Istorie nocturna

Sean O’Casey

John Jo Mulligan
Angela
Daniel Halibut
domnisoara Mossie

John Jo: Nu-l vad nicaieri. Esti sigura ca l-ai lasat aici? Doamne, nu trebuia sa fac asta.
Nu! Nu! Dracu’ m-a pus! Iarta-ma, Doamne! Angela…Iar a adormit. Trezeste-te, Angela!
Angela: Cee? Davo!
John Jo: Cum Davo? Ajuta-ma Doamne! Ai uitat ce m-ai trimis sa caut? Te rog, Angela,
trezeste-te!
Angela: Cee?
John Jo: Angela e 4 dimineata
Angela: Ai gasit rujul?
John Jo: Nu!
Angela: Mai cauta-l, puiule. Sunt sigura ca l-am lasat pe acolo pe undeva.
John Jo: Mama ce frigut e!
Angela: Aprinde focul! Poti aprinde focul, nu?
John Jo: Nu pot. Imi trebuie un siling
Angela: Cauta-n poseta mea
John Jo: Of, Doamne! Scoala-te Angela! Ai adormit din nou, Angela!!!
Angela: Cat o fi ceasul?
John Jo: Ti-am spus o data: 4 dimineata. Grabeste-te. Prietenul de care ti-am vorbit
trebuie sa vina dintr-o clipa in alta…
Angela: Mmmm!
John Jo: Trezeste-te o data. Mie nu-mi arde de…..N-ar fi trebuit sa facem asta niciodata.
Mi-ai promis solemn sa pleci inainte sa se trezeasca cei din casa.
Angela: Ce-i cu intunericul asta? Iti place intunericul asta? Iti place intunericul pentru ca
n-ai cugetul curat
John Jo: Mi-era teama sa nu se opreasca cineva, daca vedea lumina si sa se mire.
Angela: De ce sa se mire?
John Jo: Cum, o femeie, vocea unei femei la mine in camera si inca la o asemnenea ora?
Angela: Dar ce? Nu e dragut sa auzi vocea unei femei la o asemenea ora in camera unui
barbat?
John Jo: (pune o moneda) (plange) Stii bine ca nu! Stii bine ca nu trebuia sa faci asa ceva
cu cineva lipsit de experienta ca mine. Fara binecuvantare divina nu se cade. Am pacatuit
de moarte si trebuie sa ne pocaim. Si tu trebuie sa te caiesti. Razi? Dumneaiei rade. Dupa
un asemenea pacat, trebuie sa fii indurerat.
Angela: Ce-i cu tine, baiete. Parca erai ceva mai vessel cand am venit aici. La urma urmei
am petrecut cateva moment foarte placute. Ce te miorlai atat. Ar trebui sa fii fericit c-ai
mai pus un dram de sare in viata ta. De ce strici totul acum? Pentru mine ar putea fi mai
grav decat pentru tine. Brr dar ce frig e aici. Nu pot. Ma duc sa mai stau in pat. Ma-ntorc
cand s-o mai incalzi.
John Jo: Nuuu!
Angela: Ma duc sa ma-mbrac. Vreau sa fiu intr-o tinuta impecabila cand voi da ochii cu
lumea.
John Jo: Doamne iarta-ma, te rog iarta-ma! Daca as putea sa uit ce s-a intamplat asta
noapte aici. Ce nebunie! Si tocmai acum dupa o saptamana de post si rugaciune. Nu mai
fac, Doamne. Angela! Trebuie sa plecam imediat. Sfanta Pantimalaria, ajuta-ma s-o scot
la capat fara scandal. Daca ies basma curata, alta data o sa bag de seama, jur. Angela,
acum e cald, destul de cald chiar. Nu uita ca timpul zboara. Dumnezeule, iar a adormit
Angela.
Angela: L-ai gasit?
John Jo: Ce sa gasesc?
Angela: Rujul!
John Jo: Nu l-am gasit!
Angela: Cand m-ai luat pe genunchi il aveam. Ti-aduci aminte?
John Jo: Nu-mi mai pomeni de asemenea lucruri. Nu-mi aduc aminte. Si pentru numele
lui Dumnezeu, scoala-te odata!
