NOAPTEA ASASINILOR

De Jose Triana

Lalo
Cuca
Beba
Cand joaca alte personaje decat ale lor, trebuie sa aiba simplicitate si spontaneitate.
Pentru a deveni alte personaje nu au nevoie de accesorii. Este vorba despre figurile
unui muzeu in ruina.

Act I
Lalo, loveste gongul, Cuca se sperie
Cuca: (lui Beba, aratandu-l pe Lalo) Ce-i asta?
Beba: (indiferenta, observandu-l pe Lalo) A-nceput spectacolul…
Lalo: Un doi trei am numarat
Am ucis un imparat, randunici pe cate un ram ce frumoase fete am...se trece in
marsul mortuar dupa ce aprinzi prima lumanare: pam pam....
Lalo: Inchide uşa! (lovindu-şi pieptul exaltat) Un asasin! Un asasin!
Eu i-am omorat. Priveşte: lumanarile, …florile. O sa plezneasca salonul de atatea
gladiole. Florile preferate ale mamei! Ah! Nu ar putea sa se planga! Odata morţi i-am
tratat cu mult respect … I-am imbracat chiar eu. Şi n-a fost uşor: corpuri rigide,
vascoase, lipicioase… Am sapat cu mainile mele groapa adanca, o groapa imensa…
(zambeşte) Nu vroiam sa-i mai vad, nu vroiam sa-i mai vad. Inţeleg ca inca ţi-e frica
Cuca: (stergand praful) Ma plictisesc copilariile!
Lalo: Copilarii! O crima? Numeşti asta copilarie? Are un sange rece extraordinar!
Vorbeşti sincer surioara?
Cuca: Da.
Lalo: Atunci dupa tine, ce-i serios?
Cuca: Trebuie sa ma ajuţi sa curaţam casa asta. Camera asta e o cocina!
Lalo: Crezi ca, dand din maturica aşa, o sa ajungi departe?
Cuca: Oricum, mai bine dacat nimic…
Lalo: Pune scrumiera la locul ei!
Cuca: Scrumierele stau pe masa şi nu pe scaun!
Cuca: Nu incepe iaraşi, Lalo!
Lalo: (ia scrumiera, o pune pe scaun) (ia vaza şi o pune pe jos). In casa asta,
scrumiera sta pe scaun şi vaza pe jos.
Cuca: Şi scaunele?
Lalo: Pe mese!
Cuca: Şi noi?
Lalo: Noi plutim, cu picioarele-n sus şi capul in jos!
Cuca: Fantastic! …Bravo, hai sa stam in cap. Ai numai idei minunate, traim intr-un
basm cu zane! Daca ma enervezi iese scandal…Du-te!
Lalo: Nu vrei sa te ajut? Aş putea…sa te ajut…
Cuca: Opreşte-te! Nu complica totul!
Cuca: Nu te-nţeleg. Nu-nţeleg nimic! Plutesc intre confuzii. N-are nici un sens! Ce sa
spun? Ce sa fac? Nu mai ştiu nimic…De altfel, unde o sa duca toate astea? Mi-e frica
de ce-i mai rau!
Lalo: Iar frica ta! Baga-ţi bine in creierul tau micuţ de gasca, dacavrei sa te joci,
trebuie sa te arunci in situatie
Cuca: Uşor de spus…dar sa spui e una şi sa traieşti e alta…e altceva sa traieşti…
Lalo: Nu-i adevarat: undoi trei am numarat...
Cuca: Uite, scaunul asta! Dumnezeu ştie de cand nu l-am mai şters! E plin de sange!
Ce oroare!
Lalo: Ce ruşine (apropiindu-se mieros, cu subinţeles) Tot timpul imi spun: “Trebuie
curaţat…trebuie” şi apoi facem tot timpul altceva, nu ştiu ce, prostioare… şi iata, iata!
De ce nu-ncerci tu?
Cuca: (in genunchi langa scaun) Nu te baga!
Lalo: Incerc!
Cuca: Nu insista!
Lalo: Doar un moment!
Cuca: Nu vreau!
Beba, care pana acum curaţa nişte mobile uitate in spate, vine cu un suras ermetic.
