CHELNERUL MUT

de Harold Pinter
traducerea Sânziana Stoican

Personaje : Ben
Gus

Spațiul: O cameră de la subsol. Două paturi lipite de perete. Între cele două paturi, un lift
pentru servire, închis. În stânga, o ușă care dă înspre bucătărie și baie. În drepta o ușă care dă
înspre un coridor.

Ben stă întins pe patul din stânga și citește ziarul. Gus stă pe patul din dreapta și își leagă
șireturile, cu dificultate. Amândoi sunt îmbrăcați cu cămașă, pantaloni și bretele.

Liniște

Gus își leagă șireturile, se ridică, cască și începe să pășească foarte încet spre ușa din stânga.
Se oprește, privește în jos și își scutură piciorul.
Ben își coboară ziarul și îl privește. Gus îngenunchează și își dezleagă siretul de la un pantof
și își scoate încet pantoful. Se uită înăuntrul lui și scoate de acolo o cutie de chibrituri turtită.
O scutură și o examinează. Privirile li se întâlnesc. Ben își ridică ziarul, foșnindu-l și se
reapucă de citit. Gus pune cutia în buzunar, se apleacă, își pune pantoful și își leagă siretul.
Iese pe ușa din stânga.
Ben trântește ziarul pe pat și se uită lung după el. Ridică ziarul și se întinde pe spate citind.

Liniște.

Din stânga se aude un lanț de wc care este tras de două ori, dar nu curge apa.

Liniște

Gus reintră, din stânga, și se oprește în dreptul ușii, scărpinându-se în cap. Ben trântește
ziarul.

Ben: Căcat! (ridică ziarul) Ce zici de asta? Ascultă aici! (se referă la ziar) Un bărbat în vârstă
de optzeci si șapte de ani a vrut să traverseze strada. Dar era foarte mult trafic, știi? Și el
neștiind cum să se strecoare printre mașini a decis să se târască pe sub un camion.

Gus: Ce-a făcut?

Ben: S-a târât pe sub un camion. Un camion care staționa.

Gus: Nu?

Ben: Camionul a pornit și a trecut peste el.

Gus: Și, zi mai departe!

Ben: Atât scrie aici.

Gus: Fugi de aici.

Ben: Ți se face și greață, nu?

Gus: Cine l-a sfătuit să facă un lucru ca asta?

Ben: Un bărbat de optzeci și șapte de ani să se târască pe sub un camion!

Gus: E de necrezut.

Ben: Scrie aici negru pe alb.

Gus: Incredibil.

Liniște.

Gus scutură din cap și iese. Ben se întinde la loc și citește. Lanțul de la wc mai este tras o
dată, dar apa tot nu curge. Ben fluieră la un articol din ziar.

Gus: (reintră) Vreau să te întreb ceva.

Ben: Ce tot faci acolo?

Gus: Păi, eu doar -

Ben: Și ceaiul?

Gus: Tocmai mă duceam să-l fac.

Ben: Păi, hai du-te, fă-l.

Gus: Da, o să-l fac. (Se așează pe un scaun. Meditativ) Pot să spun că a pus o veselă foarte
frumoasă de data asta. E așa cu un fel de dungi. Are o dungă albă. (Ben continuă să citească) E
foarte frumoasă. Foarte frumoasă. (Ben întoarce pagina) Știi, așa în jurul ceștii. În jurul
marginii. În rest e toată neagră, știi. Și farfurioara e neagră, cu excepția părții din mijloc, acolo
unde vine ceașca, unde e albă. (Ben citește) Iar farfuriile mari sunt la fel, știi. Numai că au o
dungă neagră – farfuriile – care traversează exact mijlocul. Da, sunt chiar impresionat de
veselă.

Ben: (continuând să citească) La ce-ți trebuie farfurii? Oricum n-o să mănânci.

Gus: Am adus câțiva biscuiți.

Ben: Păi, atunci mai bine i-ai mânca repede.

Gus: Mereu aduc câțiva biscuiți. Sau o plăcintă. Știi că nu pot să beau ceai dacă n-am și ceva
să mănânc.

Ben: Păi, atunci fă ceaiul odată, vrei? Trece timpul.

Gus: (Gus scoate un pachet de țigări turtit și gol și îl examinează.) Ai vre-o țigară? Cred că eu
am rămas fără. (Aruncă în sus pachetul și se apleacă în față sa-l prindă) Sper să nu fie o treabă
lungă de data asta. (Țintind cu grijă aruncă pachetul sub patul lui) Ah, voiam să te întreb ceva.

Ben: (trântind ziarul) Căcat!

Gus: Ce-i?

Ben: Un copil de opt ani a omorât o pisică!

Gus: Fugi de-aici.

Ben: E un fapt. Ce zici de asta? Un copil de opt ani să omoare o pisică!

Gus: Cum a făcut-o?

Ben: Era și fată.

Gus: Și cum a făcut-o?

Ben: A – (Ridică ziarul și-l studiază) Nu scrie.

Gus: De ce?

Ben: Stai un pic. Scrie doar – Fratele ei, în vârstă de unsprezece ani, a văzut incidentul în timp
ce se ascunsese în magazia cu scule.

Gus: Zi mai departe!

Ben: E extraordinar de ridicol.

Pauza.

Gus: Pun pariu că el a facut-o.

Ben: Cine?

Gus: Fratele.

Ben: Cred că ai dreptate.

Pauză.

Ben: (trântind ziarul) Ce zici de asta? Un băițel de unșpe ani să omoare o pisică și să dea vina
pe surioara lui mai mică! Iți vine să – (Se oprește cu dezgust și aranjează ziarul)

Gus: (se ridică) La ce oră o să ia legătura cu noi? (Ben citește) La ce oră o să ia legătura cu
noi?

Ben: Ce tot ai? Poate fi în orice moment. În orice moment.

Gus: (se mută lângă piciorul patului lui Ben) Tot voiam să te întreb ceva.

Ben: Ce?

Gus: Ai observat cât timp îi ia rezervorului să se umple?

Ben: Ce rezervor?

Gus: De la wc.

Ben: Nu. Îi ia mult timp?

Gus: Îngrozitor de mult.

Ben: Păi, și ce-i cu asta?

Gus: Ce crezi că are?

Ben: Nimic.

Gus: Nimic?

Ben: O fi având flotorul stricat, asta-i tot.

Gus: Ce are stricat?

Ben: Flotorul.

Gus: Nu? Chiar?

Ben: Așa aș zice.

