerul: De ce să fie exclus? (aparté): Scuze, încă nu știm ce se-ntâmplă-n scena asta. (către Drac) Hai
încă o dată. Am uitat textul, fir-ar să fie.

Dracul: Eu sunt Îngerul...

Îngerul: Iar eu sunt Dracul.

Dracul: Nu, invers. Eu sunt el și el e eu.

Îngerul: Iar timp de o oră și un sfert vom fi gazdele dumneavoastră.

Dracul: Nu chiar o oră și un sfert, doar cât durează scena asta.

Îngerul: Oricum vom fi în culise.

Dracul: Watching you like Big Brother.

Îngerul: Chiar era nevoie să zici asta?

Dracul: Tot timpul de iei de mine. Nu e vina mea că nu știi tu să dezvolți un conflict.

Îngerul: Pardon?

Dracul: Scrie-ți tu piesa ta, da′ nu te mai lua de ce fac eu.

Îngerul: Când m-am luat de ce faci?

Dracul: Tot timpul te ții scai după mine. M-am săturat.

Îngerul: De ce n-ai spus nimic până acum?

Dracul: De complezență. N-am vrut să te rănesc.

Pauză.

Dracul: Nu știu, cred că trebuie să o luăm fiecare pe drumul lui.

Dracul: Ești ciudat.

Îngerul: Cu ce sunt ciudat?

Dracul: Pleacă că-ți stâlcesc mutra aia de înger tembel.

Îngerul: Auzi, te-a durut când ai căzut din Rai?

Dracul îl pocnește pe Înger. Încep și se bat amândoi până la sânge.

Scena 2: Copilul nenăscut.

Personaje: Tatăl, Mama, Copilul.

Copilul plânge.

Tatăl: De ce plânge?

Mama: Io știu de ce plânge Întreabă-l.

Tatăl: De ce plângi, tati?

Copilul: De-aia.

Tatăl: Nu există de-aia. Totul are un motiv pe lumea asta.

Copilul: Eu sunt un concept. Conceptele n-au motive.

Tatăl: Auzi, dragă, zice că e un concept.

Mama: Cum poți să spui așa ceva, mamă? Cum să fii un concept? Nu ești fiul nostru?

Copilul: Păi tocmai asta e problema.

Mama: Adică ți-e rușine că ești fiul nostru? Auzi, Ionele, i-e rușine cu noi.

Tatăl: Mă, nu ți-e rușine puțin? Știi cât s-a chinuit maică-ta ca să fii tu concept? Chiar nu te gândești
deloc la noi?

Copilul: Da′ voi v-ați gândit la mine?

Tatăl: Poftim?

Copilul: Voi v-ați gândit la mine când v-ați jucat de-a mama și de-a tata? V-ați gândit că poate eu nu
vreau?
Tatăl: Adică ce să nu vrei?

Copilul: Să mă nasc.

Mama: Auzi, Ionele, ce zice. Cum adică, mamă, tu nu vrei să-ți cunoști mama?

Copilul: Aoleu, mama, nu mai exagera atât, ce mare lucru.

Mama: Ce mare lucru? Știi câți copii ar vrea să fie în locul tău? Să aibă ce ai tu?

Copilul: Da. Cred că mor de invidie să stea ghemuiți nouă luni de zile în cele mai tâmpite poziții.

Mama: Nu ți-ar fi rușine.

Copilul: Ți-am mai spus că sunt un concept abstract. N-am conștiință, prin urmare n-am rușine.

Mama: Mă, tu chiar vrei să mă omori?

Tatăl: Nerușinatule. Uite ce i-ai făcut maică-tii.

Mama: Stai, Ionele, nu te enerva.

Tatăl: Ia uite cine mă-nvață pe mine. Extraordinar. A ajuns un limbric să-mi țină mie morală.

Mama: Nu-l mai face așa... Te aude.

Tatăl: Să mă audă. Ia uite unde era marele filozof. Nu ești decât un limbric băi, ai auzit? Un limbric
egoist!

