1
Iarna pe uliţă
A început de ieri să cadă
Câte-un fulg. Acum a stat,
Norii s'au mai resfirat
Spre apus; dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine.
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum;
Dar năvalnic vuet vine
De pe drum.
Sunt copii; cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând,
Şi se 'mping şi sar răzând,
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând nevrând.
Abecedar, N. Nicolaescu şi Teodosiu
Iarna
Iarnă, să te duci cu bine!
Primăvara: vine, vine:
Râde inima din mine,
Că văd flori, gândaci, albine.
Iarnă, să te duci cu bine!
Iarnă, fugi şi te ascunde!
Vai de tine că n'ai unde.
Auzi cucul? Ce-ţi răspunde?
Iarnă, fugi, dacă ai unde;
Du-te în munţi şi te ascunde.
Cartea de Cetire Învăţătorii asociaţi
Decembrie
Iarna nu mai lasă,
La câmp, pe nici unul;
Ce bine e 'n casă,
Aşteptând Crăciunul.
Carte de Cetire Ionescu Gion
Şăniuşul
La întrecere, copiii
Pe zăpadă par'că sbor;
Câte doi şi trei în sănii,
Cu obraji ca de bujor.
Coasta-i repede şi pârtea
Par'că-i sticlă până jos,
Lunecuş, în nici o iarnă.
N'a mai fost aşa frumos.
- Ţi s’a dus căciula, frate!
Strigă Vlad răzând de Stan,
Şi cârmeşte cu mândrie
Sania-i de „Căpitan”.
- Vezi, nu te sui pe mine!
- Ţine bine cârma! – Hai!
Uite’n şanţ ... Vai! Cum se duce,
A căzut bietul Mihai.
Cârma este lucru mare
Şi e foarte greu s’o ţii,
Zice Radu care’n vale
Ajunse cel dintâi.
C. Manolache
Rev. Amicul Tinerimei, 1904
2
Crăciunul copiilor
Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.
Uite cum — Vă spune Badea ....
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimete câte-un înger
La fereastră, să vă vadă ....
Îngerii se uită 'n casă
Văd şi spun — iar Moşul are
Colo 'n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare ....
Şi d'acolo ştie Moşul
Că-i şiret el lucru mare.
O. Goga
Moş Ajunul
A bătut la uşa noastră
Până 'n ziuă Moş Ajunul,
Să ne-aducă veste nouă
Cum că mâine, e Crăciunul.
Am tras repede zăvorul
Dela uşa din pridvor
Şi intrând unchiaşu 'n casă
Ne-a urat: „Noroc şi spor”!
A nins vremea peste moşul,
Şi-i e barba de zăpadă,
Ca omătul ce s'aşterne
În troene prin ogradă.
Iar pe umeri, deopotrivă,
Cu povara cea de ani,
Întru’un sac cu daruii poartă
Jucării şi gologani.
Lângă vatră ni s'aşează
Şi cu drag ne povesteşte
Basmul sfânt al Celui care
Toata lumea cârmueşte,
Basmul naşterii slăvite
A copilului Christos,
Care lumii răsărit-a
Soare nou şi luminos.
Apoi moşul ne sărută
Şi ne 'mparte gologani,
Iar copiii, roată 'n juru-i,
Îi urează: la mulţi ani!
Şi se duce moş Ajunul
Cel cu barba, de zăpadă,
Revărsând belşug şi daruri
Din ogradă în ogradă.
T. Duţescu-Duţu
Rampa Ilustrată. 25
Crăciunul
Copii frumoşi, copii iubiţi,
Cântaţi mai veseli şi zâmbiţi
Crăciunul vine!
Şi-aduce mândre jucării
Şi nuci şi mere aurii
Pentru copii!
Copii cuminţi, copii frumoşi
Primiţi pe Moş Crăciun voioşi,
Crăciunul vine!
Şi-aduce mândre jucării
Şi nuci şi mere aurii
Pentru copii!
Rev. Luceafărul, 1904
L. Dauş
3
Moş Crăciun
Copii! veniţi toţi lângă mine!
Aşa! ... Staţi toţi acuma bine ...
Priviţi la pomul ăst frumos,
Că-i plin de sus şi până jos.
În el sunt jucării de toate,
Păpuşi cu rochi bine croite,
Paiaţi vioi ce sar pe spate
Şi îngeri cu plete aurite.
Care din voi a fost cuminte
Şi-a ascultat pe-al său părinte,
Va avea dreptul ca să aleagă,
Ce jucărie-i va fi mai dragă.
La anul când voiu veni iară
Şi mi s'o spune c'aţi ascultat
Vă voiu da altă jucărioară,
Mult mai frumoasă de cum v'am dat.
Gazeta Săteanului, 1894
Gr. M.
Bradul de Crăciun
Bradul nostru a sosit.
Dar el nu-i împodibit.
Acum îl împodobeşte
Mama noastră, şi-l găteşte.
Îl găteşte cu făclii
Şi cu lanţuri de hârtii.
Şi eu poame aurite
Şi cu jucării iubite.
Bradule, ce drag ne eşti,
Când Crăciunu 'nveseleşti!
Uită-ţi muntele şi valea,
Ca să nu te-apuce jalea!
Şi rămâi, să te 'ngrijim
Noi, copii, cari te iubim!
Săniuţa
Neaua peste tot s'a pus.
A venit iarna, drăguţa.
Hai, băeţi, pe deal în sus,
Să ne dăm eu sănuiţa!
Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară;
Fără cai şi fără boi,
Săniuţa fuge, sboară.
Toţi sunt rumeni pe obraz,
Mulţi scoboară şi mulţi sue;
Unii râd, fac mare haz,
Alţii s'aleg cu — cucuie.
I. I. Onu
În timpul iernei
În casă stau acum
Copiii strânşi din drum;
Afară viscoleşte,
Zăpada 'naltă creşte.
Şi mama stă cu noi!
Noi facem tărăboi
Cu jucării de lemn
Şi ’n marş pornim la semn.
Iar dac'a înserat
Şi mama ne-a culcat
Vorbind cu bunătate,
Tot pieptul ni se bate.
Cu ochii ei cei mari
Priveşte pe ştrengari,
Şi 'n vesela-i privire
E multă fericire.
S. Dimitriu, Conducătoare
Muzica în colecţia S. Dimitriu
4
Iarna
S’a ’noptat
Şi peste sat
Liniştea se lasă.
Foc pe vatră.
Câinii latră
Pe la orice casă.
Şi iar ninge;
Vântul plânge
Pe uliţe 'n sat.
Viscoleşte;
Frigul creşte;
Totul e 'ngheţat.
C. Dacian
Muzica în colecţia S. Dimitriu
Iarna
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voeşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemn şi fără cuie,
Fără nici mi pic de fier.
Şi găteşte, aşa deodată,
Pod întreg dintr'o bucată.
Iarna-i meşter iscusit,
Că pe deal şi pe câmpie
Ţese-o pânză minunată.
Fără iţe, fără spală.
Fără fir de tort urzit,
Şi din drăgălaşa-i pânză
Dă şi vântului să vânză.
Iarna-i grădinar, când vrea.
Pune albe flori pe geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără dor să aibă soare.
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de ghiaţă
Dar când sufli, pier din faţă.
Carte de Cetire Înv. asociaţ
Timpurile anului
I
Primăvară: Ce frumos!
Tot pământul o voios:
Văi şi dealuri înverzesc;
Pomii mândri înfloresc,
Mieii saltă prin vâlcele,
Vesel cântă păsărele.
Copilaşi surâzători,
Lăudaţi pe Domnul sfânt
Ca trimis iar pe pământ
Primăvara cea cu flori.
II
Vara timpu-i arzător;
Este cald ca în cuptor.
Domnul însă, după soare
Dă şi ploi răcoritoare.
La al soarelui viu foc
Toate fructele se coc.
Copilaşii 'n râu se scaldă.
Ah! ce bun e Domnul sfânt
Când din ceruri pe pământ
Ne trimete vara caldă!
III
Toamna e de roade plină.
Pomii crăcile-şi inclină
Pân' aproape la pământ
De 'ncărcaţi şi grei ce sunt.
Dealuri şi câmpii răsună
De cântări şi voe bună.
