a m / f o

Proverbele

R O M Â N I L O R Ü.
Adunate si edate

de

J . C. H I N Ţ E S C U .

Floriferis ut apes in saltibus dulcia libant,

Omnia nos itidem depascimus aurea dicta.
Lucretius.

Editura şi tipariulü tipografiei eredel de Closius.

1877.
 o
-, 9 O

Pe drumuli vieţeî proverbulü, este uni soţi înţelepţi

şi veseli, care ne rămâne credincioşi în tristeţa şi bucurii
care nu ne pirisesţe nici la glumi nici la seriositate.

BCU Cluj-Napoca

RBCF6 2 0 1 8 0 0 1 0 3
 Onoratei

Asociaţiunl
pentru

literatura româna“ şi cnltnra porului români

în T r a n s ilv a n ia

dedicată

de

Editornlù
 P r e f a ţ ă .

P roverbulű, adecă espresiunea, care conţine

o sentinţă séü o regulă de viaţă, o atare sen­
tinţă, care se basézâ pe unu adevërü seu o re-
cunoscinţă deplină, se representeză cu o putere
câştigată prin o esperiinţă făcută în mai mulţi
ani, precum şi prin consimţimentulu tuturoru,
fără ca să scie cineva, de unde ’şi are originea,
dacă se trage din colibă séü din palatű. Pro-
verbulü îşi manifestézâ adevërulü pe faţă; deci
nu i póte veni nimenuî în minte, a se îndoi
despre acésta, séü a aduce în contră argumente.
Chiar regele Solomonű vorbindű despre unu
adevërü pe stradă, prin acésta ni se arată, că
mintea sănătosă şi ageră a omului ílü recunósce
ca o „vox populi et dei“, unde nu mai are locu
contrazicerea, care ar puté fi nebună, ba chiar
nedreptă. D in causa acésta aü avutü tóté tim ­
purile proverbele lorü, care voiescü să fiică. :
noi nu ne putemű ocupa cu demonstraţiuni lo-
VI
gice séu filosofice; ceea ce voimă să ţlicemă
este clarii ca şi lumina solară într’o ţii senină.
Fie-care proverbă puternicii este o compa-
raţiune scurtă. Vestitulă Cicerone însă ţlice, că
fie-care comparaţiune e nesigură; dar cu tóté
acestea, proverbulű a trecutü cu stereotipele
sale din unü seculü în altulii, s’a primiţii fără
opunere atâtii de strămoşi câtă şi de nepoţi,
şi á lăsaţii scrutătorilonî de litere şi descifră-
torilorü de silabe, de a ’şî întrebuinţa totă age­
rimea minţii pentru esplicarea lui.
' Tablourile şi tipurile le a luatü proverbulű
delà fiinţe morte séu viï, delà plante séü ani­
male, delà nebuniile şi viţiurile ómenilorü din
orï-ce stare şi astfelű s’a încuibată în argumen-
taţiunea tinerilorű şi betrâniloră, în judecata
obiceiuriloră şi modulű de gândire ală tuturora
popórelorü, fără să se intereseze de aplausü séu
de creditű. Proverbulű sboră ca o pasere vioiă
din tufişukî adevărului, unde e construită cui-
bulű, din care se aude ciripirea puilorű tineri
şi veseli. Dacă amă fi constrînşi să privimű
orientulű ca patria proverbului, cum ni o arată
colecţiunile renumite şi cele mai vechi ale re­
gelui Solomonă şi ale lui Isusű Sirachü, amű
trebui să mărturisimă, că şi a făcută cursulă
pre tote drumurile, atâtă pe apă câtă şi pe
 vn
uscatü, cu unu cuvêntü peste totü pămentulă
celű nemărginită.
Deci, dacă fie-care poporă şî a desvoltatu
proverbele după datina, modulă de viaţă, cul­
tura şi posiţiunea ţereî prin metafore şi com-
paraţiunî proprie, acestă „punctum saliens“ seă
„tertium comparationis“’ a remasă pentru ade-
veră totă unulă şi acelaşi, şi astfelă s’a făcută
ună compendiă ală înţelepciuneî vieţii şi ală
moralei. — L a forte multe proverbe jocă rima
cu consonanţă ună rolă principală. In mo­
dulă acesta devine proverbulă plăcută şi
bine sunătoră, atâtă pentru urechiă, câtă şi
pentru inimă şi totă odată mai uşoră de ţinută
în memoriă. Acestă însemnătate a rimei a şi
produsă o mulţime de proverbe morale, cari
aă eşită ca schinţeî electrice aprinţietore din
fabrica de versuri şi diferă în câtă-va de pro­
verbele originale ; însă cu totă rimă şi scurtimea
loră se apropia şi se legă de acestea.
Cea mai perfectă şi însemnată colecţiune de
proverbe a lui A. Pannă, cărţile de lectură de
Pumnulă, Munteană, Boiu, Cipariă şi Popescu,
precum şi o colecţiune bucurescenă de legende,
basme şi proverbe cu o introducere de J. Hăjdeă
şi opurile lui Baronzi s’aă întrebuinţată ca ună
materială aplicaveră. Rogă deci pe toţi patrioţii
VIII
isi amicii literatúrai române, ea să binevoiască
a ’mî trimite colecţiunî potrivite, cu condiţiunea
ça acestea să se tipărescă într’o a doua ediţiune
a acestei cărţi, care credă că va fi de lipsă mai
târziii.
Implinéscâ astă cărticică aceea ce mi a
înfăţişatu fantasia la compunerea ei, adecă :
m â n g â i e r e în ţlile de tristeţă, s f a t ü în ore
de îndoială şi p l ă c e r e în momentele de veseliă.