Angela: Bine! Toarna-mi un pahar de vin si vin intr-o clipa!
John Jo: (toarna vin) Daca suntem descoperiti! Nu se gandeste decat la interesele ei.
(cade-n genunchi) O, prea-bunule sfant CAMIZOLINIUS, ocrotitor al tinerilor de treaba,
stai intre mine si fusta asta care ma ademeneste la pacate si am sa ma lecuiesc pe vecie.
Iti fagaduiesc.

(Apare Angela)
Angela: Brrr dar e frigut nu gluma! Parca ziceai ca s-a incalzit. Esti imbracat. Pariez ca te
rogi la toti sfintii sa ma vezi odata iesita-n strada, nu? Puiule, acum trebuie sa vedem
lucrurile la rece. Hai sa discutam.
John Jo: Nuu! Sa ne gandim mai bine la ce mi s-ar intampla daca vei fi gasita aici.
Angela: Nu zau? Ei sigur! Daca stai sa judeci, asta-i cel mai important.
John Jo: Da! Da! Da! As fi ruinat, fereasca Dumnezeu!
Angela: Daca afla parintele Dempsey?
John Jo: Parintele! Doamne! Eu sunt mana lui dreapta la Confrerie. Hai sa plecam chiar
acum.
Angela: Puiule! Ochii stralucitori ai Angelei, buzele ei rosii, picioarele ei subtiri, taliuta
ei zvelta, soldurile ei unduitoare nu mai au farmec pentru domnul Mulligan? Acum el a
uitat-o pe Angela si nu mai vrea sa stie decat de cele sfinte! (striga) Si cu mine ce se
intampla? (danseaza) Putin iti pasa? Atunci nici mie nu-mi pasa. (dans) Nu-mi pasa! Nu-
mi pasa! Nu-mi pasa!
John Jo: Te rog, Angela.
Angela: Nu-mi pasa de umblu in noapte.
Si nici de politie nu-mi pasa!
John Jo: Potoleste-te, Angela! Te rog! Domnisoara Nightingale, potoleste-te! O sa te auda
proprietareasa si ne-am ars.
Angela: Nu-mi pasa! Nu-mi pasa! NU-mi pasa!
John Jo: Ajuta-ma, sfinte CURBERISCO!
Angela: Caci maine ma voi marita
Iar astazi de nimic nu-mi pasa!
John Jo: Nu vorbi cu pacat, Angela. Daca o tii tot asa, o sa abati mania cereasca asupra
capului meu. Pastreaza, te rog, masura.
Angela: Ce stai aici sa te vaicaresti ca o baba? Si la mine nu te gandesti ca m-ai
nenorocit? Da, m-ai nenorocit.
John Jo: Ia nu mai face pe sfanta.
Angela: Tu esti cel care faci pe sfantul! Da sa nu crezi ca-ti merge. Cand te-am intalnit
eram o copila nevinovata. Tu m-ai ademenitsi ai distrus in mine propria mea cumintenie.
Nu te-ai lasat pana nu m-ai convins sa vin aici! Venisem sa stam de vorba despre
poemele lui Yeats.
John Jo: Te-am ademenit eu? Tu esti cea care ai insistat sa vii, pentru ca spuneai ca nu-ti
place sa mergi in localuri publice. Si din nefericire pentru mine te-am ascultat.
Angela: Nefericita sunt eu ca te-am ascultat. Am venit si nici una, nici doua, poemele lui
Yeats au zburat si din mintea si din mainile tale. N-ai ajuns decat la : “Si acum plec, plec
la INNISFREE” si m-ai si luat pe genunchi(plange) Ce-am sa ma fac acum?
John Jo: Ce minciuni sfruntate. Eu am fost cel uluit cand m-am pomenit cu tine in brate.
Pana am ajuns aici, daca vrei sa stii m-am rugat de toti sfintii sa nu ma saruti sau sa-mi
faci ochi dulci.
Angela: Dar ai avut grija sa-ti lasi sfintii in prag. Ba chiar le-ai trantit usa-n nas. Te
consideram un gentleman.
John Jo: Si atunci cum ramane cu french-can-can-ul pe care l-ai dansat in jurul mesei in
timp ce au citeam din Yeats?