Gus: Zi mai departe! Mie nu mi-a venit asta în minte. (Gus se îndreaptă încet spre patul lui și
apasă salteaua) N-am dormit deloc bine azi, tu cum ai dormit? Patul asta numai pat nu-i. Și mi-
ar mai fi prins bine încă o pătură. (Vede o fotografie agățată pe perete) Opa, ce-i asta?
(Uitându-se la ea insistent) 'Primii unsprezece' Cricketers. Tu ai văzut asta, Ben?

Ben:(citind) Ce?

Gus: Primii unsprezece.

Ben: Ce?

Gus: E aici o fotografie cu primii unsprezece.

Ben: Ce primii unsprezece?

Gus: (studiind fotografia) Nu zice.

Ben: Faci odată ceiaul ăla?

Gus: Mie mi se pare că-s cam bătrâni.

Gus se plimbă prin toată camera, privește peste tot.

Gus: Nu mi-ar plăcea să locuiesc în fundătura asta. Măcar dacă ar avea o fereastră ca să vezi și
tu cum arată pe afară.

Ben: Pentru ce îți trebuie fereastră?

Gus: Păi, mie îmi place să am măcar un pic de priveliște, Ben. Face timpul să treacă mai ușor.
(Se plimbă prin cameră) Adică, vii într-un loc când afară e încă întuneric, vii într-o cameră pe
care n-ai mai văzut-o niciodată, dormi toată ziua, îți faci treaba, și apoi pleci iar când se face
noapte. (Pauză) Mie îmi place să mă uit la peisaj. Și n-ai niciodată ocazia să faci asta în
meseria noastră.

Ben: Dar ai concediu, nu?

Gus: Doar două săptămâni.

Ben: (aplcaându-și ziarul) Mă omori. Dacă te-ar auzi cineva cum vorbeși ar crede că lucrezi în
fiecare zi. Cât de des avem noi o treabă? O dată pe săptămână? De ce te tot plângi?

Gus: Da, dar trebuie să fim pe fază totuși, nu? Nu poți să ieși din casă că s-ar putea să primești
un apel oricând.

Ben: Știi care e problema ta?

Gus: Care?

Ben: N-ai preocupări.

Gus: Ba am preocupări.

Ben: Care? Spune-mi una din preocupările tale.

Pauză.

Gus: Am preocupări.

Ben: Eu de exempul. Care sunt preocupările mele?

Gus: Nu știu. Care?

Ben: Am tâmplăria. Am navomodelele. M-ai văzut pe mine vreodată stând degeaba. Eu nu stau
degeaba niciodată. Știu foarte bine cum să-mi ocup timpul. Și când primesc un apel, sunt
pregătit.

Gus: Nu te saturi uneori de toate astea?

Ben: Să mă satur? Din ce cauză?

Liniște

Ben citește. Gus caută în buzunarul hainei, care atârnă pe pat.

Gus: Ai vre-o țigară? Eu am rămas fără. (Din stânga se aude apa trasă la wc.) Auzi-o. (Gus se
așează pe patul lui) Nu, adică, nu spun că vesela nu e bună. Este. Este foarte frumoasă. Dar
asta e singurul lucru bun pe care pot să-l spun despre locul ăsta. E mai rău decât ultimul. Îți
amintești de ultimul loc în care am fost? Ultima oară, unde era? Acolo cel puțin era un radio.
Nu, acuma cinstit vorbind. Nu prea mai pare să-i pese de confortul nostru în ultimul timp.

Ben: Când ai de gând să te oprești din trăncănit?

Gus: Poți să faci reumatism într-un loc ca ăsta, dacă stai mult.

Ben: Nu stăm mult. Fă odată ceaiul ăla, vrei? O să trebuiască să ne apucăm de treabă imediat.

Gus ridică o geantă mică de lângă pat și scoate o cutiuță cu ceai. O examinează și privește în
sus.

Gus: Auzi, tot voiam să te întreb.

Ben: Ce dracu mai e acum?

Gus: De ce ai oprit mașina azi dimineață, în mijlocul drumului?

Ben: (coborând ziarul) Credeam că dormeai.

Gus: Dormeam, dar m-am trezit când ai oprit. Ai oprit, nu? (Pauză) În mijlocul drumului. Era
încă întuneric, nu-ți amintești? M-am uitat pe geam. Era ceață peste tot. M-am gândit că poate
vrei să dormi un pic, dar tu stăteai țeapăn prtivind în față, ca și cum ai fi așteptat ceva.

Ben: Nu așteptam nimic.

Gus: Cred că am adormit la loc. Ce s-a întâmplat? De ce te-ai oprit?

Ben:(ridicând ziarul) Ajungeam prea devreme.

Gus: Devreme? (se ridică) Cum adică? Am primit apelul, nu, și ne-a zis să pornim imediat. L-
am primit. Am plecat pe loc. Deci cum puteam să ajungem prea devreme?

Ben: (încet) Cine a preluat apelul, eu sau tu?

Gus: Tu.

Ben: Ajungeam prea devreme.

Gus: Prea devreme pentru ce? (Pauză) Adică cineva trebuia să iasă înainte ca noi să intrăm?
(Examinează așternuturile) Mi s-a părut mie că așternuturile astea nu arătau prea curate. Mi s-a
părut mie că au un miros urât. Eram prea obosit să observ când am intrat azi dimineață. Dar
asta e un pic prea mult, nu e? Nu vreau să-mi împart așternutul cu nimeni. Ți-am spus eu că
lucrurile au luat-o la vale. Adică, întotdeauna am avut așternuturi curate în care să dormim până
acum. Am observat asta.

Ben: De unde știi că nu erau curate? Ai stat toată ziua în ele, nu?

Gus: Ce, vrei să zici că ăsta ar putea fi mirosul meu? (miroase așternuturile) Da. (se așează
încet pe pat) Ar putea fi mirosul meu, cred. E greu să-ți dai seama. Nu prea știu exact cum
miros eu, asta e problema.

Ben: (referindu-se la ziar) Căcat!

Gus: Auzi, Ben.

Ben: Căcat!

Gus: Ben.

Ben: Ce?

Gus: În ce oraș suntem? Am uitat.

Ben: Ți-am spus. Birmingham.

Gus: Fugi de-aici! (se uită cu interes prin cameră) Asta e în Midlands. Al doilea cel mai mare
oraș din Marea Britanie. N-aș fi ghicit niciodată. (pocnește din degete) Auzi, e vineri azi, nu? O
să fie sâmbătă mâine.

Ben: Și ce-i cu asta?

Gus: (entuziasmat) Am putea să mergem să vedem un meci cu Villa.

Ben: Joacă în deplasare.

Gus: Nu, chiar? Țțaaa! Ce păcat.

Ben: Oricum, nu e timp. Trebuie să ne ducem imediat înapoi.

Gus: Păi, am mai făcut asta mai demult, nu? Am mai rămas o noapte și ne-am dus la un meci,
nu? Să ne relaxăm puțin.