Editoraid.
 A.
(Nru. 1—107).

. Cine nu se află la nuntă ï acasă,

Atunci altu ï jocă cu mirésa.
. Acru-u-u-u delà nasü (povestea ţiganului).
. Iţi vine acru de élű.
. A ’nghiţitu unu acű,
Şi o să scoţă unu ferii de plugu.
I . Eşţg acu şi de cojoculu lui.
. Aculu este micű, dar scumpe haine cose.
. Noi unele adăstămu
Ş’ altele întempinămu.
. Adevërulü află rarii cuartiru.
. Din vorbă în vorbă ese adevërulü.
. Aţii întinde pănă rupe,
Mâne n’are s’o astupe.
.A $ î mie
Mâne ţie.
. Aţii odată
Mâne odată.
2 Aduce — Alba.

. Poruncesce şi î aduce
A tâtă câtă nu póte duce.
.A dună unde n’a risipită, dar nu se sânţesce.
. Cine are adunare
C u cei fără ruşinare,
E totă într’o defăimare.
f. L a adunare cine tace,
i E lă la nimenea nu place.
. Cu cine te aduni,
Te asemeni.
. Agonisirea la vreme înlătură lipsa şi nevoia.
. Au mâncată agurida părinţii,
Şi şî aă strepezită copii dinţii.
.. Ce ai cu elă,
Dacă i chelă.
« Daca ai,
Dai.
Cam tîrîşă, cam grăpişă,
Ajunse la suişă.
junsă la sapă de lemnă.
. A ajunsă la spartulă tergului.
. Albă,
Négrâ
Asta e,
Cum se vede.
. N ’a veijută âncă alba în căpistere şi . . .
. Totă alba în doi bani.
 Albina — Amestecă. 3
. Ca albina, în gura cu miere
Ş’ în codă cu acu şi fiere.
/ .D a r albina din căciulă
{ E dftjjovadă destulă.
. Asceptă ântâiü, së vedemă alba în căpestre.
. Alege, alege,
Pănă culege.
. Cine alege, culege.
. Cine alege,
In urmă culege.
. Cu celă alesă, alesă vei fi.
. Cine servesce altariuluî, din altariă mănâncă.
. Şi altulă are capă, da,
Dar ca ală meă ba — ba — ba.
.D oue alune săntă tabără la o nucă.
. Capă, mâni si piciére am.
. Ce s’a amânată,
Nu s’a şi uitată.
. Cine n’a gustată amarulă,
N u scie ce e zaharulă.
. E ă âmblu cu pânea după elă, şi densulă’ dă
cu ciomagulă în mine.
. Amîndoî mâncaţi dintr’ună ciobă.
/ . Amerinţarea fără putere e deşertă.
. Nu te amesteca ca mărariu. în bucate.
. Se amestecă ca pătrănjelu în tóté bucatele.
4 Amesteci — Apă.

• Nue anevoiă a çlice bou brézű, bîrlobrézü,

dar e anevoiă a dîrlobîrlobrezi dîrlobîrlo-
•ezitura din oile dîrlobîrlobrezénuluï.
.A lipsită d’acasă doi ani,
S i . s a ’ntorsă cu doî bani.
.A lipsită de acasă noue anï,
. Şi sfa ’ntorsă cu noue bani.
D e anï e mare,
vSLm inte n’are.
. De câtă o mie de anï rëï, mai bine unulü bună.
. Ce e ântâiă, nu e pe urmă.
.D e multe ori nu aduce anulă
Ce aduce cesulă.
. N ’aduce anulă,
Ce aduce minutulă.
.P ăn ă la anulă
Şi găvanulă.
Apa lină face multă noroiă, iar cea răpede şi
5 petrile le spală.
. Apa lină multă te ’nşelă.
.A pa nu este bună nici în cisme.
.A p a trebuie să fie la matca eî şi omulă la
tépa lui.
• Are să trécâ encă multă apă pe gârlă.
i . Are să trecă pănă atunci multă apă pe vale.
. Bea niţică apă rece
Şi de spăriătură îî trece.
 A pă — Arate. 5
. Dacă nu dai omului apă, nu î da nici mâncare.
/ . I a luatu apa delà moră.
. I a venitu apă la moră.
.Ilii ferbe fără apă.
. N ’are după ce bea apă.
.P a r’ că î am tăiată apa delà moră.
. Sciu în ce apă
S’ adapă.
.V a veni ea apa şi la móra mea.
. Aparinţele înşălă.
. Apele line sûntü adânci.
. Tóté apele în mare se varsă şi marea nu se
mai umple.
.1 aï luată apşora,
A stătută şi móra.
. Ce apucă,
Se usucă.
.Fie-care cum apucă,
Astfelă trebuie s’o ducă.
. Când te apuci de vre-o trebă,
N ’o lăsa fără ispravă.
. Aţii ar sătura dece,
Şi mâne flămândă petrece.
. Ară, macină, mănâncă.
. Să ni se arate va,
Că ar fi sciindă ceva.
 6 ArŞÂ — Ascultarea.