Angela: Mi-ai spus ca esti timid in dragoste si eu te-am crezut
John Jo: French-can-can-ul? Ce-a fost cu french-can-can-ul?
Angela: Nu esti timid. Elanul tau AMOROS m-a dat gata.
John Jo: Ce-a fost cu french-can-can-ul?
Angela: Care french-can-can?
John Jo: Dansul acela satanic care-ti facea fusta sa zboare, transformand o viziune de
dezvoltare spirituala intr-un miraj de palpitanta incantare.
Angela: Nemaipomenit. Cata meschinarie. Vrei sa arunci pe umerii mei fragili
PACATUL? Povara faptelor tale dubioase? Dansul meu era nevinovat ca un dans de
copil. Eu inca de cand mergeam pe drum am simtit ca ne da tarcoale diavolul. AH! De ce
nu mi-am urmat INSTINCTUL. Ah! Ce ma fac? Unde sa ma duc? Ce sa spun!
John Jo: Vorbeste mai incet ca o sa o trezesti pe domnisoara MOSSIE.
Angela: Sunt distrusa pentru totdeauna. S-a zis cu viitorul meu. Ah! Ah! Mi-e rau!
Cheam-o pe domnisoara Mossie! Simt ca lesin. Nu! Nu! Ba da! (lesina)
John Jo: Angela! Trezeste-te! Sfinte CORRELLIOLANUS, ajuta-ma! Scapa-ne pe noi de
o nenorocire ingrozitoare!
Angela: Apa!
John Jo: VIN! Are sa-ti faca bine! Sper ca nu te-a auzit nimeni. Domnisoara MOSSIE
doarme iepureste. Angela, trebuie sa o sterg.
Angela: De ce porti inelul asta splendid pe degetul mic? Da-mi-l sa-l incerc si eu. Imi sta
grozav. De unde-l ai?
John Jo: E un inel de familie. Un unchi care a plecat in Hong-Kong si nu s-a mai intors.
Angela: Ce noroc pe tine! Parca am fi logoditi, John-Jo!
John Jo: Doamne fereste! Te simti mai bine…
Angela: Parca ceva mai bine. Sper sa nu mi se faca iar rau!
John Jo: N-o sa ti se faca! Trebuie sa plecam.
Angela: Da. Cred ca pana la urma trebuie sa plecam. Hai!
John Jo: Inelul!
Angela: A, da, uitasem! Umbla cineva la usa de la intrare!
John Jo: Vai, Doamne! Te pomenesti ca e Halibut care se intoarce de la bal. Trebuie sa-l
asteptam pana se culca. Vezi daca n-am plecat la timp.
Angela: Ei, asta-i. Hai sa plecam acum. Fie ce-o fi!
John Jo: Nici un fie ce-o fi! Nu ne permitem sa riscam. Ma duc in recunoastere!
Angela: De ce?
John Jo: Sa vad daca drumul e liber!
Angela: Du-te!
John Jo: Era sa ma ciocnesc de el pe scara. Bine ca era ntuneric. Ce se aude? Doamne,
vine aici! Ascunde-te si sa nu scoti un zgomot.
Halibut: Ce noapte nenorocita! E lapovita si ninsoare! Ce faci John-Jo! Mi s-a parut ca te
vad coborand scarile. As fi putut jura ca esti tu.
John Jo: La ora asta? Ce sa fac eu la ora asta pe scari?
Halibut: Bine, dar de ce nu te-ai culcat pana acum?
John Jo: Citeam din poeziile lui Yeats, asteptand sa vie somnul.
Halibut: Din Yeats. Doamne iarta-ma! Pai in loc sa te adoarma o sa te ticneasca. Toti cei
carora le place Yeats sunt ticniti, sariti. Yeats nu face decat sa se-ntrebe: Cine sunt eu?
De ce sunt eu? Ce este? De ce este? Cum s-a-ntamplat? Unde ne ducem?
John Jo: Mi-e somn. (casca) Ma duc sa ma culc.
Halibut: Nici vorba. Stai, sa-ti povestesc. Ar fi trebuit sa vii si tu la bal. Era plin de fete.
Ce mai vartej de fuste si jupoane.