Mama: Ionele...
Copilul: Cu ce sunt eu egoist? Că refuz o viață care se termină cu moarte? O viață prestabilită? O viață
într-o lume de cacao în care totul are preț și nimic n-are valoare? Pentru asta sunt egoist?

Tatăl: Vorbește frumos, că nu așa te-am învățat. Și să știi că nu totu-i de cacao pe lumea asta.

Copilul: Dă-mi un singur exemplu.

Tatăl: Maică-ta. N-o fi ea cea mai bună gospodină, da-i o femeie strașnică.

Copilul: Iubirea-i fum.

Mama: Deci căsnicia dintre mine și taică-tu e fum. Auzi, Ionele, ne face țigări.

Tatăl (spre mamă): I-ai dat să bea?

Mama: Mă faci alcoolică?

Tatăl: Nu te fac eu!

Mama: Nesimțit mai ești! Ce facem?

Tatăl: Cu ce?

Mama: Tu n-ai auzit ce-a zis?

Tatăl: Ce-a zis?

Mama: Că nu vrea soție. (către copil) Auzi, mamă, ție îți plac mai mult băiețeii sau fetițele?

Copilul: Nu v-am mai zis că sunt un concept abstract? Nu-mi plac nici băiețeii, nici fetițele. Dacă vreți,
sunt o ființă asexuată.
Mama: Poftim. Ce ți-am zis?

Tatăl: E, las că pun eu mâna pe tine.

Mama: Stai, nu te enerva.

Copilul: Nici măcar nu știi ce-nseamnă asexuat.

Tatăl: Nu mă-nveți tu pe mine ce-nseamnă. Îți arăt eu ție...

Mama: Stai. Poate că are dreptate. Hai să vedem ce-nseamnă.

Se uită amândoi în dicționar. Citesc.

Tatăl şi Mama: Asexuat: Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. Adică cum?

Copilul: Adică nu sunt nici bărbat, nici femeie.

Tatăl: E, las că te fac eu să fii...

Copilul: Mai vedem noi în privința asta.

Tatăl: Ce faci, mă ameninți?

Mama: Ionele, potolește-te! Mamă, stai liniștit acolo. Știi că taică-tu se aprinde repede. Uite, ești ce
vrei tu să fii. Sexuat, asexuat, mama tot te

Iubește. Important e să stai acolo cuminte și să vii când îți vine rândul.

Copilul: Nu.
Mama: Ce nu?

Copilul: Nici nu mă gândesc să vin.

Tatăl: Auzi, dacă nu încetezi cu prostiile mă bag la tine acolo și-ți trag o bătaie de nu te vezi.

Copilul: Hai s-o văd și pe asta.

Tatăl: Vezi c-ai întrecut măsura...

Copilul: Tata, să știi că nu rezolvi nimic dacă te enervezi. În viață tre′ să ai răbdare. Ia exemplu de la
mama.

Tatăl: Dacă nu îl avortezi, îl avortez eu.

Copilul: Da, da! Avortează-mă, avortează-mă!

Mama: Taci din gură, nerecunoscătorule. Te nasc orice-ar fi, ai auzit? Chit că mori dup-aia și tot te
nasc.

Tatăl: De ce să-l naști, dragă? Nu vezi că nu vrea? Lasă-l să rămână concept abstract. Să văd eu cum
mai iese din asta.

Scena 3: Insula fericirii.

Personaje: Dumnezeu, Diavolul.

Dumnezeu și Diavolul fumează un cui. Nu se știe care e care.

D1: Vrei?
D2: Ce-i aia?

D1: Ia și gustă.

D2: Miroase oribil.

D1: Ia și nu mai comenta atâta.

D2 gustă.

D2: Doamne, e groaznic! Are gust de mort.

D1: Ai mâncat mulți morți la viața ta?

D2: Nu mai mulți decât tine.

D1: Să mori tu că n-ai mâncat vreun mort pân-acum!

D2: Ce-ți mai place cârcoteala... Ia zi, ce facem cu ăștia? (arată spre public)

D1: Ce vrei să facem?

D2: Io știu... Da′ așa nu mai merge treaba.

D1: Nu putem să facem alții?