Ben: Lucrurile au devenit mai stricte, prietene. Au devenit mai stricte.

Gus bombăne aproape inaudibil, ca pentru el.

Gus: Am văzut odată un meci în cupe în care Villa a luat bătaie. Cu cine juca oare? Tricouri
albe. Era unu egal la pauză. N-o să uit niciodată. Echipa adversă a câștigat la penalty. Aia da
dramă. Da, a fost un panalty discutabil. Foarte discutabil. Da, oricum au luat bătaie cu doi la
unu din cauza lui. Erai și tu acolo.

Ben: Nu eu.

Gus: Ba da, erai acolo. Nu-ți amitești penalty-ul ăla discutabil?

Ben: Nu.

Gus: A căzut chiar în careu. Dar apoi au spus că doar se prefăcea. Și mie mi s-a părut că
celălalt jucător nici nu l-a atins. Dar arbitrul a luat mingea și a pus-o la unșpe metrii.
Ben: Nici nu l-a atins! Despre ce vorbești? L-a lăsat lat!

Gus: Nu jucătorii de la Villa. Jucătorii de la Villa nu joacă în felul ăsta.

Ben: Schimbă subiectul.

Pauză

Gus: Auzi, trebuie să fi fost aici, în Birmingham.

Ben: Ce trebuie?

Gus: Meciul cu Villa. Trebuie să fi fost aici.

Ben: Jucau în deplasare.

Gus: Pentru că știi cine era cealaltă echipă? Era Spurs. Era Tottenham Hotspur.

Ben: Păi, și ce-i cu asta?

Gus: Noi n-am avut niciodată o treabă în Tottenham.

Ben: De unde știi?

Gus: Mi-aș aminti de Tottenham.

Ben se răsucește pe pat și-l privește.

Ben: Nu mă face să râd, bine?

Ben se răsucește la loc și citește. Gus cască și vorbește în timp ce cască.

Gus: Când o să ia legătura cu noi? (Pauză) Da, mi-ar plăcea să mai văd un meci de fotbal.
Întotdeauna am fost un fan înfocat al fotbalului. Auzi, ce-ar fi dacă ne-am duce mâine să-i
vedem pe Spurs jucând?

Ben: ( fără vlagă) Joacă în deplasare.

Gus: Cine?

Ben: Spurs.

Gus: Atunci s-ar putea să joace aici.

Ben: Nu fi prost.

Gus: Dacă joacă în deplasare s-ar putea să joace aici. S-ar putea să joace cu Villa.

Ben: (fără vlagă) Dar Villa joacă în deplasare.

Pauză. Un plic este băgat pe sub ușa din dreapta. Gus îl vede. Se ridică, și se uită la el.

Gus: Ben.

Ben: Oricum. Toți joacă în deplasare.

Gus: Ben, uite-te aici.

Ben: Ce?

Gus: Uite.

Ben își întoarce capul și vede plicul. Se ridică.

Ben: Ce e ăla?

Gus: Nu știu.

Ben: De unde a apărut?

Gus: De sub ușă.

Ben: Și ce e?

Gus: Nu știu.

Se holbează amândoi la el.

Ben: Ridică-l.

Gus: Cum adică?

Ben: Ridică-l!

Gus merge încet spre el, se apleac și îl ridică.

Ben: Ce e?

Gus: Un plic.
Ben: Scrie ceva pe el?

Gus: Nu.

Ben: E sigilat?

Gus: Da.

Ben: Deschide-l.

Gus: Ce?

Ben: Deschide-l!

Gus îl deschide și se uită înăuntru.

Ben: Ce e în el?

Gus răstoarnă douasprezece bețe de chibrit în mâna lui.

Gus: Chibrituri.

Ben: Chibrituri?

Gus: Da.

Ben: Arată-mi-l.

Gus îi dă plicul. Ben îl studiază.

Ben: Nimic scris pe el. Nici un cuvânt.

Gus: E amuzant, nu?

Ben: A venit pe sub ușă?

Gus: Altfel n-avea cum.

Ben: Păi, hai.

Gus: Hai ce?

Ben: Deschide ușa și vezi dacă e cineva în spatele ei.

Gus: Cine, eu?

Ben: Hai!

Gus se holbează la el, pune bețele de chibrit în buzunar, se duce la pat și scoate un pistol de
sub pernă. Merge la ușă, o deschide, se uită afară și o închide.

Gus: Nimeni.

Pune pistoul la loc.

Ben: Ce ai văzut?

Gus: Nimic.

Ben: Au fost destul de rapizi.

Gus scoate chibriturile din buzunar și se uită la ele.

Gus: Păi, o să ne fie utile.

Ben: Da.

Gus: Nu-i așa?

Ben: Da, tu rămâi tot timpul fără, nu?

Gus: Tot timpul.

Ben: Păi, o să ne fie utile atunci.

Gus: Da.

Ben: N-o să ne fie?

Gus: Da, m-aș putea descurca cu ele. M-as putea descurca și cu ele

Ben: Te-ai putea, nu?

Gus: Da.

Ben: De ce?

Gus: Pentru că nu aveam altele.

Ben: Păi, acum uite că ai, nu ai?

Gus: Pot să aprind ibricul acum.

Ben: Da, tu tot timpul cerșești după chibrituri. Câte ai acolo?

Gus: Cam doișpe.

Ben. Păi, să nu le pierzi. Sunt și roșii. Nici n-ai nevoie de cutie.

Gus se scobește în ureche cu un băț de chibrit.

Ben: (pleznindu-l peste mână)Nu le risipi! Hai du-te, du-te și aprinde-l.

Gus: Ce?

Ben: Du-te și aprinde-l.

Gus: Ce să aprind?

Ben: Ibricul.

Gus: Vrei să spui gazul.

Ben: Cine vrea?

Gus: Tu.

Ben: (își micșorează ochii) Cum adică vreau să spun gazul?

Gus: Păi, asta ai vrut să spui, nu? Gazul.

Ben: (cu autoritate) Dacă spun du-te și aprinde ibricul vreau să spun du-te și aprinde ibricul.

Gus: Cum poți să aprinzi un ibric?

Ben: Este o expresie! Aprinde ibricul. E o expresie!

Gus: Eu n-am auzit-o niciodată.

Ben: Aprinde ibricul! Se folosește des!

Gus: Cred că greșești.

Ben: (amenințător) Cum adică?

Gus: Se spune pune ibricul.

Ben: (încordat) Cine spune?

Se holbează unul la altul, respirând puternic.

Ben: ( cu intenție) N-am auzit niciodată în toată viața mea pe cineva care să spună pune ibricul.

Gus: Aș putea să pun pariu că mama mea așa zicea.

