Sunteți pe pagina 1din 47

Drept ca o linie

de Luis Alfaro
traducere de Radu Apostol

Personaje:

Paulie: Bărbat frumos, în jur de treizeci de ani, britanic, jeans negri, geacă şi
cizme de cowboy

Mama: în jur de şaizeci de ani, mama lui Paulie, britanică; poartă fustă mini,
colanţi, eşarfă înflorată la gât, pălărie de cowboy, curea cu teacă de pistol
folosită drept portofel; poartă un trenci peste costumul de cazino

Timp: prezent

Decor: Scena albă. Proiecţii pe cele trei laturi. Două scaune.

VACANŢA

Lumină plină. Sunet de metrou, într-o staţie din New York. Sunet de muzică
rap. Scen albă. Întuneric. Sunetul de muzică rap continuă să se audă,
suprapus se aude ambianţă sonoră de metrou (oameni care vorbesc, trenuri
care se apropie, opresc în staţie şi pleacă). În proiecţie apare scris
Vacanţa. Proiecţia dispare, pe toate cele trei laturi este sugerata o staţie de
metrou. Sunetul se aude mai scăzut. Paulie şi Mama intră pe peron. Vorbesc
cu oameni care nu se văd.

Paulie : Azi dimineaţǎ am trecut pe la bisericǎ. Poponarul ǎla gras îmfofolit


în sutane negre, ne-a povestit despre vacanţa lui în Bahamas şi cum cǎ ar fi
trebuit sǎ donǎm mai mulţi bani celor din Jamaica.Parcǎ-i şi vǎd pe
prǎpǎdiţii ǎia tolǎniţi pe plajele din Jamaica şi oferind spre vânzare
brelocuri cu Iisus pentru fiecare turist: un Iisus, un turist, un Iisus, un turist.
Ce sens mai are sǎ-ţi rişti viaţa plimbându-te prin New York însoţit de

1
turişti, când poţi s-o rupi pe plajǎ prizând ganja şi fraierind turiştii cu
brelocuri..
Aş fi vrut sǎ-i strig: „Mai taci, graso! Aici suntem în Bronx! Nimeni nu-şi
poate permite o vacanţǎ, în plus suntem deja mult prea extenuaţi de povestea
ta belicoasǎ.
Dar n-am putut sǎ spun nimic cǎci mama era cu mine.
Mamǎ salutǎ şi tu lumea!

(pauză)

Mama: Hello!

Paulie: Îmi iubesc mama. A zburat ea tocmai din deşert ca sǎ mǎ vadǎ şi sǎ


fie cu mine acum. Ce mai înseamnǎ patru ore în plus sau în minus, nu
mamǎ?

Mama: Sǎ zbor patru ore pentru o asemenea ocazie, era tot ce-mi doream
mai mult. Şi în plus sǎ stii cǎ de-acum în acolo, cu toate filtrele alea de pe
aeroport, pentru metale, pentru prafuri, pentru substanţe, te mai întârzie
câteva minute. Dar meritǎ. Pierzi acolo câteva minute, dar te alegi cu patru
ore de cǎlǎtorie liniştite, şi poate chiar mai mult de atât.

Paulie: Am fost sǎ-mi pun un cercel în sfârc. Iar acum suntem aici pentru cǎ
eu m-am decis sǎ mǎ arunc în faţa trenului.Ţineam morţiş ca mama sǎ fie cu
mine în aceastǎ zi specialǎ. Şi ea este aici. Nu putea să lipsească. Nu mamă?

Mama: Da! Nu!

Paulie: Hai spune-le despre cercelul meu din sfârc! Hai, mamǎ!

Mama: Ce sǎ spun despre el?

Paulie: Vorbeşte-le şi lor despre însemnǎtatea gestului.

Mama: E oribil! Numai ăia din triburile africane mai practică aşa ceva. Ei şi
tipii din galeriile de fotbal, sunt la fel. I-am atras atenţia fiului meu: „Paulie,
ce-ţi mai doreşti atât de mult să fi ca cei din galeriile de fotbal, dacă tot vrei
să te sinucizi?
Şi-apoi este un gest antisocial! Şi-apoi oamenii cu atâta metal pe ei
defecteazǎ toate detectoarele de arme de pe aeroporturi. Chestia asta atrage

2
de-odatǎ toate privirile celorlaţi asupra ta. Te izoleazǎ. Te separǎ de ceilalţi
şi crede-mǎ, nu e cazul! Pǎstreazǎ-ţi banii, I-am spus!”

Paulie: Mama mea înainte, s-a prostituat!

Mama: Paulie, n-ar fi trebuit sǎ spui micile secrete de familie în faţa tuturor!
Nu e totuşi un lucru cu care sǎ mǎ mândresc!…

Paulie: Mama a venit sǎ stea cu mine, cǎci mi-au apǎrut nişte eczeme urâte si
în plus pe spate, mi-au apǎrut nişte pete roz.

Mama: Nu-i daţi atenţie! E bine sǎnǎtos! Doar cǎ ar trebui sǎ mai respire din
când în când mǎcar, şi aerul curat din deşert.

Paulie: Mama urǎşte New York-ul.

Mama: Nu e nimic nou în Noul York.

Paulie: Şi eu mǎ prostituiam ca şi ea dar am renunţat anul trecut, din pricina


leziunilor care îmi apǎruserǎ pe spate. Şi ştii ce este foarte ciudat, că aşa
mici şi rozalii cum sunt, mici, mici şi rozalii sperie pe toată lumea!

Mama: Sunt chiar drǎguţe! Şi dacǎ tot a fost sǎ le ai, bucurǎ-te cǎci mǎcar ai
o culoare mai rozalie. Eu una nici nu le-aş numi „pete rozalii”, ci mai
degrabǎ, rozalee. Sau mai bine lavande, mult mai şic, lavande!

Paulie: Mama în orice nenorocire vede şi o parte bunǎ.


De exemplu: anul trecut, aşteptam aici în staţie metroul, când patru tipi au
tǎbǎrât pe unul, l-au jefuit şi la urmǎ l-au şi înjunghiat. Iar maicǎ-mea crede
şi acum cǎ:

Mama: Sigur cǎ da, ce îi trebuiau atâţia bani în metrou? A meritat-o!Bine


mai puţin partea cu crima, nimeni nu meritǎ sǎ moarǎ. Nimeni. Bineînţeles
cu excepţia, Reginei Angliei!

Paulie: Nu prea a fost drǎguţǎ gluma asta!

Mama: Pǎi, serios, ce-i trebuiau atâţia bani în metrou? Suntem în New York.
Existǎ un cult al crimei în New York. Ce înseamnǎ MTV?
Moarte prin televiziune. Asta e: Moarte prin Televiziune!

3
Paulie: Acum şase luni i-am spus mamei cǎ sunt pozitiv.

Mama: Pǎi asta nu sunǎ aşa rǎu! Pozitiv! Rǎu sunǎ Negativ, ceva trist…
Moartea te pândeşte la fiecare pas. De ce sǎ te mai temi când ştii deja asta?

Paulie: Am pierdut mult în greutate. Dar se pare cǎ medicamentele îşi fac


totuşi efectul.

Mama: Paulie a avut întotdeauna grijǎ de silueta lui. A fost mereu foarte
atent!

Paulie: Aşa e! În mod obişnuit, n-aş sǎri în faţa trenului! Nu suntem genul
ǎsta de oameni! Train jumpers. Sinucigaşi. Asta s-ar potrivi mai mult
negrilor.

Mama: Asta aşa e! Ei chiar au motive serioase sǎ se sinucidǎ.

Paulie: Ii dispreţuiesc pe cei care fac gestul ǎsta doar dacǎ existǎ prin
preajmǎ şi o mulţime de gurǎ-cascǎ. Oameni care sǎ-I cunoascǎ. Şi asta când
poţi veni aici liniştit, în burta New York-ului şi pânǎ sǎ aparǎ vreun gurǎ-
cascǎ, ai şi sǎrit!

Mama: Ei, mamǎ, dacǎ toţi ar gândi ca tine! Pǎi, n-am vǎzut eu, femei de
vârtsa mea, care una-douǎ au sǎrit din faţa mea. E jenant! N-au pic de tǎrie,
de spirit combativ.

Paulie: Aşa e!
Mama: Asta-i din pricina comfortului oferit la tot pasul. Viaţa în fastfood,
moartea aici la metrou, totul garantat! Destine anonime. Eu şi cu Paulie
preferǎm viaţa mai durǎ, nu-i aşa Paulie?

Paulie: Aşa e!

Mama: Una peste alta, e o ţarǎ frumoasǎ!

(pauză)

Paulie: Ǎsta-i preţul, pentru o asemenea frumuseţe.