D2: Hai na.

D1: Nu vezi ce fețe au?

D2: Io cre′ că-i judeci prea aspru.

D1: Serios? Și tu cum îi judeci?

D2: Io nu-i judec.

D1: Hai, frate, mă lași cu vrăjeala?

D2: Nu-i nici o vrăjeală. Chiar nu-i judec. De-asta și vin la mine.

D1: Ei na. Vin la tine pentru că s-au săturat să-și tot ia țeapă de la viață. Hm, mă-ntreb dacă există
conceptul de țeapă. Cum ar fi să existe? În lumea Ideilor, alături de Adevăr, Bine, Frumos, să fie și
ideea de țeapă. Nu ți s-ar părea tare?

D2: Mda...

D1: Fii atent. La-nceput a fost Cuvântul, da?

D2: Da.

D1: No, de unde vine?

D2: De unde vine Cuvîntul?

D1: Nu Cuvântul. Ideile în general.

D2: Ideile...

D1: Uite, Platon zice că vin dintr-o altă lume. Și dacă suntem de acord cu Platon, noi am contemplat
ideile înainte de a ființa pentru că altfel nu s-ar explica cum putem avea acces la ele. Deci nu numai
că ne-am născut cu conceptul de țeapă, dar l-am și contemplat.

Pauză scurtă.
D2: Scuze că te-ntrerup din dialectica ta, crezi că am putea să ne-ntoarcem la ale noastre?

D1: Da, scuze.

D2: Deci? Ce facem?

D1: Oare unde s-ar încadra Muia? La Bine, Frumos sau la Adevăr?

D2: Ai multe dileme din astea?

D1: Io zic să facem alții.

D2: Exclus.

D1: Hai că n-ai ce face într-o săptămână.

D2: Hai, forțeaz-o.

D1: Îi mai schimbi și tu la față.

D2: Nu poți să schimbi lumea după cum vrei tu.

D1: Păi atunci hai să ne dăm demisia.

D2: Trebuie să aleagă ei înșiși.

D1: Și cum propui s-aleagă?

D2: Ca la prezidențiale.
D1: Io sunt Hillary. Poți să fii tu Trump.

D2: Vorbim un pic despre noi...ce-am mai făcut...

D1: Ar fi fain să fie și un moment artistic.

D2: Vrei să le dansăm?

Heblu. Cei doi dansează pe Lambada. Se reaprinde lumina.

D1: Mai ai multe idei din astea?

D2: Hai, recunoaște că ți-a plăcut.

D1: N-ar strica să facem puțină cercetare înainte, să vedem ce-și doresc. Ia adu-i încoace.

D2: Yes, Mr President.

D1 pleacă. Se oprește în mijlocul scenei nedumerit.

D1: Pe toți?

D2 (ironic). Da, adu-i pe toți 7 miliarde 295 milioane 963 de mii 230 de persoane.

D1: Câte mii ai spus?

D2: Fă și tu un sondaj. (ironic) Câte mii...

D1: Am înțeles.

D1 se pregătește să plece. Se oprește iar în mijlocul scenei.

D1: Doar Europa? Sau și Asia?

D2: Ce treabă avem noi cu Asia?

D1: Deci numai Europa, da?

D2: Da.

D1 pleacă.

D2: Auzi? Încearcă fără Ankara, Nisa, Paris, München, Brussels, Madrid...

D1: Fără Ankara, Nisa, Paris...

D2: Ah. Și fără Anglia.

D1: Fără Anglia.

D2: Da. A scăzut mult lira cu Brexitul.

D1: Altceva?

D2: Atât.

D1 se pregătește să plece.

D1: Stai! Vezi, nu lua și tu toți bolnavii... te uiți să fie într-o condiție cât de cât bună..
D2: Fără bolnavi.

D1 pleacă. D2 rămâne singur pe scenă.

D2: Oare o exista și ideea de Idee?

În timp ce merge spre culise: Eu să fiu o idee... și să am idei ca idee...(râde) ce idee!...

Heblu.

Scena 4: Wishlist.

