GENA (formeaza. Toti ochii sint pe ea.

Se prosteste putin, ca-i centrul

atentiei.

Fredoneaza "I just called..") Alo! (tare) Mama?! Alo! Ce e?Alo!

Cind?... O sa vin. (inchide telefonul. Toata lumea se uita la ea) A murit tata
azi dimineata. Imi pare rau,Paul. De obicei maica-mea mai strangea cite ceva
da' acum... O sa fie cheltuieli... Iti dai seama... Sicriul, crucea... Astia s-au
fiert? Avem unt? Si putin lapte era bun. Cel mai bun piure se face cu putin
lapte. Da' merge si fara... Copiii aia din Africa, saracii Aia n-au nici apa. Dapai lapte! au burta aia mare si piciorutele subtiri... ca nu are nimeni grija de
ei... Sunt total aschilopatici. I-am plasat in Africa,de unde ei si sunt de fapt
si-am scapat de-o grija. Pot sa li se umfle burtile cu aer cat li s-or umfla ca
nu-i treaba noastra. Si-n timpul asta ne-ntrebam "avem unt sa punem in
piure?" "Da' putin lapte?
(Gena iese. Iese si Cuce)
PAUL: Peti, eu ma gandeam la tine, de fapt, la voi, la formatie. Meritati mai
mult, dar trebuie sa va schimbati numele. Nu se poate sa va cheme Sta sa
ploua.
PETI: Dar ce are Sta sa ploua? e un nume foarte frumos.
PAUL: Si-acum sa le ascultam pe Sta sa ploua? sunt fan Sta sa ploua?
Nimic nu se poate numi Sta sa ploua!
PETI: Nu stiu cum nu pricepi...E starea aia apasatoare, cand urmeaza sa se
intample ceva ...si toata fiinta ta simte asta...Momentul ala suspendat ...cand
urmeaza...ceva. Bun sau rau...nu mai are importanta. Starea de dinainte
de...Asta e "Sta sa ploua"! (Paul se uita pierdut la ea) De ce trebuie sa-ti
explic ca la cretini?
(intra Gena si Cuce)
PAUL: Gena, ai nevoie de bani?
GENA: Uite care-i treaba: : ai mei nu s-au inteles niciodata. Am crescut in
niste scandaluri cumplite. Si la toate momentele mai importante din viata

mea...serbari scolare, spectacole...mama venea cu un ochi vanat sau cu buza

sparta. Cica era curva...(pauza)...Se scula pe la cinci dimineata si smotruia
toata casa si gatea si...mergea la serviciu...si...(pauza) Asa zicea el ...ca e
curva. Intr-o zi...aveam vreo 11 ani...eram numai eu cu tata acasa si miamintesc ca i-am cerut 10 lei. "N-am, tata, nici un ban". Si dup-aia l-am auzit
cum vorbea in soapta la telefon cu cineva. Mi-a zis sa-mi fac lectiile ca el
pleaca la serviciu, s-a plecat. M-am tinut dupa el printre blocuri, pe furis.
Mergea foarte repede, stiu ca aproape alergam dupa el. A intrat intr-un bloc,
la vreo doua strazi de blocul nostru si a urcat la etajul unu. Eu, dupa el. Era
asa de agitat incat nici n-a inchis bine usa. Nu ca n-a incuiat-o...nici macar na apasat cum trebuie cleanta. Am stat vreo doua minute cu sufletul la gura
pe scara...s-am urcat. Am intrat pe un hol si dup-aia intr-o camera imediat in
stinga. Am vazut pe pat o ingramadeala de...tata si o femeie. Erau dezbracati
da' eu n-am inteles mare lucru din ei...Oricum, pe un scaun erau hainele lui
si pe masa 200 de lei. M-am dus la masa si am luat banii. I-am luat si hainele
si i le-am aruncat pe scari pana la parter. Ce fata avea cind m-a vazut!
(incepe sa rada cu lacrimi) (se opreste si se gindeste un moment)A murit.. Sia batut joc de viata mea si a murit. De fapt, amindoi si-au batut joc de viata
mea. Eu ar trebui sa fiu un om mare fericit. Pentru ca am fost un copil foarte
trist. Sunt obligata sa fac in asa fel incat sa fiu un om mare fericit. Altfel ar
insemna ca am trait degeaba. Cu amintirea asta - tata si tanti aia in pat ... cu
figura maica-mii vinata ba la stangu' , ba la dreptu', cu toate amintirile astea
urate...eu tot cred ca mi-a mai ramas putina putere de fericire in mine.Dar
amintirea maica-mii jelind peste cosciugul lui tata...E! Pe-asta nu vreau s-o
am. Mi-e c-o sa-mi ia si ultima farima de fericire. (pauza) Nu ma duc la nici o
inmormintare.