Copilaşi, luaţi, gustaţi
Fructele răcoritoare,
Ce surâd l'al toamnei soare
Şi pe Domnul lăudaţi.
5

IV
Iarna-i rece, friguroasă;
Dar veşminte călduroase
Îi dă Domnul omului,
Dă. zăpadă câmpului,
Lână groasă oilor,
Pene păsărelelor,
Să se apere de ger.
Pentru mila sa cea mare,
Dragi copii, fără ’ncetare,
Lăudaţi pe cel din cer!

Cartea de Cetire Înv. asociaţi

************
************

Flori de gheaţă
Omul de zăpadă
Cine-a făcut oare de Ion Sebastian
Floare lângă floare
Pe fereastra noastră, cine le-a făcut? Sprijinit într-un toiag
Albe, frumuşele Stă-n ogradă un moşneag
Peste noapte, ele. Poartă-n cap o oală veche
Spune-mi, mamă dragă, singure-au Răsturnată pe-o ureche.
crescut?
- Sunt de gheaţă toate, Ochii negri şi lucioşi
Nici un om nu poate Sunt cărbuni din vatră scoşi
Să le răsădească, numai Dumnezeu. Nu-i lipseşte nici lulea
El le răsădeşte Parcă pufăie din ea.
Singur el le creşte
Singur el le create mari, drăguţul meu. Iar pe piept, perechi, perechi,
Dumnezeu prea sfântul Are moşul nasturi vechi.
Vede tot pământul, Şi mai are un nas roş
Şi trimite 'n lume îngeri zburători Ca o creastă de cocoş.
Cum se face seară,
Îngerii scoboară
Şi ei pun de-afară, pe fereastră, flori.
6
Fulgul de zapada
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute, închid pumnul.
Desfac pumnul
Unde-i fulgul?
Am in mana-un strop de roua,
Sau un bob de apa, ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea.
Uite, vine Mos Craciun!
de Otilia Cazimir
Prin nămeţi, in fapt de seara
A plecat catre oras
Moş bătrâne cu-n iepuraş
Înhămat la senioară.
Drumurile-s troienite
Noaptea vine, gerul creste...
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate,
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate.
Zboara saniuta (cantec)
1. Zboară săniuţa mea
Prin nămeţii albi de nea
Sprintena peste răzor
Salturi face cand cobor
2. Când mă urc pe derdeluş
Cad mereu pe-alunecuş
Când încep ca sa cobor
Merg ca vântul, parca zbor.
Iarna pe uliţă
de George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand
Prin zapada fac matanii
Vrand-nevrand.
7. Ninge
de Otilia Cazimir
Ssst!...Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una:s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor...
- Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
7
Sanioare, Zurgalai...
Uite, vine Mos Craciun!
Prin nameti, in fapt de seara
A plecat catre oras
Mos batrane cu-n iepuras
Inhamat la sanioara.
Drumurile-s troienite
Noaptea vine, gerul creste...
Cu urechile ciulite,
Iepurasul se grabeste.
Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate,
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate.
- Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?
- Bucurosi,
Bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule de unde vii?
- Iaca vin din mosi-stramosi,
Incarcat cu jucarii.
Noapte rece si albastra
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara
Prin troianul urias
Mos-batran c-un iepuras
Inhamat la sanioara.
Cantec pentru Mos Craciun
de Albert Zoltan
Mos Craciun, bun venit!
Ca ti-e frig de mult o stim
Insa noi ne-am pregatit
Cat mai cald sa te primim.
Langa brad am pus
Scaunelul ca sa stai.
Si-o masuta am adus
Pentru daruri sa o ai
Iar sub bradu-mpodobit
Cu stelute argintii
Asculta-vei rand pe rand.
Cantece si poezii
Iar daca se va-ntampla
Poezia s-o uitam
Iti promitem cand mai vii
N-o sa ne mai incurcam
Mos Craciun, bun venit!
Mos Craciun
Hai, copii, cu totii,
Vine "Mosul bun"
Si ne-aduce-n tolba
Tot ce este bun.
Cai si jucarele
Cozonaci gustosi
Mandre papusele
Toti sa fim voiosi
Hai sarim-nainte
Mosului iubit
Si sa-i strigam tare
- Bine ai venit!
- Cine bate?
- Mos Craciun!
8
- Vai ce tolba ai in spate!
Haide vino langa soba,
Incalzeste-te la maini.
mosul bun din tolba scoate
Darurile mai intai.
- Mosule nu mai ramai?
- Nu, copile, nu se poate,
Ma asteapta si-alti copii
Si-au atatea jucarii,
Vreau sa le impart pe toate.
Omul de zapada
Nasu-i de ardei
Ochii-s de carbune
Matura sub brat
Ii sta de minune.
I-am pus oala-n cap
In loc de palarie,
Cat va sta in ger
Frig sa nu-i mai fie.
Scrisoare
de Otilia Cazimir
Mos Craciu, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun
Eu iti scriu de mai-nainte
Ca-s un baietel cuminte.
Si-ti mai spun, asa sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii.
La drum
de Otilia Cazimir
Mos Craciun, la urcus
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rau si-i lunecos
Si mosneagul nu mai poate.
Lung se uita-ndarat,
Scuturandu-si barba rara
De omat,
Si ofteaza sub povara.
Greu, tatuca, greu de tine!
Iaca, stau si ma socot
Daca nu cumva-i mai bine
Sa ma mut mai catre vara
Ca-s batran si nu mai pot!
..........................
Insa nu m-as supara
Daca tot mi-ai da ceva!
Daca vrei da-mi o placuta,
Ca mi-am spart-o pe cea veche,
Ada pentru pisicuta,
Motocel ros la ureche.
Lui bunicu, o lulea
C-a pierdut-o, saracutu...
Poate-aduci vreun os lui Cutu?
Poate ai vreo acadea?
Lui Danut cel mititel
Care plange-n copaita.
Sa-i aduci un covrigel...
Noapte buna! Niculita.
Turturul
Dintr-un picur, doi si trei,
Streasina a prins polei,
Turturi lunguieti de gheata
Stralucesc in dimineata.
Oana sta privind afara
Soarele de prmavara.
Barba ghetii stravezie
Scanteiaza-n raza vie...
.........................
9
Cand deodata jale-adanca!
Turturu-ncepesa planga.
Stropi de apa, limpezi, iata
Cad din barba sa-nghetata.
Oana, nu te intrista.
Noaptea apa va-ngheta
Si din picurii zglobii
Maine, turturi noi vor fi!
Cine-i la portita
Azi la noi la gradinita
A spus tare o fetita
Oare cine-i la portita?
Uite-un mos cu barba alba,
Cu obrajii ca o nalba
Si cu haina toata dalba.
Mai departe, stiti voi bine
Cine-i mosul care vine,
Cine-i la portita, cine?
Bradulet, bradut
Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine!
Haide, vino-n casa mea,
Unde-i cald si bine.
Pom de Anul Nou te fac,
O, ce bucurie!
Cu beteala-am sa te-mbrac
Si stelute-o mie.
Si fetite, si baieti,
Batand din nameti
Ti-om juca si ti-om canta
Cantece dragute.
Turtur
De jgheabul casei mele
S-a aninat poznas
Un turtur de gheata
Subtire si trufas.
Crestea vazand cu ochii
Si pe-nserat, tarziu,
In razele de luna
Parea mai straveziu.
Dar intr-o zi cu soare
O raza a venit
Si turturul de gheata
Plangand s-a topit.
Iarna
de George Cosbuc
Iarna-i un vestit dulgher
Ca ea poate, cand voieste,
Peste rauri pod sa puie
Fara lemn si fara cuie,
Fara nici un pic de fier,
Si gateste-asa, deodata,
Pod intreg dintr-o bucata.
Iarna-i gradinar, cand vrea
Pune albe flori pe geamuri
Fara frunze si cotoare.
Fara doar sa aiba soare.
Numai cum le stie ea.
Mie-mi plac, ca sunt de gheata,
Dar cand sufli, pier din fata.
Sania
Zboara sania ca vantul,
Caii nici n-ating pamantul,
Cling, cling, cling, cling,
Fulgii fata ne-o ating.
Tata mana caii iute,
Vantul biciul si-l ascute,
Fiuuu, fiuuu,
Mai baieti,
10
Ce mai sanie aveti!