Beba: Vad cadavrele şi nu pot sa-mi cred ochii! Fermecator spectacol! Mi se ridica
parul in cap. Nu vreau sa ma gandesc. Niciodata nu m-am simţit mai fericita. Priviţi…
zboara. Se desfac in aer!
Lalo: Au venit invitaţii?
Beba: Urca pe scari.
Lalo: Cine-i?
Beba: Margarita şi batranul Pantaleone.
( Cuca, continua sa curete, uneori ii observa)
Lalo: (dispreţuitor) Nu-mi plac oamenii aştia! (violent). Cine i-a chemat? Cine dracu
i-a chemat?
Beba: Nu ştiu nimic! Nu ma privi aşa! Jur ca nu eu!
Lalo: Atunci ea!
Cuca: (vazandu-şi de treba) Eu!
Lalo: Tu, da, tu!
Beba: Poate s-au hotarat singuri sa vina!…
Lalo: Nu-ncerca sa o aperi! (Cucai, care-şi şterge sudoarea cu mana) Da, tu!
Intotdeauna tu. Tot timpul ne spionezi! Ne urmareşti paşii, gesturile, vorbele şi chiar
şi gandurile! Tot timpul ne spionezi! In spatele perdelelor, uşilor, ferestrelor ...copilul
mamii…mica sclifosita care vrea sa ştie totDe ce? Ce vrei?
Cuca: Eu, Lalo, eu…mie, asculta, eu…Lasa-ma-n pace!
Lalo: Ce cauţi? De ce eşti de partea mizerabililor?
Cuca: Sunt prietenii mei.
Lalo: Prietenii tai! Mi-e rau! E perfect stupid ! Ridicol!Daca eşti duşmanul nostru,
arata-ţi dinţii! Muşca! Revolta-te macar!
Cuca: Opreşte-te!
Lalo: Hai!
Cuca: Ma enervezi!
Lalo: Puţin curaj!
Cuca: Nu pot.
Beba: Las-o-n pace!
Cuca: Nu-i vina mea, aşa suntem. Nu pot sa ma schimb! Aş vrea!
Lalo: Eşti o cretina!
Beba: Ba poti. Intotdeauna- I aşa la-nceput. Hai zi ma joc cu Beba si cu Lalo!
Cuca: Nu
Beba: Pana la urma totul pare uşor…Hai zici?
Cuca: Da.
Beba: Bravo, foarte bine!Du-te acolo.
Lalo: Ia te uita ce surpriza!
Beba: Eşti mai bine? (Cucai, care face da din cap)
Lalo: (salutand persoane imaginare) Intraţi…intraţi va rog…(stragandu-le mainile)
Bunaziua Pantaleone. Ce mai faceţi…? Sunteţi bine? Ce va mai face artrita?
Lalo: (catre Beba) Au venit sa ne surprinda…
Cuca: (catre personajele imaginarer) Buna ziua, Margarita…
Lalo: (catre Cuca) Au venit adulmecand sangele…
Beba: (catre personajele imaginare) Ce mai faceti?
Cuca: (lui Lalo) Vezi totdeauna raul.
Beba: (catre Cuca jucand mama) Nu aprinde inca. (Personajelor imaginare) Astmul
este o maladie pirotehnica…Sunt sigura ca face ravagii in lume.
Lalo: Ei Pantaleone? Nu ne-am vazut de mult timp. Ei Margarita? V-aţi pierdut?
Beba: (catre invitati) Şi uzina? Cum merge uzina voastra
Cuca: (catre invitati) Şi vezica voastra, va face neplaceri?
Beba: Nu v-aţi operat inca sfincterul?
Cuca: Vai, dar, cum, cum…Nu-i posibil! Şi hernia?
Lalo: Sunteţi stralucitoare, Margarita! In plina forma! Fibromul dumneavoastra
creşte?
Beba: Ce frumoasa sunteţi! Primavara va da un nu ştiu ce…o aura particulara…
ceva…nu ştiu…o anume vitalitate…E cald, nu-i aşa? Ma doare stomacul. A,
Pantaleone, sunteţi un nazdravan! Da, un nazdravan! Nu faceţi pe nevinovatul. Negul
dumneavoastra e foarte şic. Fotogenic!