4
Mama : Mǎ tem cǎ ai dreptate.

Paulie: Mamǎ, simţi şi tu cǎ existǎ prin apropiere vreo persoanǎ urâtǎ, care
nu-i de-acord cu noi ?

(Mama se uită în jur)

Mama : Ah. De asta sunt sigurǎ ! Intotdeauna se gǎseşte cineva care nu-i de
acord şi în plus mai este şi rǎu intenţionat.

Paulie : Rǎu intenţionaţi ?

Mama : Da, şi urâţi şi rǎu intenţionaţi !

Paulie : Crezi tu, cǎ oamenii urâţi şi rǎu intenţinaţi au ceva împotriva


noastrǎ ?

Mama : Cam aşa ! De fapt, mǎ uit la o astfel de persoanǎ chiar acum. Nu ţi-o
arǎt.Nu suntem genul ǎla de oameni care aratǎ rǎul şi urâtul din viaţǎ. Tot ce
vedem este fie frumos, fie dacǎ nu, trecem peste, ignorǎm.

Paulie : Erai cât pe-aci sǎ te contrazici !

Mama : Nu le purta pică celorlalţi. Îţi faci rǎu degeba. Eu sunt alǎturi de tine,
este tot ceea ce conteazǎ !

Paulie : Aşa e !

Mama : Şi în plus, nimeni nu a venit aici ca sǎ audǎ povestea ta tristǎ. Ei vor


sǎ ştie dacǎ te mai arunci în faţa trenului sau nu ?

Paulie : Acum ori niciodatǎ ?!

Mama : Cam aşa ceva !

Paulie : Atunci ar trebui sǎ iasǎ din prima ! Trebuie sǎ sar în faţa unui tren
potrivit. Ceva în genul unui expres. Nu crezi ?

Mama : Mai mult ca sigur !

5
Paulie : TRGAIC ! Ar trebui sǎ iasǎ tragic !

Mama : Singurul motiv pentru care l-am însoţit în putreziciunea asta de


spaţiu a fost acela de a mǎ asigura cǎ va face, aşa cum a promis : dacǎ nu va
reuşi sǎ se sinucidǎ, se va întoarce sǎ trǎiascǎ lângǎ mine, în mica noastrǎ
oază din deşert.

Paulie : Nu ! Nu ! Nu !

Mama : Paulie, trebuie sǎ înţelegi cǎ aşa sunt mamele, întotdeauna sperǎ ca


sinuciderea copiilor lor, sǎ eşueze.
Ca mamă eşti pusǎ întotdeauna în situaţii cumplite. Teama şi durerea sunt la
tot pasul. Si atunci te mai întrebi, de ce vrem atât de mult sǎ fim mame ?

Paulie : Tocmai, de ce ?

Mama : Se întâmplă, d-aia ! Mi-aş dori sǎ ştiu dacǎ mai sari sau nu.

Paulie : Când sar, ar trebui sǎ spui şi tu ceva de genul : ”Fiul meu, oh, fiul
meu, oh, nu Paul ! „

Mama: Paulie. Pot sǎ-ţi spun aşa? E mai drǎguţ, mai aproape de suflet.

Paulie: Bine. Fiul meu Paulie tocmai a sǎrit în faţa trenului. S-a sinucis,
cred.
Fii sigurǎ cǎ nu vei uita sǎ adaugi „cred cǎ”. Asta ca sa nu te implice ca
martor.

Mama: Ce drǎguţ din partea ta! Mereu cu gândul la biata lui mamǎ!

Paulie: Asta aduce siniciderea! Nu complicǎ viaţa celorlalţi.

Mmama: Aşa-i!

Paulie: Mai ales pe a ta.

Mama: După cum cred cǎ v-aţi dat seama, accentul nostru este de britanic.
Eu şi cu Paulie suntem britanici. Existǎ o caracteristicǎ a britanicilor, le
place sǎ explice, de cele mai multe ori cu mânie, se aprind puternic. De-asta
avem aşa multe cluburi de fotbal şi o groazǎ de oameni fǎrǎ dinţi.

6
Paulie: Asta ce mai e?

Mama:Scurt istoric!

Paulie: Al cui?

Mama: Al nostru!
(pauză)
Fiul meu Paulie este homosexual.

Paulie: Mamǎ, te rog!

Mama: Dar e adevǎrat!


Unul nefericit, dar homosexual. Voiam sǎ pomenesc mai devreme de asta,
dar nu voiam sǎ distrag atenţia de la problema cu sinuciderea. Bine gândit!
Nu?

Paulie: Profund!

Mama: Paulie are probleme în a vorbi cu oamenii.

Paulie: Exprim prin corp tot ce ar trebui sǎ vorbesc.

Mama: Asta aşa e!

Paulie: O clinicǎ din Frankfurt, Germania va schimba viaţa mamei…

Mama: Aşa e, o sǎ-mi ia durerea cu mâna, aşa mi-au zis. Dacǎ am fost
cǎsǎtoritǎ de mai multe ori…
Din pricina asta, atitudinea lui Paulie mǎ supǎrǎ. Eu niciodatǎ, cu toate cǎ
am acest spate imperfect, nu m-am gândit la sinucidere.
Ce sǎ mai spun de Wayne Newton! Ce, el s-a sinucis? Dar Ann Margaret?
Dar Siegfried sau Roy? Ce, ei s-au sinucis? Normal cǎ nu! Pe ei s-a clǎdit
industria divertismentului, ei au râs de toatǎ lumea. Şi crede-mǎ cǎ erau
foarte îndreptǎţiţi sǎ se sinucidǎ.

Paulie: Dintr-o clipǎ în alta trebuie sǎ vinǎ şi trenul.

Mama: Eu nu sar încǎ.

7
Paulie: Doamne, eu credeam cǎ vorbeşti despre mine!

Mama: Sunt o biată femeie care a luptat toatǎ viaţa cu situaţiile cele mai
ingrate. Toată viaţa am dormit pe o scândură de călcat în speranţa că într-o
bună zi voi avea o ţinută impecabilă. Toată viaţa am visat să ajung o
dansatoare de renume într-un număr de striptease.Asta îmi doream cel mai
mult. Dar uite cǎ uşor, uşor am devenit doar o feministǎ înrǎitǎ şi singurul
câştig este cǎ pot vorbi numai despre ceea ce vreau eu. Am dreptate?

Paulie: Cum zici tu, mamǎ!

Mama: Paulie m-a învǎţat tot ce trebuie sǎ ştiu despre feminism. Cândva
lecţiile astea o sǎ-i foloseascǎ şi lui, sǎ fie şi el mai activ, poate chiar un
travestit.

Paulie: Doamne!

Mama: Maicǎ-mea mă învinuia cǎ mǎ îngrijesc mai mult de spatele meu


decât de soţii mei. Rahat! E o atitudine pe care femeia modernǎ o aprobǎ. Pe
cine simt mai aproape de mine, spatele meu sau bǎrbaţii mei?
Tot ceea ce ştiu este cǎ vertebra asta este un dar deosebit. Câteva oscioare
înlţuite de Dumnezeu cu mare dibǎcie.
Eu m-am nǎscut cu acest handicap. Pânǎ şi Dumnezeu ca orice om mai
adoarme din când în când. Degetele mai scurte, pǎrul de pe buze se
datoreazǎ somnului dumnezeiesc.
(pauză)
Uitǎ-te la spatele meu! Uitǎ-te! Vertebra! Un foarte mic şi delicat oscior dar
care ne înalţǎ puţin câte puţin.
Intotdeauna am tins cǎtre perfecţiune!

Paulie: E timpul!

Mama: Emoţii?

Paulie: Nu. Deloc!

Mama: Normal. De ce sǎ fii emoţionat?

Paulie: Bun.

8
Mama: Nu trebuie sǎ întristezi pe alţii.

Paulie: Un ultim gând?

Mama: Ce?

Paulie: Ai ceva sǎ îmi spui?

Mama: Dar tu?

Paulie: Nu. Sǎ-mi fie bine?

Mama: Da. Asta pot sǎ-ţi urez.

Paulie: Numai, sunt gata!

Mama: Bine, atunci…

(pauză)

Paulie: Uau! Cât pe-aici sǎ ne facǎ terci!

Mama: Mult sânge, sângele lui Paulie. O nouǎ condiţie, în putrefacţie…


Nimeni nu ne mai minte cu nimic. Nimeni nu ne mai spune cǎ se poate şi
altfel. Nimeni nu ne asigurǎ cǎ moartea copiilor noştri nu se va întâmpla
dupǎ moartea noastrǎ. Nimeni, nici mǎcar în telenovele.
Dar de ce Paulie? De ce trebuie el sǎ…aşa tânǎr, am dreptate?
Paulie? Paulie? Paulie?
(Se stinge lumina. Sunetul unui tren care trece în viteză)

LAS VEGAS

Proiecţie pe trei laturi Las Vagas. Proiecţia dispare. Sunet de televizor.