Iarna
A-nceput sa cearna
Friguroasa iarna.
"Hai babuta cerne,
Fulgi de nea asterne
Sa feresti de vant
Fir de grau plapand.
Pune flori pe geamuri
Si mai fa-mi, babuta,
Drum de saniuta."
Sanioara
Am o sanioara,
Ma poarta mereu,
Din zori pana-n seara,
Dupa placul meu.
Dar cand se grabeste,
Arunca din zbor
Zapada si gheata,
De sus pana-n jos.
Draga saniuta,
Mai fa un popas.
De-oi cadea draguta,
Ramai fara nas.
Saniuta mea
Uite, saniuta mea
Zboara ca un fulg de nea.
Cand o sui pe derdelus,
Trage spre alunecus.
Cand se vede sus, ei bine,
Ar fugi si fara mine,
Dar n-o las, pe gheata buna
Lunecam doar impreuna.
Omul de zapada
Nu se teme ca e frig,
Nu m-aude cand il strig,
Si-i dau boabe mici de mic
Dar ciugule numai trei.
Vino, iarna
Vino pe străzile mele
Vino cu zapada ta,
Si cu fulgişori de stele,
Vino, vino nu mai sta!
Copilasii te asteapta,
Om de nea ei vor sa faca.
Din zapada poti forma,
Oameni noi si lumea ta.
MUNTEANU FLORENŢA
POVESTE DE IARNĂ
Iarna iar grăbită vine
Şi întinde pe coline
Lungi troiene de zăpadă,
Adunând copii grămadă.
Aleargă, se bulgăresc
Şi cu toţi se veselesc.
Frigul faţa le-nroşeşte,
Viscolul se înteţeşte.
Fulgi mai cad uşor în noapte,
s-au stins şi ultimele şoapte...
În sobă focu-i liniştit,
Copiii toţi au adormit.
11
JOCURI PRIN ZĂPADĂ
Afară-i frig şi ninge
Copiii-aleargă bucuroşi
Şi jocul lor gerul învinge
Şi râd în hohot zgomotoşi.
Ei urcă derdeluşul şi-l coboară
Cu săniile, ca prima oară,
Căci oboseala nu-i doboară
Deşi-e-a nu ştiu câta oară.
Iar alţi copii s-au apucat
Să-nalţe omul de zăpadă
Ce stă acuma în ogradă
În cap c-un fund de oală spart.
Prin copaci de frunze goi
Vrăbii mici şi piţigoi
Ciripesc curioşi să vadă
Şi ei omul de zăpadă.
IARNA
Peste tot este zăpadă
Şi copiii pot să vadă
Cât de greu se urcă-acum
Prin troienele din drum.
Dară lor totuşi le place,
Că pe deal ei azi vor face
Pârtie cu-alunecuş
Să mergă la săniuş.
ZI DE IARNĂ
Cerul este plumburiu ,
Iar pământul argintiu
De la fulgii de zăpadă,
Care-au început să cadă.
Mulţi copii s-au adunat
’Colo-n vale şi-au cărat
După ei: sănii, patine,
schiuri, sau au coborât pe vine.
Este larmă-asurzitoare
Dar şi bucurie mare.
Sar, se-mping în jocul lor,
Răsună valea de glasurile lor.
IARNA
Iarna cea geroasă
A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca nişte voinici.
Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii,
Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
12
IARNA
A sosit în haina albă,
Ţurţuri stau la streşini, salbă.
Să pornim copii, acuş’,
Veseli toţi la săniuş,
Hai, veniţi la derdeluş!
Şi când fulgii-ncep să cearnă,
Aranjaţi pomul de iarnă.
Bate vântul, nu pasă
Că e cald la voi în casă.
Bucurii, bucurii,
Hai să ne jucăm copii!
Saniuta mea
Uite, saniuta mea
Zboara ca un fulg de nea.
Cand o sui pe derdelus,
Trage spre alunecus.
Cand se vede sus, ei bine,
Ar fugi si fara mine,
Dar n-o las, pe gheata buna
Lunecam doar impreuna.
IARNA
Stau în casă şi privesc,
Micii fulgi ce strălucesc.
Ei cad, se-aştern uşor,
La noi au venit cu dor.
Ei în cor ne desenează,
Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă,
În veşmântul luminos,
Şi-l aduce pe Hristos.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos,
Mesia Chip Luminos
FULG DE ZĂPADĂ
De D-tru Mazilu
Fulg de nea, de ce nu vii?
Te aşteaptă-atâţi copii,
Să dansezi în line salturi
Pe sub necuprinse `nalturi,
Şi să vii purtat de vânt
Să te aşterni ca veşmânt
Peste case şi pământ!
Dac-a fost toamna mai lungă,
Supărarea ţi-o alungă.
Tu să nu fii bosumflată!
Află, dacă n-ai aflat –
Că cei mici, toţi te invită,
Săniuţa-i pregătită!
PRIMII FULGI De G. Vieru
A venit un fulg la geam
Şi s-a aşezat pe ram.
Ramul bate-n geam – Vedeţi?
Vine iarna, măi băieţi!
Şi-au ieşit copiii, voi,
Mai micuţi, mai măricei,
Să-i culeagă albi şi moi,
Ca pe nişte ghiocei.
POVESTE CU UN FULG
De Ivo Muncian
Mi-a căzut un puf pe gene,
Alb şi moale, plin de lene,
Dar când l-am luat în mână
A-nceput aşa să-mi spună:
- Lasă, lasă, iarna vine,
Nu te supăra pe mine!
13
Vine gerul, frigul vine,
Vreau să mă-ncălzesc la tine
LA SĂNIUŞ
Ninge, sania mea mică!
Şi copiii sunt afară.
Somnoroaso, ţi-este frică
De gheţuş?
De asta vară
Dormi în pod.
Acum hai fuga,
Eu mi-am pus fularul, gluga...
Prin troieni, gălăgioşii
Toţi sunt cu obrajii roşii.
BRĂDUŢUL
M-am deşteptat. Ningea în zori
Cu fulgi frumoşi, ca în poveşti
Şi-o sanie trecea în zbor
Prin faţa casei părinteşti.
Ningea cu fulgi tăcuţi şi mici,
Iar tu în geamuri străluceai.
La joc afară mă chemai
Şi iată-mă cu tine-aici.
Ţi-ai pus hăinuţe albe, noi,
Să-mi luminezi al casei prag.
Brăduţule, mi-eşti tare drag!
Ce mândri suntem amândoi!
SĂNIUŢA
Neaua peste tot s-a pus.
A venit iarna drăguţa!
Hai, copii pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuţa.
Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară
Fără cai şi fără boi,
Săniuţa fuge, zboară.
Toţi sunt rumeni la obraz,
Mulţi coboară şi mulţi suie.
Unii râd, fac mare haz,
Alţii capătă cucuie.
SĂNIOARA
Am o sănioară,
Mă poartă mereu
Din zori până-n seară,
După placul meu.
Dar când se grăbeşte,
Aruncă din zbor
Zăpada şi gheaţă
De jos până-n nori.
Dragă săniuţă,
Mai fă un popas.
De-oi cădea drăguţă,
Rămân fără nas.
MOŞ CRĂCIUN
Hai copii cu toţii,
Vine moşul bun
Şi ne-aduce-n tolbă
Tot ce este bun.
Cai şi jucărele,
Cozonaci gustoşi,
Mândre păpuşele,
Toţi să fim voioşi.
Hai, sărim-nainte
Moşului iubit
Şi să-i strigăm tare:
14
“Bine ai venit!"
ASTA-I SEARA DE AJUN
Asta-i seara de Ajun.
Vai, ce-mi bate inimioara!
Unde-o fi Moşul acum,
A venit cu sănioara?
Ridic ochii către cer
Şi văd steaua ce răsare,
Unde-i Moşul, ce să-i cer?
Va veni la mine oare?
Întrebând, tot întrebând,
Adormi copilul dus,
Moşul a sosit curând
Şi un dar sub pom i-a pus.
MOŞ CRĂCIUN
De O. Cazimir
Prin nămeţi în fapt de seară,
A pornit către oraş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine gerul creşte,
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă, colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,.
Cu toiagu-n poartă bate.