Lalo: (jucand pe Pantaleone) Sa nu exageram…nu cred. Anii, anii te distrug puţin
cate puţin, şi-ntr-o buna zi nu mai eşti decat o zdreanţa. Asta-i cel mai rau. Daca m-ai
fi cunoscut inainte! Ah ce vremuri bune! Anii mei nebunatici…De s-ar putea intoarce.
Dar nu trebuie sa te bazezi pe asta. Azi am o uşoara durere aici (abdomen). Ca o
inţepatura. Ca un varf de ac. Copiii nu mai respecta nimic. Dar nici batranii nu iarta
nimic.
Beba: (jucand Margarita). Ei, hai, nu spune asemenea lucruri, sa vedem…Nu se
vorbeşte de funie in casa spanzuratului. Ce-or sa creada tinerii aştia frumoşi şi
draguţi? (Cucai) Apropie-te draguţo. De ce te ascunzi? De ce ţi-e frica? L-ai vazut pe
bau-bau? Hai aici. Nu face pe prostuţa, draguţa. Zi-mi ceva. Parinţii tai, unde sunt?
Unde-i mama ta?
Lalo: (sarind, violent) Vedeţi? Ce v-am spus? Pentru asta au venit! Sunt prietenii tai.
Da-i afara.
Beba: (jucand Margarita) A, dar n-o sa plec aşa de repede. Sunt foarte obosita.
Mama ta sigur o sa-mi dea nişte frunze de patlagina şi o bucaţica de gaiac.
Lalo: Cuca, spune-le sa plece. S-o ştearga. Afara. Plecaţi, valea! Afara!
Cuca: Nu fi badaran!
Beba: (jucand Margarita) Ne alunga! Ce infamie! Diavolilor!
Beba: (invitatilor) Are nervii slabi…
Beba: Doctorul i-a recomandat multa odihna.
Cuca: Ce lipsa de tact, de politeţe…de tot.
Beba: E un atac neaşteptat.
Cuca: Nu meriţi nici o indulgenţa.
Beba: (invitatilor) La revedere, Margarita! Noapte buna, Pantaleone. Nu uitaţi, mama
şi tata sunt la ţara, nu ştim cand…speram sa se intoarca curand. La revedere. La
revedere.
Lalo: Du-te spune-le. Mama! Tata! Mamica, tati! Nu sta, du-te! Susura-le in urechi!
Or sa-ţi fie recunoscatori cu siguranţa! Fuga! Ciuma!
Cuca: Un doi trei am numarat....
Lalo: Bravo fetelor! E singura solutie! Vrau sa fac un anunt de astazi scaunul acesta,
nu va mai sta aici va sta aici!Tata şi mama nu admit acest gen de lucruri. Toate
gandurile, toate dorinţele mele, pentru ei sunt absurde. Vor ca totul sa ramana
nemişcat, nimic sa nu-şi schimbe locul. Dar asta e imposibil, pentru ca tu, Beba şi cu
mine… (strigand)Nu putem sa admitem un asemenea comportament! Bebba tu ti de
sase! (schimba) Işi imagineaza ca eu fac asta pentru a-i contrazice, din teribilism,
pentru a-i umili.
Cuca: Intr-o casa trebuie ca mobilele……
Lalo: Nu are sens. Casa asta, mobilele, la ce bun toate, daca noi nu suntem nimic? Tu
crezi ca esti o vaza de flori? Ţi-ar placea sa te scoli şi sa descoperi intr- o zi ca nu eşti
decat o vaza? Eu sunt un cuţit? Am eu fata de cutit? Beba-i o scrumiera? Nu, totul e
perfect stupid. Pune-te aici. Pune-te acolo. Fa asta, fa ailalta. Eu vreau viaţa mea,
vreau zilele mele, orele, minutele. Sunt ale mele. Vreau sa merg, sa fac ce-mi place.
Dar am mainile legate, picioarele legate, ochii legaţi. Casa asta e tot universul meu. In
fiecare zi imbatraneşte, e mai murdara, pute. E vina lor. A mamei şi a tatalui. E trist,
dar aşa e. Şi nici o secunda nu le-ar trece prin cap ca s-ar putea şi altfel. Şi ţie nici
atat.
Cuca: Te-au ingrijit intotdeauna, recunoaşte, intotdeauna te-au iubit.
Lalo: Refuz sa fiu iubit aşa. Am fost totul pentru ei, mai puţin o fiinţa in carne şi
sange.