Sunet de telecomandă care schimbă neîncetat programele. Pe fiecare canal
talk-show. Se aprinde lumina. Pe toate cele trei laturi este proiectată
imaginea unui apartament luxuos. Paulie stă într-un pliant cu telecomanda
în mână şi cu receptorul pe umăr. Navighează prin programe. Se aude o

9
sonerie. Paşi apropiindu-se. Mama intră, este costumată în acelaşi costum
de cazino.

Mama: Gata! Nu se mai poate! Paulie, te gǎsesc în aceeaşi poziţie cum te-
am lǎsat când am plecat. Ce se întâmplǎ cu tine? Stai aici toatǎ ziua cu
telefonul în braţe, de parcǎ ar fi o mâţǎ sau un fetiş ceva.

Paulie: Dar este!

Mama: Nu te mai prosti! Alungǎ-l pe tristul homosexual!

Paulie: Nu sunt trist. Doar cǎ-mi place mai mult sǎ stau în casǎ.

Mama: Dar uitǎ-te şi tu pe fereastrǎ!

Paulie: Da.

Mama: Ei, ce vezi?

Paulie: Deşert.

Mama: Deşert… ce deşert!…

Paulie: Jeg mult, praf…

Mama: Deşertul înseamnǎ cactuşi, nisip, şopârle mici, rǎtǎcitori care se zbat
sǎ supravieţuiascǎ. Ǎsta-I deşertul, plin de viaţǎ! Respirǎ cu greu, dar
respirǎ! Trǎieşte!

Paulie: Deşert jegos.

Mama: Uite Las Vegas-ul, e ca o oazǎ în deşert.

Paulie: Ugh.

Mama:Poţi vizita muzeul Liberace sau poţi cǎlǎri la ferma lui Wayne
Newton.
Pentru Dumnezeu, fǎ ceva! Zaci aici toatǎ ziua, „ mǎ ofilesc!”. Intr-un
pliant!? Ce plictisitor! Suntem în Las Vegas, iar tu stai într-un pliant!?

10
Paulie: Nu pot pǎrǎsi casa!

Mama: De ce nu?!

Paulie: Mi-e prea cald!

Mama: Nu te mai îmbrǎca în negru!

Paulie: Sunt deprimat, condiţia mea…

Mama: De ce nu mǎ mirǎ!? Cine n-ar fi, dacǎ ar sta toatǎ ziua în casǎ
ascultând Benjamin Britton şi mai ales uitându-se la televizor! La maximum,
pe talk-showuri şi novele vomitând de emoţie. Mai ieşi şi tu din când în
când!

Paulie: Nu vreau!

Mama: Micul Paulie, totdeauna sǎ stea singur, singurel, doar el şi cinismul


lui.

Paulie: Exact!

Mama: Şi cu telefomul ǎsta, mǎcar suni pe cineva!?

Paulie: Da, uneori!

Mama: Nu-i nevoie sǎ mǎ minţi!

Paulie: Nu mint!

Mama: Nu te-am vǎzut vorbind nici mǎcar cu vreun turist, care el sǎ te


opreascǎ şi sǎ te întrebe ceva, că tu…Nu ştii pe nimeni în tot Las Vegas-ul!
Capitala Travestiţilor, şi tu nu ştii pe nimeni. Mare dezamǎgire pentru toţi ca
tine!

Paulie: Nu dezamǎgesc pe nimeni! Maniacii ǎia sexuali avizi după sex nu


sunt genu meu.

Mama:Dar totuşi, Paulie, nu uita cǎ aici este capitala…

11
Paulie: Înceteazǎ!

Mama: Câte zeci de mii de camere de hotel sunt pe o stradǎ aici?

Paulie: Nu mǎ intereseazǎ!

Mama: Sǎ vedem, dacǎ la noi în cazinou sunt la fiecare etaj circa…

Paulie: Nu mǎ intereseazǎ cazinoul! Nu dau un scuipat pe munca ta de rahat,


mânuitor de Hot Dog-i, într-o tonetǎ sau mai ştiu eu ce.. Mă plictiseşti!

(pauză)

Mama: Împacǎ-te cu ideea!

Paulie: Taci!

Mama: Împacǎ-te! Împacǎ-te! Împacǎ-te!

Paulie: Dacǎ m-ai iubi, mǎcar n-ai mai pierde timpul, ai lucra peste program
ca sǎ poţi obţine mai mulţi bani pentru plata doctorului.

Mama: Mi-aş dori sǎ pot lucra mai mult, dar atât în calitatea mea de mamǎ,
cât mai ales ca fiinţǎ optimistǎ ce mǎ aflu, îni doresc ca fiul meu sǎ-şi poatǎ
trǎi ultimele zile într-o ambianţǎ plǎcutǎ, demn.

Paulie: Demn.

Mama: Dupǎ eşecul lamentabil al sinuciderii tale, mi-am jurat cǎ te voi


veghea pânǎ când, treptat-treptat, îţi vei pierde toate facultǎţile. Vei ajunge
ca un copil şi apoi: ţuşt!! Te voi păstra la loc în pântece. Pânǎ acum, nimic
din toate astea, doar ura şi nemulţumirea ta!…
Dacǎ mǎ isterizez şi eu ca tine, să ştii cǎ am sǎ mǎ înscriu într-o fundaţie. Şi
mamele au drepturi, sǎ ştii!

Paulie: Mai opreşte-te! Cât despre drepturile MAMEI, maternitate? Ce ştii tu


ce e aia?!

Mama: Ştiu!

12
Paulie: Nimic, nimic. Gol.

Mama: Am vǎzut un film la televizor. Un film despre SIDA cu Elizabeth


Taylor. Da, da chair cu doamna Elizabeth Taylor, cea care a strâns milioane
de dolari de pe urma unui parfurm pentru neisprǎviţi ca tine. Fiul ei era
interprtetat de un şarmant tânǎr, vedetǎ din seriale. Un tânǎr care a debutat în
Las Vegas, într-un rol în Cats. Nici pe jumǎtate cât tine de frumos, dar totuşi
te îndrǎgosteai de el pânǎ în final, mai ales cǎ moare. Fǎrǎ zbierete, vǎicǎreli
şi-a luat toate medicamentele şi într-un moment antologic, plin de emoţie şi
suspans, el cu ultimele sforţǎri, a mulţumit mamei sale pentru modul cum s-a
îngrijit de înmormântarea sa.

Paulie: N-ai s-o vezi!

Mama: A fost o moarte deosebit de frumoasǎ cu toatǎ familia la capul


patului. Iar din familie fǎcea parte şi Jessica Tandy, Hume Cronyn şi un
labrador, pe care l-am vǎzut în filmele pentru copii. Atunci mi-am zis iatǎ o
moarte care i-ar plǎcea şi lui Paulie al meu.

Paulie: Niciodatǎ!

Mama: Iar tu în schimb, mǎ jigneşti, râzi de mine, mǎ batjocoreşti, pentru cǎ


eu încerc sǎ te fac sǎ trăieşti cât mai intens scurta ta viaţǎ.

(pauză)

Nu eşti supǎrat pe mine, nu?

Paulie: Supǎrat? De ce aş fi supǎrat pe tine?

Mama: Toţi copii se simt la un momentdat nedoriţi şi nepreţuiţi la adevǎrata


lor valoare, se cheamǎ adolescenţǎ.
Ştii cǎ ar trebui sǎ înfiinţez o Fundaţie a Mamelor ale cǎror Copii nu vor sǎ
aibǎ o Moarte aşa Plǎcuta ca în Filme.

Paulie: Şi de ce nu o faci?

Mama: Ia mai scuteşte-mǎ! Tot timpul te vaieţi şi urli, mai am eu timp şi de


altceva?

13
Paulie: Dacǎ stau sǎ mǎ gândesc, chiar nu m-ar deranja sǎ petrec ultima
noapte cu un labrador, alǎturi de Siegfried şi Roy, iar maicǎ-mea sǎ fie
Elizabeth Taylor.

(lumina se stinge)

TELECOMUNICAŢII

Proiecţie pe trei laturi Telecomunicaţii.Se aprinde lumina. Sunete de ocean.


Paulie este în acelaşi pliant. Receptorul pe umăr. Mama stă în faţa lui,
poartă acelaşi costum ca până acum.

Paulie: Înceteazǎ!