! .L a să să arçlâ şi móra,
1 Numai şorecii să peră.
A poftită la ardeiă prăjită,
Şi negustândă s’a stârpită.
Argată vrednică cine are,
Ilă cunosce pe mâncare;
Când mănâncă îi trăsnescă fălcile.
. Ariciulă cu meşteşugă se prinde şi vrabia cu
meiă.
• Ii smulgi o aripióra,
D ’aci nu mai sboră.
. Vrendă să aibă armăsară,
Ajunge din cală, măgară.
. Tata avea armăsară
D ar elă a eşită măgară.
.Arm ăsarulă bună se vinde din grajdă.
.A rm ăsarulă, când îmbetrânesce, ajunge la
râşniţă.
V,.........»
.N u se ajunge nici cu armăsarulă,
Nici cu ogarulă.
. Arţăgulu
îş i găsesce pârţagulă.
. Aşa am cumpërat’o, aşa o vendă.
^Arborele mare din o aschîă nu cade.
. Care ascultă la uşa, îşi aude defaima.
. Ascultarea e viaţă, iar neascultarea morte.
 Aseunsü — B ala. 7
. întrebă, ce a ascunsă?
De veï să ţî auçlï răspunsă.
.C â tă să ’ţî ascuţî glasulă gurii,
N ’ai ce să î mai facî naturii.
.C um îţi asţemî,
Aşa dormi.
.A sta e pe d’asupra ca fuiorulă popiî.
.D ă atârnă într’o parte.
. Te atinge cu bumbacă.
. Altă e a auçli, şi alta e a vede.
. Aurulă
Deschide raiulă.
. Aurulă în focă se lămuresce.
. Cine se bucură la avere,
Ia fără plăcere.
• Averea e ca o baltă, cum faci ună şănţuleţă,
totă se scurge.
.C e am avută?
Şi ce ain perdută ?

B.
(Nru. 108—308).
• Ba e raţă, ba e răţoiă.
• Ba e tunsă,
Ba e rasă.
. Sătulă arde, baba se peptenă.
8 Baba — Barn.

. A trecutü baba eu colàciï.

.Babele cu sânge bëtrânû să spariă şi scuipă
’n seu.
• Dă bagă la umbră.
.H ü bagă sub patü, şi ’lü pune să cânte co-
coşesce.
. Lesne este a băga în urechile acului, când veçlï.
. L ’a băgatu inumă sa în ladă, şi l’aü mâncată
moliile.

Unde nu yţî ferbe óla.

i vë^utü cu nisce bale la gură,
le socotesce că sûntü untură.
i baligă môle puţintică apă trebuie.
. Bani au şi ţiganii.
i-
. Banî d’ aşi ave,
M’ aşi însura.
. Cu bani, faci bani.
. Când aï bani,
. Trebuie să aï şi duşmani.
i . Cu bani pote omulü face
Ori şi ce lucru îï place.
.D acă aï banï, fă-te chezaşu.
. De n’aï banï, nu lua eu pestre ; ca să mi’ţî
ţlică : taeï tu, să vQrbescü eu.
 Barn — Banulű. 9
.I n banï nu te gurguia,
Că Dumnezeu dă şi ia.
.M e făcui pentru bani mulţi
Olăcară de cai stătuţi.
• Pentru bani îşi vinde sufletulü.
.P entru bani luai bătrână,
Şi më băgaî la stăpână.
'. Strînge bani albi pentru ţiile negre.
. Banii din mână îi scapă,
, Ca ciurulű cum ţine apă.
. Banii facă bani.
. Banii nu aducă procopséla, ci procopséla aduce
bani.
.Banii pe omă îlă învăţă,
Ce se facă în viaţă.
• Banii strîngetorului
In mâna cheltuitoriului.
. Când voră fi la mijlocu banii,
Nu se mai întrebă anii.
. Par’că ’lă scotă banii afară din casă.
. Ii dai ună bană să te veţiă,
Şi doi să te lase.
. Banulă bani unde găsesce,
' Acolo se rostogolesce.
. Banulă e ciocoiă de uşi multe.
. Banulă e făcută rotundă, lesne se rostogolesce.
Hintésen, proverbele Komânilorn. 2
 10' Banulü — Bärbatulü.

.Banulü e ochiulü dracului.

.Banulü face banii,
Şi păduchele păduchii.
..Banulü muncită nu se prăpădesce.
I. B anulü rëü nu se perde nici odată.
• Banulü roşu nu se perde lesne. *
‘.C ând vei avé ’n pungă banulü,
Élű îţi face în capű planulű.
. Să umbli ca banulü din mână ’n mână.
.B arba lasă să se ducă,
v Capulű să trăiască.
! Barbă lungă pănă ’n burtă,

. Cine portă barbă, trebuie să aibă şi peptene.