Personaje: Voce 1 (femeie), Voce 2 (bărbat), Voce 3 (femeie), Voce 4 (bărbat), Voce 5 (bărbat).

Mai multe personaje pe scenă. Sunt așezați pe scaune. Lumina trece de la unul la altul.

Voce 1: Să fac prăjituri. - fran

Voce 2: Să am o casă a mea. miru

Voce 1: Aș sta și aș face prăjituri toată ziua. ionut

Voce 2: Aș sta în ea nemobilată o săptămână după care m-aș apuca s-o mobilez. nick

Voce 5: Doar trei dorințe? angelo

Voce 4: Să scap de corporație. Daria

Voce 5: Fizice sau ne-fizice? mara

Voce 5: Să joc pe scenă la TNB! fabi

Voce 4: Să am bani să călătoresc. angelo

Voce 1: Să mă mut cu iubitul meu. fran

Voce 3: Să scriu o carte. miru

Voce 5: Să ajung la Carnavalul de la Rio. ionut

Voce 3: Kit de supraviețuire pentru femei: ce să faci când bou′ nu te sună. nick

Voce 1: Să îmi găsesc meseria potrivită. angelo

Voce 3: Să fiu într-o relație cu unu’ la fel de nebun ca și mine. daria

Voce 5: Să mă întorc în trecut. mara

Voce 5: Să pot citi gândurile oamenilor! fabi

Voce 3: Să-mi trimită un mesaj în care să-mi spună că mă iubește. Rebe

Voce 5: Să-l iau ostatec pe ăsta care-mi împlinește cele trei dorințe ca mâine să-i cer altele. fran

Voce 3: Mda. Nu mi-a scris nici un mesaj. Să nu mai aud niciodată de el. miru

Voce 5: Să afle fiecare om din lume ce e iubirea adevărată (inclusiv eu). ionut
Voce 3: Să sufere! Porcu′ dracului! nick

Voce 5: Să mă gândesc la cele mai mișto dorințe în momentul acesta. angelo

Voce 4: Să-mi repar motorul. daria

Voce 4: Să fiu liber. fabi

Voce 1: Să nu mă nasc! fran

Pauză. Toată lumea se întoarce spre cel care a spus asta. Se uită la el/ea cu suspiciune.

Voce 1: Să hie bărbații cum ierau odată! Să se duieleze pentru fimeia lui! nick

Fetele aplaudă.

De aici replicile pot fi spuse aleatoriu. Crescendo.

Voce 2: Să pot să împlinesc dorințele oamenilor! fabi

Voce 3: Să nu uit lucrurile frumoase pe care le-am trăit. Mara

Voce 4: Să îl fac pe tata mândru. fran

Voce 1: Liniște, căldură și iubire. Sunt destul de seci, da’ sunt ale mele. miru

Voce 3: Să fiu fericită. ionut

Voce 2: Să dau pe-afară de fericire. nick

Voce 3: Să-mi fac teatrul meu. angelo

Voce 5: S-ajung în Africa. daria

Voce 1: Să-mi deschid o cafenea. mara

Voce 3: Să am un iaht cu care să văd toată lumea. fabi

Voce 2: Să am bucătar și șofer personal Ionut

Voce 5: Să joc cu Al Pacino. fran

Voce 3: Să iau Nobelul. miru

Voce 4: Să iau Oscaru′. ionut

Voce 2: Să iau orice premiu. nick

Voce 1: Să câștig la Loto. angelo

Voce 2: Să am bani. daria

Voce 3: Să am super mulți bani. mara

Voce 3: Cât să-mi deschid teatrul. fabi

Voce 5: Să mă dau cu parapanta. fran

Voce 2: Să fac rafting. miru

Voce 1: Să fac bungee jumping. inout

Voce 3: Să urc Everestul. nick

Voce 4: Să joc într-un musical pe Broadway. angelo

Voce 2: Să stau la bere cu Obama. daria

Voce 1: Să stau la bere cu Dalai Lama. mara

Voce 1: Să fiu liberă. fabi

Voce 2: Să fiu bogat. Nicolas

Voce 3: Să fiu iubită. fran

Voce 4: Să aflu ce-nseamnă fericirea. miru

Voce 5: Hai să mergem să mâncăm că nu mai pot. ionut

Cei cinci se ridică și merg spre culise. Voce 1 se oprește în mijlocul scenei.