Ben: Mama ta? Când ai văzut-o tu pe maică-ta ultima oară?

Gus: Nu știu, acum vreo -

Ben: Păi și atunci de ce vorbești de maică-ta? (se privesc fix unul pe altul) Gus, nu încerc să fiu
absurd. Doar încerc să-ți demonstrez ceva.

Gus: Da, dar -

Ben: Cine e șeful aici, eu sau tu?

Gus: Tu.

Ben: Eu doar vreau ce e mai bine pentru tine, Gus. Odată și odată tot trebuie să înveți, prietene.

Gus: Da, dar eu n-am auzit niciodată -

Ben: (vehement) Nimeni nu spune aprinde gazul! Ce aprinde gazul?

Gus: Ce aprinde - ?

Ben: (apucându-l cu ambele mâini de gât) IBRICUL, CRETINULE!

Gas îi desface mâinile de pe gâtul lui.

Gus: Bine, bine.

Pauză.

Ben: Păi, ce mai aștepți?

Gus: Vreau să văd dacă se aprind.

Ben: Ce?
Gus: Chibriturile. (scoate cutia mototolită și încercă să aprindă) Nu. (aruncă cutia sub pat.
Ben se uită fix la el. Gus își ridică piciorul) Să-l încerc și aici? (Ben se uită fix la el. Gus freacă
chibritul de talpa pantofului. Chibritul se aprinde.) Uite că merge.

Ben (cu oboseală în glas) : Pune ibricul ăla nenorocit odată, pentru numele lui Dumnezeu.

Ben se duce spre patul lui, dar realizând ce tocmai a spus, se oprește și se întoarce pe
jumătate. Se privesc. Gus iese încet prin stânga. Ben trântește zirul pe pat și se așează pe el, cu
capul în mâini.

Gus:(intrând) Merge.

Ben: Ce?

Gus: Aragazul.

Gus merge la patul lui și se așează.

Gus: Mă întreb cine o să fie în noaptea asta. (Liniște) Auzi, tot voiam să te întreb ceva.

Ben: (ridicându-și picioarele pe pat) Off, pentru numele lui Dumnezeu.

Gus: Nu. Urma să te întreb ceva.

Se ridică și se așează pe patul lui Ben.

Ben: De ce te așezi pe patul meu? (Gus continuă să stea așezat) Ce ai?

Gus: Nimic.

Ben: Niciodată până acum nu-mi puneai atâtea nenorocite de întrebări. Ce te-a apucat?

Gus: Nu, doar că mă întrebam.

Ben: Nu te mai întreba. Ai o treabă de făcut. De ce nu taci și o faci?

Gus: Despre asta mă întrebam.

Ben: Despre ce?

Gus: Despre treabă.

Ben: Care treabă?

Gus: (insinuant) M-am gândit că poate tu s-ar putea să știi ceva. (Ben îl privește) M-am gândit
că poate tu -adică – ai vreo idee – cine o să fie în noaptea asta?

Ben: Cine ce-o să fie?

Se privesc.

Gus: (într-un final) Cine o să fie.

Liniște.

Ben: Te simți bine?

Gus: Sigur.

Ben: Du-te și fă ceaiul.

Gus: Da, sigur.

Gus iese prin stânga, Ben se uită după el. Apoi își scoate pistolul de sub pernă și îi verifică
gloanțele Gus reintră.

Gus: Nu mai e gaz.

Ben: Păi, ce-i cu el?

Gus: Are un contor.

Ben: N-am nici un ban.

Gus: Nici eu.

Ben: O să trebuiască să aștepți.

Gus: Ce?

Ben: Să vină Wilson.

Gus: S-ar putea să nu vină. S-ar putea doar să trimită un mesaj. Nu vine întotdeauna.

Ben: Atunci, o să trebuiască să reziști fără, nu?

Gus: Din păcate.

Ben: O să bei un ceai după aia. Ce ai?

Gus: Îmi place să beau unul înainte.

Ben ridică pistolul în lumină și-l lustruiește.

Ben: Oricum ar fi mai bine să te pregătești.

Gus: Păi, nu știu, e un pic cam mult, știi, la banii mei. ( ia cutia cu ceai de pe pat și o aruncă
în geantă.) Sper să aibă niște mărunt la el, oricum, în caz că vine. Ar trebui să aibă. Până la
urmă, e locul lui, putea să vadă că nu mai e gaz nici pentru o ceașcă de ceai.

Ben: Cum adică, e locul lui?

Gus: Păi, nu e?

Ben: Probabil că doar l-a închiriat.Nu trebuie neapărat să fie locul lui.

Gus: Știu eu că-i locul lui. Pun pariu că-i a lui toată clădirea. Și acum nici măcar puțin gaz nu
dă și el.
(Gus se așează pe pat) Ba sigur e locul lui. Uite-te la toate celelalte locuri. Mergi la o adresă
anume, e o cheie acolo, e un ceainic, dar niciodată vreun suflet prin preajmă – (face o pauză)
Auzi, nimeni n-aude niciodată nimic, te-ai gândit vreodată la asta? Nu primim nici o plângere,
nu-i așa, că am face zgomot prea mult, sau ceva de genul ăsta? Nu vezi niciodată vreun suflet,
nu?- cu excepția tipului care intră. Ai observat asta? Mă întreb dacă pereții or fi antifonați.
(atinge peretele de deasupra patului său) Nu pot să-mi dau seama. Tot ce faci e să aștepți, nu?
Și de cele mai multe ori Wilson nici nu se obosește să-și facă apariția.

Ben: De ce s-ar obosi? E un om ocupat.

Gus: (gânditor) Mie mi se pare că Wilson e un om cu care e greu să vorbești. Știi asta, Ben?

Ben: Vrei să schimbi subiectul?

Pauză.

Gus: Sunt mai multe lucruri despre care vreau să-l întreb. Dar tot timpul ajung să schimb
subiectul când îl întâlnesc.

Pauză.

Gus: Mă tot gândesc la ultima.

Ben: Ce ultima?

Gus: Fata aia.

Ben apucă ziarul, și începe să citească.

Gus: (ridicându-se, uitându-se în jos spre Ben) De câte ori ai citit ziarul ăsta?

Ben trântește ziarul jos și se ridică.

Ben: (furios) Ce vrei să spui?

Gus: Mă întrebam și eu de câte ori ai -

Ben: Ce faci, mă critici?

Gus: Nu, eu doar -

Ben: O să-ți trag una de nu te vezi dacă nu ai grijă ce spui.

Gus: Stai puțin, Ben -

Ben: Nu stau nici un puțin! (se adresează întregii camere) De câte ori am - ! Îți permiți cam
multă libertate!

Gus: Nu asta intenționam.