Beba: (din spate, jucand tatal) Lalo, de azi, vei spala podelele, imi vei coase hainele.
Fii atent, mama e bolnava, trebuie sa se ocupe cineva de astea.
Cuca: Ţi-au dat totul!
Lalo: Cu ce preţ…?
Cuca: Ce altceva voiai? Amintesteti cat castiga tata! 90 de pesos pe luna. Dar domnul
avea pretentii!
Lalo: De ce m-au facut sa cred ca sunt mai bun decat ceilalti? Ne dau o camera un pat
si mancare si cred ca asta ajunge! Trebuie sa le fii recunoscator. Mi-au spus-o de mii
de ori, pana mi s-a facut greaţa: “Ce noroc ca ai niste parinţi ca noi, doar copiii de
bani gata duc asemenea viaţa…”
Cuca: Aşa sunt, ce sa-i faci?.
Lalo: Eu vreau sa putem spune: “facem asta” şi sa o facem, daca ratam: ”Cu atit mai
rau, o sa incercam sa facem mai bine”, daca reusim: “e bine cu cat mai bine, hai sa
trecem la altceva”. Sa putem face şi reface, sa incercam fara sa fim supuşi la tot felul
de reguli, sa nu trebuiasca sa ma gandesc ca viaţa mi-a fost doar imprumutata, ca n-
am nici un drept asupra ei. Ştii ce inseamna sa poţi sa te gandeşti? Sa decizi, sa
acţionezi fara sa ţii seama de altceva decat de propria voinţa?
Cuca: Dar noi nu putem.
Lalo: Nu putem! Nu putem! Şi tu mereu acelasi refren. De-un milion de ori ma faceţi
sa-l inghit!
Cuca: Tata şi mama au dreptate.
Lalo: Şi eu am dreptate şi dreptatea mea e la fel de importanta ca a lor.
Cuca: Te revolţi?
Lalo: Da!
Cuca: Contra lor?
Lalo: Contra tot.
(Beba repeta apariţia tatalui; trebuie exploatata cu maximum de plasticitate.)
Beba: Lalo, de azi vei spala si vei calca. E o rezoluţie adoptata de mama ta şi de
mine! Uite perdelele, feţele de masa si pantalonii de lucru. Vei curaţa oliţelele de
noapte. O sa te supui, iţi jur ca o sa te supui! Auzi?
Cuca: Fugi! De ce nu te salvezi?
Lalo: Unde dracu sa fug?
Lalo: Nu, nu ştiu sa merg pe strada, recunosc. Ma incurc, ma ratacesc. De altfel,
straniu , cum ajung pe strada, parca dispar. Nu m-au invaţat nimic. Totdeauna m-au
inşelat.
Lalo: Lumea pe care o cunosc se afla aici! Nu o sa ma mişc de aici.
Cuca: Eşti gata sa o iei de la inceput…
Lalo: De cate ori e nevoie…
Cuca: O sa mergi pana la capat?
Lalo: E singura soluţie.
Cuca: Nu ţi-e frica de poliţie? Crezi ca o sa-I duci de nas singur?
Lalo: Nu ştiu…poate…
Cuca: Şi cum o sa faci?
Lalo: Aşteapta şi vei vedea…
Cuca : Nu conta pe mine. Eu o sa-I apar cu unghiile şi cu dinţii. Nu ma intereseaza
poveştile tale. Accept dinainte ce o sa-mi ceara parinţii, pe mine nu ma deranjeaza.
Imi da tot ce vreau chiar din pasarile in zbor. Daca vrei tu fa pe incapaţanatul, cu atat
mai rau pentru tine. Tata are dreptate, eşti ca pisica, inchizi ochii sa nu vezi mancarea
care ţi s-a dat. Iesi de acolo! N-o sa-ţi fac jocul niciodata! Nu conta pe mine, nici tu.
Doamne fereşte-ma de un asemenea descreierat lipsit de masura! Ei sunt batrani, şi
cunosc viaţa mai bine ca mine, mi se pare vexant, da, umilitor… Au luptat, s-au
sacrificat, merita respectul nostru. Daca cineva e imptriva in aceasta casa fara indoiala
ca trebuie sa fie aşa. Eu o sa ma opun!
Lalo: Bravo, foarte bine, perfecta scenuţa.