.L a aşa barbă
Aşa răsătură.
. Te am scrisű în réndulü barbarilorü.
4 .N u crede bărbate ce veţlî cu ochii, ci crede
ce ’ţî spună eü.
.B ärbatü bunü şi usturoiű dulce nu së póte.
.Cum etrii bărbatu îî zace,
Şi ea face ce î place.
. Bärbatulü să fie puţintelă mai frumosü decâtü
draculü.
• Bärbatulü temëtorü îşi înveţă nevasta c.".. . .
 Barbatulű — Bate-te. 11
i Nu scie barbatulű
Ce scie satulü.
. Când barbatulű şi femeia süntű leneşi, Ro-
mánulű ţlice:
í a gásitű hárbulű

g apaculű,
Tigva dopulü
Şi lelea barbatulű. —
N ’a spartü Dumneçleû doue case.
. Pană nu ï muri barbatulű,
Ea a datű mâna cu altulű.
. De foculű bărbatului
Jocă ’n capulű satului.
. Vedí bârna din ochiulű tëû,
Şi nu vorbi p’ altulű de rëû.
. Bătaia e din raiű tot-dé-una.
. Ori-ce cu bătaiă de capû së dobîndesce,
Pe drumű nu se găsesce.
. De bătăi şi lovituri
Scapă p’intre picături.
. Douë bătăi strică,
• Dar douë mâncări nu strică.
• După bătăliă
Mulţi viteji s’arată.
. Bate şi ţi se va deschide.
. Bate-te cu săgeţi de argintű, de voiesci să
biruiesci.
2*
12 Bate — Belele.

. Cine bate la porta altuia, o să bată şi altulă

la porta lui.
• Elfi şi ’lă batç, şi ’lu mângâie,
Merge iar să se tămâie.
.O bate cu muchia
Ş’o scote cu unghia.
. Se bate ca pescele pe uscată.
.F ie ună băţă descojată,
Totă se numesce bărbatu.
•
.B ea, pipota ’şi înecă,
Alîulă ca să nu ’lă întrecă.
. Cine are, bea şi mănâncă,
Cine nu, stă şi se uită.
. Cine bea apă din pumni străini, ntf se satură
.. nici odată.
. Cine bea în cinste, orî în datoră,
. Se îmbată de doue orî.
. Cine bea pănă la ’mbçtare
Nume bună în lume n’are.
.Mirancea bea, Mirancea se plătescă.
. Să beai, păn’ ţî o eşi peni prin căciulă, şi
cămeşa prin ismene.
. De la betă cărcimă viă cu partea într’o căciulă.
.Belciugă de aură la rîtulă porcului.
. Câte belele,
Câte bube rele,
Tóté ’n capulă babei mele.
 Belele — Betű. 13
. Curgű belele,
Rabdă în pele.
. Beţia este uşa tuturorű reutăţilorfi.
. Beţia o vindecă sapa şi lopata.
. Beţia tinereţi! întrece pe a vinului.
. Arama omului la beţiă s’ arată.
. Elu face la beţiă,
Se căiesce la treziă.
. Beţivului, când este bétü,
I pare că ï împëratü.
. BeţivuM, când trece pe punte, închide ochi! să
nu vaţlă apa.
. Beţivulu de micu şi mare în satu,
E cu degetulu arëtatü.
. Din calea beţivului şi Christosü s’a abătută.
. Betrâneţele nu vinü singure, ci cu multe nevoi.
• Cinstesce pre bëtrânû,
Căci şi tu poţi fi bëtrânû.
. De bătrâni nu rîde, pentru că bëtrânü ai să fii.
• Bëtrânulu iubesce pentru tinerii, iar tinërulü
pentru bani.
• Betű dintr’o cârciumă ese
Intră ’n alta, fiindù dese.
• Când trei omeni dicü că esci betű, culcă-te şi
dormi.
 Ï4 Bëutü — Binecuvântarea.
I ,
^ . Ce aï bëutü,
D e ne aï urîtu?
Ce aï mâncatû,
D e ne aï uitată ? »
. D e şi bietu n’a dormitată
D ar târdiü s’a deşteptată.
. N ’are împrejură bietu nimica
D e unde să ’şî lege frica.
. A face bine totû-dé-una e mai bine, decâtû a
face rëô. •
. Bine, bine peste bine
:Cân.d vine, e totû maï bine.
• D e bine nimenea nu fuge.
• Cine face bine, bine găsesce,
Cine face rëô, rëu ’lă însoţesce.
. D e facï astăzi cuiva bine
Mâne de la altu ’ţî vine.
. E maï bine să fie cineva la colţă de ţeră şi
la mijlocă de mesă.
.F ă bine, ascépta rëô. *
. F ă bine, să ’ţî auçlï rëû. *
.F ă bine
Şi ’lă aripică pe mărăcine.
. F ă bine şi nu te teme de nimenea.
'. F ă ’n viaţa ta totă bine,
Chiar şi legiloră străine.
. Binecuvântarea părinţilorâ
Intăresce casele fiiloră.
 Binele — Biserică. 15
. Binele ce ’lă face la orî-cine,
Ţî ’lü întorce vremea, care vine.
.Binele de reă te scapă,
Să ’lu arunci chiar şi ’n apă.
.Binele nu se face
Numai la cine ’ţi place,
Ci binele este bine
Să ’lü faci la fie-cine.
. Binele pe omn ílű scapă
Cu vreme de focă şi apă.
. Cu binele de nu vei pute,
Iar cu reulă nu faci nimica.
. E mai bine cu binele decâtă cu reulu.
. Giaba binele cu saculă,
După ce móré săraculă.
. Tu şlicî, că ’mi voiesci binele
Şi me ’nghimpi ca albinele.
. Le vine binele
Ca albinele.
. Cine se biruiesce,
De orî-şi-ce doresce,
Dobitocii se numesce.
• De câte ori la biseric’am mersă,
Popa salcie mi a dată;
Dacă am începută să mergă mai desă
La mine nu s’a uitată.
• La biserică a mersă
Pré de multe ori şi desă
Din Florică
In Păşcică.
16 Bivolulű — Bogatulü.