Ben: Pur și simplu nu te poți opri, prietene. Nu te poți opri, asta-i tot.

Ben se reașează pe patul lui.

Gus: Mă gândeam la fata aia, atâta tot.

Gus se așează pe patul lui.

Gus: Nu era ea vreo frumusețe, știu, dar totuși. A ieșit dezastru totuși, nu? Ce dezastru. Sincer
să fiu, nu-mi amintesc de vreo treabă în care să fi ieșit așa un dezastru. Parcă nu se țin la fel de
bine ca bărbații, femeile. Parcă au textura mai slabă. Ce s-a mai împrăștiat, nu? Dar jumate din
ea nu s-a împrăștiat. Căcat! Dar, ce voiam să te întreb. (Ben stă în fund și își încleștează ochii)
Cine curăță după ce plecăm noi? Sunt curios de asta. Cine face curățenia? Poate că nu curăță.
Poate că pur și simpul îi lasă acolo așa, auzi? Tu ce crezi? Câte treburi am făcut noi? Din
păcate, nici nu pot să le număr. Dacă nu curăță nimic după ce plecăm noi.

Ben: (compătimitor) Idiotule. Crezi că noi suntem singura ramură a acestei organizații? Ai și tu
un pic de logică. Au departamente pentru toate.

Gus: Cu oameni care fac curat și toate?

Ben: Tolomacule!

Gus: Nu, de când cu fata aia am început să mă gândesc -

Se aude o detunătură și multă gălagie în ieșindul din perete dintre cele două paturi, ca și cum
ceva ar coborî. Amândoi își aiu pistoalele, sar în picioare și stau cu fața la perete. Zgomotul se
oprește. Liniște. Ei se privesc. Ben face un gest scurt spre perete. Gus se apropie încet de
perete. Îl lovește cu pistolul. Se aude un gol. Ben merge la capul patului său, cu pistolul armat.
Gus pune pistolul lui pe patul lui și continuă să bată în perete ascultând golul. Găsește un
mâner. Trage de mâner ridicând un panou. Se descoperă un lift pentru servire, un 'chelner
mut'. O cutie spațioasă care e ținută de scripeți. Gus pipăie cutia pe dinăuntru. Scoate o foaie
de hârtie.

Ben: Ce este?

Gus: Uite-te tu.

Ben: Citește-o.

Gus: (citind) Două fripturi înnăbușite și cartofi prăjiți. Două budinci sago. Două ceaiuri fără
zahăr.

Ben: Da-mi să văd. (Ia hârtia)

Gus: (pentru el) Două ceaiuri fără zahăr.

Ben: Mmm.

Gus: Ce zici de asta?

Ben: Păi -

Cutia urcă. Ben lasă jos pistolul.

Gus: Așteptați puțin! Da ce se mai grăbesc, nu?

Ben recitește biletul. Gus se uită și el la bilet peste umărul lui Ben.

Gus: E un pic – e un pic ciudat, nu e?

Ben: (grăbit) Nu. Nu e ciudat. Probabil că a fost cândva un restaurant aici, asta e tot. Sus.
Locurile astea își schimbă funcțiunea foarte repede.

Gus: Un restaurant?
Ben: Da.

Gus: Ce, adică vrei să zici că aici a fost bucătăria, aici jos?

Ben: Da, își schimbă funcțiunea peste noapte, locurile ca ăsta. Intră în faliment. Proprietarilor,
știi, nu li se mai par rentabile și se mută.

Gus: Vrei să zici că celor care aveau un restaurant aici, nu li s-a mai părut rentabil și s-au
mutat?

Ben: Sigur.

Gus: PĂI, AL CUI E ACUM?

Linște.

Ben: Cum adică, al cui e acum?

Gus: Al cui e acum? Dacă ei s-au mutat, cine s-a mutat în locul lor?

Ben: Păi, depinde -

Cutia coboară cu zgomot. Ben își ridică pistolul. Gus merge la cutie și aduce o altă bucată de
hărtie.

Gus (citind) Supa zilei. Ficat cu ceapă. Tartă cu gem.

O pauză. Gus se uită la Ben. Ben ia biletul și îl citește. Merge încet spre gaură, Gus îl
urmează. Ben se uită în gaură dar nu și în partea de sus a ei. Gus își pune mâna pe umărul lui
Ben. Ben i-o dă jos. Gus își pune un deget la gură. Se apleacă peste gaură și se uită scurt în
sus. Ben îl dă la o parte alarmat. Ben se uită la bilet. Își aruncă pistolul pe pat și vorbește cu
hotărâre.

Ben: Ar fi bine să trimitem ceva sus.

Gus: Îm?

Ben: Ar fi bine să trimitem ceva sus.

Gus: Ah! Da. Da. Poate că ai dreptate.

Sunt amândoi ușurați de decizia pe care au luat-o.

Ben: (cu scop precis) Repede! Ce ai în geantă?

Gus: Nu cine știe ce. (Gus merge la gaură și strigă prin ea) Așteptați un pic!

Ben: Nu fă asta!

Gus examinează conținutul genții și scoate de acolo tot ce are, obiect cu obiect.

Gus: Biscuiți. Un baton de ciocolată. Jumate de litru de lapte.

Ben: Asta-i tot?

Gus: Cutia cu ceai.

Ben: Bun.

Gus: Nu putem să trimitem ceaiul. Asta e tot ceaiul pe care il mai avem.

Ben: Păi, nu e gaz. N-ai oricum ce să faci cu el, nu?

Gus: Poate ne pot trimite și nouă jos o fisă.

Ben: Ce altceva mai e acolo?

Gus: (căutând prin geantă) Un ecler.

Ben: Un ecler?

Gus: Da.

Ben: Nu mi-ai spus că aveai un ecler.

Gus: Nu ți-am spus?

Ben: De ce numai unul? N-ai adus unul și pentru mine?

Gus: Nu m-am gândit că o să vrei.

Ben: Păi, oricum nu poți să trimiți sus numai un ecler.

Gus: De ce nu?

Ben: Adu una din farfuriile alea.

Gus: Bine.

Gus merge spre ușa din stânga și se oprește.

Gus: Adică pot să păstrez eclerul atunci?

Ben: Să-l păstrezi?

Gus: Păi, ei nu știu că-l avem, nu?

Ben: Nu asta e ideea.

Gus: Nu pot să-l păstrez?

Ben: Nu, nu poți. Adu farfuria.

Gus iese prin stânga. Ben se uită în geantă. Scoate un o pungă cu sărățele. Intră Gus cu
farfuria.

Ben: (acuzator, ținând în sus punga cu sărățele) De unde au apărut astea?

Gus: Ce?

Ben: De unde au apărut sărățelele astea?