Beba: Merita un premiu.
Lalo: Sa inventam unul.
Beba: Tanara promisiune.
Lalo: E o imbecila.
Beba: E senzaţionala.
Lalo: O idioata.
Beba: O sfanta.
Cuca: Bateţi-va joc! Va veni şi vremea mea şi atunci nu voi avea mila!
Lalo: Aşa? Ce vei face?
Cuca: Voi face ce-mi place, asta-i tot.
Lalo: Avorton!
Cuca: Nu tu comanzi!
Cuca: Am unghii şi dinţi!
Lalo: Sa-ti intre bine in cap in casa asta eu comand! Tampito!
Cuca: Lasa-ma!
Lalo: O sa ma asculţi?
Beba: Urlete, totdeauna urlete! Nu mai pot. Am venit aici sa-I ajut, sa ma amuz, dar
nu mai ştiu ce sa fac. Ma-nvart ca un titirez… ţipetele astea din nimic, pentru un pahar
cu apa, un sapun picat pe jos, pentru un şervet murdar, pentru o scrumiera sparta, s-a
oprit apa, nu mai sunt roşii. Nu inţeleg cum se poate trai aşa. Exista lucruri mai
importante, nu-I aşa? Norii, copacii, animalele, ele pentru ce exista? La ce servesc?
Intr-o zi ar trebui sa se opreasca tot vacarmul asta, macar o zi… Alerg la fereastra şi
ma aplec, mama ţipa o data cu tata: “ fereastra jegoasa, praful, tot jegul asta! La ce
visezi afurisit-o? Intra inauntru, o sa raceşti!” Dau drumul la radio: “consumi prea
mult curent. Luna trecuta am platit atat, cealalta atat, nu putem cheltui atata! Inchide
radioul! Zgomotul asta ma innebuneste”. Cant: “salonul nu este salon”, mama ia foc,
urla ca o vita injunghiata mama şi tata ţipa la Lalo, Lalo la mama, mama la Lalo, Lalo
la tata, tata la Lalo. Iar eu nu mai pot. Ma ascund aici. Iar voi ceilalti nu va sinchisiţi.
Discutaţi, ca şi cum casa asta s-ar reface din vorbe, doar din vorbe…pana la urma va
suparaţi şi voi. Nu mai pot. Plec. Lasa-ma. Nu vreau sa ştiu nimic. Sunt surda şi
oarba. Moarta, sunt moarta.
Lalo: Beba! Daca ai vrea sa ma ajuţi poate ne-am putea salva.
Beba: Da, daca o facem azi!
Lalo: Azi Chiar azi!
Lalo ia doua cuţite, verifica ascutişul şi incepe sa le ascuta.
Cuca: Nu mergeţi mai departe! Te rog Beba!
Beba: (joaca vecina barfitoare) Ce sa mai zic, Cacha? A aparut in ziar. Da fetiţa, da,
Margarita si Pantaleone au vazut tot, tot, in detaliu, sangele tot…Mi-au povestit.
Lalo, cu cuţitele: ric-rac, ric-rac.
Beba: (joaca beţivul) Pantaleone si Margarita ştiu tot. Ce nefericire. In numele
Dumnezeului lui Dumnezeu! Şi sa zici ca nu se pot aduce pe lume asemenea monştri.
Au ramas acolo, liniştiţi. Nefericit cel ce incalzeşte un şarpe la inima. Ai vazut
fotografia? Pe prima pagina?
Lalo: Ric-rac.
Beba: (joaca pe Margarita) Am ajuns la 9, 9:30. Cea mai buna ora pentru vizite, şi
draga ma crezi daca vrei, de abia intrata, mi-am spus, “se intampla ceva ciudat aici!”
Ştii cum sunt, am fler… Nimic nu-mi scapa…Şi efectiv, ce spectacol! Draga, ce
spectacol! Sange, sange, peste tot, peste tot. Era inspaimantator. Uite-mi parul, inca
mai e sculat in cap. Nu stiu drag, nu mai pot…uite. Oribil şi rigola aia cu singe. Sa nu
crezi. Mi se pare ca erau şi seringi. Nu-i aşa Panta? Şi fiole, tinerii aştia au ceva
putregai in sange şi asta de mult. Biata Consolacion, intreab-o pe Angelita, intreab-o
ce a vazut acum cateva zile… Ce oroare! Nişte parinţi aşa buni, aşa devotaţi. Lalo, el
e capu’. Nu e nici o indoiala. El a tras sforile. El, nimeni altul. Daca ai vedea cuţitul!