. Bivolulű nu se teme de purece.

. Cine pe alţii blăstemă
Urgii asupra ’şî chiamă.
. Ilă blăstemă pânea, care o mănâncă.
«Să nu te blăsteme cineva
S ’ajungl slugă la cai albi,
Şi stăpânii femee să aibî.
. Boerii ţinu fumulă de pe urma săracului.
. Boerulă e totu boerü, măcară de ar fi încinsă
cu teiă. . *
. Oelö bagátű fără tocmelă
Ese fără socotélâ;
D ar şi dreptu Cine servesce
Dumneţleă îlu norocesce.
. Bogăţia rămâne la nebună.
. Decâtă totă bogăţia
E mal scumpă sărăcia,
Că pănă nu ’şî va da tóté,
Să o capete nu póte.
*
. Decâtă bogată şi bolnavă
Mal bine şăracă şi sănătosă.
. Decâtă să fii bogată (de copil) şi să n’aibl
ce mânca, mal bine să fii săracă şi să aibî
bani mulţi.
. Sunt bogată, decâtă
P e câtă, p’atâtă.
. Bogatulă greşesce şi săraculă îşi cere iertăciune.
 Bogatvlü — Bolnăvesce. U

I . Bogatulű se scarpină, şi săraculă şocotesce că

! caută să î dea.
I
ţ / . Cine a făcută pe bogatulű
'*C A făcută şi pe argatulă.
. De dorulă bogatului
Luai fata dracului.
. Boii ara orzulă şi caii îlă mănâncă.
. Lasă-me în boii mei.
. Pănă a geme bou, scârţâie carulă.
. Asta e bolă cu lecă, am eă acă de cojoculă teă.
.Boia întră ca prin rota carului
Şi ese ca prin urechia acului.
• Boia vine cu carulă
Şi ese cu aculă.
. Boia lui e sănătatea nostră.
Í j . Nu e altă mai grea bolă,
; ! Decâtă când e punga golă.
. Nu i a fostă boia sănetosă.
.O bolă dacă vine la omă strigă: săriţi că
l’amă prinsă !
. Te găsesce boia gălbinării
Şi frigurile pungii.
• Bólé să le dea Dumneţleă, că lécuri süntű
destule.
j. De câte ori se bolnăvesce omulă, nu móré.
18 Bolnăvescî — Boulă.

.'Nici sä te bolnăvescî, nici să n’aibî lipsă de

doftoră.
.E ste bolnavă forte greu
Şi ar mânca totă mereu.
.în tre b ă pe bolnavă: vei să ’ţî dea perina? *r
. L a orî-ce bolnavă greă
Doftorulă % Dumne^eă.
. Bolnavulă dice o mie,
Doftorulă face ce scie.
*
. Bolnavulă multe dice,
■Şi sănetosulă face ce scie.
. Câte bordeie, atâtea capete.
:. U nu bordeiă să aî cată de reă,
Numai să fie aiă teă.
. Astăzi să mănânci câtă ună boă,
Mâne ceri să mănânci din noă.
. Decâtă la anulă ună boă,
Mai bine astăţft ună oă.
. Pănă să ţlică bou breză,
l Vine sórele l’amiaflü.
.S’a duăă boă şi s’a întorsă măgară.
. Boulă are limbă lungă, dar nu póte să vor-
bescă.
• Boulă nu treeră cu gura legată.
• Boulă se legă de corne
Şi oftiulă de minte.
ţ Boului — Bună. 19
;7 .V ai boului care ’lű ’njugă
{__Şi umblă ca să împungă.
. Cu unü urciorű de bragă
Negustorie întregă.
. Brenză bună în burdufu de câne.
. Brênza de capră strică şi pe cea de óié.
.P une brênza în strachină
t Şi întinge p’alăturea.
S’a băgatu brênza ’n putină.
.' Unde süntü brósce, trebuie sa fie şi Iacă.
!. Cine se teme de brumă
[_Să nu sădescă viă.
,. Buba capű nu face,
[ Pănă nu sé cóce.
. Să ’lű puï la bubă şi să ’ţî fie de lécű.
. Cu bucătăria plină
.Sărăcia e vecină.
I Bucatele delà mésa altuia sûntü mai cu gustu.
. L a buciumulü viţii trei vlăstare crescu : unulu
alű sănetaţiî, altulü alu veseliei şi altulű alu
turburăriî.
. Bufniţa nu clocesce privighetori.
. Bumbăcarulu nu se uită cu ochi bum la
cânele albü.
• Cine Scie şi asta la ce o fi bună?
 20 Bunà-çUua — Buturuga.
. Cum e bună-^iua
Aşa e şi mulţămita.
. Bunii de fleoncă.
. Bunu de gură,
Reă de mână.
. Ce mï escï bunü,
Së ’mï bei tutună?
. E î fi bunii, câtu eî fi.
.N u e bunii de nici o brenză.
. N u eşte bunü ce este bunii, ci este bunii ce
’mi place mie.
.P ă n ă nu vei vedé pe célú bunu,
N u lăpeda pe celű prostii.
. Să fii bună şi blândă, la tóté,
Dar pănă unde se póte.
. Cine a făcută pe bunulă,
A făcută şi pe nebănulă.
. Â dată burdufulă cu brenză cu totă pe séma
cânelui.
•N u sé póte cu burete,
Să baţi pironă .în părete.
. Së sparie de tóté buruenile.
. Butea sécâ sună mal tare decâtă cea plină.
.Buţile gole mai multă sunetă facă.
I . Buturuga mică restomă carulă câtă de mare.
 B uza — Călcâiele. 21
. A rămasă cu buza umflată.
.Buzele cele mute,
Vorbescű pe tăcute.
.P a r’că o scóse din buzunaru.