Gus: Unde le-ai găsit?

Ben: (lovindu-l în umăr) Joci murdar, bătrâne!

Gus: Pe alea le mănânc numai la bere!

Ben: Și de unde aveai de gând să iei bere?

Gus: Le păstram până aș fi avut de unde.

Ben: O să-mi aduc aminte de asta. Pune totul pe farfurie. (Îngrămădesc totul pe farfurie. Cutia
urcă fără farfurie) Așteptați puțin! (Se ridică amândoi)

Gus: A urcat.

Ben: E numai vina ta că te tot prostești pe aici!

Gus: Ce facem acum?

Ben: O să trebuiască să așteptăm să coboare.

Ben pune farfuria pe pat, își pune portarmul și începe să-și pună cravata.
Ben: Ai face bine să te pregătești.

Gus merge la patul lui, își pune cravata și începe să-și aranjeze portarmul.

Gus: Auzi, Ben.

Ben: Ce?

Gus: Ce se întâmplă aici.

Pauză.

Ben: La ce te referi?

Gus: Cum poate ăsta să fie un restaurant?

Ben: A fost un restaurant.

Gus: Tu ai văzut aragazul?

Ben: Ce-i cu el?

Gus: Are doar trei ochiuri.

Ben: Și ce?

Gus: Păi nu poți să gătești prea multe doar pe trei ochiuri, nu pentru un loc aglomerat cum ar fi
ăsta.

Ben: (iritat) De asta servirea e lentă!

Ben își îmbracă haina.

Gus: Da, ce se întâmplă când nu suntem noi aici? Ce fac atunci? Cu toate comenzile astea care
coboară și nimic care nu urcă înapoi. Poate să se întâmple așa de ani de zile. (Ben își perie
haina) Ce se întâmplă când noi plecăm? (Ben își îmbracă haina) Nu prea are cum să meargă
afacerea asta.

Cutia coboară. Ei se întorc. Gus merge la gaură și aduce un bilet.

Gus: (citind) Macaroni Pastitsio. Ormitha Macarounada.

Ben: Cum ai zis?

Gus: Macaroni Pastitsio. Ormitha Macarounada.

Ben: Preparate grecești.

Gus: Nu.

Ben: Ai dreptate.

Gus: Astea sunt ceva delicatețuri.

Ben: Repede până nu urcă.

Gus pune farfuria în cutie.

Gus: (strigând prin gaură) Trei biscuiți! Un baton cu ciocolată! O pungă de sărățele! Un ecler!
O cutie de ceai de fructe!

Ben: Fructe și nuci.

Gus: (în sus prin gură) Și nuci!

Ben: (dând și laptele) O sticlă cu lapte.

Gus: ( în sus pe gaură) O sticlă cu lapte! Jumate de litru! (pune sticla în cutie)

Cutia urcă.

Gus: Era cât pe ce să nu apucăm.

Ben: N-ar trebui să țipi așa.

Gus: De ce nu?

Ben: Nu se face. (Ben merge la patul lui) Păi, asta ar trebui să fie de ajuns, pentru moment, cel
puțin.

Gus: Așa crezi?

Ben: Vrei să te îmbraci? Poate începe oricând de acum.

Gus își pune haina. Ben se întinde pe pat și privește tavanul.

Gus: Ce mai loc și ăsta. Fără ceai și fără biscuiți.

Ben: Mâncatul te face leneș, prietene. Devii leneș, știi asta? Nu vrei să devii moale cu meseria
pe care o ai.
Gus: Cine eu?

Ben: Moale, prietene, moale.

Gus: Cine eu? Moale?

Ben: Ți-ai verificat arma? Nici măcar nu ți-ai verificat arma. Oricum arată dezgustător. De ce
nu o lustruiești niciodată?

Gus își freacă pistolul de cearceaf. Ben scoate o oglindă de buzunar și își îndreaptă cravata.

Gus: Mă întreb unde o fi bucătarul. Cred că aveau mai mulți, ca să facă față la asta. Poate că
aveau și mai multe aragaze. Auzi! Poate că mai e încă o bucătărie mai departe pe culoar.

Ben: Normal că este! Știi de câte e nevoie să faci o Ormitha Macarounada?

Gus: Nu, de câte?

Ben: O Ormitha - ! Informează-te și tu mai mult!

Gus: E nevoie de mai mulți bucătari, nu? ( își pune pistolul în portarm) Cu cât plecăm de aici
mai repede cu atât mai bine. (își îmbracă haina) De ce nu ia legătura cu noi? Mă simt de parcă
aș sta aici de ani. (își scoate pistolul din portarm și-i verifică gloanțele) Totuși noi nu l-am
dezamăgit niciodată, nu? Nu l-am dezamăgit niciodată. Chiar mă gândeam zilele trecute, Ben.
Suntem de încredere, nu suntem? (își pune pistolul la loc în portarm) Totusi, o să mă bucur
când terminăm în noaptea asta. (își periază haina) Sper ca tipul să nu se agite prea mult în
noapte asta. Să nu se agite prea mult. Mă simt un pic obosit. Am o durere ucigătoare de cap.

Liniște

Cutia coboară. Ben sare în sus. Gus ia biletul.

Gus: (citind) Supă de bambus. Piure de castane cu pui. Un Char Siu cu fasole verde.

Ben: Fasole verde?

Gus: Da.

Ben: Fir-ar să fie.

Gus: Nici n-aș ști de unde să încep. (Se uita din nou în cutie. Cutia cu ceai e înăuntru. O ia)
Au trimis înapoi ceaiul.

Ben: (agitat) De ce au făcut asta?

Gus: Poate pentru că nu vor ceai la ora asta.

Cutia urcă. Liniște.

Ben: (aruncând cutia de ceai pe pat și vorbind grăbit) Uite cum facem. Mai bine le spunem.

Gus: Ce să le spunem?

Ben: Că nu putem s-o facem, că nu avem cu ce.

Gus: Bine.

Ben: Scoate creionul tău. Le scriem un bilet.

Gus, căutându-i creionul descoperă deodată un tub pentru vorbit, care atârnă pe partea din
dreapta a peretelui din fața patului său.

Gus: Ce e ăsta?

Ben: Ce?

Gus: Ăsta.

Ben :(examinându-l) Ăsta? E un tub pentru vorbit.

Gus: De când a fost ăsta aici?

Ben: Exact ce ne trebuie. Ar fi trebuit să-l folosim, în loc să țipăm în sus așa.

Gus: Ciudat că nu l-am observat până acum.

Ben: Păi, hai odată.

Gus: Ce trebuie să faci?

Ben: Vezi ăsta? Ăsta este un fluier.

Gus: Care, ăsta?