Mama: Nu mǎ pot abţine! Sunt o femeie singurǎ, iar tu eşti singurul meu
copil. N-o sǎ stau sǎ te pǎzesc clipǎ de clipǎ, aş deveni o mamǎ exemplarǎ şi
nu vreau!

Paulie: Asa ceva nu am întâlnit şi oricum nu cred cǎ îmi duci grija clipǎ de
clipǎ.

Mama: Dar mǎ strǎduiesc!

Paulie: Cât despre spiritul matern, nu te îngrijora, nu poţi sǎ-l pierzi, cǎci
nu-l ai…

Mama:Uau! Ce frumos vorbeşte cu mama lui! Sǎ fie Ziua Mamei?

Paulie: N-ar fi trebuit sǎ vii acasǎ în pauza de masǎ! Sunt clipele mele de
intimitate, de linişte.

Mama: Linişte? Cu TV-ul deschis la maxim şi cu telefonul în braţe!? Chiar


aşa, tu chiar vorbeşti la telefonul ǎla? Sau îl foloseşti ca altceva!?

Paulie: Nu-i treaba ta!

Mama: Încerc sǎ fiu o mamǎ exemplarǎ.

14
Paulie: Mǎ faci sǎ mǎ simt ca un animal de casǎ, micul peştişor de aur de
care trebuie sǎ aibǎ mama grijǎ…

Mama: De-ai fi un peştişor te-aş elibera chiar pe conducta de canalizare, din


WC direct.
Hai Paulie, fǎ-mi şi mie pe plac!

Paulie: Vorbeam cu oameni, da!?

Mama: Ce oameni?

Paulie: Cu oricine care sunǎ.

Mama: Cu oricine!?

Paulie: Da, şi ei îmi vorbesc!

Mama: Serios?

Paulie: Da, Se cheamǎ CHAT.

Mama: Şi cine sunǎ?

Paulie: Prieteni.

Mama: Ai prieteni?! Asta-i bine!

Paulie: Da e o linie specialǎ pentru prieteni. Am plǎtit 12$ şi pot vorbi cu


oricine chiar şi din SUA.

Mama: Cu oricine?!

Paulie: Oameni ca mine.

Mama: Maniaci depresivi?!

Paulie: Nu oameni ca mine. Gays. Genul meu de oameni.

Mama: Deci poţi fi pe CHAT cu gays!? Ce drǎguţ!

15
Paulie: E o linie specialǎ pentru noi.

Mama: Şi despre ce vorbiţi?

Paulie: Diverse.

Mama: Sex?

Paulie: Desigur! Cum nu! Pânǎ nu se lasǎ cu SEX, însemnǎ cǎ n-am vorbit.
Nu!? Doar e o linie de gays!?

Mama: Paulie, tu te prostituezi la telefon!?

Paulie: Nu. E doar CHAT.

Mama: Nu face nimic! Şi eu am fost prostituatǎ.

Paulie: Spune-mi ceva nou!

Mama: Pânǎ şi tu eşti rezultatul unei afaceri în sex.

Paulie: Ştiu asta!

Mama: Şi ce vorbeşti tu pe CHAT?

Paulie: Sunt lucruri personale, intime.

Mama: Tu cu nişte necunoscuţi vorbeşti despre problemele tale intime!?

Paulie: Mai mult personale, nu neapǎrat intime.

Mama: Bine da’ chestii personale, cu strǎinii!?

Paulie: Da!

Mama: Dar ştii cǎ poţi vorbi cu mine.

Paulie: Nu e acelaşi lucru.

16
Mama: De ce?

Paulie: Nu ai cum sǎ înţelegi, sunt sentimente…De fapt mai mult despre tine
vorbesc.

Mama: Despre mine?

Paulie: Da şi despre faptul cǎ mǎ dispreţuieşti.

Mama: Eu?! Orice, dar numai dispreţ nu am eu faţǎ de tine!

Paulie: Acum, trebuie sǎ mǎ înţelegi şi tu, e o linie unde oamenii cer ajutor
In situaţii delicate…Ei îţi pot oferi ajutor.

Mama: Ajutor pentru ce?

Paulie: Ca sǎ trǎieşti.

Mama: Cu 12$ primeşti ajutor din SUA!?

Paulie: Sunt pe moarte!

Mama: Mai ai!…

Paulie: Mor! Simt în tot trupul meu!

Mama: Te inşealǎ, te minte. Arǎţi mai bine decât acum câţiva ani!

Paulie: Tu nu m-ai văzut atâţia ani.

Mama: Asta cam aşa e...

(pauză)

Paulie: Le-am spus ca lociuesc în Las Vegas şi atunci m-au înteles.

Mama: Serios? Da ei unde lociuesc? Prietenii ăştia necunoscuţi de pe


CHAT.
Probabil lângă imense căderi de apă. Ei habar n-au ce înseamnă să trăieşti în
deşert.

17
Paulie: Ãsta nici măcar nu e deşert, e o copie. Tu n-ai avea nici un motiv să
te schimbi de atâtea ori, atâtea rochii, dacă ar fi deşert.

Mama: Invidie! Gelozie!

Paulie: De ce? În fiecare dimineaţă când mă trezesc şi te văd cum îti pui
ciorapii ăiă şi sarafanul acela mini Frontier Casino, de la jobul acela de căcat
de care eşti aşa mândră. Vomit. Tot timpul, alte haine, altele, altele...
De-abia atunci îmi dau seama cât eşti de batrână, mult prea batrână pentru
asemenea haine. Şi ştii ce?! Fusta şi pălaria şi zâmbetul acela belicos pe
care îl ai când se apropie un client, toate astea mi s-ar potrivi mie! Din noi
doua eu am trăsături mai fine, eu am fundul cel mai frumos, eu ar trebui să
am viitorul nu tu. Tu ar trebui să te grăbeşti să dispari. Ai înteles, să dispari!
Nu-i normal ce se întâmplă, tu ar trebui să mori înaintea mea. Eu vreau să
trăiesc! Tu să mori!
(începe să tuşească, se îneacă)
Urăsc lumea asta modernă. Tu să mori, eu vreau să trăiesc.
(pauză)
Da, cam asta e tot ce le spun pe CHAT, şi dacă se întâmplă să nu închidă
pâna în final îi rog să mă ajute să ies de aici.

Mama: Face 12$.

Paulie: Nu râde de mine!

Mama: Ba râd!

Paulie: Ar mai fii ceva.

Mama: Nu mai e nevoie!

Paulie: Ba e nevoie. Am multe nevoi.

Mama: Se poate, dar tot ceea ce văd eu este doar un homosexual egoist, fără
nici un prieten, un travestit

Paulie: N-ai înţeles nimic!

18
Mama: Sigur. Tot eu. Adică eu mă târăsc pâna aici în singura ora când pot să
respir, şi sper să petrec cu tine clipele astea în mod plăcut, civilizat, la un
ceai poate; fur pentru tine din toneta cei mai mici Hot Dog-i, ca pentru copii.
Îi fur deci pentru tine, şi tu mă faci bătrână!

Paulie: Ţi-am zis mai rău!

Mama: Doar atât am reţinut!...

Paulie: Se pare că te-a părăsit memoria.

(pauză)

Mama: Oh, doamne, Paulie, uite ce-ţi faci! Atâta agitaţie! Nervi, nervi,
nervi. În timpul acesta organismul tău digeră şi ultimele celule T pe care le
mai ai.

Paulie: Celule T, celule T, celule T, vorbeşti despre ele ca despre nişte căluţi
de mare.

Mama: N-am înţeles, de fapt, ce vrei? Revanşă!?Pentru ce!?

Paulie: Mă enervează că năvăleşti aici în pauza ta de masă şi mă obligi să


ies cu tine în oraş, în lume, vrei să mă îmbolnăvească şi mai rău!?
Trebuie să-mi laşi măcar clipele astea, nu mai am nimic altceva, mi-a fost
luat! Nimic.

Mama: Eu nu sunt de vină!.

Paulie: Din cauza ta sunt bolnav.

Mama: Căcat! Vina e a ta!

Paulie: Eu nu învinovăţesc pe nimeni, atâta vreau…

Mama: Paulie, nu eşti singurul! Ştiu atâţia mari amatori de pariuri şi care pot
pierde odată, din nenoroc, tot ce-au avut vreodată. Aşa le-a fost destinul.

19
Paulie: Ce tot vorbeşti de destin, m-ai dus cu toate poveştile despre marea
aventură a vieţii, marele val. Iar eu te-am crezut! Nu-i nici o mare aventură,
nici un val, totul e lin, lin şi coboară.

Mama: „Despre marile încercări ale vieţii ilustrului Paulie”. Eu nu te-am


minţit cu nimic, ţie îţi este frică să trăieşti. Şi oricum n-am minţit mai mult
decât alţii, Regina Angliei, de exemplu.

