Potopul

de Beth McNulty

Personaje

Paul - un barbat, spre treizeci de ani

Bec - sotia lui, de asemenea spre treizeci de ani

Rebecca, careia i se spune Bec, este asezata langa Paul pe un acoperis inclinat,
intorcand profilul spre public. Apa raului curge unduind si umflandu-se in valuri pe
langa ei si in jurul lor, ducand cu ea tot felul de obiecte casnice si resturi. Ei stau tacuti
privind in fata lor. A fost o zi lunga pentru ei si cam intr-o ora se va lasa intunericul.
Treptat, ei au un aer patetic, asemenea unor oameni inecati.

Bec (intorcandu-se spre Paul): Ei, ce mai zici de asta?

Paul: Ce mai zic? CE MAI ZIC EU? Ce vrei sa spui cu asta, Ce mai zic eu? S-a dus.
Bec: Dar suntem aici.
Paul: Da, nu-i minunat? Am pierdut tot ce aveam noi pe lume. DAR HEI, UITE AICI,
ne mai avem unul pe altul.
Bec: Mi-nchipui ca au sa vina vurand ceilalti sa ne scoata de aici.
Paul: Bec?
Bec: Da, Paul.
Paul: Ceilalti, care? Suntem singurii care traiam pe aici prin partea locului.
Bec: Dar, sigur, nu suntem noi singurii care trecem prin inundatia asta.
Paul: Suntem singurii batuti de Dumnezeu.
Bec: Nu spune asta.
Paul: De ce sa nu spun? E adevarat. (ridicand fata spre cer) Tu, de acolo de sus, ne
urasti, nu-i asa?
Bec: Paul, te rog. Nu poti (gandind cu voce tare) sa-l manii pe Dumnezeu asa.
Paul: Ba da, pot, Rebecca. Pentru ca, vezi, Dumnezeu ne uraste, lui nu-i pasa cine si ce
suntem noi, face ceva pe noi ori de cate ori isi aduce aminte s-o faca. Vreau sa spun,
Dumnezeu isi da toata osteneala sa ne faca vietile cat mai rele. Asa ca, in fata unei
asemenea situatii, pot sa arunc blamul spre Dumnezeu daca am eu chef dracului
Bec: Treaba ta

(Tacere. Bec incepe sa trieze niste obiecte pe care si le tinea impaturite in brate sau
prin buzunare. Paul priveste peisajul din jur.)
Paul (obosit): Cum vad eu lucrurile: asigurarea o sa ne acopere tot ce-am pierdut. Si ce
n-ajunge s-o faca Janey o sa ne mai imprumutece-o sa avem nevoie. (rade) Pana la
urma s-ar zice c-ai sa-ti capeti baia aia pe care o tot doresti. (Ea nu raspunde.) Tinand
cont ca aia veche s-a dus cu apele si asa mai departe. Bec?
Bec: Da.
Paul: Dar sa nu-ti inchipui ca poti sa exagerezi, acuma. Fara prosoapele alea elegante si
fanteziuri de tot felul. Fara jacuzzi. Cel mult cred ca poti sa schimbi robinetele daca tii.
Alea economice, si-asa ai sa faci economie cat vrei. Dar nici un exces. Nu se stie
niciodata Cum si asta vine de la Dumnezeu (asteapta reactia lui Bec, care nu vine). Sar putea ca nici asigurarea sa nu iasa cu banii. Ce-i cu tine?
Bec: Da.
Paul: Doar n-ai sa faci acum un soc, nu?
Bec: E bine.
Paul: Sigur ca e bine.
Bec: Crezi ca Mandy a scapat cu bine?
Paul: Mandy? Sigur ca Mandy e-n regula. Stie sa si inoate, nu? Poti sa fii sigura ca nu seneaca ea. Probabil ca e acolo sus, in padure. Acum o auzi ca-ncepe sa latre.
Bec: Era la subsol.
Paul: Asta, acum doua zile. Doar i-ai dat drumul afara, nu?
Bec: Nu nu tin minte.
Paul (pufneste): Cum poti sa nu mai tii minte? Sau i-ai deschis usa, sau nu i-ai deschiso. Trebuia doar sa te duci sa-i dai de mancare, candva, stii si tu.
Bec: Nu stiu Nu mai stiu. Cred ca da, dar
Paul (cu blandete): Draga mea, nu se poate s-o fi uitat pe Mandy doua zile la rand.
Bec (incet): Am uitat. Incercam sa scot tot ce puteam sus, la etaj. Am luat cufarul
bunicii. Am luat si albumele noastre cu fotografii. Si (inghite in sec). Am luat si
pantofii tai, ca spuneai ca te simti asa bine in ei. Singurii pantofi care nu te strangeau, pe
care i-ai avut vreodata.

Paul: I-ai dat mancare. Stiu cand m-am oprit sa ma odihnesc putin de la sacii aia de
nisip ca tocmai scoteai mancare din frigider sa i-o dai ei sa nu se strice.
Bec: Se oprise lumina.
Paul: Si atunci i-ai dat drumyl. Pana sa ma intorc eu la echipa la dig, te-am vazut cu
farfuria ei in mana. Coborai la subsol, atunci, stiu acuma. La noi era singurul subsol care
mai era uscat aici in jur, stiu ca ai spus asta, ceilalti erau cu el in apa inca de la inceputul
saptamanii. Atunci i-ai dus de mancare lui Mandy.
Bec: Da. Da, acum stiu, i-am dus.
Paul: Vezi.
Bec: Da atunci a sunat Janey. A sunat si eu m-am dus sa raspund la telefon. I-am dat
mancarea lui Mandy, dar m-am dus la telefon Si pe urma a trebuit sa plec voia sa-i
ajut la scoala cu cartile alea
Paul: La dracu! Ce-si tot bate capul Janey cu cartile alea? Nu-nteleg de ce le da atata
importanta. Nu-i ajuta la nimc Poate daca si-ar fi pierdut timpul mai putin sa stea sa
citeasca, l-ar fi tinut pe barbatu-sau langa ea. Un tata pentru toti plozii aia ai ei
Bec: Si m-am dus la scoala
Paul: Sora-mea asta, cu prostiile ei
Bec (strigand usurata): Paul! O, Paul, acuma-mi aduc aminte. M-am intors de la scoala,
si ea latra si i-am dat drumu-afara! I-am dat drumul!
Paul: Stiam eu ca i-ai dat dtumul. (O linisteste.) Nu stiu de ce-ti faceai atatea griji.
Prostuto.
Bec: E ca nu puteam sa ma linistesc, cu spaima asta ca am pierdut-o
Paul: N-am pierdut-o. E-n regula cu ea. (Remarca obiectele pe care le pipaie Bec.) Acolo
ce mai ai?
Bec: Lucrul meu de mana.
Paul: Ai de gand sa mai brodezi ceva, cat suntem aici pe casa?
Bec (rade cochet): Nu.
Paul: Si de ce l-ai mai adus aici?
Bec: Lucrez la el de luni de zile acuma. N-am avut timp sa-l termin.
Paul: Si crezi ca ai sa ai timp berechet acuma, ca nu mai ai nici o casa de ingrijit?
Bec: O, nu cred s-o termin prea curand. N-am vrut sa-l las acolo sa se strice in noroiul
ala. (Pauza, netezeste panza.) Am lucrat o gramada la el. Uite, partea asta de aici.