Voce 1: Să trăiesc o dragoste rusească... Să stăm îmbrățișați toată viața ca o cafeluță cu o felie de
pâine prăjită. Iac-așa. nick

Cei cinci vin și-o trag cu forța.

Voce 5 (către public): Scuze. nick

Scena 5: Interviu cu Moartea.

Personaje: Moartea, Reîncarnarea, Femeia, Bărbatul, Mortul, Ziariști.

Moartea se află la o conferință de presă. E îmbrăcată excentric, ca un star de cinema, în blană și cu

ochelari de soare. Poartă un dres negru fin cu dungă la spate și stiletto în picioare. O femme fatale,
rimelată, cu eșarfă la gât, unghii roșii, ruj roșu aprins. Are părul prins în coc și un portțigaret. Este
trecută de prima tinerețe, dar arată într-un mare fel. O grămadă de paparazzi se îngrămădesc în jurul
ei. Îi fac poze. I se întind reportofoane din toate părțile. Moartea vorbește într-o limbă pe care n-o
înțelege nimeni.

Ziarist: Un număr semnificativ din populație vă consideră un pericol și o amenințare la adresa vieții
lor personale. Ce aveți de gând să faceți în această privință dacă câștigați alegerile prezidențiale
mondiale? -fran

Moartea: J en du sein c est que la voit eh...

Ziarist: Avem vreun traducător? -miru

Mortul: Pot eu să traduc.

Ziarist: Dumneavoastră sunteți...? fabi

Mortul: Mort.

Ziarist: Ce interesant. Și cum e? fabi

Mortul: Este o experiență de neuitat.

O femeie: Ăla nu-i Paul?

Un bărbat: Care Paul?

Femeia: Paul al nostru.

Bărbatul: Nu – el.

Femeia: El e, tu!

Bărbatul: Paul al nostru n-avea barbă.

Femeia: Și-o fi lăsat-o să crească.

Mortul: O recomand călduros tuturor celor care...

Femeia (strigă): Paul!

Mortul se oprește.

Femeia: Paulică, tu ești maică?

Mortul: Săru-mâna tanti.

Se îmbrățișează.

Bărbatul: Hai, noroc, Paule! Ce mai faci?

Mortul: Ce să fac, bre, supraviețuiesc.

Bărbatul: Cum e acolo, te descurci?

Mortul: Fac și io ce pot.

Femeia: Ai tot ce-ți trebuie?

Mortul: Am. Stai liniștită.

Bărbatul: Ia zi... cum e când ajungi?

Mortul: Nimic. Te-ntreabă câteva chestii.

Bărbatul: Auzi, da’... sentința cum se dă?

Mortul tace.

Bărbatul: Hai, mă, Paule, doar ne cunoaștem de atîta timp...

Mortul face semn că e ascultat.

Bărbatul: Noroc! Vorbim.

Ziarist: V-am întrerupt. Spuneați că... fran

Moartea: Caput.

Mortul: O să trăiască mai puțin.

Moartea dă din cap a negare.

Mortul: Deloc?

Moartea încuviințează.

Ziarist: Spuneți-ne, lucrați după o metodologie anume? miru

Moartea: Oui. Je cours le syrou dans le pan et apres je sort de me touche. C′est un question de
melanjer tous les joujou. Quand meme eh... aussi de raver les surplus de matiere grise qui s′emmene
là bas. C′est tous.
Mortul: Nu.

Ziarist: Vi s-a-ntâmplat să vă îndrăgostiți? fabi

Mortul: Est-ce que ca c′est passé pour vous? De tomber amoureux?

Moartea: Ah oui, Paris... (recită) Ô Mort, vieux capitaine, il est temps! Levons l’ancre! Ce pays nous
ennuie, ô Mort! Appareillons! Baudelaire.

Mortul: Da, Paris... moarte, moarte... Baudelaire.