Daca ai vedea ce cuţit. De sacrificator la abator. Doamne din ceruri.
Lalo: Ric-rac.
Beba (jucand Pantaleone): I-am spus şi Margaritei… I-am spus: “Draga, te rog, un
pic de discreţie. Imediat vorbeşte de copii, de viaţa scumpa, de murdaria vremurilor…
Ştiţi cum e, nu-I aşa? Poate sa vorbeasca aşa, fara sa respire ore in şir. Ei, ei bine, ei
nu. Nu e adevarat. Ei, adica el Lalo. Cu toate ca uneori imi spun, cum poţi sa ştii cine
este vinovatul. Dar eu, batrane, aproape aş jura. Cat despre fetiţe, vezi tu, tinerele, ei
bine, nu cred. Daca ai fi vazut faţa lui Lalo…ce aer! Incredibil! O furie. Incredibil.
Diavolul in persoana. Inca un pic şi ne-ar fi stalcit in bataie… şi eu cu artrita mea…
Ar fi meritat sa vezi. Sa faca toate crimele posibile, e treaba lui, conştiinţa lui, mie nu-
mi pasa. Dar sa se ia de noi?! Sa-l pazeasca Dumnezeu! Canalie degenerata. Ah
colega, daca ai fi vazut mlaştina de sange… Şi mirosul, mirosul. E ciudat nu-I aşa?
(cu un uşor ras isteric) Din fericire nu l-ai vazut. E oribil, oribil, da, oribil este
cuvantul potrivit. Cu toate astea trebuie sa facem ceva. Sa potoleasca impotriva fiului
denaturat. Ce crezi?
Lalo: Ric Rac.
Cuca (vanzatoare de ziare): Ultimele ştiri! Asasinatul din strada Apodeca. Luaţi
doamna! Nu rataţi domnişoara! Un fiu de 30 de ani şi-a omorat parinţii. Priviţi
sangele curs. Suplimentul conţine toate fotografiile. (cantat) Şi-a tranşat batranii cu
40 lovituri de cuţit. Cereţi ultimele ştiri! Iata fotografiile parinţilor nevinovaţi. Nu
pierdeţi. O crima aşa de frumoasa! E respingator domnule “Progresul”. “Progresul”,
luaţi”Progresul”. Ultimele ştiri! Oribil masacru.
Lalo: Ric, rac, ric, rac.
Beba (jucand tatal) Lalo!
Lalo: Da tata!
Beba:Ce faceai nenorocitule?Ce-ai la spate? Un cutit?
Beba: Da-mi-l! Invers! (Ii ia cuţitele) Tot timpul ticaloşiile astea. Taie nu? Poate te-ai
gandit sa omori pe cineva? Raspunde! Nu ramane proţapit ca un cretin! Crezi ca poţi
sa faci orice? Crezi ca o sa te las sa faci orice-ţi trece prin minte. Cand o sa te decizi
sa ma asculţi. Nu vezi ca mama ta sufera, e bolnava, nu mai poate. N-ai nici un
respect pentru parinţii tai? (il impinge spre un scaun) Stai jos Taci! N-ai nici un pic de
consideraţie pentru parinţii tai. Eu, care ţi-am dat totul! Fiu nerecunoscator! Eu care
m-am sacrificat tot timpul. Da, mama ta imi reproşeaza uneori ca ies cu colegii de
serviciu. Din cauza ta am ratat afaceri, din cauza voastra a tuturor. Treizeci de ani de
sacrificii. Treizeci de ani in spatele unui birou de minister, batjocorit de superiori,
suferind mii de privaţiuni! Nu am un costum acatarii, nici un pantof sa ies seara şi uite
Eşti incapabil sa spui ce vrei? Ce faceai?
Lalo: (tremurand) Citeam…
Cuca (jucand mamaAlberto, nu-l bate. Ma bucur ca s-au intamplat toate astea. Sunt
fericita, nici nu poţi şti. Unde-s ascunşi banii din bufet? I-ai luat? I-ai cheltuit? I-ai
pierdut? Hoţule, eşti o canalie. Mizerabilule! O sa-i spun tatalui tau. Nici o vorba.