Paul (se apleaca spre ea, priveste miop): Nici nu vad bine.
Bec: Ei, nu e inca trasata. Mai sunt punctele astea si aici, unde-s animalele astea mai
trebuie lucrat.
Paul (da din cap intelegator): Nu, arata foarte bine. Asta pentru cine-l faci? L-ai dat pealalalt cu ingerul, ala la care lucrai asta iarna, nu?
Bec (isi musca buzele incet): Pe asta il tin pentru noi. E pentru noi. Ziceam sa-l pui tu in
rama.
Paul: Sa mai vedem. Unde vrei sa-l pui?
Bec: Ziceam c-ar fi frumos in camera de oaspeti. Cu firele astea galbene se potriveste cu
tapetul galben de pe perete. Am putea sa punem si bordura
Paul: Pe dracu - tapetul s-a dus dracului acum.
Bec: Oh - da, mi-nchipui ca da.
Paul: Ti-am spus ca aranjam totul la loc, dac-om putea. O reconstruim toata daca o sa
putem.
Bec: E-ngrozitor. Cand ma gandesc ca nu mai am nici un perete sa pun asta pe el
Paul: Mda. pereti ai, numai ca nu prea mai ai ceface decat sa te uiti la ei.
Bec (rade incet): O, Doamne! (se bate peste gura) O, iarta-ma.
Paul: Ce e? De ce razi? (Bec incearca sa-si traga sufletul.) Ce ai, femeie? Ce-i asa de ras,
dintr-o data?
Bec (tinandu-se deodata de stomac): Nimic. O, Paul, nu-i nimic de ras. Dar cand te-am
auzit spunand
Paul: Ce? Ce-am spus?
Bec: Cand ai spus ca nu mai avem de ce sa ne uitam la pereti, mi-a venit in minte
imaginea sufrageriei noastre cum era
Paul: Sufrageria? Ce-i de ras la ea? E sub un metru de noroi de-o saptamana acuma.
Bec: Pai tocmai asta e! Mai tii minte cand am trimis banii pentru tratamentul ala
cosmetic prin posta acum o luna?
Paul: Mda, da, ne-a costat douazeci de dolari.
Bec: Ziceau c-au sa ma faca sa arat mult mai tanara la fata.
Paul: Ce dracu, tu n-ai nevoie de asa ceva
Bec (rade de-a binelea acum): Stiu! Am primit raspunsul prin posta saptamana trecuta.
Ce crezi ca era, ia ghici! (Il apuca de brat pe Paul.) NOROI!

Paul (pauza, apoi rade tare): Noroi? Adica ai comandat pe atat de multi bani noroi ca
sa-ti dai pe fata?
Bec: Ihim. Si-am dat douazeci de dolari.
Paul: Si?
Bec: Si ce?
Paul: Ai incercat sa te dai?
Bec: Sigur. Cum a ajuns pachetul, l-am deschis pe loc si mi-am dat pe toata fata.
Paul: Mi-nchipui cum aratai!
Bec: Sa vezi ce-a spus batranul Gregor.
Paul: Gregor?
Bec: Tocmai cand a sunat el si m-am dus sa deschid, eram cu chestia aia pe fata si el m-a
intrebat daca am cazut! Zicea ca-si inchipuie ca trebuie sa fie cam alunecos la noi in
salon si in sufragerie, cu toata apa asta si cu noroi de la rau
Paul: Mi-nchipui ce cap a facut ipocritul asta batran. I-ai spus ce era?
Bec (chicoteste): Nu! Ce-ti inchipui? Eram asa de incurcata, am dat fuga la chiuveta sa
ma spal cu el dupa mine si el vorbea incontinuu. Imi spunea sa am grija sa nu ma alunec

Paul (razand inca): Asa ca am putea sa ne deschidem un salon de cosmetica acuma cu

tot noroiul asta de aici.
Bec (acuma surazand): Mda Poate ca pana termin cu lucrul asta de mana o sa avem
vreun perete pe care sa-l punem
Paul: Pana termini
Bec (sare in picioare, arata cu mana): O, Doamne, DOAMNE!
Paul (sare si el in picioare): Ce? Ce e?
Bec: Uite acolo!
Paul: Unde?
Bec: Acolo! Acolo!
Paul: Ce e? Ce-i acolo?
Bec: Palaria mea! N-o vezi?
Paul (se aseaza la loc): Palaria ta? Ce dracu, am crezut c-ai vazut vreun sarpe!
Bec (il apuca de brat): Paul! Palaria mea! Trebuie sa-mi scoti palaria de acolo!

