MONOLOG MiDAS
Stiti, eu nu sunt un avar, dar e un adevar acceptat, un adevar
demonstrat ca banii sunt un lucru bun. Un lucru dorit, un lucru necesar. Si
Dumnezeule, am o gramada de bani! Nu a fost mereu asa iahturile, vilele
la malul marii, cabanele de vara si palatele de iarna, mobilierul exotic,
hainele fine, mancarea si (catre fiica lui, care se joaca cu o minge)
dulceata, poti sa te opresti acum? Stai cuminte. Tati vorbeste. Ea se opreste,
pentru moment. Midas se intoarce la public. Scuzati-ma. Mancarea asta
scandaloasa si vinul asta vechi de 200 de ani. Nu, n-a fost asa dintotdeauna.
Am crescut sarac, si am muncit din greu toata viata. Inca muncesc, ce-i
drept. Tatal meu a fost un mic producator in (nu-si poate aminti) undeva
in. Undeva Dar eu eu m-am nascut cu un cap pentru afaceri si unul
pentru femei si a fost mereu ca si cum tot ce ating se transforma in aur. Nu
la propriu, bineinteles. N-ar fi ceva totusi? Si (Pauza) (din nou catre fiica
lui) Draga. Tati ti-a spus sa stai cuminte. Du aia in casa.
MONOLOG ALCYONE
Cum poti sa ma lasi in urma? Ma voi usca precum o floare in lipsa ta.
Pe uscat este un drum lung si anevoios, dar as prefera si asta in locul unei
calatorii pe mare - de care ma tem. Vanturile tatalui meu sunt crude si
neimblanzite. Crezi ca tu ca ginere, vei primi un tratament special? Nici
vorba! Odata ce au iesit din pestera tatei, suflarile sunt salbatice si de
necontrolat. Cand eram mica, le-am vazut intorcandu-se acasa obosite si
uzate. Atunci am invatat sa ma tem de ele. Inghet doar cand ma gandesc,
daca mori, viata mea e gata si blestemata voi fi cu fiecare respiratie sfarsita
pe care o voi scoate. Macar ia-ma cu tine si vom infrunta impreuna furtunile.
Orice ar fi mai bine decat sa raman in urma, o vaduva.
MONOLOG NARATOR2
MONOLOG VERTUMNUS
copacii si gradinile aproape la fel de mult cum iti plac tie. Si e si amuzant, ii
place sa se deghizeze in atatea feluri - e unul din jocurile lui preferate.
Crede-ma, poti lua vorbele pe care ti le zic ca si cum ar veni de la el.
MONOLOG MYRRHA
MONOLOG THERAPIST
Am facut o scoala scumpa si acolo erau multi baieti care erau, stii, fii
de oameni bogati si faimosi. Si intr-o zi eram cu totii pe terenul de joaca si
un copil, Epaphus, vine la mine Si Phaeton blah blah blah cine-i tatal tau, cu
ce se ocupa? Blah blah blah Asa ca i-am spus ca tatal meu este soarele si el
zice Mai spune, si eu ii zic E soarele, e Phoebus Apollo. Si practic m-a
calcat in picioare. Deci m-a batut mar. Ca si cum as fi mintit. Asa ca m-am
dus acasa si-i zic mamei ce s-a intamplat, stii, la scoala. Si ea s-a suparat
tare, a inceput sa planga si chestii, pentru ca ea inca il iubeste, si e o insulta
si pentru ea. Si eu sunt gen, bine, daca e adevarat cum de nu exista nicio
dovada? E incorect pentru noi, stii, ca nu e nicio dovada. Si ea se supara si
mai tare, si zice: Asculta-ma, copilul meu. In toata gloria lui, tatal tau se
uita la noi. In toata splendoarea lui, jur ca tu esti cu adevarat fiul lui. Acea
bila de foc pe care o vezi traversand cerul in fiecare zi, a carei caldura
insufleteste si imputerniceste lumea si ordona zilelor si noptilor este intradevar tatal tau. Crede-ma, dragul meu! Blah blah blah.