Ben: Da, scoate-l. Trege-l. (Gus face asta) Asta e.

Gus: Și acuma ce facem?

Ben: Suflă în el.

Gus: Să suflu?

Ben: Fluieră acolo sus dacă sufli. Atunci ei știu că vrei să vorbești. Suflă.

Gus suflă. Liniște.

Gus (cu tubul la gură) N-aud nimic.

Ben: Acum vorbește. Vorbește prin el!

Gus se uită la Ben apoi vorbește prin tub.

Gus: Cămara e goală!

Ben: Dă-mi-l mie! (apucă cu forță tubul și îl pune la gură. Vorbind cu mare grijă) Bună seara.
Îmi pare rău să – să vă deranjez, dar ne-am gândit că mai bine v-am aduce la cunoștiință că nu
ne-a mai rămas nimic. Am trimis sus tot ce aveam. Nu mai este nimic de mâncare aici jos.
(Aduce tubul lent la ureche) Poftim? (La gură) Poftim? (La ureche. Ascultă. La gură) Nu, tot
ce am avut am trimis sus. (La ureche. Ascultă. La gură) Ah, îmi pare foarte rău să aud asta. (La
ureche. Ascultă. Lui Gus) Eclerul era vechi. (Ascultă. Lui Gus) Ciocolata era topită. (Ascultă.
Lui Gus) Laptele era acru.

Gus: Dar sărățelele?

Ben: (ascultând) Biscuiții erau mucegăiți. (se uita fix la Gus. Tubul la gură) Păi, ne pare foarte
rău. (Tubul la ureche) Poftim? (La gură) Poftim? (La ureche) Da. Da. (La gură) Da desigur.
Desigur. Imediat. (La ureche. Vocea a încetat. Agață tubul. Cu entuziasm) Ai auzit?

Gus: Ce?

Ben: Știi ce a spus? Aprinde ibricul! Nu pune ibricul! Nu aprinde gazul! Ci aprinde ibricul!

Gus: Cum putem să aprindem ibricul?

Ben: Cum adică?

Gus: Nu e gaz.

Ben: (lovindu-se cu mâna peste cap) Ce ne facem acum?

Gus: De ce voia să aprindem ibricul?

Ben: Pentru ceai. Voia o ceașcă cu ceai.

Gus: Voia o ceașcă cu ceai! Și eu? Toată noaptea am vrut o ceașcă cu ceai!

Ben: (cu disperare) Ce ne facem acum?

Gus: Noi ce-ar trebui să bem? (Ben se așează pe patul lui, privind în gol.) Cum rămâne cu noi?
(Ben stă nemișcat) Și mie mi-e sete. Mor de foame. Și el vrea o ceașcă cu ceai. Asta le întrece
pe toate, chiar le întrece. (Ben își lasă capul să atârne spre piept) Mi-ar prinde bine puțină
hrană. Dar ție? Arăți de parcă și tu ai avea nevoie de puțină hrană. (Gus stă nemișcat pe pat)
Noi îi trimitem sus tot ce avem dar el nu e mulțumit. Nu, sincer, e de-a dreptul ridicol. De ce i-
ai trimis sus toate lucrurile? (gânditor) De ce i le-am trimis și eu? (pauză) Cine știe ce are el
sus? Probabil că are un bol cu salată. Trebuie să aibă ei ceva acolo sus. Că nu prea au cu ce să
se aleagă de aici de jos. Ai observat că n-au cerut salată? Probabil că au un bol mare cu salată
acolo sus. Carne rece, ridichi, castraveciori. Salată verde. Hering marinat. (Pauză) Ouă fierte
tare. (pauză) Tot tacâmul. Probabil că au și o ladă cu bere. Probabil că acum mănâncă sărățelele
mele în timp ce beau o bere. N-a avut nimic de comentat despre sărățele, nu? Alea sunt foarte
bune, nu-ți face griji. Doar nu crezi că pur și simplu o să stea acolo sus și o să aștepte să le vină
lucruri de aici de jos, nu? Asta n-o să-i ducă nicăieri. (Pauză) Lor le e foarte bine. (Pauză) Și el
vrea o ceașcă cu ceai. (Pauză) S-a întrecut cu gluma, după părerea mea. (Se uită la Ben, se
ridică și merge la el) Ce se întâmplă cu tine? Nu arăți prea bine. Și eu simt că explodez.

Ben se ridică.

Ben: ( cu o voce joasă) Trece timpul.

Gus: Știu. Nu-mi place să fac treaba cu stomacul gol.

Ben: (îngrijorat) Taci un minut. Lasa-ma să-ți dau instrucțiunile.

Gus: De ce? Întotdeauna procedăm la fel, nu?

Ben: Lasa-mă să-ți dau instrucțiunile.

Gus oftează și se așează pe pat lângă Ben. Instrucțiunile sunt spuse și repetate automat)

Ben: Când primim apelul, tu te duci și stai după ușă.

Gus: Stau după ușă.

Ben: Dacă bate la ușă nu răspunzi.

Gus: Dacă bate la ușă nu răspund.

Ben: Dar n-o să bată la ușă.

Gus: Așa că nu răspund.

Ben: Când tipul intră -

Gus: Când tipul intră -

Ben: Închizi ușa după el.

Gus: Închid ușa după el.

Ben: Fără să îți faci simțită prezența.

Gus: Fără să-mi fac simțită prezența.

Ben: El o să mă vadă și o să vină înspre mine.

Gus: El o să te vadă și o să vină spre tine.

Ben: Pe tine n-o să te vadă.

Gus: (absent) Ce?

Ben: Pe tine n-o să te vadă.

Gus: Pe mine n-o să mă vadă.

Ben: Dar o să mă vadă pe mine.

Gus: O să te vadă pe tine.

Ben: N-o să știe că tu ești acolo.

Gus: N-o să știe că tu ești acolo.

Ben: N-o să știe cu tu ești acolo.

Gus: N-o să știe că eu sunt acolo.

Ben: Eu îmi scot pistolul.

Gus: Tu îți scoți pistolul.

Ben: El încremenește.

Gus: El încremenește.
Ben: Dacă se întoarce -

Gus: Dacă se întoarce -

Ben: Tu ești acolo.

Gus: Eu sunt aici.

Ben se încruntă și își masează fruntea.

Gus: Ai uitat ceva.

Ben: Știu. Ce?

Gus: Eu nu mi-am scos pistolul, în cum ai spus tu.

Ben: Îți scoți și tu pistolul -

Gus: După ce am închis ușa.

Ben: După ce ai închis ușa.

Gus: Niciodată n-ai mai uitat să-mi spui asta, știi?