Paul: Palaria aia a ta si-a trait zilele ei cele mai bune. N-ai putea s-o mai porti acuma si
sa te duci cu ea la biserica. Daca-ti inchipui c-am sa intru acuma in apa
Bec: Da eu am lucrat o luna intreaga la palaria aia. Voiam s-o port la botezul micutei
Anna duminica viitoare.
Paul (o apuca de mijloc, aratand spre apa): Bec, draga mea, uita-te si tu la ea! Palaria
aia a intrat in noroi, e pleostita toata, i-au cazut jumatate din florile de pe ea
Bec (se smulge din imbratisare, se apropie de marginea acoperisului si se apleaca gata
sa cad, intinzand mana spre ea): Palaria mea!
Paul (o prinde repede, inainte sa cada): Unde ti-e capul?
Bec: N-o ajung! S-a agatat acolo.
Paul: E-o palarie, Bec! Nu merita sa te omori pentru ea. Nu te mai intinde asa! Nu pot sa
te mai tin. Las-o incolo de palarie. Iti iei alta.
Bec: Dar n-are sa fie tot ca aia. Pe asta am facut-o eu.
Paul: Da-te la o parte. (Ea se trage la o parte si Paul se apropie de marginea
acoperisului.) Nu inteleg ce te montezi asa cu palaria asta dracului. (Se intinde si o
apuca de bor, scuturand-o de apa in timp ce i-o intinde.) Na. Esti multumita acuma?
Bec (asezandu-si palaria sifonata pe cap): Acuma n-o sa ma mai bata soarele, stii doar
ce ten delicat am. Nu vreau sa-mi iasa pistrui doar din cauza inundatiei asteia prostesti.
Paul (tragandu-se indarat de la marginea acoperisului): Adica doar pentru asa ceva ai
avut atata nevoie de palaria asta? Ca sa nu te mai bata soarele? Daca nu te tineam eu
atunci, cadeai dracului in apa, cu palaria ta cu tot!
(Urmatoarele replici se incaleca.)
Bec: Ai dreptate ca nu mai merge la biserica. Dar e buna cand lucrez la soare. (Si-o
potriveste mai bine.) Nu arata rau, nu?
Paul: Dintre toate ideile astea prostesti care-ti trec tie prin cap!
Bec (repede): Pentru ca s-ar zice c-o sa mai stam aici sus, nu?
Paul: Femeile! Ce de griji isi mai fac cu tenul lor cica delicat
Bec (continuand): Poate c-ar trebui sa ne uitam dupa ceva sa-ti pui si tu pe cap
Paul: Stii bine ca nu-i de joaca cu apa asta. Vezi si tu ce poate sa faca. Si tu nu esti in
stare sa inoti nici macar cat un copil de cinci ani. Nu inteleg ce idei iti mai trec prin
capul asta al tau
Bec: Sigur, tu ai un ten atat de brunet, ca stai atat la soare

Paul: CEA MAI INGROZITOARE ZI din viata noastra si tu iti faci ganduri despre tenul
tau!
Bec (incet): Dar nu arata chiar asa de rau, tenul meu, nu?
Paul (pauza): Nu. (Se scarpina in cap.) Arati grozav. Esti ca dintr-o poza.
Bec (surade): Mda.
Paul (stangaci, adaptandu-se situatiei): Ma duc pana-n partea cealalta sa vad ce mai
aduce apa.
Bec: Ai grija.
Paul (arata cu degetul): Sa nu te misti de aici! Auzi ce spun eu?
Bec: Te aud. (Paul dispare, Bec se foieste sa se aseze mai bine. Ofteaza.) Mda. (Isi
scoate palaria si incepe sa-si faca avant cu ea.) O palarie foarte buna. (Fredoneaza.)
Mai pun sa se usuce niste flori. O bucatica de panglica. Si cirese. Nu. Prea asa arata ca
doamna aceea din reclama pentru banane (Chicoteste, pe urma fredoneaza fals.) La
cucia-racia-A. La cuu-ca-racia-AA Da-dada daada. La cuucia-raci-A. (Paul reapare prin
spatele lui Bec, ea canta mai departe.) Nu stiu ce, nu stiu ce, nu stiu cum. (Isi pune
palaria pe cap si incepe sa dea stangaci din maini.) La la la la la (Il vede pe Paul, o
clipa e incurcata, apoi cu aerul Si Ce Daca!) Haide, cu totii acum! La cuucia-raci-A. La
cuucia-a-RA-chia. Si nu mai avem bani de loc.
Paul (se apropie de ea tinand in maini niste scanduri lungi): N-ai invatat cuvintele cum
trebuie niciodata.
Bec (fredonand mai departe): Ei si? Ce-ai acolo?
Paul (ridicand stinghiile sa le vada ea): Se intuneca repede acuma.
Bec: Dar sigur ca au sa vina sa ne ia pana atunci echipele de salvare, nu?
Paul: Poate.
Bec: Lemne de foc, nu?
Paul (lasandu-le jos): Mda.
Bec: Unde le-ai gasit?
Paul: Pluteau asa prin fata pe acolo. le-am tras sus.
Bec: Dar (Se uita mai bine.) N-o sa facem gaura in acoperis?
Paul: Ttt. Prea ud.
Bec: Esti sigur?
Paul: N-are cum sa ia foc acoperisul cu atata apa aici peste tot.

Bec: Apa, apa peste tot si nimic de baut

Paul: Ce-i asta?
Bec: O stii. Poemul cu aia trei tipi in baie, in cada si
Paul: In cada?
Bec: Sau asa ceva. Parasiti in larg, pe mare, si bineinteles ca nu puteau sa bea apa aia de
mare sarata.
Paul: Aha, da.
Bec (incet): Ai luat si ulciorul ala cum ti-am spus?
Paul (raspunde repede si furios ca cineva care stie ca a facut o prostie): Cand sa mai
am timp sa ma mai uit si dupa ulciorul ala?
Bec (cu ochii mari de tot): Ti-am spus atunci inainte sa ma impingi tu sus pe acoperis ca
n-am sa pot sa-l tin eu. Era vorba ca-l apuci tu inainte sa urci si tu.
Paul: Vezi vreun ulcior?
Bec: Nu. (Pauza.) Dintre toate prostiile si stupiditatile pe care le-ai facut tu vreodata,
Paul Anthony Clemons, asta e cel mai stupid! (Se ridica in picioare.) Da, asta le pune
capacul la toate.
Paul: Stai linistita acolo!
Bec: N-am sa stau linistita deloc. Nici nu-mi vine sa cred. Iti cer si eu un singur lucru sa
tii minte. Doar un singur lucru, iar tie ti se pare un fleac. Poftim, ce faci? NU. Si acuma,
pentru numele lui Dumnezeu, ce facem? Cum crezi c-o sa bem? As vrea sa stiu si eu.
Paul: Doamne, femeie! Ca si cand n-am mai fi vazut un pic de apa toate zilele astea. Mias fi inchipuit ca te-ai saturat de ea. Pur si simplu ca ti-a ajuns pana-n gat. Ca te-ai
saturat de-atata apa, asa mi-ai si spus. Si acuma vrei sa-ti mai fi adus si alta.
Bec: Paul, cum poti sa fii atat de (Isi ridica mainile spre cer.) TU! Spera mai bine ca
ne gaseste cineva pana nu murim de sete intai.
Paul: Au sa vina sa ne ia de aici.
Bec: Au sa vina? (Apuca o bucata de lemn de jos. Paul se intinde si el dupa ea.) Si
atunci, pe-asta de ce-ai adus-o? Ha? Crezi c-o sa stam aici toata noaptea. Cum o sa
rezistam toata ziua si toata noaptea fara apa? Suntem (Se uita la lemnul din mana ei.)
Paul?
Paul (ramane imobil): O bucata de lemn care trecea pe apa pe acolo.