c.
(Nru. 309—538.)
. A schimbatű căciula.
• Pune căciula josă, şi după ce te vei judeca
la densa, fă ce ţî aï pusă în gândă.
. Pune’ţî căciula înainte şi te judecă singurii.
. Se întâmplă să caţlă în cursă, şi acela care
se păzesce de ea.
. Cine cade de sine, nu plânge.
. Cine cade de sine,
Să plângă i e ruşine.
. Cine cade în gârlă, de plóe nu se mai feresce.
.N ’o s’o pui cadră ’n părete.
1.1 a căfjutu la inimă troncu,
[^Ca cloşca pe ouë cloncü.
. I a căzută mârlă
Pe pârlă.
• Pe mulţi cai, de cei buni âncă,
Hamurile îî mănâncă.
f . îî sfărăie călcâiele.
 f
22 . Călcâiele— CălugărîL
.M i se aprindă călcâiele de doru ’ţî.
. A pornită în cale lungă,
Şi udată va să ajungă. <
.C a să scurteze din cale,
De cu seră a plecată,
Şi în tindă s’a culcată.
. Calea bătută,
Este tot-dé-una cea mai scurtă.
. Calea dreptă,
E .cea mai scurtă.
. Delà bogatulă calică, *
N u poţi apuca nimică.
. Delà ună calică,
N u afli nimicii.
. Calieu ’mperată s’ ajungă,
C âtă de mulţî banî să aibă ’n pungă,
E lă, pănă când nu va cere,
N u mănâncă cu plăcere.
r. Veţlî ’ţî de câlţî.
TCine aSTcală ticălosă,
Jum ătate umblă pe josă.
. Cine n’are cală,
Să urce pe josă la delă.
. D e departe calu ’şi bate,
Ia r d’aprópe ochii ’şi 'scote.
.E ă me văietă că sünt călugără şi tu ’mî dai
zoră cu: „Domne ajută!“
 Calulű — Cămeşa. 23
. Calulü bëtrânü nu se învăţă la buestru.
. Calulű bunű din grajdű se vinde,
Şi mai bunű preţii pe élű prinde.
" Calulű bunű se vinde din grajdű.
. Calulű că e cu patru picióre şi totü se poticnesce.
. Calulű de darü nu se caută la dinţi.
. Calulű fără căpăstru cade în prăpăstii.
. Calulű rîiosü,
Se scarpină de copaciulű screbosfi.
. Cu mai marele tëû calulű nu ’ţî alerga,
Nici vr’odată cu élű ceva în plugü băga.
. P acă ’ţî more calulű
Iţi veţlî pe josű halulű. .
. Lasă, să ’şî alerge calulű, cátű o vrea.
\
vMóré calulu, îî rămâne şăua : móré omulű îï
I rămâne numele.
. Pănă nu încalecî calulű,
N u î poţi cunósce näravulü.
. Scie ca calulű prostü,
Să ia hamulü de rostű.
. Si pentru calulü scbiopű se găsesce surugiii.
'. Cămeşa e mai aprópe de pele.
• Nu te uita că îî e cămeşa albă,
Că póte în credită este stäpänü pe densa.
 24 Câmpu — Cânele.

. Câmpu e cu ochi,
Pădurea cu urechi.
. Cana pănă atunci merge la fontână, pană se
sparge.
.C âne surdă dusă la venată,
Cală şchiopă pusă la alergată.
\
I Cine vrea së omóre ună câne îî scote că e turbată.
i

rE ste ca ună câne de uşi multe.

. Nu e, de câtă ună câne scurtă de codă.
. N u este nici câne, nicî ogară.
. Cânele, care latră, nu muşcă.
. Cânele, care ţine ma! multă la omă, elă latră
mai multă ía omeni.
!. ‘Cânele îmbetrânesce de drumă, iar nebunulă
de grija altora.
. Cânele latră, iar lupuM tace şi face.
. Cânele nu fuge de codru.
. Gânele osulă nu ’lă rôde, şi nici pe altulă nu
lasă să ’lă rcxjă.
. Cânele şede pe fenă : nicî mănâncă, nicî va să
lase calulă măcară să ’lă miróse.
. Miluiesce cânele, de voiescî să ’ţî fâţăie coda.
N u ’ţî sumuţa 'cânele
Cuï aî mâncată pânile.
 Cânele — Caprelorü. 25
. Totă cânele ese din iernă, dar numai pelea
I lui scie.
'". Umblă cu cânele surdû la vênatü.
.V ai de cânele, care latră pe stăpânulă seu.
. Pe mine câţi câni m’aü lätratü,
Toţi aü turbată.
. Cânii sûntu paza oiloră.
. Cum îtî cântă, aşa trebuie să joci.
/ Elü şî o cântă
/ Elü şî o descântă.
, Tu ce î cânţi şi elü ce ’ţî descântă.
.Pană së vëdü alba în căpestere, mï a eşităi
perulă p’în căciulă.
. Câte capete, atâtea păreri.
. Capra face posna,
Şi óia pate ruşinea.
. Pe unde a sărită capra,
Trebuie să sară şi iada.
. Ţine capra şi ’lă împunge,
Iar altulă stă şi o mulge.
. Caprei îî cade coda de rîe,
Şi ea totă bîzoiă o ţine.
. Caprele daă la băşinî,
Şi oile pată la ruşinî.
• Capreloră, vedeţi voî mugurulă de colo ? totă-
voî o să ’lă mâncaţi.
Hintescu, proverbele Romänilorü. 3
 26 Capü — Capulü.