Paulie: Ai refuzat să-ţi asumi responsabilitatea!

Mama: Iartă-mă, dar am mai auzit vorbele astea, îi aparţin lui Mickey
Rooney, în Băieţi de Oraş. Şi le spunea mai bine decât tine, dacă îmi este
permis să adaug…
Sunt mamă, nu Iisus Christos!

Paulie: M-ai minţit!

Mama: Încetează!

Paulie: M-ai minţit aducându-mă aici, vreau acasă!

Mama: Acasă? Aici este acasă!

Paulie: Aici nu-i casa mea, aici este deşert! Nici măcar, e o copie, artificial!

Mama: Priveşte şi tu mai bine: este o oază! Ultima graniţă! Priveşte şi tu


oraşul! Poţi pleca oriunde de aici: din Egipt, în New York sau Monte Carlo.
În lume! Aici lumea întreagă e privită dintr-un colţ. Nu există un alt loc mai
bun să poţi s-o iei de la început. Şi tu mai mult decât oricine ar trebui să te
bucuri că-ţi oferă şansa unui nou început. Aici te poţi reinventa!

Paulie: Nu trebuie să mă reinventez, trebuie doar să mă regăsesc!

Mama: Uită ce-a fost! Ce-ţi mai trebuie !? Vezi mai departe!

Paulie: O lume reală…

Mama: Mai real decât ce trăieşti tu acum, ce poate fi?

20
Paulie: Nu ştiu. Aş vrea să pot afla despre lucrurile pe care nu le cunosc şi
n-am să le mai aflu niciodată.
Parisul…

Mama: Ah, da, Parisul! O adunătură de degeneraţi cu berete pe cap care se


pişă noaptea în râul acela de-l au şi ei şi atâta se laudă cu el…Un popor
întreg care refuză de atâţia ani se spele. Ei au în schimb, Eau de Toilette.
Asta ar trebui să te pună pe gânduri.
(pauză)
Dacă vrei să mai afli, întreabă-mă!

Paulie: Nu-i acelaşi lucru.

(sună telefonul, amândoi se uită la receptor)

Paulie: În sfârşit, lumea mă caută. Ar trebui să pleci acum!

Mama: Nu şi dacă continui să vorbeşti despre mine.

Paulie: Nu înţelegi? Mă poate suna cineva de foarte departe!

Mama:Poţi să ajungi şi tu oricât departe vrei, dar trebuie să vrei!

(telefonul continuă să sune)

Paulie: Mamă, te rog pleacă!

Mama: Nu pot, e ceva ce mă ţine în loc!…

(telefonul nu mai sună)

CEAIUL

Proiecţie pe trei laturi Ceaiul.Se aprinde lumina. Se aude ticăit de ceas.


Bătăi puternice în uşă. Acelaşi apartament din Las Vegas. Paulie stă în
pliant cu receptorul de gât.

21
Mama: Paulie, deschide repede!
(Mama intră cu o cutie de medicamente, ca un container.)
Paulie: Ce-i asta?

Mama: Medicamente.

Paulie: Ce fel?

Mama: AZT.

Paulie:AZT?

Mama: Pentru tine, cadou!

Paulie: Cum adică pentru mine?

Mama: Nu iei tu AZT?

Paulie: Da, de unde îl ai?

Mama: L-am găsit.

Paulie: Unde?

Mama: La spital.

Paulie: Ce spital?

Mama: Unde îmi fac şi eu testele periodic.

Paulie: Le-ai cumpărat ?

Mama: Cu japca!

Paulie: Ce?

Mama: E ultima noutate în materie de comerţ. Japca! Bodyguarzii!? Graşi,


graşi, graşi. De-abia dacă te sperie câţiva metrii.

22
Paulie: Ai furat AZT?

Mama: Un stoc pentru toată viaţa!

Paulie: Trebuie să le duci înapoi!

Mama: Pe naiba! Nici n-o să observe!

Paulie: Poţi fi arestată, ştii asta?

Mama: Nu cred că te arestează cineva că vrei să salvezi o viaţă.

Paulie: Tot furt se cheamă!

Mama: E luat, cu japca, dar e luat. E o mare diferenţă!

Paulie: Le duci înapoi! Ãsta este furt!

Mama: Ceva, ceva ai tu dreptate, se cam aseamănă cu un furt, dar nu e, e de


fapt o parte dintr-un plan. Ţine de o strategie(politică). Se cheamă că am
acţionat!

Paulie: Mamă, ai luat medicamentele altor oameni!

Mama: Şi ce? Le-am dat la străini?! Tot la bolnav ajung.

Paulie: Sper totuşi că nu ai împuşcat pe cineva în acţiunea ta.

Mama: Hai, nu te mai stresa, nu bei un ceai?

Paulie: Nu-mi vine să cred, am halucinaţii!?

Mama: Poate doar un uşor început de demenţă. E un simptom al bolii tale.

Paulie: Sigur, bucură-te, nu-i nimeni să te contrazică!

Mama: Eu am adus astea pentru tine, ar trebui să te bucuri! Nu mai cunosc o


altă mamă care să mai facă aşa ceva. Puteam foarte lesne să trec pe lângă ele
şi să-mi văd de drum. Dar eu am colindat toate saloanele ca să găsesc
această cutie magică, cu leacuri care să te mai ţină în viaţă.

23
Paulie: Ar trebui să-ţi fie ruşine.

Mama: E, puţin, puţin…de ce nu, în fond!? Toată viaţa am fost înşelată cu


impozitele. Mie mi-e ruşine să ştii în fiecare dimineaţă când constat că iar
începe o nouă zi, fără o sulă, care să-mi aline tristeţea. Viaţa are încercări de
tot felul!

Paulie: Lasă astea în sema celor care chiar le trăiesc.

Mama: Ţi-am adus un cadou, nu ştii să primeşti un cadou. Trebuie să spui


măcar: mulţumesc! M-am cam săturat să fac pe Mama Răniţilor. Am obosit
şi oboseala asta apasă pe spatele meu şi mă doare!

Paulie: A, mereu tu şi durerea ta!

Mama: A mea şi numai a mea! Nimeni nu se mai interesează de ea, doar eu!
Tu chiar crezi că interesează pe cineva dacă tu trăieşti sau nu? Chiar crezi că
mai există cineva pe lumea asta care să mai numere fiecare nouă celulă T,
care reuşeşti tu s-o păstrezi?
Nimeni.

(pauză)

Paulie: Nu mai iau AZT!

Mama: Nu fi copil!

Paulie: Nu mai iau medicamente!

Mama: Te joci cu viaţa ta!

Paulie: Fără AZT, fără DDI, fără chimicale, nu vreau să ajung o plantă.

Mama: Nici nu poţi, nu te mai răsfăţa!

Paulie: Nu mă răsfăţ!

Mama: Să-ţi dau un simplu motiv pentru care merită iei AZT? Ca să poţi
respira! Să respiri! Ştii, adică : inspiră, expiră!

24
Paulie: Mamă, am obosit!

Mama: Cine nu oboseşte? Dar vezi tu pe cineva care a obosit şi nu mai


respiră!?

Paulie: Nu înţelegi.

Mama: Crezi tu!


Ieri, la Sala Mirage, o tipă, un travestit, a căzut şi şi-a luxat glezna. Am
crezut că vor opri spectacolul, s-o ducă cineva la spital, s-o bandajeze. Dar
nu. A stat în culise, s-a mai frecţinat şi când a fost să reintre, a fost
extraordinar, poate cea mai bună reprezentaţie.

Paulie: Eu nu sunt travestit!

Mama: Nici nu se pune problema! Poţi şi fără să fi!


Toţi obosim, dar nu renunţăm. Eu câteodată mă gândesc cum ar fi dacă aş
supravieţui unui bombardament! Casinoul la pământ. Dărămături. Eu, cu
gâtul sfârtecat, de-abia mai pot să respir. Groaznic! Şi cu toate astea vezi, că
în fiecare zi mă duc la Casino.

Paulie: Eu am terminat. Nu te mai ascult. Gata şi cu oboseala şi cu stare de


vomă, ies în oraş.

(ea îl loveşte peste faţă)

Mama: Dementule!

Paulie: De ce m-ai lovit!?

Mama: Că aşa simt. Fac ceea ce simt! Avantajul celui care încă trăieşte.
(pauză)
Îi urăsc pe laşi. Mai ales pe cei care se tem să trăiască.
Lumea te aşteaptă, Paulie, iar tu îi întorci spatele!? Faci ce vrei, dar nu mori,
ai auzit? Iartă-mă!

Paulie: Băi, frate!