Ziarist: Ați putea să ne spuneți ceva cu privire la relația dumneavoastră cu Timpul? fran

Moartea (își dă jos ochelarii, își aprinde o ţigară): We love each other.

Ziarist: You love him or he loves you? miru

Moartea: We love each other. It′s mutual.

Ziarist: Is it true you also had a secret relationship with Eros? fabi

Moartea (fumând): Are we here to talk about my personal life?

Își stinge țigara și își pune înapoi ochelarii.

Mortul: Bun, dacă nu mai sunt întrebări pentru morții aici de față...

Bărbatul: Am eu una. N-o luați și pe soacră-mea cu voi?

Ziarist: O secundă. Ce părere aveți despre războiul care se petrece în momentul de față? fran
Moartea își dă jos ochelarii să vadă cine a pus întrebarea. Nu zice nimic, apoi își pune din nou
ochelarii.

Mortul: Păi dacă nu mai sunt întrebări...

Se aude o voce.

Vocea: Numai puțin... Ce părere aveți despre nemurire?

Toți întorc capul spre cel care-a pus întrebarea. Este o tipă în jur de 40-45 de ani, trecută de prima
tinerețe, dar superbunoaocă. Micuță de statură,

Dar foarte armonioasă și tonifiată. E îmbrăcată într-un body de balet cu dres alb pe dedesubt. Are
părul prins în coc, picioarele goale și o salteluță

Roz pe care face yoga.

La auzul acestei întrebări, Moartea își dă jos ochelarii. Moartea și Femeia se privesc un timp, apoi se
îmbrățișează ca și cum nu s-ar mai fi văzut

De mult. Își vorbesc într-o limbă pe care n-o înțelege nimeni.

Mortul: Dânsa este o prietenă mai veche.

Reîncarnarea (aparté): Mă scuzați, am uitat să mă prezint. Zen mamma.

Moartea (râzând ușor malefic, dar nu exagerat): Oh la la! Ne-am luat nume de scenă? Adevărul e că
Reîncarnarea suna teribil de provincial.

Reîncarnarea (pe un ton foarte pacifist): Scumpa mea... ce faci? Ești bine?

Moartea: Văd că ți-ai schimbat look-ul de când nu ne-am văzut.

Reîncarnarea (aparté): Nu-i ușor să faci ce face dânsa.

Reîncarnarea se apucă să facă yoga. Stă în tot felul de poziții dubioase.

Reîncarnarea: În viață contează spiritul, nu trupul.

Moartea:. De-a dreptul fascinant!

Reîncarnarea: Important nu e în ce te reîncarnezi, ci faptul că spiritul este nemuritor.

Moartea: Apropo de asta, ce mai face bunica ta?

Reîncarnarea: E bine.

Moartea: Mda? Nu prea părea în apele ei când am văzut-o. Îh, mirosea îngrozitor! Nici n-am putut s-o
ating.

Reîncarnarea: I-ai făcut ceva bunicii mele?

Moartea: O, dar cum aș putea să-i fac ceva? Doar e nemuritoare, nu?

Reîncarnarea (către public, cu duioșie și bunătate): Dragilor, suntem lumină. Ființe în devenire.
Spiritul nostru este liber. Nu are limite. Fiți liberi

Ca pasărea cerului! Ca pescărușul deasupra mării. Și zburați! Zburați!

Moartea (aplaudând): Splendid!

Reîncarnarea (face o incantație de yoga): Ohmmmmmmmmmm... (după ce se liniștește) Va trebui să-
nveți că există forțe mai presus de voința

Omului.

Moartea (râzând): Cine, tu?

Reîncarnarea: Dedică-ți viața ajutării aproapelui. N-ar fi rău dacă te-ai implica în niște activități
sociale.

Moartea: Ți se pare că nu sunt activă pe plan social?

Reîncarnarea: Trebuie să înveți să oferi ca să poți primi. Adevărata bogăție a unui om este sufletul
său.

Moartea (aplaudând): Bra-vo. De-a dreptul emoționant. Păcat că nu e și Buddha aici. I-ar fi plăcut
tare mult.

