2006-2007

arna, de Elisaveta Novac

Norii cu caciuli pe frunti
A adus iarna din munti.
Ea coboara de pe creste,
Frumoasa ca o poveste.
Mai intai, a pus pe strada,
Un covor alb, de zapada.
Dalbe flori a prins pe ramuri,
A pictat stelute-n geamuri.
Cad in leagane usoare,
Pun beteala si culoare,
Prin paduri si prin campii,
Joc de stele argintii.

Poezii de iarna Iarna in versuri Poezii pentru copii, pentru iarna

Poezii de iarna Iarna in versuri Poezii pentru

copii, pentru iarna
Primii fulgi de nea au cazut peste Bucuresti si gata putem spune ca
iarna si-a intrat in drepturi cu adevarat. Iarna s-a asternut si odata cu
ea bucuria sarbatorilor de iarna care se apropie. Am facut mai jos o
selectie cu unele dintre cele mai frumoase poezii de iarna si alege
pentru a intampina sarbatorile de iarna in versuri si rime minunate.
Aceste poezii de iarna sunt pentru copii dar si pentru cei care adora

anotimpul iernii si al sarbatorilor de iarna. Petrece sarbatorile alaturi

de cei dragi, imparte cu ei caldura din camin in iarna cea friguroasa.
Aceste poezii de iarna descriu foarte bine frumusetea anotimpului
geros. Iarna este anotimpul povestilor si al basmelor, care ne
cucereste atunci cand se asterne covorul alb de nea, acela este
momentul cand natura se transforma intr-o poveste. Cu siguranta
aceste poezii vor face deliciul copiilor, iar celor care au trecut de
aceasta perioada a vietii lor, vor retrai cu mare placere amintirile
copilariei cu jocurile si bucuriile aduse de anotimpul iernii. Iarna va
ramane mereu anotimpul bucuriei celor mici, care de-abia asteapta
primul sanius si prima bataie cu bulgari. Speram ca aceste poezii de
iarna sa fie pe placul tuturor, caci autorii acestora s-au straduit sa
redea cat mai bine imaginea de basm a iernii si descrie cat mai bine
tot ce reprezinta iarna si anume zapada, fulgii de nea, saniutele,
bradul si omul de zapada. Printre autori acestor poezii de iarna ii veti
intalni pe marii poeti George Cosbuc, Vasile Alexandri, Nicolae Labis
sau Otilia Cazimir, cu versuri in rime frumoase adunate in poezii de
iarna de poveste.

Ninge, de Otilia Cazimir

Ssst! Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
Unde-s stelele de sus?
Ica, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor

Si coboara-ncetisor
Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai

Iarna pe ulita, de George Cosbuc

A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii
De pe coasta vin tipand,
Si se-mping, si sar razand:
Prin zapada fac matanii
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc

Vrabii gurese, cand norii

Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada;
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui;
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abea-abea:
Cinci ca el incap in ea;
Sa mai bata, soro, vantul,
Dac-o vrea!
El e sol, precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi, de aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si sa ridica,
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,

Dar copiii l-au vazut!

Toata casa navaleste
Pe-ntrecut.
Uite, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleo, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otereste rau batrana
Pentru micul Barba-Cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu, cu vai,
Si se tin de dansa scai.
Plina-i stramta ulicioara
De alai.

Nu e chip sa-i faci cu buna

Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din mani:
Dracilor, sunteti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul,
Ca la cani!
Si cu,batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De satan.
Ba se rascolesc si canii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!

Iarna, de Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor,plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge,noaptea ninge,dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele pierdute sub clabucii albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Iarna, de Elisaveta Novac

Norii cu caciuli pe frunti
A adus iarna din munti.
Ea coboara de pe creste,
Frumoasa ca o poveste.

Mai intai, a pus pe strada,

Un covor alb, de zapada.
Dalbe flori a prins pe ramuri,
A pictat stelute-n geamuri.
Cad in leagane usoare,
Pun beteala si culoare,
Prin paduri si prin campii,
Joc de stele argintii.

Iarna, de Tiberiu Juganaru

Iarna, cu papuci de gheata
Si cu tamplele carunte,
S-a pornit de dimineata
Lunecand din varf de munte.
Cu alai de-mparateasa,
Pe drum de margaritar,
Se prezinta viforoasa
Rupand foi din calendar.
Cum soseste ne si pune
Flori de chiciura pe ramuri
Si incepe sa adune
Mici nasucuri pe la geamuri.
In privelisti siderale
Cerne stele harnicuta
Si ne face, colo-n vale,
Neted drum de saniuta.

Iarna
Iarna cea geroasa
A sosit acum
Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici
Ce-alergam pe strada
Ca niste voinici
Iarna mult frumoasa
La noi sa mai vii
Caci tu intotdeauna
Ne-aduci bucurii.

Fulg, de Nicolae Labis

Desfrunzit si prea batran,
Tremura de frig gorunul.
Au cazut si-ntaii fulgi
Si l-am prins din zbor pe unul.
Migalos lucrata-n fir,
Floarea mica si rotunda
S-a topit si a murit
O minune de-o secunda.