25
Mama: Nu-ţi convine? Fa ceva! Eşti bărbat, eşti mai tare, hai! Loveşte-mă,
dă-mi în spate! Distruge-mi colecţia de discuri cu Michael Crawford. Orice,
dar acum. Singur. Nu te mai ajut!

Paulie: Să nu mă mai atingi niciodată! Jur că te calc în picioare!


Ai auzit, târfă!?
(pauză)
Ieşi afară. Trebuie să mă schimb. Ieşi, n-auzi?

Mama: Cum vrei tu. Sigur. Acum. Ies. Cu plăcere.

(lumina se stinge. Paulie iese)

MATERNITATE

Proiecţie pe trei laturi Maternitate. Ambienţă sonoră de cazino. Sunetele


produse de jocurile mecanice. Lumină. În proiecţie, pe cele trei laturi,
imaginea unui cazino. Paulie zace pe jos. Are crize. Mama stă lângă el.

Mama: Sunt lucruri de care te desparţi atunci când îmbătrâneşti. Sau cum e
în cazul lui Paulie, fiindcă s-a îmbolnăvit.
Sunt însă lucruri care te leagă de viaţă. Toţi avem aşa ceva. Eu mă ştiu legată
de viaţă.
Să vedem! E deja pe podea! Asta-i bine!
Stă culcat pe spate, sau cu faţa în jos? Care-i diferenţa? Ce însemnătate are o
poziţie sau alta?
(pauză)
Ciudat. Tare diferite sunt situaţiile pe care trebuie să le întâlnească o mamă.
Când lucrezi toată ziua într-un Casino, vezi o sumedenie de clienţi care se
scurg către toalete şi zac acolo ore în şir, în astfel de poziţii. Să moară pe sub
mese, nu alta!
(pauză)
Tocmai a ieşit şi el prima dată din casă după atâta vreme. Prima oară în oraş!
E plin de ură şi faţă de mine, faţă de tot. Tot ce vrea mai mult este să fie
singur, nu mai suportă nici un ajutor. Urăşte asta. Nimic care să mă
îngrijoreze. Are crize. Un acces de furie. Milioane de oameni trăiesc asta zi

26
de zi. Nu m-ar mira dacă chiar în clipa asta undeva în China, cineva are o
astfel de criză. În China, chiar acum.
Dragul meu, drag…
Poate ar trebui să îi pun ceva în gură nu-şi înghită limba. Da, ar trebui…
(îi pune un portofel în gură)
Poate ar trebui să îl ridic? Nu cred. Nu mă amestec, stau de-o parte şi-l
urmăresc. Să nu se rănească singur cumva. Cel mai bine. N-are nevoie să-l
ridic.
Boala asta păcătoasă este ca un dar. Este ca o a doua şansă. Ultima şansă,
care te face să-ţi vezi toate greşelile şi păcatele din trecut. De parcă şi cea
mai mică şi neînsemnată greşeală, uitată demult, sau al naibii de prezentă,
toate au chemat boala asta. Eu nu am chiar aşa multe greşeli. Nu cred. Nu
sunt Iisus Christos. Se aseamănă ele, mamele, dar nu sunt Iisus Christos.
(pauză)
Până acum nu îmi explicam ce înseamnă mamă. De ce atunci cănd eşti
supărat sau ai necazuri, chemi pe mama. Ce este în chemare asta, în menirea
asta? Când Paulie mă strigă, ştiu că i s-a întâmplat ceva rău şi că are nevoie
de ajutor. De când micul Paulie s-a îmbolnăvit, de când disperîntre viaţă şi
moarte şi mă tot strigă, mă simt ca un înger. Sunt un înger mulţumită bolii
fiului meu.

ÎMPLINIREA

Proiecţie pe trei laturi Împlinirea. Sunetul bătăilor de inimă. Lumină gri.


Paulie şi Mama stau cu faţa la public.

Paulie: Mamă,o veste bună!

Mama: Ce e?

Paulie: Doctorul a trecut să mă vadă azi. Mi-a spus că celulele T s-au dublat!

Mama: Serios? Din una s-au făcut două?!

(Paulie se uită îngrozit la mama, apoi începe să râdă, mama râde şi ea.
Paulie începe să plângă, mama continuă să râdă)

27
BOTEZUL

Proiecţie pe trei laturi Botezul. Sunetul de apă într-o cadă. Lumină.


Proiecţie de jur împrejur cu apă. Mama îi face baie lui Paulie.

Mama: Aşa! Cum mai e acum?

Paulie: Mai bine.

Mama: Da, nu prea suntem bucuros azi…

Paulie: Nu sunt nici trist!

Mama: Cum îţi sunt picioarele azi?

Paulie: Mă tem că nu le simt. (râde)

Mama: O să le simţi curând, va trece.

Paulie: Nu sunt aşa sigur.

Mama: Frank Sinatra şi-a pierdut vocea odată, şi uite că i-a revenit.

Paulie: Şi dacă nu le voi mai pute folosi?

Mama: Ia-ţi la revedere!


Totul putrezeşte până la urmă. Nu le simţi, renunţi la ele. E ca într-o
căznicie!

(pauză)

Paulie: Tu nu te simţi stânjenită?

Mama: Deloc. Sunt mama ta.

Paulie: Da? Da, cu Oedip?

Mama: El era grec, grecii sunt mai trăzniţi. Când mă uit la tine, nu văd un
bărbat, văd un băieţel.

28
Paulie: Tu eşti şi mai perversă!

Mama: Un băieţel drăguţ. Un bebeluş. Doar mâini, picioare şi piele.

Paulie: Nu ţi se pare ciudat, totuşi eu nu simt nimic…

Mama: Cine mai are nevoie de o pereche de picioare, când are o mamă care
se îngrijeşte de toate? O mamă care-ţi urmăreşte fiecare mişcare. Nu poţi să
mişti, fără ca ea să ştie. Mama Mamelor!

Paulie: Lasă mâna mai jos, te rog.

(îşi pune mâna lângă gura lui; Paulie o muşcă)

Mama: Au! Doamne, m-ai muşcat! Vrei să mor şi eu?

Paulie: De ce ţi-e frică? Vezi cum e!

Mama: Mai ai de gând să mă mai muşti?

Paulie: Poate.

Mama: Nu.

Paulie: Cum vrei tu.

(pauză)

Îmi plac momentele astea când e linişte şi eşti cu mine.

Mama: Şi mie mi-ar plăcea să putem avea şi pe stradă câte un loc ascuns,
unde să ne putem vârâ şi să stăm aşa, doar noi doi, în linişte.

(pauză)

Paulie, am văzut ce-ai făcut în bucătărie!

Paulie: Şi ce, e vina mea?

29
Mama: Nu asta am spus. Dar nu poţi totuşi să ignori faptul că eşti plin de
răni, laşi pete peste tot.

Paulie: Doamne.

Mama: Nu poţi găti, mai ales că sinusurile tale nu mai funcţionează. Dacă ţi-
era foame, mă rugai şi îţi pregăteam un super cocktail de fructe, gustos şi
sănătos.

Paulie: E plin de chimicale, cât despre gust…

Mama:E un cocktail pe care îl servim şi la noi la Casino.

Paulie: Nu-mi place, înţelege!

Mama: E destul de caldă apa?

Paulie: E bine.

Mama: Promite-mi că nu o să mai găteşti!

Paulie: Nu.

Mama: Atunci, anunţă-mă înainte. Nu sunt Liza Minelli. Nu le fac pe toate


cât ai bate din palme.

Paulie: Ştiu.

Mama: Ştii tu asta? Dar cum ar putea ştii aşa ceva unul care nu a muncit
toată viaţa?

Paulie: De la tv.

Mama: Parcă ai fi taică-tu!

Paulie: Credeam că nu l-ai cunoscut aşa bine pe tata.

Mama: Normal că l-am cunoscut! Nu foarte mult, eram doar o prostituată.


Treaba mea era să fac bani, nu fişe sociale.

30
Paulie: Sigur.

Mama: Ne-am cunoscut, de fapt pentru 15 minute.

Paulie: O eternitate, într-o secundă, dragoste fulgerătoare!

Mama: Aşa era atunci. În ziua de azi, însă, pentru aceeaşi bani trebuie să
exersezi zeci de poziţii, care mai de care mai ciudate, de parcă ai fi gimnastă
olimpică, nu prostituată.

Paulie: Nu uita de vorbele dulci şoptite la ureche, sfatul prietenesc, umărul


pe care ţi se confesează…

Mama: Pe-atunci lucrurile erau altfel.

Paulie: Cum se mai schimbă lumea! Înainte era mai mult o plăcere, acum a
devenit un sport. Prea mult efort!

(pauză)

Mama: Tu preferai tura de noapte sau de zi?

Paulie: Noaptea. Dar tu?