Reîncarnarea: N-o să te schimbi niciodată.

Moartea: Iar tu o să te schimbi mereu.

Scena 6: Copilul născut.

Personaje: Tatăl, Mama, Copilul.

Tatăl: Ți-am spus să-l lași acolo.

Mama: Iar începi?

Tatăl: Păi nu vezi ce zice? Că-i concept... că asexuat..

Copilul: Tata, să știi că m-am mai gândit și... vreau să mă nasc.

Tatăl: Ghinion. Nu mai vreau eu.

Mama: Ionele!

Tatăl: Da′ ce, io-s la cheremul lui? Când am chef să mă nasc, când nu mai am chef... da′ să nu se mai
nască.

Mama: Hai, mă, Ionele, c-a greșit... e și el mic...

Tatăl: Mic, mic, da′ al dracu’.

Copilul: Mă întreb oare pe cine moștenesc.

Tatăl: Ce mamă de bătaie ai lua dac-ai fi aici... vai de capu′ meu.

Mama: Ionele!

Tatăl: Ce atâta Ionele. A ajuns-un mucos să-mi dea lecții de viață!

Mama: Nu-l mai face așa. Te aude.

Tatăl: Să mă audă.

Pauză scurtă.

Tatăl: Și ce te-a făcut să te răzgândești?

Copilul: M-am îndrăgostit.

Tatăl: Opa! Stai că devine interesant. De cine te-ai îndrăgostit?

Copilul face o pauză.

Tatăl: Aud?

Copilul: Mama, îi spui tu sau îi spun eu?

Tatăl: Ce să-mi spună?

Mama: ... ai fost foarte stresat și n-am vrut să te încarc și eu cu...

Copilul: Hai, mama, spune-i odată.

Tatăl: Ce să-mi spui?

Mama (după o pauză scurtă): ... O s-avem gemeni!

Copilul: Surpriză!

Tatăl rămâne perplex.

Copilul: Felicitări tata. Acum în loc de unu, o să ai două concepte abstracte.

Tatăl (aparté): Nu, vând tot și mă mut la țară.

Copilul: Ce, tata, nu te bucuri?

Tatăl (aparté): Cât poa′ să coste un teren?

Copilul: Doi asexuați. Ce zici de asta?

Tatăl (aparté): Nici n-aș avea nevoie de mult. Un hectar îmi ajunge.

Mama: Zi și tu ceva.

Tatăl (aparté): Sau să-mi iau o rulotă?

Mama: Ionele, m-auzi?

Copilul: Hai, tata, nu te mai face că n-auzi.

Mama: Ionele, ești bine?

Tatăl (aparté): Da, o să-mi iau o rulotă. Am văzut și la mâna-a doua.

Mama: Ionele?

Copilul: Tata?

Tatăl: Ai zis ceva?

Mama: Ce-i cu tine? Te simți bine? Ești cam palid.

Tatăl: Da, da, sunt bine.

Copilul: Dar nu te bucura așa mult, tata. Mai lasă și pentru maternitate.
Mama: Nu-l mai zgândări și tu. Nu vezi că se simte rău?

Copilul: O, sărăcuțul. A muncit mult la concepere.

Mama: Dacă nu te potolești, nu mai primești nimic de mâncare. Uite ce i-ai făcut lui taică-tu. Sper că
ești mulțumit.

Copilul: Da′ ce-am făcut?

Mama: Ai reușit să-l scoți din minți. Acum n-o să mai vorbească o săptămână. Dacă nu pleacă și de-
acasă.

Copilul: Să plece. Și-așa nu făcea nimic.

Mama: Cum poți să vorbești așa de taică-tu?

Copilul: Da′ el cum poa′ să vorbească așa de mine? Și nici măcar nu știu dacă e tatăl meu.

Mama: Ce-ai spus?

Copilul: De unde știu eu că e tatăl meu?

Mama: Obrăznicătură.

Mama începe să plângă.

Copilul: Hai, mă, mama... n-am vrut să spun că...

Mama: Ce n-ai vrut să spui? Ce??