******
."Bună seara, bună seara!
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?"
"Bucuroşi! bucuroşi!"
Strigă glasuri de copii.
"Moşule, de unde vii?"
"Iaca vin din moşi strămoşi,
Încărcat cu jucării
Pentru voi, iubiţi copii."
Noaptea rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră
Să se uite cum coboară
Prin troianul uriaş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.
IARNA
De V. Carianopol
Uraaa! Ninge ca-n poveste!
Timpul e de săniuş!
Hai, copii! Ca şi altădată,
S-a făcut alunecuş.
Scoateţi săniile-afară!
Lăsaţi alte jucării!
Dealul vă aşteaptă jocul,
Nu veţi fi mereu copii.
Hai, venii la sănătate!
Maica iarnă, pentru voi,
S-a grăbit să cearnă norii.
Stă numai un pic la noi!
Iarna
Iarna-i anotimpul alb
Şi de-aceea-mi este drag
E cam frig, dar mie nu-mi pasă
Când te joci, frigul te lasă.
Iar te baţi cu zăpadă
Faci un o mare-n ogradă
15
Mergi pe schiuri, pe patine
Sau cu sania mai bine.
Iarna vine moşul drag
Şi lasă daruri în prag,
Şi un brad împodobit
Să-i urăm “ Bine-ai venit!”
IARNA
Codrul geme şi trosneşte.
Moş Martin se răsuceşte.
În bârlog, pe altă parte.
Şi adoarme mai departe.
Iepuraşul Urechiuş
N-a scos nasul din culcuş
Chiar şi vulpea cea haină
A ramas în vizuină.
Că pe-un ger aşa de mare
Cui îi arde de mâncare?
Mos Craciun
Moş Crăciun, eu ştiu prea bine,
Că în sacu-adânc şi larg
Ai ceva şi pentru mine
Ce îmi este, tare drag.
Nu-s bomboane, că sunt mare
Mai degrabă e o carte,
Dacă nu e de mirare
Are poze colorate?
Dar să fie cu desene
Sau să ai şi acuarele
Aş mai vrea să ai în sac
Şi caiet de pictat.
Vreau să am în brad legate
Multe daruri, minunate.
Omul de zapada
Ionel a strâns din stradă
Bulgării mari de zăpadă
Şi în curte lângă pom
A făcut din ei un om.
Ochii negri din tăciuni
Ia făcut din doi cărbuni
Şi în loc de nas i-a pus
Un ardei cu vârfu-n sus.
A luat nasturi la fel
Şi le-a pus chiar lângă el
Celor care-l văd afar’
Să le pară gospodar.
Iarna
Astăzi dis de dimineaţă,
Pe fereastră m-am uitat.
Totul se făcuse gheaţă,
Iarna şi-a făcut palat.
Chiuind de fericire
Am sărit din pat în fâş
Şi-am pornit fără oprire
Sus pe deal, la derdeluş.
Mos Craciun
Uite, a venit Crăciunul
Şi cu el şi-un Moş Bătrân
Noi, copii îl ştim bine
Moşul, este Moş Crăciun.
Are sanie şi cai
Şi el vine de departe
Are daruri pentru toţi
16
Pentru toţi are şi-o carte.
Cărticica draga mea,
Cu poveşti şi poezii
Dac-ai fost copil cuminte
De la Moş o vei primi.
Sărbătorile de iarnă
Fie toate-n bucurie
La Mulţi Ani părinţi, bunici
La Mulţi Ani, copilărie!
Mos Craciun
de Octavian Goga
Dragi copii din tara asta
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciu, din cer, de-acolo
De le ştie toate toate.
Uite cum va spune badea:
Iarna-n noaptea si zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra sa va vada.
Ingerii se uita-n casa.
Vad si spun-iar Mosul are
Colo-n ceriu la el, in tinda
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare
Si de-acolo, stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.
Iarna
De DUCA PATRICIA
A sosit iarna frumoasă
Plină de minunăţii,
Moş Crăciun apare iar
Încărcat cu jucării.
Toţi aleargă bucuroşi
Să-l întâmpine pe Moş,
Iar Moşul cel bătrân
Este tot timpul pe drum.
Când împarte jucării
Nimenea nu-i va lipsi
Doar cei răi
Nu vor primi.
Mieluşei de nea
de PAŞCA MĂDĂLINA
Iarnă, iarnă, cu fulgi de nea,
Tu la noi mult vei mai sta.
Bucurie multă-aduci
La copii şi oameni buni.
Pe ulită în jos
Copiii-s bucuroşi
Ca tu iar ai venit
Şi pe toţi ne-ai înveselit.
Mieluşei pufoşi de nea
Se-aşează pe căciula mea,
semn că iarna a venit,
Prin zăpadă ne-am tăvălit.
17
Iarna cea strălucitoare
de LĂCĂTUŞ KASANDRA
Iarna cea strălucitoare,
Cu privirea ei geroasă,
I-a dat naturii amploare
Şi-a făcut-o mai frumoasă.
Iarna, din ceruri iarăşi cerne
Puful, parcă scos din perne,
Înflorind la geamuri flori
Şi ne-aduce sărbători.
Vine iarna !
de MACOVEI DIANA
Fulgii albi şi moi de nea
Cad uşor pe strada mea,
Vine iarna friguroasă,
Albă şi pufoasă.
Pe uliţa noastră-n sus,
Un grup de copii s-a dus,
Chiuind de veselie
Şi de mare bucurie.
Că zăpada se aşterne
Ca o pernă cu puf moale,
Îmbrăcând străduţa noastră
Cu un strai de sărbătoare.
Fulgii de nea *( ARDELEAN ADRIAN)
Fulgii zbor, plutesc în aer
Ca un roi de fluturi albi
Tot e alb, pe câmp, pe dealuri
Împrejur, în depărtare.
Vâjâie vântul şi bate
Spulberând zăpada-n ceruri,
De pe deal, de pe câmpie
Se ridică de prin codrii.
De pe dealuri , de prin sate
Se ridic-un nor de fum
De la casele-n şirate,
De la coşuri din cătun.
Necazul omului de zăpadă
Plânge, plânge de necaz
Omul de zăpadă gras:
“Cine m-a muşcat de nas?”
Iepuraşul face haz
Şi mănâncă morcov ras.
Băieţelul de zăpadă
Am făcut un băieţel
Din zăpadă albă, rece.
Dar de-afară străluceşte
Soarele şi mi-l topeşte.
Nu mă supăr, căci de mâine,
Fulgii o să cadă, iar grămadă,
O să chem copii afară.
Cine-i oare?
Nasu-i de ardei,
Ochii de cărbune,
Mătura sub braţ,
Îi stă de minune.
I-am pus oala-n cap,
În loc de pălărie,
Cât timp va fi ger,
Frig să nu-i mai fie.
18
Eu sunt omul de zăpadă
(Serban Larisa Mihaela)
Eu sunt omul de zăpadă
Aşezat în colţ de stradă,
Vântul şi cu soarele
Mi-au topit picioarele.
Chiar dacă-s mai mititel
Nu sunt supărat defel.
Fulgii când încep să cadă
Se asterne iar zăpadă.
Toţi copii vor veni,
Împreună vor trudi,
Dintr-un bulgăre mai mare
Îmi vor face iar picioare.
VINE IARNA
Vine, vine, vine iarna,
Vine de departe, hăt!
Cu căciuli de promoroacă
Şi cojoace de omăt.
Vine gerul, care pune
Flori de gheaţă la fereşti
Şi mămica iar ne spune
Adormindu-ne, poveşti.
Uite vine iarna rece
Cu zăpadă şi cu ploi.
Să ne pregătim şi noi.
ŞOAPTA VÂNTULUI
Vântul iernii de la munte,
Într-o seară ne-a adus
Praful stelelor mărunte
Şi la gemuri ni l-a pus.
A-nvelit apoi tot drumul
Cu covoare de mătase,
Destrămând sub ceruri fumul
Hornurilor de pe case.
Şi-n văzduh zburând hoinarul,
Printre fulgii cei uşori,
I-a stins lunii felinarul,
Ascunzând-o după nori.
- Noapte bună, noapte bună!
Şoapta lui până la noi
A venit ca să ne pună
Vise albe-n perne moi.