John Jo: O sa vorbim maine despre asta!
Halibut: Ghici cine era acolo. Jessie! Iubita ta de saptamana trecuta. Mi-a povestit niste
lucruri! Cand o sa-ti vina mintea la cap, John-Jo!
John Jo: Prefer sa ma pazesc de ispite. Pe mine fetele nu ma intereseaza. Ma duc sa ma
culc! Fetele nu ma intereseaza!
Halibut: Pacat! Mai bine te-ar interesa. Asa ai dormi mai bine noaptea.
John Jo: Te rog, lasa-ma singur. Vreau sa dorm.
Halibut: Ma rog, daca esti asa prost dispus…(iese)
John Jo: Hai repede, Angela, grabeste-te!
Angela: Am nevoie de o haina si o umbrela. Mi-e frig si afara ninge. Ti le dau inapoi
cand o sa ma urc in TAXI. Hai sa ne grabim! (ies si vin in fuga inapoi) Unde e geanta
mea! Ticalosule, erai in stare sa ma lasi sa plec fara ea. Poseta mea in care imi tineam toti
banii!
John Jo: Mai incet. Dar nu-mi aduc aminte sa fi avut vreo geanta.
Angela: Aveam una, si-nca una foarte scumpa
John Jo: Vorbeste mai incet te implore!
Angela: Ce ma implori! Cauta geanta!
John Jo: Unde ai avut-o ultima oara? Unde crezi ca ai fi putut s-o pui?
Angela: Habar n-am , idiotule! Cand m-ai luat pe genunchi o aveam. Marochin verde, de
piele, cu initialele mele in sidef. A costat 5 lire. Nu ma misc de aici pana n-o gasesc.
John Jo: Nu cred sa fie aici. N-o vad nicaieri. Nici urma de geanta.
Angela: Uite unde m-a adus un pahar de vin si un biscuit.
John Jo: Iti platesc 5 lire.
Angela: In total 15 lire. Aveam inauntru rujul ala si o bratara, un ceas, o brosa de argint.
15 lire.
John Jo: Bine, o s-o caut cand ma intorc.
Angela: O scol pe domnisoara Mossie sa-i spun cate parale faci. (gaseste portofelul) Ce-i
aici? Comoara lui John-Jo! 18 lire. Toate noi. BRAVO.
John Jo: Nu-s banii mei!
Angela: Si-un carnet de cecuri! Pastreaza distanta! Pastreaza distanta! Daca nu vrei sa-ti
aranjez mutra.
John Jo: Iti dau o mica despagubire.
Angela: Nu zau! Afla ca am sa iau tot, momaie cu cas la gura. Fa-mi si un cec de 5 lire,
altfel strig.
John Jo: Bine! Imediat! (scrie)
Angela: De fapt, esti un baiat bun. Scrie-mi un cec de 10 lire si cu asta am terminat. N-
am ce zice, ne-am distrat destul de bine impreuna. Pacat ca nu mai pot ramane mai mult.
Strengarul! Am sa ma furisez afara ca o arapoaica din 1001 de nopti. Pe curand si fii
cuminte!

(pauza)
John Jo: Ce pramatie! N-avea poseta. Venise fara poseta. M-a pacalit. Mi-a luat
portofelul, paltonul, umbrela, inelul si toti banii!

(intra domnisoara MOSSIE)

D. M.: Ce s-o fi intamplat? Draga domnule Halibut, ce crezi ca s-a intamplat? In ce hal e
odaia asta. Si domnul Mulligan s-a napustit ca un nebun in strada. L-am vazut cu ochii
mei. Cred ca e somnambul. Ai fi zis ca se apucase sa masoare VIATA si cu moartea ca sa
vada care e mai lunga. E nebun!
Halibut: Si doar il prevenisem sa nu mai citeasca Yeats!
D. M.: Ingrozitor. Asta nu e dezordine. E haos. Totul e intors pe DOS. Sfarsitul lumii.
Domnule Halibut, crezi ca e nebun?
Halibut: Vrei sa spui ca s-a deranjat la cutiuta?
D. M.: Da! Cred ca da! Trebuie sa luam masuri. Nu-l putem lasa sa rataceasca asa pe
strazi. Telefonez la politie si la spital! Dumneata stai aici si pandeste-l in intuneric.