Bec (tinand strans in mana lemnul): Asta? De ce plutea asta pe acolo prin fata? Asta era
in pod.
Paul (repede): Nu mai e buna de nimic, cu toata apa asta, Bec. S-a distrus totul.
Bec: Dar asta nu inseamna ca-l punem acuma pe foc (Mai strange niste bucati de pe
jos.) Le punem la loc. Nu s-au distrus. Cu niste cuie doar si putin clei
Paul: Nu mai pot sa pun la loc asa ceva. Acuma sunt doar niste bucati de lemn. Bec?
(Incearca sa-i ia lemnele din mana.) Haide. De ce trebuie sa faci asa ceva?
Bec: Nu sunt doar niste bucati de lemn, Paul. Eu am vazut cum s-au facut astea ce erau
acolo. Eu le-am pictat. (Pauza.) Nu putem sa le ardem acuma, ca si cand n-ar fi
insemnat nimic.
Paul (se apropie de marginea acoperisului sa se uite la apa): Ma intreb, pot sa intru pe
fereastra aia dintr-o parte s-apuc ulciorul ala nenorocit? Sunt niste tigle desprinse acolo,
in partea cealalta
Bec: Lasa acum tiglele!
Paul: Daca m-as putea strecura pe sub ele, poate ca ma bag inauntru
Bec: Acum vrei sa schimbi vorba. Nu e drept sa
Paul: Ce zici, sa intru asa? Nu vreau sa deschid fereastra de dincolo la capat, pentru ca
acolo e presiunea mai mare
Bec: Nu asculti ce spun eu!
Paul: Te ascult!
Bec: Nu poti sa le arzi pe astea!
Paul: Bine! (Respira amandoi adanc.) Am sa gasesc altceva.
Bec: Iti multumesc.
Paul: Ce vrei sa facem? Trebuie sa avem lemn pentru cand se face intuneric. Echipele au
sa se uite dupa focuri aprinse, in felul acesta ne gasesc mai repede.
Bec: Din toate chestiile alea din pod. Sunt unele lucruri de care nici nu-mi pasa. Poti
sa arzi rastelul ala de pusti pe care l-ai facut.
Paul: Doamne Dumnezeule! (Se ridica, se duce pana in varful acoperisului.) Bine, am
sa ma uit peste tot prin pod. Acum vrei sa ma ajuti?
Bec (oarecum imbunata): Ai sa te uzi.
Paul: Mi-nchipui ca am sa ma usuc pe urma, nu?
Bec: Dar te uiti dupa altceva?

Paul: Bec, am sa ma ud de tot. Trebuie sa avem ceva lemne daca vrem sa ne incalzim.
Bec: Dar astea se usuca, nu?
Paul: Bine. Acum, uite, apuca-ma de bretele. Nu m-astept sa poti sa ma sustii, dar poti
sa ma proptesti cand ma strecor acolo inauntru. O sa trebuiasca sa-ti intind tie chestiile
pe care le scot.
Bec: Bine.
Paul (trece pe partea cealalta a acoperisului): Te-ai mai gandit si la altceva? Ceva din
ce-ai pus in pod si ar putea sa ne fie acum de folos? Poti sa uiti sa-mi mai spui de
albumele alea de fotografii!
Bec (strangand cu grija lemnele la un loc): Am am mai pus niste haine.
Paul (i se aude vocea): Ceva de mancare?
Bec: Parca (Absenta.) Se poate sa fi pus si niste cutii de conserva.
Paul: Hoo-opa! (usor plescait) Drace! Asta zic si eu ca-i rece.
Bec (uitandu-se dupa Paul pe partea cealalta): Paul! Stai nitel. Sa vin si eu pana acolo.
(S-a apropiat de el.) Ce faci! Paul! Paul! De ce nu-mi raspunzi? De ce te-ai oprit acolo
asa? (Pauza, se aude apa plescaind.) Ce? Ai gasit ulciorul? Bine, da-l incoace.
(Mormaieli, agitatie dincolo.) L-am prins. Altceva? Arunca-mi cutiile. (Bec reapare cu
ulciorul si niste haine ude.) Le pun pe astea aici. Sa se usuce (Le intinde la uscat,
murmura.) Rochia mea de duminica Pantalonii lui Paul camasa bluza De ce
m-oi fi gandit? Eu nu mai port asta Paul nu mai poarta asa ceva Hm jerseul lui
vechi de fotbal din scoala (Se intoarce la Paul.) Asta e? Uita-te dupa pantofi. Pe astea
da-mi-le-ncoace. Le tin eu. Lasa, ca nu-mi scapa! (Se intoarce, vorbindu-i peste umar.)
Nu poti sa stii cand mai ai nevoie de astea! (Le lasa jos, vorbeste singura acum.) Nu vad
de ce le-am lasa, toate astea, sa se strice asa in apa. (Se intoarce.) Ia si cutia aia a mea,
Paul! Daca tot esti acolo. (Pauza.) Ce mai e? O, Paul nu! Nu-ti mai bate capul cu aia.
(Pauza.) Bine, bine Da, face s-o salvam si pe ea (Se intoarce cu alte obiecte, poate
mai putin practice, unele lucruri ii cad, incearca fara prea mare succes sa mai ridice
ceva din ele si le arunca apoi pe toate gramada.) Bine, bine. N-am pierdut chiar totul.
Uite, mai avem inca o gramada de lucruri, nu (Le strange la un loc, apoi ramane sa
priveasca apa.) Asta ce-a mai fost? (Se apropie sa vada mai bine.) Hei, ia te uita. Hei,
Paul! Revistele noastre trec acum pe apa! Astea-s ale tale. Vanatoarea si Pescuitul. Viata
in Aer Liber. Salbaticiunile. Pestii si Torentele. Playboy. Posta. (Se intinde si culege