. Capü d’ avea, n’ avea, élu scie,

D ar şi a cumpëratü tichie.
. Dacă ifaï în capü, var de picióre.
. Dacă nu e capü, vaï de picióre.
. E bătută la capü
Tocma ca unü ţapii,
S Scie vorbe să îndruge,
„...Par’că totű la ţîţă suge.
.L a aşa capă
Aşa chiulatű.
. N u’ţî face din capii călindaru.
.U m blă c u 'c ă p u ’initre urechi: cască gură,
perde vară.
.U nde nu e capii, vai de picióre.
. Capulü face,
Capulü trage.
. Capulü pănă nu se sparge, Creeriï nu se vëdü.
. Capulü plecatü
D e sabiă nu e täiatü.
.C apulü să trăiască, belele curgă.
. Cine dă cu capulü de pragulü de süsü,
îlü vede şî pe celü de josű.
. D e ce să nu plecü capulü sânëtosü la Evangheliă?
.D upă rësboiü se vede capulü vitézuluï,
Şi urma fricosului.
 Capulű — Carte. 27
îşi pune capulű célú secü
Cu uiţeleptulu la íntrecű.
ílá a i bine cu capulű netunsü, decátű cu élű
tăiată.
.M ergi pe cărare lină,
Şi daï dreptü în tină.
. Când te arde cărbunele, îlü arunci şi în barba
tată tëü.
.Cărbune stinsű, îlü iaî în mână şi te arde.
. Cine te vede întrândû în cârciumă nu çlice,
că aï íntratű să te închini.
. Cârciumariulü ţlice :
Bëutura e unde e,
Mâncarea e o fudulie.
. Una gândesce cârciumariulü,
Şi alta beţivulm
.D upă ce e carnea grasă, mai pune şi sefl,
f Nici carnea să arçlâ, nici frigarea.
l.N icî carnea cu őse,
Nici frigarea arsă.
. Ca cârpaciulü cu curéua de gâtû,
Iî pune pingéua numai decâtü.
. Să ne cărpinm,
Că nu putemü să ne totű înnoimfi.
.A ï carte, aï parte,
N ’aî carte, n’aî parte.
3 *
 28 Carte — Casă.

.A învăţată carte pană la glesne.

. C a rte n u scie,d ar calcă popesce.
T Ü S e are carte,
Are şi parte.
. Cine scie carte, are patru ochi.
. N u crede ce e în carte,
Ci crede ’n lucruri deşarte.
. Yorbesce ca o carte.
t. Njcï în oară, nici în căruţă, nici în teleguţă.
.N u să mulţăiSesce~nîcrîn cară, nici în căruţă,
Nici în sanie, nici în teleguţă.
. Dacă vei să nu scârţâie carulă, unge osia.
. După ce restomă carulu, atuncia vede drumulu
celü bunü.
. După ce s’a frânţii carulu, mulţi arată drumulu
celu bunii.
.A jungi în casa altuia, nu poţi şede cum îţi
place.
. Casa îî e în trei păreţi şi cu uşa prin podii.
. Casa lorii este cu uşa prin podii şi cu ferestrele
pe sub pată.
.D acă ’ţî este casa mare,
Bagă în ea unu mărăcine,
Decâtü pe fiesce-cine.
. In casă cu bârne subţiri în păreţi nu locuiesce
primaru.
 Casa — Căsnesce. 29
. La casa aprinsă şi vecinulă vrăjmaşă alergă
să o stingă.
. Lasă-me în casă, lasă-me sub patű, lasă-me
în pată.
. La totă casa
Bate cosa,
Numai la mine
N ’are cine.
.N ’are casă,
N ’are mesă.
. Nimenea nu întrebă de casa frumosului,
Ci de casa vrednicului.
. Par’că casă, mésâ n’are.
.Păzescî casa cu praştia.
. Totu-de-una la colţă de ţâră să ’ţî faci casă,
Şi să ’ţi alegi locă la mijlocu de mesă.
*iVaî de casa, unde cotcorogescű găinele şi
i.. cocoşulă tace.
. Dacă m’am căsătorită,
N u m’am şi călugărită.
. Unulă cască, ş’altulă înghite.
. Umblă căscândă din pomă în pomă,
Ca căscatulă din omă înjomă.
. N u te ’ntinde la caşcavală.
. Se căsnesce de adineoră,
Să facă în năsipă gaură.
 30 Câştiga — Caută.

*Anevoie sä câştigă, lesne să cheltuiesce.