IARNA ÎN NOAPTE
Este iarnă şi e noapte,
Pe cer stelele sclipesc,
În adânc întunecate,
Ca şi comorilor cereşti.
Norii cern uşor zăpada,
Fulgii cad, parcă plutesc,
Iar copacii în zăpadă,
Se aud cum şoptesc.
Iarna-mbracă toată ţara,
Cu o rochie albă, seara
Şi cu fulgi pufoşi de lână,
Se aşterne pe fântână.
IARNA
Iarna cea de daruri plină
A venit la noi.
Şi-a adus cu ea lumină
Şi fulgi albi şi moi.
Copacii i-a-mpodobit
Cu hăinuţe albe,
Casele le-a învelit
Cu florile dalbe.
19
Pe la geamuri, flori a pus,
Parc-aduse-n dar,
Iar pe la streşini, pe sus,
Ţurţuri de cristal.
Casele stau zgribulite
Sub cuşma de omăt,
Ogoarele adormite
Au uitat de tot…
Ici şi acolo, câte-o cioară
Vrea să le enerveze,
Dar, culcate-n plăpumioară,
Încep să viseze.
Si visează: iarbă, flori,
Păsări cu ecou,
Se trezesc şi au fiori,
Dar adorm din nou.
IARNA
Stau în casă şi privesc,
Micii fulgi ce strălucesc.
Ei cad, se-aştern uşor,
La noi au venit cu dor.
Ei în cor ne desenează,
Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă,
În veşmântul luminos,
Şi-l aduce pe Hristos.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos,
Mesia Chip Luminos.
IARNA
de Tiberiu Juganaru
Iarna, cu papuci de gheaţă
Şi cu tâmplele cărunte,
S-a pornit de dimineaţă
Lunecând din vârf de munte.
Cu alai de-mpărăteasă,
Pe drum de mărgăritar,
Se prezintă viforoasă
Rupând foi din calendar.
Cum soseşte ne şi pune
Flori de chiciură pe ramuri
Şi începe să adune
Mici năsucuri pe la geamuri.
În privelişti siderale
Cerne stele hărnicuţă
Şi ne face, colo-n vale,
Neted drum de săniuţă.
IARNA
Uite, iarna, zvăpăiata,
A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata
S-o-ntâlnesc cum se cuvine.
-"Las-să vină la fuguţa!"
Am răspuns cu bucurie,
-"O aştept cu săniuţa.
Ce mai vorbă? Las-să vie!"
IARNA
Iarnă albă cu ninsoare,
Lasă-ne un pic de soare
Şi căldură, că acuş’
Vom porni la săniuş!
IARNA
De Natalia Poşa
Unde-s oare florile?
Le-au gonit ninsorile?
Iarna albă, iat-o, vine!
20
- Hai copii, cu toi la mine!
Aveţi sănii şi patine
IARNA
Ninge, bate vântul,
S-albeşte pământul!
Vezi numai zăpadă,
Merg sănii pe stradă.
Pe geam, dimineaţa,
Găseşti flori de gheaţă.
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară.
Iar când stai din joc,
Bine-i lângă foc.
IARNA
Vine iarna! Las’ să vie!
O aştept cu bucurie.
Chiar dacă va viscoli,
Îmbrăcat bine voi fi,
Cu căciulă şi palton,
Cu mănuşi şi cu şoşoni.
IARNA
Este frig şi este ger,
Cad fulgi albi, de sus din cer.
Vâjiie şi suflă vântul.
Iarna a cuprins pământul.
Desenaţi copacii goi:
Unu-aici şi colo doi.
Stând sub ger în amorţire,
Au pe crengi neaua subţire.
Hai să desenăm o casă.
Sus pe ea zăpada-i groasă,
Iar din coş, spre cer, în sus,
Fumul gros de vânt e dus.
Şi alături de căsuţă,
Un copil c-o săniuţă,
Iar alţi doi înalţă-n grabă,
Un om mare de zăpadă
IARNA
De V. Carianopol
Uraaa! Ninge ca-n poveste!
Timpul e de săniuş!
Hai, copii! Ca şi altădată,
S-a făcut alunecuş.
Scoateţi săniile-afară!
Lăsaţi alte jucării!
Dealul vă aşteaptă jocul,
Nu veţi fi mereu copii.
Hai, venii la sănătate!
Maica iarnă, pentru voi,
S-a grăbit să cearnă norii.
Stă numai un pic la noi!
IARNA
De Elisaveta Novac
Norii cu căciuli pe frunţi
A adus iarna din munţi.
Ea coboară de pe creste,
Frumoasă ca o poveste.
Mai întâi, a pus pe stradă,
Un covor alb, de zăpadă.
Dalbe flori a prins pe ramuri,
A pictat steluţe-n geamuri.
Şi podoabele şi-a-ntins
Peste ţara mea de vis.
21
IARNA
De G. Coşbuc
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.
IARNA
De V. Carianopol
Hai la săniuş, copii!
A-nceput de ieri să cadă
Pe oraşe şi pe sate,
Fulgi de-argint şi de zăpadă.
Cu patine şi cu sănii,
Hai să ne jucam cu foc!
Când ne-om face mari, odată,
Nu mai avem timp de joc.
Ura! Dealul este mare
Şi noi mici. Să ne grăbim!
Fii binevenită iarnă!
Noi, copiii te iubim!
IARNA
De Aurel Mălin
Prin văzduh de catifea,
Stele mici şi fulgi de nea
Cad în leagăne uşoare,
Pun beteală şi culoare,
Prin păduri şi prin câmpii,
Joc de stele argintii.
IARNA
A sosit în haina albă,
Ţurţuri stau la streşini, salbă.
Să pornim copii, acuş’,
Veseli toţi la săniuş,
Hai, veniţi la derdeluş!
Şi când fulgii-ncep să cearnă,
Aranjaţi pomul de iarnă.
Bate vântul, nu pasă
Că e cald la voi în casă.
Bucurii, bucurii,
Hai să ne jucăm copii!
POVESTE DE IARNĂ
Luna încet a răsărit
Peste dealurile sure,
În omăt a adormit
Noaptea prin pădure.
Sus, în cerul lor înalt,
Norii încep să cearnă
Liniştea unei poveşti,
Ca un dar de iarnă.
22
IARNA CEA ALBĂ
Iarna ţelul şi-a atins:
Peste tot a nins şi-a nins.
Nins e-acolo, nins aici,
În livadă la bunici.
Albe-s iarba câmpului,
Casa pădurarului,
Albe satele gingaşe,
Albe marile oraşe.
Tot pământul alb îmi pare,
Doar în pivniţă cărbunii
Şi-au păstrat a lor culoare.
NOAPTE DE IARNĂ
De O. Cazimir
Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Şi pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.
Iar în calea ei senină,
Câte-o stea se dă pe gheată
Însemnând o dungă lină
Şi subţire, ca o aţă
De lumină.
Ninse, dealurile dorm.
Doar oraşul, alb sub lună,
Geme, zbârnâie şi sună
Ca un contrabas enorm.
IERNUŢA FULGUŞOR
Prin văzduh zbor uşor,
Nici nu urc, nici nu cobor,
Sunt iernuţa fulguşor.
Sus e frig şi mă fac sloi,
Jos e cald, mă fac noroi.
Am prieteni mii şi mii
Şi-i îndrăgesc pe copii.
GERUL
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă
Dacă eu dormeam?
A căzut zăpada
Şi s-a luminat...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat!
PRIMII FULGI
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii şi case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Şi fulgi mici, cât ghioceii.
FULG DE ZĂPADĂ
De D-tru Mazilu
Fulg de nea, de ce nu vii?
Te aşteaptă-atâţi copii,
Să dansezi în line salturi
Pe sub necuprinse `nalturi,
Şi să vii purtat de vânt
Să te aşterni ca veşmânt
Peste case şi pământ!
Dac-a fost toamna mai lungă,
Supărarea ţi-o alungă.
Tu să nu fii bosumflată!
Află, dacă n-ai aflat –
Că cei mici, toţi te invită,
Săniuţa-i pregătită!
23
FULG DE NEA
Fulg de nea, măi fulg de nea,
Vino colea-n palma mea,
Fără aripioare zbori
De sus, de-acolo din nori.