unele din cele de mai jos.) Redbook. Ladies Home Journal. Bucataria in Sud. (O lasa sa
treaca.) Nu mai avem bucatarie sa gatim. Oo Uite, Cosmo. (Face semn cu mana.) Baibai, Cosmo. Gradinaritul azi. Ha. Svelta si Draguta Nu Nu. Cititi asta, pastrati
ailalta. O - stai, aici era ceva bun. Pe aia am cheltuit o data trei dolari. Sexul cum il
doriti acuma, 101 secrete ale frumusetii. Face fata tenul dumneavoastra caldurii?,
Nu cumva va inseala barbatul?, Dar dumneavoastra n-ati vrea sa-l inselati? Moda
de primavara, moda de toamna, moda de iarna. Ceva despre moda de inundatie?
Catalog. Catalog. Sport (Mai apuca din celelalte.) Parintii. Sanatatea Azi. Jurnalul
medical. (Se scutura.) Ce fac? (Rade, se ridica scuturandu-si rochia.) Paul? Ai nevoie sa
te ajut?
Paul (i se aude vocea): Gata, nu mai vreau. La dracu
Bec: Ai gasit chestiile alea?
Paul: Stii tu cata osteneala si nervi mau costat astea? (Apare ducand un cap de cerb
montat cu ornamentele respective.) Mi-a trebuit ceva sa-l scot pe fereastra aia. Dar
Jimmy asta al meu merita ceva mai bun decat mormantul din apa acolo in pod.
Bec (aranjeaza revistele in teancuri): Ce poetic.
Paul (aranjeaza capul, lasand celelalte la o parte): Asta si este. Poezie curata. Tii minte
cum l-am castigat, nu?
Bec: Da, Paul. La inceputul fiecarui sezon de vanatoare, cum iti pui palaria aia portocalie
si incepi cu povestea.
Paul: Jimmy asta, aici de fata, a fost pe locul trei la concursul regional ai al cincilea in
competitia nationala.
Bec (asezandu-se confortabil): Stiu. Stiu.
Paul: Trebuie sa fi fost in 68.
Bec: Mda. Anul cand ai terminat liceul.
Paul: Iarna.
Bec: Inainte sa ne cunoastem noi.
Paul (amintindu-si cu grija - o poveste de vanatoare trebuie spusa cum trebuie; fiecare
detaliu la locul lui, si meticulos potrivit): Daca atunci cainii erau de trei sau patru ani
trebuie sa fi fost in 68, pentru ca erau cei care se chemau Kennedy, Oswald si Ruby.
Tata intotdeauna-si boteza cainii dupa evenimentele la zi. (Rade.) Doar Zburlita a facut
exceptie ca avea blana aia valvoi, cu pata aia mica pe frunte Mda. Tata si cu mine

eram jos, dand de mancare la vaci. Dar pe urma m-am intors sa lucram la sopron si am
uitat de caini. Si a trecut cu masina prin fata vecinului, si ne-a spus ca acolo in spate,
cainii nostri au incoltit un cerb. Ne-am dus in josul vaii, unde erau ei, ca ne gandeam ca
cerbul trebuie sa fi fost schiop sau bolnav sau ceva. Dar nu era, doar cainii jur
imprejurul lui s el tot dadea din cap cu coarnele la ei si ei latrau ca la alta aia. Si eu,
asa in fuga momentului am si tras un glonte in el. (Arata cu degetul.) Si de asta i-a luat
un varf aici, la coarna asta Unu din caini stiu ca-i era frica de pusca si a zbughit-o
spre casa dar restul se tineau de el, ca cerbul o luase la fuga. Si m-am tinut si eu dupa
ei. Si asa, am tot fugit dupa ei ca auzeam cainii prin padure cum ii luara urma La un
moment dat mi s-a parut ca aud cainii in spatele meu, dar am vazut urmele de cerb tot
in fata. Asa ca am ajuns pana la urma la rau, si cerbul inota in apa ca sa scape de caini.
Cred ca era Zburlita, sau daca nu, Ruby, care se tinea mai aproape de el. Dar s-ar fi dat
la fund si atunci nu mai era bun de nimic. Ce s-a intamplat insa, ca a ajuns dincolo, pe
partea din umbra, si nu mai putea sa-noate din cauza ghetei. Asa ca a trebuit sa se
intoarca. Si atunci l-am atins. (Examineaza capul de cerb.) Daca n-ar fi fost gheata aia
nu-l mai nimeream. Saptesprezece ramnificatii. Uita-te la el. Ce sezon a fost si ala (Se
uita in jur si constata ca Bec a adormit intre timp, cu o revista pe fata.) Bec! Ma
asculti? Hmm A fost o zi lunga (Catre capul de cerb.) Doar tu si cu mine, Jimmy.
(Pauza.) Cand te mai uiti la rau acuma (Se intinde dupa una din cutiile de conserve.)
Fasole verde? Ceereale. Cartofi dulci. (Pune cutiile astea deoparte.) Sfecla. fasole de
lima. Unde-i porcul cu fasole? Bec? Lasa Cartofii astia dulci. (Ia cutia in mana
privind capul de cerb.) Ai un deschizator de conserve, Jimmy? a Lasa, am
briceagul. (Deschide cutia si mananca. Termina cutia de conserve, o arunca la o parte,
se ridica si-i spune lui Bec.) Bec? Te-ai trezit? (Nu primeste nici un raspuns, da din
picioare sa-si puna sangele in miscare si apuca niste lemne.) Aprind acum focul ala.
(Strange lemnele.) Ce dracu. Tot ude sunt. Soarele a apus prea repede, n-au avut timp
sa se usuce. (Bec nu s-a trezit inca, dar s-a miscat prin somn, el se duce spre stiva de
lemne de dinainte si ia de acolo cateva scanduri.) Asa-i bine, iubita mea. Mai dormi
pana aprind eu cum trebuie focul asta. (Aprinde lemnele.) Toate astea trebuiau puse pe
foc demult. N-are rost sa le mai tinem.
Bec (se misca): Oh
Paul: E-n regula, Bec?

Bec: Paul am visat urat.

