PISICA DEPE ACOPERISUL FIERBINTE

(Mama-Mare plânge.)

MARGARET:Haide, mămico, fii tare!

MAMA-MARE: Nu-i adevărat, ştiu că nu poate fi adevărat!

MAE: Mama-Mare, analizele alea sunt infailibile.

MAMA-MARE: De ce eşti aşa de hotărâta să-l vezi pe Papa cel Mare mort?

MAE: Vai, Mama-Mare!

MARGARET: Eu înţeleg ce vrea să spună Mama-Mare.

MAE: Zău? Pentru o nou-venită în familie înţelegi prea multe.

MARGARET: În casa asta e nevoie de înţelegere.

MAE: Cred că tu ai avut nevoie de înţelegere, Maggie, la tine acasă,

cu taică-tău care era un beţiv, şi acum te-ai procopsit cu Brick care are

aceeaşi meteahnă.

MARGARET: Brick nu e un beţiv. Brick ţine foarte mult la Papa cel Mare!

Şi toată nenorocirea asta l-a dat gata.

MAMA-MARE: Brick e băieţaşul lui Papa cel Mare, dar bea prea mult

şi asta ne îngrijorează pe amândoi şi, Margaret, trebuie să cooperezi cu

noi, cu mine şi cu Papa cel Mare, să-l facem pe Brick să renunţe la

băutură. I-ar frânge inima lui Papa cel Mare dacă Brick n-ar fi în stare

să preia...

MAE: Să preia ce, Mama-Mare?

MAMA-MARE: Proprietatea.
MAE: Toţi am trecut printr-un şoc, dar să privim lucrurile realist...Papa cel Mare
n-ar putea fi niciodată atât de nebun încât să lase proprietatea în mâini
iresponsabile.

MAMA-MARE: Papa cel Mare nu are de gând să lase proprietatea în

mâinile nimănui. Papa cel Mare nu o să moară. Să vă între asta bine în cap!

MAE: Mămico, mămico, şi noi suntem la fel de optimişti şi de plini

de speranţă şi avem încredere în rugăciuni... totuşi există anumite

eventualităţi care trebuie luate în considerare, şi acum e momentul... Gooper l-a

iubit întotdeauna pe Papa cel Mare, în felul lui liniştit. Şi Papa cel Mare l-a iubit şi
el. Desigur, relaţia lui cu Papa cel Mare e diferită de aceea a lui Brick. Este cu
opt ani mai mai mare decât Brick şi a trebuit întotdeauna să-si asumi
nişte responsabilităţi de care Brick a fost scutit. El n-a avut niciodată alte
griji decât mingea de fotbal şi paharul.

MARGARET: O plantaţie de douăzeci şi opt de mii de acri nu-i uşor de

administrat...

MAMA-MARE: N-a trebuit să administrati niciodată plantaţia! Ce tot

vorbiti! De parcă Papa cel Mare ar fi mort şi îngropat şi voi ar trebui să

administrati totul!

MAE: Mămico, mămico, haide să fim drepţi! În ultimii cinci ani de

când Papa cel Mare nu e bine, Gooper s-a dedicat trup şi suflet

întreţinerii proprietăţii.

MARGARET: Brick!

MAE: Gooper n-a scos un cuvânt şi nu a considerat-o ca o obligaţie,

pur şi simplu a făcut treaba. Şi Brick ce-a făcut? A trăit din gloria

trecutului sportiv. La douăzeci şi şapte de ani, nu-i altceva decât un

jucător de fotbal.

MARGARET: Despre cine vorbesti? Despre Brick?

Un jucător de fotbal? Ştii bine că nu-i asta. Brick e cronicar

sportiv la televiziune şi unul dintre cei mai cunoscuţi comentatori din ţară.

MAE: Vorbesc despre ce era.

MARGARET: Aş dori să nu mai vorbeşti despre soţul meu.

MAE: De ce nu te duci afară să bei cu Brick?

MARGARET: Duci o campanie de denigrare a lui Brick, în scopul cel

mai dezgustător şi mai sordid din lume, pe care eu îl cunosc prea bine.

Avariţia, lăcomia!

MAMA-MARE: Îmi vine să urlu! Dacă nu încetaţi, urlu!Margaret, fetiţo! Vino

aici! Şezi lângă Mama-Mare!

MARGARET: Mămică dragă, îmi pare rău, rău!

(Îşi lasă capul graţios pe umărul lui Mama-Mare.)

MAE: Ce înduioşător, ce mişcător, o scenă de devotament! Ştiţi de ce n-are copii?

Pentru că atletul de bărbatu-său nu se culcă cu ea.

(catre Mama-Mare)

Eu fac apel doar la bun-simţ şi la dreptate. Papa cel Mare are cancer şi boala i s-a
răspândit peste tot şi i-a atacat organele vitale, curând o să dea în uremie, adică
otrăvirea întregului sistem...

MARGARET

(aparte, ca pentru sine):

Otravă! Otravă! Gânduri şi cuvinte otrăvite! Otravă în inimă şi-n minte!

De ce nu încetaţi să vă vărsaţi răutatea şi invidia pe un biet bolnav?

MAMA-MARE: Tăceţi odată din gură amândoua!

MAE: Mama-Mare, mâine dimineaţă Gooper trebuie să se întorca la

Memphis...

MAMA-MARE: Da!

MAE: Da, şi de asta mă văd obligata să ridic o problemă care...

MARGRET: : Da, şi de asta mă văd obligata să ridic o problemă care e prea

importantă pentru a mai fi amânată.

MAE: Bine, am să-ţi arăt acum un act pe care l-a întocmit împreună cu partenerul
sau... un fel de împuternicire...

MARGARET: A, asta-i? Ca să aiba dreptul să ne taie îndemnizaţiile?

MAE: A redactat acest act de îndată ce a aflat direct de la clinică rezultatele

analizelor.

MAMA-MARE: Ce?

(lăsându-se pe vine în faţa ei):

MAE: Ăsta nu-i un act final sau ceva de genul ăsta. E doar o măsură preliminară.
Dar oferă o bază... o perspectivă... Pentru un plan.

MARGARET: Ştiam că aveti planul vostru.

MAMA-MARE: Ascultaţi-mă cu toţii, ascultaţi-mă bine! Nu vreau să mai aud

nicio discuţie de felul ăsta în casa mea. Şi, Mae, ia hârtia asta înainte să ţi-o smulg
din mână şi s-o fac bucăţele. Nu ştiu ce conţine şi nici nu vreau să ştiu. Acum
vorbesc în numele lui Papa cel Mare. Sunt soţia lui şi nu văduva lui. Şi vă vorbesc
cu cuvintele lui!

MAE: Mama-Mare, ce am eu aici este...

MAMA-MARE: Nu-mi pasă de hârtia pe care o aveţi acolo. Puneţi-o la

loc de unde a venit şi să n-o mai văd vreodată, nici măcar afară din plic. S-a
înţeles? Bun!
(Mama-Mare pleaca furioasa. Dupa cateva momente pleaca si celelalte femei)