Ben: Când te vede în spatele lui -

Gus: Eu în spatele lui -

Ben: Și eu în fața lui -

Gus: Și tu în fața lui -

Ben: O să se simtă nesigur -

Gus: Incomod.

Ben: Se va uita la mine și se va uita la tine.

Gus: Noi n-o să scoatem nici un cuvânt.

Ben: Ne vom uita la el.

Gus: El nu va scoate nici un cuvânt.

Ben: Se va uita la noi.

Gus: Și noi ne vom uita la el.

Ben: Nimeni nu spune nici un cuvânt.

Pauză.

Gus: Și cum procedăm dacă e fată.

Ben: Procedăm la fel.

Gus: Exact la fel?

Ben: Exact.

Pauză.

Gus: Nu facem nimic diferit?

Ben: Facem exact la fel.

Gus: Oh.

Gus se ridică și tremură.

Gus: Scuză-mă!

Iese pe ușa din stânga. Ben rămâne așezat pe pat, nemișcat. Lanțul de la wc e tras din nou dar
apa nu curge.

Liniște.

Gus reintră și se oprește în prgul ușii, cufundat adânc în gânduri. Îl privește pe Ben, apoi
merge încet până la patul lui. Este îngrijorat. Rămâne în picioare, gândindu-se. Se întoarce și
se uită la Ben. Face câțiva pași înspre el.

Gus: (cu o voce joasă, tensionată) De ce ne-a trimis chibrituri dacă știa că nu e gaz?

Liniște.

Ben se holbează în față. Gus merge în partea din stânga a lui Ben, lângă piciorul patului lui,
ca să ajungă la cealaltă ureche.

Gus: Ben. De ce ne-a trimis chibrituri dacă știa că nu e gaz?

Ben privește în sus.

Gus: De ce a făcut asta?

Ben: Cine?

Gus: Cine ne-a trimis chibriturile?

Ben: Despre ce vorbești?

Gus se holbează la el.

Gus: (grav) Cine este sus?

Ben: ( cu nervozitate) Ce treabă are una cu alta?

Gus: Și totuși cine e?

Ben: Ce treabă are una cu alta?

Ben își caută ziarul pe pat.

Gus: Ți-am pus o întrebare.

Ben: Ajunge!

Gus: (cu o agitație crescândă) Te-am mai întrebat și înainte. Cine s-a mutat aici? Te-am
întrebat. Ai spus că cei care aveau locul ăsta înainte s-au mutat. Deci, cine s-a mutat în loc?

Ben: (sărind în sus) Taci.

Gus: Te-am întrebat, nu te-am întrebat?

Ben:(stând în picioare) Taci din gură!

Gus: (feroce) Ti-am spus mai înainte al cui e locul ăsta, nu ți-am spus? Ți-am spus.

Ben îl lovește puternic peste umăr.

Gus: Ți-am spus cine conduce locul ăsta, nu ți-am spus?

Ben îl lovește și mai puternic peste umăr.

Gus: (violent) Pentru ce se joacă toate jocurile astea? Asta e ce vreau eu să știu. Pentu ce o
face?
Ben: Ce jocuri?

Gus: (înflăcărat, avansând) Pentru ce face asta? Ne-am trecut toate testele, nu? Am trecut cu
bine toate testele, acum mulți ani, nu? Am dat teste și împreună, nu-ți amintești, nu? Am
dovedit că suntem în stare până acum, nu? Ne-am făcut întotdeauna treaba. Pentru ce face toate
astea? Care e ideea? Pentru ce joacă toate jocurile astea?

Cutia coboară în spatele lor. Zgomotul e acompaniat acum de un fluierat ascuțit. Gus se
grăbește și ia biletul.

Gus: (citind) Scampi prăjite și spanac!

Mototolește biletul, ridică tubul, scoate fluierul, suflă și vorbește.

Gus: NU NE-A MAI RĂMAS NIMIC! NIMIC! ÎNȚELEGI?

Ben îi ia tubul ți îl împinge pe Gus la o parte. Îl urmărește pe Gus și îl pleznește foarte puternic
cu dosul palmei peste piept.

Ben: Oprește-te! Nebunule!

Gus: Dar ai auzit!

Ben: (ca un sălbatic) Ajunge! Te avertizez!

Liniște.

Ben agață tubul. Se duce la patul lui și se întinde. Își ai ziarul și citește.

Liniște.

Cutia urcă.

Ei se întorc repede, privirile li se întâlnesc. Ben se întoarce la ziar. Încet Gus se întoarce la
patul lui și se așează.

Liniște.

Ben aruncă ziarul.

Ben: Căcat!

Ridică din nou ziarul și se uită la el.

Ben: Ascultă asta!

Pauză.

Ben: Ce zici de asta, îm?

Pauză.

Ben: Căcat!

Pauză.

Ben: Ai mai auzit vreodată așa ceva?

Gus: (plictisit) Zi mai departe!

Ben: E adevărat.

Gus: Fugi de aici.

Ben: Stă scris aici negru pe alb.

Gus: (foarte încet) Chiar așa?

Ben: Poți să-ți imaginezi așa ceva.

Gus: E de necrezut.

Ben: Ți se face și greață, nu alta?

Gus: (aproape inaudibil) Incredibil.

Ben își scutură capul. Lasă ziarul jos și se ridică. Își aranjează pistolul în portarm.
Gus se ridică. Merge înspre ușa din stânga.

Ben: Unde te duci?

Gus: Mă duc să beau un pahar cu apă.

Gus iese. Ben își scutură praful de pe haină și pantofi. Se aude un fluierat din tub. Merge la el,
scoate fluierul și își pune tubul la ureche. Ascultă. Îl duce la gură.

Ben: Da.

La ureche. Ascultă. La gură.

Ben: Chiar acum. Da.

La ureche. Ascultă. La gură.

Ben: Sigur că suntem gata.

La ureche. Ascultă. La gură.

Ben: Am înțeles. Repet. A ajuns și va intra imediat. Se va opera după metoda normală. Am
înțeles.

La ureche. Ascută. La gură.

Ben: Sigur că suntem gata.

La ureche. Ascultă. La gură.

Ben: Bine.

Atârnă tubul.

Ben: Gus!

Scoate un pieptăn și își piaptănă părul, își aranjează haina ca să nu se vadă umflătura lăsată
de pistol. Se aude apa trasă la wc. Ben merge repede la ușa din stânga.

Ben: Gus!

Ușa din dreapta se deschide brusc. Ben se întoarce, cu pistolul întins spre ușă.
Gus dă buzna înăuntru.
Nu mai are haina, cravata, portarmul și pistolul.
Se oprește, cu corpul îndoit, cu brațele depărtate.
Își ridică capul și-l privește pe Ben.
O liniște lungă.
Se privesc fix unul pe celălalt.

Cortina.