Daca afla te omoara. Sfanta Fecioara, ce am facut sa fiu pedepsita aşa? Da-mi banii.
Hai da-mi banii. Da-mi sau chem poliţia. (il cauta in buzunar) Hoţule. Hoţ blestemat.
O sa-i spun tatalui tau. Trebuie sa te bata. Sa te paruiasca. La casa de corecţie!
Beba (din spate, fetiţa): Mama, mama, ce-i un elefant?
Lalo (tatal): Beba, hai aici. Mainile. Trebuie sa-ţi tai unghiile. Cand o sa fii şi tu
mai…cicivlizata?(Cucai) Da-mi foarfecele mama. Saru mana mama mi-am luat0o
singur! (Cuca ii spune la ureche) Ce? Ce spui? E adevarat? (Cuca şi Lalo o privesc
urat pe Beba) E adevarat ce spune ma-ta? Mami? Ţi-ai ridicat rochita şi ţi-ai aratat
chiloţii unor mucoşi? Jegoasa mica! (Cuca surade) O sa te… O sa devii o curva! Dar
nu atat cat sunt eu in viaţa. Unde-I frati-tu? Lalo, Lalo!…
Cuca: (mama) Alberto bate cineva!
Lalo: sa ma duc eu mama sa deschid?
Lalo: Intraţi, intraţi, Angelita. E intotdeauna o placere se va vedem…
Cuca (mama): Zi draga, zi ce-ai paţit, ce-I papuşa? (Bebei)
Lalo: (catre Angelita) Hai, hai, fara amabilitaţi Angelita, sunteţi ca acasa! Aşezaţi-va,
va rog.
Cuca: (mama) Stai bine, fata mea? Micuţa mea, draga mea. Vrei o perna? Eşti bine
aşa? Nu vrei sa te intinzi?
Lalo(jucand tatal): Ah, Angelita, daca-aţi şti cum e cu copii.
Cuca (jucand mama): Alberto, cred ca, scuzaţi-ma daca va neglizej, dar cred ca-I e
rau la burta.
Lalo (jucand tatal): I-ai luat temperatura?
Lalo: Ce va spuneam? Mai rai ca diavolii. Dar cu mine, n-au incotro. Am o mana de
fier şi un bici, ei, in sfarşit… e un fel de a spune, desigur.
Cuca: Alberto!
Lalo: Ce Are draga are febra?
Cuca: Nu stiu!
Lalo:Da-I o ceaşca de ceai de muşeţel.
Cuca: Nu vrea nimic.
Lalo: Forţeaz-o.
Cuca: Vomita orice-I dai.
Lalo: Fa-I un ceai tare.
Lalo: (tatal, cu o cana in mana) Bea, vrei sau nu vrei, bea! Fir-ar al dracului de copil!
Beba: Lasa-ma! Sunteţi nişte monştri! Nu mai vreu sa fiti mamica si taticu!
Cuca: Nu da atenţie… E mai bine Alberto.
Cuca (se apropie de Beba): Aţi mai vazut aşa ceva? Ca şi cum o torturam. Uitaţi cat
sunt de ravaşita. N-am avut timp sa fac nimic azi. Ah, vor sa ma omoare… Ce batalie
Angelita, ce batalie… Da. Bun. Da, da, da. Ar trebui patru ochi. Ce spun patru! Cinci,
opt, zece. Trebuie supravegheaţi, spionaţi, sa-I pandeşti tot timpul. Sunt in stare de
cele mai rele murdarii.
(Lalo vine cu un voal de mireasa deşirat. O imita pe mama sa in faţa altarului. Beba
canta un marş nupţial. Ambiguitate.)