Copilul: Iartă-mă...
Mama: Asta sunt eu în ochii tăi?

Copilul: Iartă-mă... sunt și eu stresat cu venirea asta...

Mama: Ești stresat? Hai nu mă-înnebuni.

Copilul: Dacă vorbești pe tonul ăsta, n-o să putem discuta.

Mama: Auzi, pe mine să nu mă iei cu chestii de-astea Eu nu sunt taică-tu.

Copilul: Voiam să-Ți spun să mă-nțelegi și pe mine... nici mie nu mi-e ușor.

Mama: Da′ ce-i așa greu să stai nouă luni și să mănânci?

Copilul: Nu e vorba despre asta.

Mama: Dar despre ce e vorba?

Copilul: Mi-e și mie frică.

Mama: De ce?

Copilul: De tot ce urmează...

Mama: O să fie bine. Ai încredere în mama ta.

Copilul: Mama?

Mama: Da?

Copilul: Să știi c-am glumit cu asexuatu′.

Mama: Știam eu. S-a ambalat degeaba taică-tu.

Copilul: Îmi plac mai mult băiețeii.

Heblu.

Ultima scenă: In the death car, we′re alive.

Personaje: Îngerul, Dracul.

Îngerul: Bună seara.

Dracul: Welcome again!

Îngerul: Ne bucurăm că ați rămas alături de noi până la final.

Dracul: This is the end.

Îngerul: Dacă aveți ceva de spus, acesta este momentul.

Dracul: It′s now or never.

Îngerul: De ce vorbești în engleză?

Dracul: Nu știu, așa mi-a venit.

Îngerul: Hai să păstrăm, totuși, o singură limbă.

Dracul: Ok.
Îngerul (către Drac): Nu știu, ar trebui să facem ceva?

Dracul: Ce să facem?

Îngerul: Un moment de final.

Dracul: Păi nu-i ăsta finalul?

Îngerul: Da, ăsta e, dar mă gândeam la un final care să marcheze finalul.

Dracul: Vezi, de asta nu vin oamenii la tine. Vorbești prea mult în metafore.

Îngerul: Nu zău?

Dracul: Relaxează-te! Ești super rigid. Ia-o și tu mai ușor. Let it be.

Îngerul: Let it be?

Îngerul: Deci pe tine chiar nu te interesează de ce se-ntâmplă-n lume?

Dracul: Băi... nu!

Îngerul: Pe mine da.

Dracul: Uită-te ce e-n jur. Chiar crezi că poți schimba ceva?

Îngerul: Măcar încerc.

Dracul: O să mori încercând.

Îngerul: Lumea poate fi schimbată.

Dracul: Tu-ncerci să-i schimbi, nu eu.

Îngerul: Da, în bine.

Dracul: Am văzut. Cu cât suferiți mai mult, cu atât sunteți mai aproape de fericirea supremă. Mișto
discurs.

Îngerul: Nu-nțelegi nimic.

Dracul (uitându-se spre public): Auzi?

Îngerul: Ce?

Dracul: Parc-ar fi niște oameni care oftează.

Îngerul: S-or fi plictisind. (către public) Încheiem imediat.

Dracul: Nu, nu... cred că-s niște uși.

Îngerul: Niște uși?

Dracul: Daa, niște uși care se tot închid... cum sunt alea de la metrou, știi?

Îngerul: Hm!
Dracul: Știi despre ce vorbesc?

Îngerul: ...?

Dracul: Zgomotul ăla specific.

Îngerul: ...?

Dracul: Tu nu circuli cu metroul?

Îngerul: Nu prea. Mai mult cu-avionul.

Dracul: În fine! Ziceam doar că e un Zgomot specific de uși care se-nchid. Ca Și cum s-ar închide
pentru totdeauna. Și Mai e și vocea aia super enervantă care-ți Zice: „atenție, se-nchid ușile!”

Îngerul: Hm. Păi și asta ce-nseamnă?

Dracul: Nu știu, ce-nseamnă?

Heblu.

Pe fundal se aude piesa „In the Death Car” de Goran Bregovic.

SFÂRȘIT