M-am intors induiosat

Sa scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu si nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai ramas
In inaltul boltii tale,
De-ai venit atat de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vant nelinistit,
Rasucindu-te cu ura,
Ti-a manat catre pamant
Prea gingasa ta faptura?
Si de vreme ce sosisi,
Pentru ce-ai dat mortii vama?
Nu puteai sa fii de-argint,
Ori de sticla, ori de scama?
Dar in vreme ce scriam
Intrebarea mea nebuna,
N-am vazut cum langa geam
Ninge-ntruna si intruna.
Iar cand ochii mi-am-naltat,
Am vazut cum prin ninsoare
Valea-ntreaga lumina
Minunat scaparatoare.

Fulgul de nea
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,

Mi-a cazut in palma unul

Iute, iute inchid pumnul
Desfac pumnul, unde-i fulgul
Am in mana-un strop de roua
Sau un bob de apa, ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea.

Saniuta fuge
Saniuta fuge,
Nimeni n-o ajunge
Are dor de duca
Parca ar fi naluca
Toata ziua prin zapada
Vine lumea sa o vada
Saniuta e usoara,
Fuge parca zboara
Are talpi lucioase,
Varfurile-ntoarse,
Pod de scandurele
Sa tot stai pe ele
Toata ziua prin zapada
Vine lumea sa o vada
Saniuta e usoara fuge parca zboara
Peste hopuri sare
Ca pe zmeu calare
Hatul de-o sa-ti scape
Tranta e aproape

Toata ziua prin zapada

Vine lumea sa o vada
Sanuta e usoara fuge parca zboara

Bradul, de Vasile Alecsandri

Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa,
Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu sapte cojoace.
El se scutura si zice:
In zadar tu, vrajitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fara soare.
In zadar ingheti pamantul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vantul
Si trimiti foamea cu lupii.
In zadar a ta suflare
Apa-n rauri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine m-i leaga.
In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,

Si din codrii cu jivine

Faci sa iasa urlet jalnic.
In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, razand de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
In zadar imi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata!

Poveste de iarna
Luna incet a rasarit
Peste dealurile sure
In omat a adormit
Noaptea prin padure.
Sus in cerul lor inalt
Norii incep sa cearna
Linistea unei povesti
Ca un dar de iarna.

Bradulet

Bradulet, bradut, dragut

Ninge peste tine
Haide vino in casa mea
Unde-i cald si bine.
Pom de anul nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteala am sa te imbrac
Si stelute o mie.
Si fetite si baieti
Batand din manute
Tiom juca si tiom canta
Cantece dragute.

Omul de zapada, de V. Carianopol

Bogdanel a strans din strada
Guguloaie de zapada.
Si in curte, langa pom,
A facut din ele-un om.
Ochii negri de taciune,
I-a facut din doi carbuni,
Iar in loc de nas i-a pus
Un ardei cu varfu-n sus.
A luat matura, la fel,
Si a pus-o langa el,
Celor care-l vad afar
Sa le para gospodar.

Omul de zapada
Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ograda un mosneag.
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.
Ochii negri si luciosi
Sunt carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea.
Parca pufaie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are mosul nasturi vechi
Si mai are un nas ros,
Ca o creasta de cocos.
In Seara de Craciun, de George Cosbuc
Afara ninge linistit,
In casa arde focul,
Iar noi, pe langa mama
stand,
De mult uitaram jocul!
E noapte. Patul e facut.
Dar cine sa se culce
Cand mama spune de Isus,
Cu glasu-i rar si dulce.
Cum s-a nascut Hristos
in frig,
In ieslea cea saraca,

Cum boul peste el sufla,

Caldura ca sa-i faca.
Cum au venit la ieslea lui,
Pastorii de la stana
Si ingerii cantand in cer,
Cu flori de mar in mana.

Pomul Craciunului, de George Cosbuc

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad.
Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e-n fata-acum Isus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,

Tu vino, si te-nchina, zi: Doamne-ti multumesc.

Craciunul copiilor, de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.
Uite cum: Va spune Badea
Iarnan noapte, pe zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra ca sa vada
Ingerii se uita-n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo-n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare
Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.
Colindatorii, de George Cosbuc
Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.

De mult si patul ne-astepta,

Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.
Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr-o colinda,
Si vin mereu, s-opresc in drum,
S-aud acum in tinda
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, Domnul mare!
Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se-ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c-a murit
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum en cer suit
Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.

Si cand tarziu ne biruia

Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si-n fase mic pe Domnul.
9
Un copil cuminte
Un copil cuminte cine a vzut?Sigur toi prinii aa l-ar fi vrut!ns cum se
face, nu tiu s v spunC-n zadar ateapt copilul cel bun.Toi fac glgie,
plng, fac nzbtiiChiar dac-i doar unul, parc ar fi mii.Astmpr nu are,
mereu vrea ceva, Nul multumeti, oricte i-ai da.Un copil cuminte drept ca
s v spunVd ntotdeauna numai de Crciun,Habar n-am cum faceMoul
cel btrnDe trezete-n toi copilul cel bun.i-l vezi numai miere, cuminel
e focn cas e lun, totu-i pus la loc.La coal deodat-i cel mai silitor, Nu-i
iese din vorb, e asculttor.C-i trece deodat un fulger prin minteC - a r
f i M o C r c i u n c e l m a i b u n printe.i-a putea v spun, martori
avndsfiniiC de fapt, cei ri, sunt mereu prinii