Mama: Pauzele de masă, în marile restaurante, afacerişti, oameni cu bani,


care vin să mănânce şi vor să se relaxeze pentru două ceasuri.

Paulie: Bacşiş, nu glumă!

Mama: Mie îmi convenea.

Paulie: Obişnuiai să porţi să porţi şi conversaţie?

Mama: Nu, eram prea concentrată cu slujba. Ţine de stil. Depindea de la un


client la altul.

Paulie: Dar vorbele rostite în şoaptă, promisiunile?…

Mama: Da, sigur, mai trecea timpul.

31
Paulie: Mie îmi plăcea cel mai mult partea asta.

Mama: Da, te-ai implicat ceva!

(pauză)

Paulie: Vorbeşte-mi despre tata.

Mama: Ce să-ţi spun?

Paulie: Era drăguţ cu tine?

Mama: Era rapid.

Paulie: Totuşi!…

Mama: În fine, nu mai ştiu.Era agitaţie în restaurant, lume intra, ieşea…

Paulie: Era frumos?

Mama: Nu mai ţin minte, totul se petrecea repede.

Paulie: Înţeleg.

Mama: Hai mai bine să nu mai vorbim despre asta.

Paulie: Sigur.

Mama: Era drăguţ.

Paulie: Parcă ziceai că nu mai ştii.

Mama: Ceva, ceva mai ţin minte!

Paulie: Ceva?

Mama: Normal!

(pauză)

32
Ce muzică e asta? Aşa tristă?

Paulie: E operă.

Mama: Ah, operă. Dacă eşti fericit trebuie să asculţi muzică mai ritmată.

(pauză)

Paulie: Ţi-a fost vreodată frică?

Mama: Să-mi fie frică?

Paulie: Când ieşeai la lucru.

Mama: Niciodată. Şi dacă mi-era ce? Puteam face ceva?

Paulie: Nimic. Ţine de destin.

Mama: Nu. Asta era doar o slujbă.

Paulie: Şi ea ţine tot de destin.


Destinul meu e acum, boala asta.

Mama: Nu vorbi aşa!

Paulie: Hai, du-te acum! Apa se răceşte şi vreau să mă mai bălăcesc puţin.

ACHITAREA

Proiecţie pe trei laturi Achitarea. Sunet de picătură. Paulie stă pe un scaun


Mama apare pregătind medicamentaţia.

Paulie: În New York, lucram la GO-GO HOUSE.

Mama: Ce-i asta?

33
Paulie: Un local pentru bărbaţi numai. Se pare că este una dintre scenele cele
mai apreciate de pe Broadway, unde, aş adăuga, eu îmi vânturam sula.

Mama: Ce vulgar!

Paulie: Mă rog, jonglam cu penisul prin faţa oamenilor.

Mama: Deja sună tentant!

Paulie: Oamenii plăteau ca să mi-o vadă în sculată.

Mama: Cine? Cine?

Paulie: Tot felul. Afacerişti. Majoritatea moşi, băieţii care aduc pizza,poate
chiar şi cei mai apreciaţi artişti de pe Broadway, de la celelalte teatre veneau
acolo. Eu nu prea puteam să-i văd, căci era prea multă lumină pe sula mea.

Mama: Păi şi atunci de unde ştii că erau şi ei?

Paulie: După bacşişuri! Cât îmi lăsau şi mai ales unde îi plasau, banii. Cum
mă atingeau!…Unii îmi vârau banii în cizme. Eram costumat în cel mai
singuratic cowboy!

Mama: Vezi, demult ai fost intersat să cunoşti şi să experimentezi, noul!

Paulie: Mă rog, acesta era doar un preambul, munca începea după aceea. Mă
plimbam printre mese, purtam conversaţii.

Mama: Destul de civilizat şi erai si plătit!

Paulie: Chiar bine!

(pauză)

Nu pentru bani făceam asta.

Mama: Dragule, m-ai atins! Tu chiar te-ai măritat cu slujba asta!

Paaulie: Mâinile îmi plăceau!

34
Mama: Mâinile?
Am şi uitat senzaţia!

Paulie: New York este un loc tare, cool!

Mama: Aşa-i!

Paulie: Tare în răceală.

Mama: Spune-i York şi e clar!

Paulie: Le-aş fi preferat pe ale tale.

Mama: Ale mele?

Paulie: Ele au fost singurele care m-au ocrotit, m-au încălzit, m-au iubit.

(pauză)

Mama: Iartă-mă!

Paulie: Acum simt iar căldura mâinilor tale.


(Mama îl ia în braţe. Paulie începe sa plângă.)
Poţi să mă vindeci? Te rog!

Mama: Aş vrea să pot.

Paulie: Te rog!

Mama: Nu pot mai mult. Aş vrea să pot, o mamă nu e mai mult. Ţine de
destin, tu ai spus. Trebuie să nu cedăm. Curaj.

Paulie: E prea mult pentru mine.

Mama: Eu am rezistat la toate provocările. Şi-am fost lovită şi eu de la


început. Am cocoaşa asta păguboasă. Şi-o port peste tot. Şi ce? Trebuie să-i
faci faţă, e ca un soi de rezistenţă. Trebuie să nu te dai bătut!

Paulie: Scoate-mi tuburile astea! Scoate-mă de aici!

35
Mama: Nu. Vrei să renunţi? Asta înseamnă că încă mai depinde de tine. E un
semn că încă mai existîn tine o parte care poate să mai lupte.

Paulie: Scoate-mă de aici! Dacă mă mai iubeşti! Te rog.

(pauză)

Mama: Depinde încă de tine. Îţi las masca, pentru că nu te iubesc. Rămâi
aşa, eu n-o scot, nu te iubesc, nu dacă renunţi.
(Mama îşi pune mâinile pe pieptul lui, peste tubul de la perfuzie.)
Nu te iubesc.

ESTIMÃRI

Proiecţie pe trei laturi Estimări. Sunetul bătăii inimii. Lumină roşie. Paulie
şi Mama stau cu faţa la public

Paulie: Mamă, o veste proastă!

Mama: Ce e?

Paulie: Doctorul a fost la mine azi. Mi-a spus că nu mai am mult…

Mama: Serios? Cam cât? O săptâmână?

(Paulie se uită la mama, apoi începe să râdă, râd amândoi)

SCRIMA

Proiecţie pe trei laturi Scrima. Sunetul unor lame încrucişate. Lumină. Tot
spaţiul e alb. Treptat în proiecţie apare un dormitor, în care sunt

36
medicamente peste tot. Paulie e întins pe pat. Mama intră, poartă
echipament de scrimă. Se opreşte lângă patul lui Paulie.

Paulie: O, doamne! Pentru moment am crezut că văd fantome.


Cu ce te-ai îmbrăcat?

Mama: Echipament pentru scrimă.

Paulie: Când ai învăţat scrimă?

Mama: De azi m-am apucat. Mai am un echipament complet şi pentru tine.

Paulie:Pentru mine?

Mama: Priveşte lamele astea. Dacă vrei putem să le scoatem vârful de


protecţie. Sunt foarte ascuţite.

Paulie: Ne duelăm?

Mama: Ca exerciţiu. Doctorul a spus că trebuie să te mişti. Am ales un sport


de cameră.

Paulie: Bine dar este prea violent.

Mama: Tocmai, cred c-o să-ţi placă.

Paulie: Nu vreau să mă duelez cu tine.

Mama: Prostii. Uiţi cu cine vorbeşti. Fiecare băiat vrea s-o întreacă pe
maică-sa într-un sport mai dur.

Paulie: Nu şi eu.

Mama: Nu aştepta sa te lovesc eu prima.Toţi copiii vor la un moment dat să-


şi omoare părinţii.
La fel e şi în Shakespeare şi la greci.

Paulie: Tu vrei ca eu să te omor?

37
Mama: Fireşte că nu asta vreau. Dar oricare copil e dator să încerce măcar o
dată. Luptă cu mine. Direct.

Paulie: Nu e cam târziu?

Mama: Rolul meu de mamă este să-ţi îndeplinesc fiecare dorinţă chiar dacă
mă urăşti pentru asta.

Paulie: Dar tu niciodată nu m-ai constrâns la nimic.

Mama: Hai o să vezi că te dobor.

Paulie: O înfrângere în plus. Ce mai contează?

Mama: Poate că e cum zici tu, dar acum sus, sus şi loveşte-mă.Pe mine şi pe
toţi ca mine. Hai.

(îl loveşte peste corp)

Paulie: Au, doare! Încetează!

(pauză)

Sunt prea slăbit. Du-te şi exersează cu cineva de vârsta ta.

Mama: Paulie, mă urăşti pentru o groază de lucruri. Hai, loveşte!

