Sarmale - Informație

1.
Aliona
Considerate „comori“ ale gastronomiei
moldoveneşti, sarmalele sunt, de fapt, originare
din... India, de unde au „migrat“ încet spre vest.
Reţeta s-a răspândit în Balcani mai ales în perioada
bizantină. Turcii doar le-au zis „sarma“ şi aşa le-a
rămas numele până azi. În bucătăria internaţională
ele au pătruns însă sub o altă denumire: „dolma“.
Ospitalitatea românească este proverbială. Orice
român se mândreşte să aibă oaspeţi, iar cine-i trece
pragul trebuie neapărat cinstit şi pus la masă. Limba
noastră include chiar şi un verb special dedicat
ospitalităţii - „o omeni” - ceea ce demonstrează că a
fi o gazdă bună este sinonim cu a onora condiţia
umană.
1.Aliona
«Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!»
2. Dorina
Dacă în privinţa licorilor turnate din belşug în pahare
obiceiurile pot fi foarte diferite de la o regiune la alta,
ceea ce priveşte bucatele lucrurile sunt ceva mai
simple, căci nicio masă serioasă, gospodărească, nu se
poate să nu includă ceea ce se consideră a fi comoara
gastronomiei româneşti: sarmaua.
Desigur, ea este însoţită la ospăţ şi de alte preparate cu
rezonanţă regională ori naţională, precum caşul, slana,
borşul, pastrama, ciulamaua, „pomana porcului”,
tocăniţa şi multe altele. Însă asta este o altă poveste, pe
care o vom depăna altădată, căci vedetele demersului
de faţă sunt ghemotoacele acelea din orez, legume şi
carne, îndesate meşteşugit în foi de viţă, de varză, ori
altfel de frunze.
8.Dorina
O prozaică’nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
3. Georgeta
Printre cuvintele împrumutate de la turci, s-a
numărat şi „sarma” (= împachetat, învelit), folosit în
cazul preparatelor dintr-un cocoloş de ceva (carne
tocată, grăunţe, legume, ciuperci sau brânză dulce),
învelit într-o frunză lată, pusă una lângă alta şi gătite
sub capac.
În Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Croaţia,
Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Muntenegru şi
Albania, acest cuvânt a fost adoptat şi folosit
aproape identic. Aşa a început legenda originilor
turceşti ale sarmalei.
În prezent, sarmalele au intrat în circuitul
gastronomic internaţional sub un alt nume: „dolma”
(= umplut), folosit în Turcia (dolmasi), Grecia
(dolmades), Iran (dolmeye), Armenia (tolma) şi
Azerbaijan (dolmasi).
5.Geta
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
4. Meleca Ludmila
Ele sunt menţionate în dicţionarele vechi, cum este cel al lui
Şăineanu (1929) sau Scriban (1939), dar apar şi în cartea lui
Mihai Lupescu, „Bucătăria Ţăranului Român”, trimisă spre
publicare în 1916. Sarmalelor li se spunea „găluşte”,
„găluci”, „umplături” sau „toaşte” (un cuvânt care nici nu
mai apare nicăieri altundeva, în afara cărţii lui Lupescu).
Cuvântul „găluşcă” are rădăcini foarte vechi şi se regăseşte
în mai multe limbi de pe continentul european. Dicţionarele
româneşti susţin că originea cuvântului ar fi slavă, căci el
regăseşte, într-adevăr, sub forme asemănătoare, în limbile
ţărilor din nord estul Europei: Ucraina (голубці), Rusia
(голубцы), Polonia (gołąbki), Belarus (галубцы), Cehia şi
Slovacia (holubky) - toate desemnând sarmalele - dar
înţelesul său este, în acest caz, porumbel.
De ce porumbel? Se zice că numele ar veni de la faptul că
sarmalele ies mici cât pumnul. Dar ar putea exista şi o altă
etimologie: galla, în latină, însemna balon, iar în italiana
actuală se traduce prin vezică sau umflătură, asemeni
englezescului gall, dar şi prin plutire, ceva care se ridică la
suprafaţă.
7.Meleca L.
Locatara principală ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
5. Mihaela după Meleca Ludmila

În general, li se spune „dolmar”, dar sarmalele în
foi de varză se numesc „surkålskåldolmar”, iar cele
în foi de viţă „vinlövsdolmar”.
4.Mihaela
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
6. Chetrari Liuda
Astăzi, la noi, cele mai întâlnite sunt sarmalele în
frunze de varză (dulce sau murată) sau în foi tinere
de viţă-de-vie, dar, pe vremuri (sau chiar şi astăzi
prin alte ţări), sarmaua putea fi înfăşurată în foi de
sfeclă, gulie, podbal, arțar, ştevie, hrean, brusture,
coacăză, zmeură, nalbă, tei sau chiar de dud.
Practic, orice frunză suficient de lată e bună pentru
sarmale.
6.Chetrari L.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
7. d-na Maria
Tot o chichiţă e şi faptul că în spaţiul românesc (ca şi în
Balcani), reţeta originală (care se baza pe legume şi orez,
eventual cu carne de oaie sau de vită) a devenit preponderent
pe bază de porc. Explicaţia pare a fi aceea că ţăranul român,
veşnic apăsat de rechiziţiile făcute de armata turcă, a decis să
crească mai mulţi porci, de care musulmanii nu se atingeau.
Aşa a apărut, aşadar, un adevărat cult culinar al porcului
(animal de la care românii nu aruncă absolut nicio bucăţică,
se ştie), de la care s-a „contaminat” şi reţeta sarmalelor.
Potrivit unei teorii neconfirmate, Carol al XII-lea ṣi cu
soldaţii săi au luat atât numele mâncării („dolma” înseamnă
în turcă „umplut” ṣi este un nume generic pentru umpluturile
cu carne tocată ṣi/sau cu orez, fie ele sarmale, vinete, roṣii,
ardei sau dovlecei), sau de la Bender (pe atunci în Imperiul
Otoman; azi Tighina în Republica Moldova), sau de la
Adrianopol.
2.d-na Maria
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.
8. d-na Ala
Interesant este că deşi noi, românii, ne fudulim că
suntem cei mai mari sarmalagii din Univers, la
capitolul rigoare culturală ne bate lejer... Suedia.
Informație individuală
Oda sarmalei la români
Chiar dacă la organizare nu facem faţă suedezilor,
la boemie e cu totul altă mâncare de peşte. Sau de
sarmale. Bunăoară, în România există şi o “Odă a
sarmalei”, scrisă de Păstorel Teodoreanu.
3.Ala
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadână.

1.Aliona Ce e cu roșu zicem toate împreună
«Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
2.d-na Maria
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.
3.Ala
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadână.
4.Mihaela
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
5.Geta
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
6.Chetrari L.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
7.Meleca L.
Locatara principală ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
8.Dorina
O prozaică’nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Sarmale - Informație

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sarmale - Informație

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

5. Mihaela după Meleca Ludmila

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

S-ar putea să vă placă și