Paul: Da?
Bec: Mergeam pe malul raului.
Paul (aprinde un chibrit): Malul raului?
Bec: Dar apa era foarte scazuta, de parca ar fi fost vara. Si am inceput dintr-o data sa
aud ceva Auzeam cum vine peste apa. Incercam sa vad ce anume e, dar stii ca pe
partea cealalta sunt tufele alea. Asa ca m-am gandit sa trec pe malul celalalt sa vad ce e numai ca n-am trecut. N-am vrut sa trec. Nu stiu de ce, am continuat sa merg mai incolo
dar zgomotul acela, acum era asa strident si tot mai asurzitor aproape si nu puteam
sa scap de el. Asa ca ma gandeam sa traversez raul sa-l opresc intr-un fel Mi-am scos
pantofii si am inceput sa ma balacesc prin apa, sa trec dincolo, numai ca noroiul era atat
de mare, nu mai puteam sa inaintez repede - si acuma zgomotul acela - parca plangea
cineva - se facea mai adanc, mai insistent si eu incercam din rasputeri sa trec dincolo
prin apa, pentru ca intelegeam ca e ceva in neregula - dar nu puteam. Si uite-ma, prinsa
acolo, in ceva, drept in mijlocul apei si nu puteam sa ies de acolo
Paul (sufland sa atate focul): Ce-ai mancat aseara?
Bec (se aseaza repede in capul oaselor): ancat? Ma simt de parca n-am mai mancat
nimic de zile intregi. Am o gaura in stomac cat America de mare
Paul (pufneste): Acolo sunt niste conserve pe care le-ai urcat tu atunci in pod.
Bec: Oh (Se apropie de gramada de conserve.) Nu mi-a fost asa foame niciodata pana
acum. Ce-avem?
Paul (starneste focul): Eu am mancat cartofi dulci.
Bec: Paul, ticalosule.
Paul (ridica din umeri fara sa se rusineze): Tu dormeai.
Bec: Mda. Cel putin mi-ai lasat.
Paul (ii arunca briceagul): Sunt ale tale.
Bec (incearca sa deschida cutia, apoi i-o intinde lui Paul): Uita-te ce apus de soare. dacas fi stiut ca e o asemenea priveliste veneam aici sus si inainte de asta.
Paul: Ce dracu. Abia atunci ar fi stiut si vecinii ca esti nebuna de-a binelea
Bec: Orice-as mai face acuma, nu le mai schimb eu parerea. Sigur, tu ai fost ala care s-ansurat cu mine, si pe urma, cine sa ma mai vada aici acum? Tu esti singurul cu care ma
mai vad zilele astea.

Paul: Tu esti singura pe care o mai vad eu cea mai mare parte a timpului. uite. (Deschide
cutia si i-o da inapoi.) Mananca tot!
Bec: Se face frig. Sper ca Mandy e pe undeva pe uscat si la caldura.
Paul: Mos Gregor probabil ca a dus-o la cabana lui. Mi se pare ca vad un foc pe acolo pe
undeva.
Bec: Cred ca nu mai vine nimeni dupa noi in noaptea asta.
Paul: Nu s-ar mai zice, e si prea intuneric sa mai vada ceva. (Se ridica, se apropie de
marginea acoperisului, se intinde.) Cred c-ar fi bine sa tinem focul aprins, in orice caz.
Poate il vede cineva.
Bec (mananca): Mi-e frig.
Paul: Ce spui?
Bec (inghite ce mananca): Am spus, mi-e frig.
Paul: Pune ceva pe tine! Toate fleacurile astea pe care m-ai facut sa le-aduc din pod,
trebuie sa fie acolo ceva sa ti se potriveasca. (Ramane cu ochii pe ceva peste apa.) Ia
uite, ce chestie nostima
Bec (cauta prin gramada de haine, gaseste o camasa): Ce-si vazut?
Paul (se intoarce, o apuca pe Bec de brat si o trage spre el): Uite acolo, vezi?
Bec (cu cutia inca in mana): Ce?
Paul: Uite cum apune soarele.
Bec: E ca si cum ar fi pe plaja sau ceva. Nu? Apus de soare pe apa si asa.
Paul: Uita-te acolo! Vezi lumina aia?
Bec: Ce e? Ce luceste asa?
Paul: E frumos, nu-i asa? Lumina cum bate pe o latura a silozului. Apa a mai scazut vreo
doua picioare, cred.
Bec (ingrozita): Tot graul ala, Paul. Uitasem ca s-au pierdut atatea grane.
Paul: Bec, uite ce frumos straluceste. (Tacere.) N-as fi crezut ca mai e ceva atat de
stralucitor si luminos in toata mizeria asta.
Bec (rupe vraja): Paul, ce ne facem noi acum?
Paul (se indeparteaza de marginea acoperisului, casca): Au organizat adaposturi
dicolo, la scoala, nu?
Bec: Crucea Rosie venise inca dinainte, saptamana asta. Se deschid si cateva biserici.

Paul: Cand ne culeg de aici, vreau ca tu sa te duci inainte la Janey si sa ma lasi pe mine
la unul din adaposturile alea. Sa nu fie nevoita ea sa-si bata capul cu noi amandoi
deodata.
Bec: Tu esti fratele ei, n-o sa vrea sa te lase la un adapost ca un strain.
Paul: Asta nu inseamna ca nu vin si eu la ea acasa mai tarziu. Dar n-are sens sa dam
buzna asa peste ea dintr-o data.
Bec: Dar ea e familia ts!
Paul: Are destule probleme si-asa. Ea si copiii ei n-au nevoie de noi sa le dezorganizam
asa dintr-o data viata. (Scormoneste cu piciorul prin gramada de pe acoperis.) Si n-are
chef de noi sa ne mai impiedicam de pisicile alea ale ei.
Bec: Chiar ca are o gramada de pisici.
Paul: Micuta Katey nu m-a iertat niciodata ca am calcat-o atunci pe Bush de-a ramas
surda de o ureche Am crezut ca n-are sa-mi mai spuna niciodata Unchiu Paul.
Bec: Ti-a spus Unchiul Jack Spintecatorul luni de zile, nu? Pe urma s-au luat si baietii
dupa ea (Chicoteste.) Janey aproape ca i-a jupuit de vii cand te-au parat pastorului ca
esti asasin de pisici. (Se apropie de Paul.) Janey ne-a chemat sa stam la ea inca de-acum
o saptamana, cand a0nceput inundatia, Paul. Ea trebuie sa stie ca acum e-aici totul sub
apa, atat de departe de oras. Si copiii tin la noi foarte mult.
Paul (scurt, departandu-se de ea): Rebecca, nu mai vreau sa vorbim despre asta. i-am
dat destul de furca atunci, acum doi ani.
Bec: Oh.
Paul (tuseste, mai pune niste lemne pe foc): Maine cred c-au sa vina incace de la oras. Si
apa mai scade pana atunci. Dar are sa mai treaca o saptamana pana aflam ceva despre
bani Cred c-o sa trebuiasca sa ma intorc la Larry.
Bec: Dar tu nu-l suporti deloc pe Larry.
Paul: Stiu si eu asta! Dar ce pot sa fac? Rot ce am avut eu e acuma sub apa asta
blestemata. (Tacere.) O sa trebuiasca sa te intorci si tu la lucru.
Bec: Pot sa ma intorc indarat la bacanie.
Paul: O gramada de oameni or sa inceapa sa reconstruiasca acum, repede, asa ca asta
inseamna c-o sa fie de lucru cat vrei. Dupa cum vad eu lucrurile, daca scoatem ceva bani
de la asigurare, o sa putem incepe sa reconstruim la anul, poate .
Bec: Abia la anul?