(îl loveşte)

Paulie: Pentru dumnezeu, încetează!

Mam: Hai! Ţi-e frică! Eşti laş?

Paulie: Încetează! Te iert pentru tot.

(îl loveşte din ce în ce mai rău)

Mama: Nu, nu mă poţi ierta.

Paiulie: Nimic din mine nu mai poate lupta.

38
Mama: Minciuni!

Paulie: Recunoaşte!

Mama: Apără-te! Hai! Noi nu suntem genul acela de oameni.Noi nu cedăm!


Luptă cu mine! Loveşte-mă pentru nepăsarea mea. Ridică-te şi loveşye-mă
pentru toţi anii cât n-am fost împreună. Sigur poţi. Hai! Luptă! Ripostează!
Sus! Sus! Pentru dumnezeu! Sus!
(realizează că nu mai mişcă.)

(pauză)

Paulie: Ai terminat exerciţiul?

Mama: Pentru o clipă am crezut…am crezut…


Trebuie să fie ceva groaznic pentru care mă urăşti!

Paulie: Nu e nimic mamă.

Mama: Demenţa cred că a început, ţi-am mai mărit doza de morfină azi.

REVERSUL

Proiecţie pe trei laturi Reversul. Sunetul bătăii inimii. Tot spaţiul este alb.
Paulie şi Mama stau cu faţa la public.

Paulie: Mamă, o veste groaznică!

Mama: Ce e?

Paulie: Doctorul m-a vizitat azi, mi-a zis că e timpul.

Mama: Serios?

(Paulie se uita la mama şi începe să râdă, mama râde şi ea. Paulie continuă
să râdă, mama începe să plângă)

39
DEMENŢA

Proiecţie pe trei laturi Demenţa. Sunetul unui aparat de respirat. Lumină.


În proiecţie un taxator de bilete. Paulie încearcă să se ridice. Mama stă
undeva în întuneric. Sunetul de ploaie.

Paulie: Plouă cumva în staţia Victoria?


Două bilete, vă rog.
Unul pentru mine şi unul pentru…
Ea poate veni cu mine, dacă vrea.
Nu mai vreau s-o oblig să vină.

Uimită că mă vezi aici?


Şi eu la fel , dragă!

Am hotărât să mă reinventez, rememorând câteva momente.


(se uită la el)
Cum arăt?
Dar picioarele?
Fundul? Cum arată?
Cât ai la tine?
Pot să aranjez ceva pentru tine,
Ceva mai special, ca de despărţire.
E frig? Cât de rău plouă?

Oare sunt sigur că o să pot?


Mamă, crezi că am să pot?

Mama: Cu siguranţă, vei reuşi.

Paulie: Spune-le tu. Le spui tu? Le spui tu că nu mai e nevoie de nici un


ajutor?

Spune-le că pot păstra


Pastilele alea
Şi picăturile,
Patul

40
Toate pentru spital
Să le ţină pentru unul care
E deznădăjduit.

Nu-i aşa mamă?

Mama: Ce să fie aşa?

Paulie: Nu e adevărat, nu aşa trebuie?

Mama: Aşa trebuie.

Paulie: Sigur că da.

Am întâlnit oameni.
Oameni fără picioare.
Fără picioare şi
Luptau foarte bine.

Nu-i aşa, mamă?

Mama: Aşa e.

Paulie: Poţi s-o înfrângi?


Da, poţi şi eu pot.

El zicea că o am în sânge.
Păi schimbă-mi sângele.
El zicea că e în celulele meleT?
Elimină-le! Dă-le naibi!
Picioarele?
Taie-le!

Mama: Aşa-i! Scapă de ele!

Paulie: Şi-n ochii mei?


Am văzut destul
Nu-mi pasă!
Mă lipsesc de ei!

41
Sunt aici!
Da, sunt eu.
Sunt aici.
Aşa că spune-le să păstreze pastilele.
Încetaţi cu chimicalele.
Încetaţi cu ajutoarele.
Încetaţi cu funerariile

Spune-i Lizei
Spune-i Barbarei
Spune-i Piaei
Spune la toate târfele să înceteze!

Jocul acela prostesc.


Poţi? Te rog!

Păstraţi donaţiile pentru altcineva


Eu mi-am luat bilet
Da, sunt aici
Am trecut de ocolişuri
Am trecut de linii
Am trecut de trupuri
Trupurile…

(începe să râdă)

Da, am trecut
Da, am trecut.

Mamă?
mi-am luat bilet.

(râde mai tare)

Da, am trecut.

*******
Proiecţie pe trei laturi dar lipseşte cuvântul. Sunetul bătăii inimii. Toată
scena albă. Paulie şi Mama stau cu faţa la public.

42
(pauză)

(pauză)

Mama: Ce s-a întâmplat?

(pauză)

Doctorul a mai trecut azi?

(pauză)

Serios?

LOVE FOR SALE

Proiecţie pe trei laturi Love for sale. Sunet de picătură de la perfuzie. Pe


toate cele trei laturi imaginea aceluiaşi dormitor în negru cu foarte multe
medicamente peste tot. Paulie zace pe pat. Mama stă lângă el.

Mama: Timpul nu iartă pe nimeni, Paulie.

Paulie: Da, dar eu n-am cerut mai mult timp.

Mama: Da. Aşa e. Dar e bine să-l ai, chiar dacă n-ai mai cerut. Nu crezi?

(pauză)

Paulie: Hmm.

Mama: Linişteşte-te!

Paulie: Încerc.

43
Mama: Ce-ai zice de încă o morfină mică?

Paulie: Nu, categoric, nu!

Mama: Ce-o să fac eu fără tine? Pentru cine o să mai subtilizez eu


medicamente?

Paulie: Pentru tine.O să ai nevoie.

Mama: Drăguţ!

(pauză)

Vrei să deschid tv-ul?

(Paulie refuză)

Putem să mai ascultăm sunetele de ocean, încă o dată, ce zici?

Paulie: Eu te iert, mamă!

Mama: Pentru ce?

Paulie: Pentru tot.

Mama: Tot?

Pasulie: Da.

Mama: Maternitatea? Şi pe-asta?

Paulie: Maternitatea. Lumea. Totul.

Mama: După tine n-o să mai fie nimic.

Paulie: Istorie.

Mam: Nu-mi place istoria. De-aia am preferat să trăiesc lângă deşert.

44
Paulie: Aşa e .

Mama: Deci, vezi, nu prea poţi pleca. Sunt o groază de cazinouri care
trebuie construite, jackpot-uri de câştigat.

Paulie: Dacă nu-ţi place istoria, cum îţi vei aminti de mine?

Mama: Vorbeşti prostii, tu eşti aici cu mine.

Paulie: Unde?

Mama: Ai vrea să te vezi pe o hartă, o hartă a Istoriei Mamei Tale.


Nu-i aşa?

Paulie: Da.

Mama: Ia lasa puţin, aşa , stai întins.


(Mama se întoarce cu spatele la public şi îşi descoperă cocoaşa.)
Uită-te , vezi?
(Paulie se întinde. Închide ochii.)
Paulie: Drept ca o linie.

Mama: Ca lama unui cuţit.

Paulie: Viaţa.

Mama: Viaţa noastră. Toate zbaterile, toată viaţă întortochiată.

Paulie: Şi eu.

Mama: Da, mamă.


(Paulie tremură.)

(pauză)

Începe să-mi placă chestia asta, Paulie. Momentele astea de linişte, când
suntem noi doi. Aşa cum stai tu acolo şi mă asculţi cât e ziua de lungă, felu
cum ştii tu să te porţi, drăguţ, atent. Chiar îmi plac momentele astea. Şi îi
mulţu,mulţumesc doamnei Elizabeth Taylor pentru lecţiile pe care le-am
învăţat.

45
(pauză)

Şi-ţi mulţumesc ţie, mamă. Îţi mulţumesc ţie pentru…

Paulie? Paulie?
(Paulie e mort. Mama începe să plângă)
Paulie? Copilaşul meu mic şi scump.

(pauză)

O viaţă.
O viaţă întreagă.
Tocmai am văzut.
Paulie?

(pauză)

O, doamne,doamne, ce linişte e, nu?


Paulie?
Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dăruit-o pe ea, MAMA.
O, doamne.
Paulie, te rog.
Vrei să-mi vezi spatele?
L-aţi auzit.
Drept ca o linie. Aşa e.
(Intră în public)
Poate vreţi un ceai.
Mai rămâneţi cât să beţi un ceai?
(vorbeşte cu diferite persoane din public)
Aş putea să vă arăt frumuseţile din Las Vegas.
Oaza.
(lumina se stinge uşor)
Oaza din deşert.

sfârşit

46
47