Jos la noi când ai venit
Pământul l-ai învelit,
De sub el v-a înverzi
Zăpada când s-o topi
Iarbă verde şi frumoasă,
Grâu cu fir ca de mătase,
Flori frumoase prin grădini
Şi cu zumzet de albini.
Iar tu, fulgule de nea,
Rămâi în amintirea mea
Pân-la iarna care vine
Când iar o să mă joc cu tine.
PRIMII FULGI
De G. Vieru
A venit un fulg la geam
Şi s-a aşezat pe ram.
Ramul bate-n geam – Vedeţi?
Vine iarna, măi băieţi!
Şi-au ieşit copiii, voi,
Mai micuţi, mai măricei,
Să-i culeagă albi şi moi,
Ca pe nişte ghiocei.
STELUŢA DE GHEAŢĂ
Pe geam s-a aşezat o stea.
Eu n-am ştiut că topeşte
De sufli peste ea.
- Mamă, steluţa nu mai este!
- Fetiţa mea, nu plânge în zadar
Că mâine se întoarce iar
Şi-ţi va aduce o poveste.
PRIMUL FULG
Un fulg moale de zăpadă
Cam firav şi cam speriat,
A căzut astăzi pe stradă.
Cică a aterizat.
Se uita in jur mirat
Pe la pomi şi pe la case,
Nu ştia ce s-a-ntâmplat
Şi unde aterizase.
- Vai de mine! Ce mă fac?
Fraţii nu mă mai găsesc!
În apă o să mă prefac,
Curând o să mă topesc!
- Nu te teme! Zise uşor
Un glas lin dintr-un nor dalb,
Tu eşti primul vestitor
Al anotimpului alb.
După tine vor veni
Fraţi de-ai tăi plecaţi prin lume.
Pământul vor împânzi,
Haină albă îi vor pune.
Şi în strai de sărbătoare
Voi veţi îmbrăca pământul.
Pe câmpuri şi pe ogoare
Iarna-şi va spune cuvântul.
24
ZĂPADA
De T. Constantinescu
A căzut zăpada, iată!
Câmpu-i alb, ca niciodată.
Alb şi alb! Fulgi de nea
Uşori, prin aer zboară.
Cling! Cling! Trece-o sănioară
Cu doi voinici în ea.
Şi-ntr-un colt alb, de livadă,
Râde omul de zăpadă.
NINGE
De Mălina Cajal
Ce frumos, în zare!
Ninge in ianuarie!
Trecem prin ninsori
Cu obraji bujori
Şi din bulgăraşi
Ridicăm oraş.
Mândru o să şadă
Omul de zăpadă!
NINGE
A-nceput cerul să cearnă
Puful moale de zăpadă
Şi s-a aşternut frumos
Peste tot, aicea, jos
Şi pe pomi i-a îmbrăcat,
Coroană le-a pus pe cap,
Câmpul tot s-a învelit
Cu o pătură de-argint.
Peste tot e numai nea,
Copii se joacă cu ea,
Fac un om alb de zăpadă,
Îi pun nas, dar fără barbă
Şi-apoi se uită la el
Să vadă de-i frumuşel,
Suflă-n mâini, joc din picioare,
Nu se duc, zăpada-i mare.
FEBRUARIE
De Petre Ghelmez
Cu mărgăritare albe
Pare dealul presărat.
Vin copiii dinspre sat
Ca mărgelele în salbe.
Geru-nţeapă, nasu-ngheaţă,
Dar la joc nu-i frig deloc.
Doi bujori surâd pe faţă:
- Trece bobul, faceţi loc!
PREGĂTIRI PENTRU IERNAT
De Passionaria Stoicescu
Gâzele au adormit sub pământ,
Păsările călătoare au plecat
Aripile fluturând.
Iar cele rămase
S-au adunat pe lângă case.
Animalele pădurii
S-au pregătit pentru iernat.
Grâul şi-a tras plăpumioara
Peste mustaţa verde
Şi s-a culcat.
Oamenii, ca în proverb,
Fiindcă vara şi-au făcut sanie,
Acum înjgheabă căruţa,
25
Vacanţa de Crăciun
Şi datul cu săniuţa.
MUSAFIRUL CU ARIPI
De Mălina Cajal
Ninge, ninge tot mai des!
Fulgii albi perdele ţes.
Vine-o vrabie la geam
Şi mă-ntreabă: pâine am?
Nu doar pâine, chiar şi mei
Va mânca azi dumneaei,
Ba îi dau şi felul trei.
DOUĂ VRĂBII
Două vrăbii zgribulite
Bat la geam pe negândite.
Hai, veniţi, veniţi la mine
Unde-i cald şi bine!
Vă dau hrană într-o clipă
Şi-aspirină pentru gripă.
DARURILE IERNII
De Irimie Străuţ
Cu copiii darnică,
Iarna-i foarte harnica.
Punţi durează, de cristal,
Peste râu, din mal in mal.
Căci copiii tare-i plac –
Patinoar face din lac
Şi le-aşterne derdeluş,
Loc de joc şi săniuş.
OMUL DE ZĂPADĂ
Nasu-i un ardei,
Ochii-s de cărbune,
Mătura sub braţ
Îi stă de minune.
I-am pus oala-n cap,
În loc de pălărie,
Cât va sta în ger,
Frig n-o să-i mai fie.
OMUL DE ZĂPADĂ
De V. Carianopol
Bogdănel a strâns din stradă
Guguloaie de zăpadă.
Şi în curte, lângă pom,
A făcut din ele-un om.
Ochii negri de tăciune,
I-a făcut din doi cărbuni,
Iar în loc de nas i-a pus
Un ardei cu vârfu-n sus.
A luat mătura, la fel,
Şi a pus-o lângă el,
Celor care-l văd afar’
Să le pară gospodar.
OMUL DE ZĂPADĂ
De Rusalim Mureşan
Ţanţoş stă-n ogradă,
Parcă-i o minune,
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov nasul,
Cuşma-i o tigaie,
Şi-n jur, la tot pasul,
Mare hărmălaie.
Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
„Când o să mă vadă
Soarele păleşte!”
Soarele, molcomul,
Îi zâmbi oleacă
26
Si pe dată omul
Se făcu… băltoacă!
OMUL DE ZĂPADĂ
De Mălina Cajal
Parcă e o mare
Albă-nfăşurare
Ce trece de zare.
Norii grei de nea
Tot mai curg agale
Roiuri de petale.
Bucuria mea
Când omătul cade
Izvorând cascade.
Azi din bulgăraşi
Am clădit uriaş,
Omul de zăpadă
Ce-l vezi şi din stradă.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moşul nasturi vechi.
Şi mai are un nas roş
Ca o creastă de cocoş.
OMUL DE ZAPADĂ
În gradină, lângă stradă,
Şade omul de zăpadă.
L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea.
Chiar de ninge, chiar de-i ger,
Eu mă jos frumos cu el.
Însă, când afara-i soare,
E topit de supărare.
OMUL DE OMĂT
Eu sunt omul de omăt,
Singur nu mai vreau să fiu.
N-am cu cine să mă joc
Şi pe alţi copii, nu-i ştiu.
Ce frumos v-aţi îmbrăcat!
E cumva vreo sărbătoare?
Mult mă bucur c-am aflat!
Poate că-mi va da şi mie
Un fular şi-o pălărie;
Fiindcă, astea sunt cam vechi,
Suflă vântul prin urechi...
Şi, d-aceea am răcit.
Vorbesc gros şi răguşit.
OMUL DE ZĂPADĂ
Au făcut un om de zăpadă
Şi-ntr-atât l-au dichisit,
Că nu vor să-l lase-n stradă
Singurel şi părăsit.
- Un prieten, de, nu strică.
Hai cu noi, la noapte-i frig;
O să stai la căldurică
Şi-o să bei ceai cu covrig.
El, cu ochii de tăciune,
Cată lung şi-i vine greu:
- Rostul meu, de-acum, le spune,
E să stau aici mereu.
Mi-ar plăcea, de bună seamă,
Şi cu drag v-aş însoţi,
Însă tare mi-este teamă
Că de drag…eu m-aş topi!
27
SANIA
De V. Carianopol
Am o sanie ca fulgul,
O dau jos din pod acum.