Lalo (jucand mama): Mi-e frica Alberto, mi-e frica. Parfumul florilor, muzica. E
multa lume, nu-I aşa? Dar sora ta Rosa, n-a venit, nici verişoara Lola… Nu ma
iubesc! Oh! Ştiu Alberto, ştiu. Ştiu ca spui orori despre mine şi despre mama. Au spus
ca e… In sfarşit, orori, nu ştiu. Dar tu, ma iubeşti, nu-I aşa? Ma gaseşti frumoasa? Ma
doare burta… Uite-l pe doctor şi soţia sa. Crezi ca-şi dau seama de starea mea? Aş
muri de ruşine daca s-ar şti. Uite cum rad fetele lui Espinoza, curvele. Alberto, mi-e
rau la inima. Ţine-ma. Nu ma calca pe trena. O sa cad. Vreau sa-mi smulg copilul asta
din pantece, tu ai decis sa il avem. Eu nu l-am vrut. Cad Alberto,cad! Mor de rusine, e
penibil. Nu trebuia sa ne casatorim azi. In alta zi, nu conta in care. Azi nu, e
imposibil. Ah! Muzica asta, imi face greaţa! Uite, mama ta pleaca. Baborniţa ipocrita.
Pantec blestemat! Mi-aş smulge fatul asta din pantec!
Cuca: (jucand mama) Ma dezguşti! (luandu-i voalul) Cum am putut sa aduc pe lume
asemenea monstru? Mi-e ruşine de tine, de viaţa ta! Vrei sa te salvezi? Nici o
indoiala, n-o sa te salvezi niciodata. Sufoca-te! Crapa! Crezi ca o sa suport sa ma
critici in faţa vecinilor? Drept cine te iei? Scuza-ma Angelita, va rog nu plecaţi! De
cate ori nu te-am rugat sa ma ajuţi, sunt atatea de spalat, de curaţat: vasele, dulapurile,
praful, oglida, trebuie sa coasem, sa brodam sa carpim. Pleaca! Vrei sa intorci casa cu
susul in jos? Nu o sa-ţi permit, nici dupa ce o sa mor! Scrumiera pe masa! Vaza, pe
masa! Nu, da ce crezi? O sa-i spun imediat lui tac’tu! Mizerabilule! Ce te-ai face fara
noi? De ce te plangi? Ne iei drept imbecili? Nu suntem nici mai buni nici mai rai
decat alţii! Daca vrei sa comanzi, afla ca nu eşti pe calea cea buna, te asigur. Ştii cate
sacrificii, cate concesii am facut sa ramana casa asta in picioare? Nu o sa renunţam
aşa uşor la drepturile noastre! Daca vrei sa pleci, pleaca! Eu o sa-ţi fac bagajele! Ştii
pe unde e uşa! Du-te! Pleaca!
(Cuca ramane cu spatele la public, Lalo se apropie de masa şi observa cuţitul cu
indiferenţa. Il ia, il mangaie: Il infige in mijlocul mesei!)
Lalo: Pana cand? Pana cand Doamne?
Lalo se ridica, cu un gest brusc smulge cuţitul din masa, işi priveşte surorile şi
alearga spre spatele scenei.)
!
(Cuca si Beba canta: “Salonul nu este salonul. Salonul e bucatarie” stau cu spatele
la public, urla in timp ce se prabuşesc in genunchi.)
Lalo: (cu cuţitul in mana) Liniste. (Surorile canta: Salonul nu este salon, salonul este
bucatarie, dormitorul nu e dormitor, dormitorul e birou) Acum ma simt bine,
liniştit… Mi-ar placea sa dorm, sa dorm fara sfirşit. Dar asta maine. Azi mai avem
multe de facut. (Ii scapa cuţitul din mana) Ce simplu a fost pana la urma. Intri in
camera, incet, varful degetelor. Cel mai mic zgomot poate declanşa o catastrofa.
Inaintezi suspendat in aer. Cuţitul nu tremura, nici mana. Ai incredere. Dulapurile,
patul, perdelele, vazele, covoarele, scrumierele, totul te impinge spre corpurile goale,
gafainde, balacindu-se in ticaloşie. Bun, acum trebuie sa spalam sangele. Trebuie
spalaţi si imbracaţi. Sa umplem casa de flori. Apoi sa sapam o groapa mare şi sa
aşteptam sa vina ziua de maine. Ce simplu poate fi, ce teribil poate fi…
(Cuca ia cuţitul şi il şterge.)
Cuca: (Catre Beba) Cum te simţi?
Beba: (Catre Cuca) Aşa şi aşa…
Cuca: Mai curand penibil.
Beba: Vezi ce ciudat, te joci te joci si pana la urma se intampla deaadevaratealea!
Lalo:Inchide usa! Un asasin sunt un asasin!