Paul: Trebuie sa-l platim si pe doctorul ala, intai, inainte sa ne apucam de casa.
Bec: Oh.
Paul: Ne descurcam noi daca nu mai facem alte cheltuieli.
Bec (incet): Adica alti doctori.
Paul: N-o s-o putem lua pe Mandy cu noi la Janey acum. (Pufneste.) Le-ar manca de vii
pe pisicile alea.
Bec: Si unde s-o lasam?
Paul (ia o bucata de lemn, o rupe si o pune pe foc): O sa se gaseasca cineva s-o ia.
Bec (se apropie de foc): Nu poti sa faci asta!
Paul: Ce vrei sa fac? Poti s-o vezi pe Mandy cand vrei, iubito. Doar ca nu putem s-o
tinem cu noi cand nici noi nu mai avem locul nostru.
Bec (intinzandu-se spre flacari): Ai pus pe foc leaganul lui Baby fara sa ma-ntrebi.
Paul: Ce faci? Vrei sa iei foc si tu? Opreste-te. (O apuca si o trage de la foc.) Bec, vino-ti
in fire.
Bec (se lupta cu el): Nu poti sa pui pe foc asa, pur si simplu, leaganul copilului!
Paul: Dar nu e nici un leagan al nici unui copil!
Bec: Are sa fie.
Paul: Ce-ti mai trece prin minte acum? A stat acolo si s-a pus praful pe el ani de zile,
Bec.
Bec: Nu, nu s-a pus. Eu am avut tot timpul grija de el. Il pregateam sa fie bun cand va fi
nevoie
Paul: Ce mai e si chestia asta? Stiu ce simti in legatura cu leaganul asta, dar crezi ca
acum o sa mai avem un copil?
Bec: Cred. O sa avem.
Paul (se ia cu mainile de cap): Cand?
Bec: Cand va fi vremea.
Paul: N-are sa mai fie niciodata vremea, iubita mea.
Bec (a ramas complet imobila): As fi fost insarcinata demult daca n-ai fi inceput tu sa
dormi in cealalta camera.
Paul: Stii foarte bine de ce am facut asta.
Bec: Pentru ca sunt rece cu tine. Dar daca te-ai intoarce, n-as mai fi. (Se strange
lipindu-se de Paul.) Te-as iubi atat de mult incat nu m-ai parasi niciodata.

Paul (o impinge): Termina.

Bec: Da, Paul, te-as iubi. (Strangandu-se in el.) Vreau sa te iubesc iarasi. Vreau sa te am
cu mine
Paul (se intoarce putin intr-o parte): Cum?
Bec (hotarata): Am sa fiu cum eram inainte. As vrea asta. Te vreau pe tine. (Il saruta
tragandu-l spre ea. El se intoarce spre ea si-i raspunde strangand-o in brate. Sarutul
creste in intensitate; ea se misca incet.) Nu.
Paul (inca tinand-o in brate): Nu ca inainte.
Bec (se agata de el): Ba asa are sa fie. Daca am incerca amandoi daca amandoi l-am
vrea pe copilul acesta.
Paul: Am tot incercat asta de unsprezece ani acuma.
Bec: Si-o sa continuam sa mai incercam.
Paul: De ce vrei sa mai trecem prin asta? Nu putem sa-ncercam asa, la nesfarsit si pe
urma sa pierdem si iar sa pierdem
Bec: Ce pierdem? Casa asta? Ne pierdem unul pe altul? Timpul? Ai tu nevoie de timpul
asta? Ti se pare pierdut?
Paul: Mda. Poate chiar ne pierdem timpul. Trebuie sa renuntam la leaganul asta. Lasa-l
sa arda.
Bec: Nu vreau.
Paul: Stiu ca nu vrei. Dar eu trebuie s-o fac. (Se rupe de langa ea.) Cum crezi tu ca ma
simt eu cand vad ca esti insarcinata?
Bec: Bucuros. Stiu ca vrei copilul asta.
Paul: Tocmai asta e! Nu-l vreau. Nu-l vreau. Mi se face greata de fiecare data.
Bec: Paul
Paul: Da, rau! (Tacere.) Nu, nu din cauza copilului. Din cauza ca stiu ce are sa se
intample. Noi nu suntem facuti sa avem copii. Asta ne-o tot spune Dumnezeu, dar noi
nu-l ascultam.
Bec: Orice femeie are dreptul sa-si doreasca copii. Eu vreau un copil.
Paul (se invarteste in jurul focului): Asa ca ramai insarcinata. Asa ca te infierbanti toata.
Si incepi sa te gandesti la leaganul asta. Si pe urma incep si eu sa ma gandesc la casuta
din copac.
Bec: Din stejar.