I-a venit iar, astăzi timpul.
Haide, sanie la drum!
Te-am lăsat un an în pace
De te-ai odihnit mereu,
Fii acum din nou părtaşe,
Soră pentru jocul meu.
Ninge iarăşi peste ţară,
Dealul este alunecos,
Hai să ne jucăm cu iarna,
Cât e bine şi frumos.
Când voi fi odată mare,
Am să-ţi mulţumesc din drum,
Pentru jocul meu de astăzi,
Pentru clipele de-acum.
SĂNIOARA
Am o sănioară,
Mă poartă mereu
Din zori până-n seară,
După placul meu.
Dar când se grăbeşte,
Aruncă din zbor
Zăpada şi gheaţă
De jos până-n nori.
Dragă săniuţă,
Mai fă un popas.
De-oi cădea drăguţă,
Rămân fără nas.
LA SĂNIUŞ
Larmă mare e pe deal,
Cântă, chiuie văzduhul,
Zboară copiii pe sănii
De li s-a-nroşit năsucul.
Unul vrea ca să nu cadă
Şi-a-nhămat un căţeluş,
Care-l trage, hopa – hopa,
La vale şi la urcuş.
Iată şi-un om de zăpadă
Ce se bucură că-i gras.
Are ochii de cărbune
Şi-un morcov în loc de nas.
Ţine-n mână-un măturoi
Şi face pe dirijorul,
Ar cânta şi din cimpoi,
Dar îl doare-un pic piciorul.
Unii cad şi râd în hohot:
“Ha-ha-ha!" şi “hi-hi-hi!"
Parcă-i un vulcan în clocot
Dealul cu copii zglobii.
Un copil mai mic de stat,
Rumen ca un bob din vie,
Ce pe cap şi-a îndesat
O căciulă brumărie,
Ţine-n braţe un motan
Şi îl trage de mustaţă,
Iar pisoiul, hoţoman,
Cu lăbuţa-i dă pe faţă.
Strigăte se-aud în zare,
Parcă-s roiuri de albine:
“Hai, copii, cu mic cu mare,
Să ne întrecem pe patine!"
28
SĂNIUŢA
Neaua peste tot s-a pus.
A venit iarna drăguţa!
Hai, copii pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuţa.
Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară
Fără cai şi fără boi,
Săniuţa fuge, zboară.
Toţi sunt rumeni la obraz,
Mulţi coboară şi mulţi suie.
Unii râd, fac mare haz,
Alţii capătă cucuie.
SĂNIUŢA
Uite, săniuţa mea
Zboară ca un fulg de nea!
Când o sui pe derdeluş,
Trage spre alunecuş.
Când se vede sus, ei bine,
Ar fugii şi fără mine.
Dar n-o las. Pe gheaţa bună,
Lunecăm doar împreună.
LA SĂNIUŞ
Ninge, sania mea mică!
Şi copiii sunt afară.
Somnoroaso, ţi-este frică
De gheţuş?
De asta vară
Dormi în pod.
Acum hai fuga,
Eu mi-am pus fularul, gluga...
Prin troieni, gălăgioşii
Toţi sunt cu obrajii roşii.
JOCURI DE IARNĂ
Toate dorm azi sub zăpadă,
Se mai odihnesc.
Doar copiii de pe stradă,
Nu mai obosesc.
Căci in chiot şi din joc
Nu se mai opresc.
Râd, se-aruncă, îşi fac loc,
Se rostogolesc.
Zboară copii-n săniuţe,
Iute ca un nor,
Se pare că lumea-ntreagă
E numai a lor.
Intră-n case la culcare,
Căci n-au ce să facă.
Şi-aşteaptă cu nerăbdare
Noaptea ca să treacă.
Şi să-nceapă, frate, jocul
Veseli şi zglobii.
Să zburde, bată-i norocul,
Cât mai sunt copii!
IARNA ŞI VOCALELE
A, a, a, aşa e iarna!
E, e, e, e rece, ger mai e!
Ninge…Iiii e tare bine,
Pe gheţuş e o plăcere.
Ooo! E omul de zăpadă!
Un nas luuung acu-i vom pune
Dintr-un vârf de morcov roşu;
Ochii facem din cărbune.
A-ha-ha! Ce gălăgie!
I-hi-hi! Ce mai ninsoare!
29
Sănii, zurgălăi, patine,
Iarnă, râzi, că-i sărbătoare!
BRĂDUŢUL
M-am deşteptat. Ningea în zori
Cu fulgi frumoşi, ca în poveşti
Şi-o sanie trecea în zbor
Prin faţa casei părinteşti.
Ningea cu fulgi tăcuţi şi mici,
Iar tu în geamuri străluceai.
La joc afară mă chemai
Şi iată-mă cu tine-aici.
Ţi-ai pus hăinuţe albe, noi,
Să-mi luminezi al casei prag.
Brăduţule, mi-eşti tare drag!
Ce mândri suntem amândoi!
BRĂDUŢUL
De Nicolae Nasta
Brăduţul creşte-n bună pace
Pe culmi de munţi, înalt, voinic
Şi-n ramuri poartă mii de ace
Ce nu se-ngălbenesc de frig.
Brăduţu-i pom de iarnă-n casă,
Când urlă crivăţu-n câmpii,
Şi Moş Crăciun în el aşează,
Cuminţi de suntem, jucării.
BRĂDUŢUL
Mereu tânăr, mereu verde,
Veghezi munţii vreme lungă.
Vârfu-n stele ţi se pierde,
Luna ar vrea să te ajungă.
Intri-n case de Crăciun,
Aduci viaţă, bucurie,
Oamenilor gândul bun,
Copiilor veselie.
Căci ei te împodobesc
Cu steluţe argintii,
Cu beteală te-nvelesc
Si cu globuleţe, mii.
Te-nconjoară cu iubire,
Cântându-ţi „O, brad frumos!”
Îi priveşti cu mulţumire
Tot falnic şi grandios.
Iarna
Grama Georgiana Larisa
A venit iarna
Cu frigul ei.
Copacii sunt albi
Din gheaţă au cercei.
Tu vii cu fulgii tăi,
Cei reci şi pufoşi
Să ne alini sufletul
Când suntem trişti sau...furioşi.
Dragă iarnă, care vii
Te aşteptăm cu nerăbdare
Să aduci iar pe la noi
Bucurie mare.
Iarna în pădure
Terheş Denisa Maria
- Dragă pădure, dragă,
Ce ştii tu despre
Plapuma cea albă
Dragă pădure, dragă?
- Eu ştiu multe,
Draga mea,
Despre plapuma
30
Care apare azi,
În casa mea.
- Şi când vine pe la tine
Dragă pădure, dragă,
Să te-nvăluie pe tine,
Dragă pădure, dragă?
- Vine-n zori, la răsărit,
Şi pleacă la asfinţit.
Îmbrăcată mândra iarnă
C-o pufoasă, albă blană.
Iarna
Sasmireşan Iulia
Iarna a sosit în zor
Aducând frumos în zbor
Nişte stele mititele
Peste vârf de rămurele.
Iarna
Nedişan Ioana Roxana
Iarna a sosit,
Pădurea e pustie,
Iar din cer steluţe argintii
Cern covoare de hârtie.
Şi din cerul alb ca bruma
Norii cern fulgi de zăpadă
Iar în case a sosit
Un brăduţ împodobit
Cu beteală argintie
Şi steluţe ce-mi par mie
O magie fermecată
Care umple lumea toată
De colinzi şi rugăciuni
Pentru ziua de Crăciun.
Prima zăpadă
Cimpoieş George Cristian
Frunze ruginii au început să zboare,
Prin văzduh plutesc păsări călătoare.
Au lăsat în urmă copaci zgribuliţi,
Câmpia veştejită şi minţii pustiiţi.
Dar deodată din văzduh,
Fulgi uşori încep să cadă
Şi aduc cu ei la noi
Pe zâna Zăpadă.
Toţi se bucură în jur
De atâta fulguire
Şi oriunde te-ai afla
Simţi o mare bucurie.
Ion Creangă
Păsărica în timpul iernei
Iarna ninge şi îngheaţă,
Frigul creşte tot mereu,
Păsărica cea isteaţă
Nu mai zice cântul său.