Halibut: Domnisoara Mossie, eu nu prea sunt voinic de felul meu.
D. M.: Tot ce se poate, dle Halibut, dar nici nu putem sta cu mainile-n san si sa asteptam
sa ne casapeasca.
Halibut: Dumnezeu sa ne aiba-n paza, dra Mossie!
D. M.: Daca-l apuca furiile, tine-l strans pana aduc eu politistul din capul strazii. Il inhati
si-l tii strans.
Halibut: Nu-s bun de asa ceva. Situatia mi se pare de-a dreptul tragica.
D. M.: Sa nu simta ca ti-e frica. Tine-l la respect. Uite colo o bucata de drug, ciomagul
ala cu care misc perdelele. Cred ca e somnambul. Domnule, pai si eu sunt somnambula.
Am fost dar mi-e frica sa nu ma apuce iar. Ai grija s-o scoti bine la capat. (iese)
(intra John-Jo)
John Jo: Halibut, aici erai? Ce noapte! 28 de lire duse pe apa sambetei. Ce faci aici?
Halibut: Vroiam sa-nchid geamul sa nu se mai tranteasca.
John Jo: Cred ca ar trebui sa luam masuri. Cand am venit, dra Mossie s-a napustit in
strada fara palarie.
Halibut: Dar tu ce faceai afara, pe intuneric, in ciorapi?
John Jo: Mi-era cald. Si am iesit putin la aer. Trebuie sa luam masuri. Nu ne putem lasa
casapiti fara sa miscam un deget. Sfinte OCROTIZORUS, scapa-ma de noaptea asta. (se
stinge lumina. Moneda)
Halibut: Sfinte DORMITORIUS, vino-n ajutorul meu!
John Jo: Du-te dupa dra Mossie
Halibut: Ma duc, dar mai intai vreau sa te vad in pat dormind! Hai nani-nani! Culca-te si
dormi. Iti poruncesc!
John Jo: Ce-i cu tine, Halibut? Inelul nu mi l-a dat inapoi. Paltonul, banii, portofelul,
umbrela, inelul-pierdute pe vecie.
Halibut: Paltonul, banii, portofelul, umbrela, inelul cand le-ai pierdut?
John Jo: Acum! Acum 10 minute! Nu! Acum o ora! Nu! Acum 2 ore! Nu! Nu le-am
pierdut. Le-am aruncat pe fereastra.
Halibut: Intr-un moment de filantropie sau de nebunie? Te-am prevenit, John-Jo!
John Jo: Cum m-ai prevenit?
Halibut: Te-am prevenit. Yeats, prea mult mers la biserica, prea multe matanii si
rugaciuni. Daca ti-ai fi petreut noaptea cu o fata n-ai fi patit asa ceva!
John Jo: Nu-mi mai pune sare pe rana.
Ce ascunzi acolo la spate?
Halibut: Coada mea. Sunt un animal salbatic si asta e coada mea. Iar acum, animalul
salbatic iti spune sa te culci. Supune-te animalului salbatic imediat!
John Jo: Ce-i cu tine, Halibut? Sfinta PANTEMALARIA, si asta e lunatic. Sunt singur cu
un lunatic. Ajutor! Ajutor!
Halibut: Pleaca de la fereastra sau te cotonogesc.
John Jo: Arunca ciomagul!
Halibut: Arunca tu sticla!
John Jo: Arunca ciomagul!
Halibut: Arunca tu sticla!
John Jo: Arunca ciomagul!
Halibut: Arunca tu sticla!
John Jo: Tu nu auzi ce-ti spun?
Tu nu auzi ce-ti spun?
Dra Mossie: Ce i-ai facut nevinovatului domn Halibut! L-am gasit lesinat si galben.
John-Jo: Care nevinovatul? Care? A vrut sa ma omoare. Nu mai raman in casa cu Halibut
pentru nimic in lume.
Dra Mossie: Linisteste-te, dragutule domn Mulligan. Stai aici, ma duc sa-ti aduc ceva
cald de baut.

(reintra cu politistul-pantomima cu muzica, alergatura toti 5)