Paul: Dar n-am s-o fac! Am construit casuta aia atunci, prima data. Sigur c-am
construit-o pentru ca urma sa avem un copil. (Ii ia mainile intr-ale lui.) Si pe urma cand
am pierdut-o N-am demolat-o si n-am ars-o pentru ca aveam sa mai incercam iar. Si
iar. Si iar. Acum am pierdut socoteala cati doctori am vazut, dar fiecare din ei ne spune
acelasi lucru. N-are rost.
Bec (se rupe de langa el): Nu-mi pasa ce spun doctorii! Eu nu-i ascult pe ei. Eu am
terminat cu toate astea. Nu mai stau in pat, nu mai iau pilule, nu mai fac tratamente
speciale. (Se linisteste.) Singura fiinta de care mai ascult sunt eu. Am sa fac ce-mi spune
inima mea. (Paul face un pas catre ea, dar ea isi ridica mainile.) N-am sa mai tin copiii
mici in brate si sa-i dau inapoi mamelor lor. N-am sa mai stau sa vad cum cresc copilasii
lui Janey dorindu-mi tot timpul sa fi fost ai mei. N-am sa ma mai trezesc din visul acela
blestemat in fiecare noapte, cu bratele goale, cu picioarele inghetate.
Paul: Si ce vrei atunci?
Bec: Vreau sa am un copil inlauntrul meu. Vreau sa-l trimit pe baietelul meu la scoala
prima data. Vreau sa-i fac codite fetitei mele si s-o invelesc noaptea in patul ei. Vreau sa
cumpar darurile de Craciun pentru Mos Craciun. Vreau sa trec prin zece ceasuri de
nastere grea! (O scoate din buzunar.) Vreau sa termin lucrul acesta de mana si sa brodez
numele copilului meu aici (arata cu degetul) si ziua cand s-a nascut dincoace. Si pe
urma Vreau sa-l pun pe peretele deasupra leaganului lui.
Paul: Poate ca si eu am vrut asta
Bec: Tu nu mi-ai cerut niciodata sa ma marit cu tine, Paul. (E aproape de tot de el.)
Cand m-ai cerut sa fiu mama copiilor tai (Isi indreapta corpul.) A fost lucrul cel mai
romantic pe care mi l-a spus cineva in toata viata mea Si nu-mi imaginam nimic mai
nemaipomenitin viata mea decat sa nasc copiii tai. (Se intinde dupa mana lui.) Vreau sa
fiu mama copiilor tai. Daca nu sunt mama copiilor tai, atunci ce sunt eu, Paul?
Paul: Esti sotia mea.
Bec: Dar ce altceva sunt? Ce altceva? Nu pot doar sa fiu sotia ta. Trebuie sa fiu mai mult
de atat. (Isi duce mainile la stomac.) Daca arzi leaganul acela
Paul: Nu poti sa astepti sa vina un copil sa te umple, Bec. Trebuie sa facem asta noi
insine.

Bec: Cum, Paul? Facand palarii? Umpland ferma asta blestemata cu tot felul de lucruri?
Si uite! Uite, Paul, asta e viata noastra - pluteste aici pe langa noi. Ce mai avem acum?
(Pauza. Paul incearca sa spuna ceva.) Nu - nu-mi spune ca ne avem unul pe altul.
Paul: Eu vreau din toata inima ca tu sa fii mama copiilor mei. A copiilor nostri. (Pauza.)
Numai ca e ceva cum nu trebuie.
Bec: Cu mine.
Paul: Lucrul asta nu are de-a face nimic cu tine! E ceva cum nu trebuie sa fie cu toata
lumea asta in jurul nostru. E ceva cum nu trebuie cu locul asta. Nu-i vina ta! (Pauza.)
Ultima data, doctorul ne-a spus ca e apa asta, Bec.
Bec: Apa
Paul: Apa asta blestemata, care ne otraveste! Asa a spus. Atunci nu l-am crezut (Se
intoarce spre apa.) Dar acum, am ajuns sa ma gandesc ca e ceva rau in apa asta. A luat
de la noi tot ce aveam noi, si acum doctorul spune ca din cauza ei nu putem sa avem
copilul. (Catre Bec.) Nu noi suntem de vina. Nu noi. E ceva, un lucru pe care nu noi il
putem stapani. Inundatia asta
Bec: Leaganul
Paul: Doar niste bucati de lemn. Lemn pe care trebuie sa-l ardem si sa speram ca n-are
sa ne gaureasca acoperisul. (O mangaie pe par.) Nu c-ar mai avea prea multa
importanta acum. N-ai nevoie de acoperis daca nu mai ai o casa. Dar o sa facem una
noua. (Bec se apropie de el.) O facem la loc iar, iubito. (Bec se apropie de gramezile de
lucruri.) Salvam ce putem, Bec. Mai avem inca ceva aici. (Bec ridica din gramada tot ce
poate sa apuce si fuge spre marginea acoperisului.) Bec! Bec? Ce faci, iubito? (Bec
arunca tot ce are in brate in apa si da iar sa insface tot ce poate si sa arunce iar in
apa.) Ce faci?
Bec (arunca tot ce culege de pe jos): Ia-le! Ia-le pe toate! (Se indreapta spre lemnele
stranse laolalta.) Pe astea nu le mai vreau. Uite ia-l. Nu inseamna nimic. Nimic din
astea nu inseamna nimic. Doar gunoaie, lucruri (Apucand si aruncand alte lucruri.)
De ce le avem pe toate astea? Paul? De ce strangem toate astea?
Paul: Nu stiu, Bec. Le-am strans si noi, cred.
Bec: De ce? Uita-te la astea. Jerseul tau de fotbal? De ce mai tinem asta? (Il arunca.)
Paul: Bec

Bec: Si asta? (Apuca un tablou inramat.) Nu inseamna nimic. Il tinem asa, fara nici un
scop. Dar acum nu-mi mai pasa. (Isi incetineste miscarile, acum ridicand doar cate o
bucata de hartie razleata.) Sunt atat de obosita, Paul.
Paul: Si eu.
Bec (se apropie de marginea acoperisului): Nu. Am obosit sa sa ma mai agat de astea
(Scoate din buzunar lucrul de mana pentru ultima oara.) N-are sa se intample. Ai
dreptate. Doctorul are dreptate. Apa a invins.
Paul (vine repede in spatele ei, ea se opreste locului, el isi intinde mana spre bratul ei,
ea strange bucata de panza): De ce faci asta, Bec?
Bec: Pentru ca Dumnezeu ne uraste.
Paul: Nu nu spune asta.
Bec: E adevarat. (Ii intalneste si ii sustine privirea.) El face (scanceste si Paul o ia in
brate) ceva pe noi
Paul: Haide, iubito (Cu multa blandete) Lasa apa. (Vorbeste peste capul ei, privind in
gol.) sa le ia cu ea pe toate.

CORTINA