Când afară viscoleşte,
Ea s-ascunde tremurând
Într-un dos, unde găseşte,
Nu ca vara, ciripind;
Ci, zburlită şi-ntristată,
Flămândă ca vai de ea,
Pe la drum mâncarea-şi cată,
Sărmănica păsărea.
Dumnezeu care-a făcut-o
Pe dânsa, ca şi pe noi,
O nutreşte s-o-ncălzeşte,
El o scapă din nevoi!
31
Omul de zăpadă
Omul de zăpadă
Are guturai.
Tare i-ar fi bună
O cană de ceai.
Zice iepuraşul,
Îndulcindu-şi glasul:
„ -Îţi ofer un ceai,
Dar te costă...nasul!”
Ninge ninge!
Ninge, ninge, ninge-ncetişor
cade, cade câte-un fulguşor.
Hai copii la derdeluş
Hai copii la săniuş.
Ninge, ninge, ninge-ncetişor
Cade, cade-un fulg uşor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haină albă-au îmbrăcat.
Ger cumplit
Gol, în crivăţ, stă-n ogradă,
Omul nostru de zăpadă
Nici şoşoni n-are măcar
Nici mănuşi şi nici fular.
- Mamă, adă-l la căldură,
Şi să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte şi-un covrig!
Noapte de iarnă
Astăzi ziua-ntreagă
A tot nins şi-a nins.
Parcă mai aproape
Casele s-au strâns.
A-ngheţat de-acuma
Lacul cel verzui -
Luna patinează
Pe oglinda lui.
Dealul singuratic,
Deşteptat de ger,
Numără în şoaptă
Stelele din cer.
Iară pomii poartă
Albul iernii strai
Şi visează dulce
Florile de mai...
Fulgusorii- de Emilia Plugaru
Cad si cad necontenit
Fulgusori micuti de gheata.
Sunt de gheata? Dar de ce
Fulgii reci mă frig pe fata
Ninge – de Emilia Plugaru
Ninge-ncet prin tot orasul.
Cine toarce din fuior?
Langa soba motanasul:
– sforrr, sforrr, sforrr…
Iarna – de Emilia Plugaru
Afara ninge fara grija,
O iarna alba e in toi,
E mult pana-nfloresc caisii,
Iar fulgii par petale moi.
32
Vine, vine iarasi iarna– de Elena
Farago
Vine, vine iarasi iarna,
Ninge-afara, ninge.
Mulţi copii afara sunt,
Lauda colinde.
Doar bunica sta in casa,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.
„Iepurele” – de George Toparceanu
Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Si pe câmp fără hotar
Parca presura zahar.
Uite, colo, moş Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Si cu flinta la spinare
A ieşit la vânătoare.
Dintr-un codru, din tufiş,
Iese-un iepure furiş
Si cum scapă pe cărare…
Fuge ca o arătare…
Flinta face bum! iar Moşu
Sta si-si freacă nasul roşu,
Si-nciudat luleaua-si musca;
Iepurele fuge pască.
Moşului ii vine-n minte
Ca sa-i iasă înainte;
Fuga-n rariştea de tei:
Iepurele e hei-hei!
Ei, ce faci tu, moşulică,
Ca n-ai împuşcat nimica?
Du-te-acasa binişor,
Ca-i mai bine pe cuptor!
Astăzi este Anul Nou
de Emilia Plugaru
Astăzi este Anul Nou,
Dar mai e şi ziua mea.
Cel mai bun şi drag cadou
Sunt câţiva fulguţi de nea.
Fulgii mi-au venit la geam.
Iute ies, alerg afară.
Fulguleţii jucăuşi
Mă sărută, mă-nconjoară.
M-au şi prins în dansul lor:
– Piciule, să ne trăieşti!
Până vine alt An Nou,
Mare, mare să ne creşti!
Eu ştiu cine va trimis!
Le strig fulgilor de nea –
Moşul cel cu plete albe,
Tatăl meu şi mama mea!
Iarna fuge înspre luncă
de Emilia Plugaru
Vine iarna – hai, Lenuţa,
Scoate-afară săniuţa,
Şi tu, frate Aurel,
Hai, grăbeşte-te niţel!
Iarna vrea de-acu să fugă
Înspre grâul cel din luncă –
El e dezvelit şi-îngheaţă
De nu-l ţine neaua-n braţe…
33
S-a certat Iarna cu Gerul - poezie de
Emilia Plugaru
S-a certat iarna cu gerul
de Emilia Plugaru
S-a certat iarna cu gerul
Şi-acum iat-o singurea.
Nu mai vrea să ducă gerul
Ciurul ei cu fulgi de nea.
Cerne iarna peste glie
Fulgi măşcaţi, dar ce folos?
Dacă nu-i îngheaţă gerul,
Fulgii se topesc pe jos.
Ce mai iarnă, asta-i iarnă?
Nici zăpadă, nici gheţuş.
Ninge-aşa de parcă plouă.
Cum să ieşi la săniuş?
Vine iarna şi se roagă:
-Gerule, sunt speriată,
Hai să mergem, fără tine
Nu sunt iarnă-adevărată!
Iarna bate pe la uşi
de Emilia Plugaru
Am şi blană şi căciulă
Însă, vai, nu am mănuşi.
Împleteşte-mi, bunicuţo,
Iarna bate pe la uşi.
De o vrea să mă salute,
Mâna cum să dau cu ea?
Tu doar ştii că mâna iernii,
Toată, toată e de nea.
Fulgii fluturaşi
de Emilia Plugaru
Dimineaţa Anicuţa
Se trezeşte la fuguţa.
Când se uită pe fereastră,
Vede iarna cea măiastră.
Din pătuc fetiţa sare,
Iese-afară-n fuga mare,
Fulgi de nea încep să vină
Drept la Anicuţa-n mână!
Ia te uită, nărăvaşii,
Zburdă ca şi fluturaşii!
Şi prinzându-i în mânuţă,
A uitat că stă… desculţă
Sfatul vrăbiuţelor
de Emilia Plugaru
Într-un pom s-au adunat
Vrăbiuţele la sfat.
Sute, mii de vrăbiuţe
Ciucure stau pe crenguţe.
– Cipcirip, voi ştiţi ceva?
S-a sfârşit cu iarna grea.
Mâine va fi primăvară,
Va fi cald şi soare-afară!
Iarna când a auzit
Speriată a fugit.
Sub zăpadă o brânduşă
Deacu-şi face cărăruşă.
Vrea mai iute să răsară:
– Cipcirip – e primăvară!
34

Grivei
de Emilia Plugaru
Din căsuţa sa, Grivei,
Vede cerul înstelat.
E târziu şi lumea toată
La culcare a plecat.
Lui Grivei îi este frică
Să stea singur în căsuţă.
De-ar vrea cerul să-i trimită
Lângă uşă o steluţă…
Zău că nu i-ar mai fi teamă
Niciodată de nimic.
Curajos e, însă-i beznă…
Bezna-l sperie un pic.
Meditând, Grivei adoarme.
Se trezeşte – stele nu-s.
Oare unde, oare unde
Toate stelele s-au dus?
Nici n-a apucat să zică
Că au şi pornit să cadă
Stele albe cu duiumul,
Cu duiumul prin ogradă.
– Ninge! a strigat gânsacul
– Ninge, s-a trezit cocoşul.
– Ninge, a oftat curcanul.
Vom fi toţi cu nasul roşu…
Crăciunul
În clinchet de clopoţei
Pe aripi de porumbei
Cad fulgi moi, din cer dansând
Şi coboară pe pământ.
Azi la fiecare casă
Se aud colindători
Şi colinda lor frumoasă
Tot răsună până-n zori.
Vă poftim cu noi aici
Să v-aducem bucurie
Sănătate, rodnicie
Cu-ale noastre glasuri mici.
Cerul azi e-n sărbătoare
Şi pământul s-a-nnoit
Căci la noi smerit coboară
Pruncul cel făgăduit.

Noapte de Crăciun
de Petre Băleanu

Dormi uşor, îngeraş,

Dormi uşor copilaş.
Noapte de Crăciun.
Dormi, copile bun.
Dormi uşor.
Ţese vis luminos,
Vis senin cu Cristos.
Pruncul, mic şi blând,
Doarme surâzând,
Dormi ca el.
35