. Vera cine îşi câştigă,
. „lém a nu se încârligă.
. Ană n’am câştigatii, estimă am păgubită, la
anulă tragă nădejde.
. Cum s’a câştigată,
Aşa s’a mâncată.
.Fie-ee nebună scie să câştige;
D ar nu scie să păstreze.
• Unde e câştigă, e şi pagubă.
.N u s’alege câştigulă din pagubă.
. încă nu ï a câ$.ută caşulă de la gură.
. A căşunată ca baba la mormentă.
^ Catena ji e aură în că o catenă.
.A începută a ’şi căuta catastifele vechi ca
mofluzii.
|. N ’are căţelă,
^ N ’are purcelă.
•Căţeua păn’ nu plecă prin mahala,
Cânii nu să iaă după ea.
. Care caută,
Acela află.
.C aută şi vei afla; (dice St. Evangheliă).
. Caută totă să răpescă.
 Caută — Ceti. 31
.Cine nu caută, găsesce pe draculü; dar cine
’lü caută?
. Cine ce ’şî caută, găsesce.
Ö caută cu luminare,
ţ)iua în amiaza mare.
Cum cauţi ca o găină,
slănină,
• Şi altulü la făină.
. Când avernu cu ce,
N ’avemu în ce,
Şi când avemü în ce,
N ’avemu cu ce.
. Ori-ce o fi nu î pasă,
; Unde o eşi să ësâ.
. Voindü să porte cercei mai buni, îşi perde
urechile.
• Şi asta e cercelü la ureche.
. Rărişoră să cercetezi,
Şi mai puţintelu să şeţlî.
. Cere, şi ţi se va da; (ţlice St. Evanghelia.)
. Cine cere, nu piere; dar nici nume bunü nu are.
• Nu scimü ce ceremü de la Dumnezeu. -.
.M ai bine să ceri,
Decâtu să furi,
Că cersitorü se miluiescű,
Iar hoţii se pedepsescu.
32 Certa— • Chefulü.

.E ï să certă,
E î să iertă.
. Së înodă la certă ca mojiculu.
. Së certă de ’şi mănâncă capetele.
• N ’are ceru, n’are pămentu,
Şâde ca într’ună mormêntü.
• N u e ceru fără nori.
. Câtu e cerulu departe delà pămentu:
A tâta n’are
Asemănare.
. Cerulu limpede,
Trăsnete nu aduce.
. U nű césü dimineţa plătesce câtu trei dup
prânçlü.
• I a bătutu césulű norocului.
. N u î a- venitü césulű póte
D ar să facü pré lesne tóté.
. Face ceva neroţlesce,
Şi fluerându îlu privesce.
. Mai bine ceva, decâtu nimicü.
. C^1® cheltuiesce peste ceea ce câştigă,
N ’are ’n casă nici mămăligă.
. Are chiagu la inimă.
• Face chefu de curcă bétâ.
.P ăn ă vine chefulü bogatului,
Ese sufletulü săracului.
 Cheliă — Cine. 33
. Chelului despre cheliă,
Së nu i spui vr’o istoria.
. După ce are cheliă,
Mai are şi fuduliă.
. Spune’mi cum te chiamă, să ’ţi spună la ce
sântă te închini.
• N u te uita chiondorosă la mine.
; Me chiorăsce,
Par’că să me împusce.
.U nde chiorăsce,
Şi unde lovesce.
. Cu chiorii chiorăscî,
Cu gângavii gângăvesci.
• Are chipü frumosü cu dară,
Şi i e vorba de văcarii.
. Chipü frumosü,
L a unu capű prostű!
. Fii după cum te arétâ chipulű.
. Chiria deşteptă pe chirigiu,
Şi drumulü pe călătorim
. Decâtü să bagi chiriaşă reă în casă, mai bine
unü mărăcine şi s’o ţii închisă.
.P e uliţă Chiriţă,
Ş’acasă chisăliţă.
. Dacă nu e cine e,
Cine e se nu mai fie.
 34 Cinstesce — Ciomagulü.

. î n faţă te cinstesce,
Şi ’n dosă te vorbesce.
• Cinste la cinste merge, şi darulö împrumută.
. Cinstea e mai scumpă decätü tote.
.'Cine legea nu ’şî cinstesce.
Fără-lege se numesce.
. Crede ’n Domnulă cinstindű sânţii,
Cum te aii învăţată părinţii.
■j
/. Când voră vrea ciobanii ’n strungă
i pe ţapii potă să î mulgă,

g 'ar în locă de lapte, sânge

' ela dînşiî eî voră strînge.
.D e unde scie ciobanulă,
Ce lucru e şofranulă.
.P e ciobanulă fără câne,
Lupii ’lă lasă fără pâne.
• Me ciocănesce ca covaciulă
Şi ca gheonóia copaciulă.
.B ună ciocană te a ciocănită,
Că frumosă te a nimerită.
ţ^Inţre ciocană şi nicovală.
. Ajunge ună ciomagă la ună cară de óle.
. N u da ciomagă cui nu escî dragă,
Să nu ’ţi ’lă întorcă ’n capă.
. Ciomagulă are doue capete, şi cu celă d’ală
doilea se dă totă-d0-una mai cu sete.
 Ciôrâ — Cocoşű. 35
. Cioră cu cióra.
. Cióra ín locü de privighetóre nu se póte vinde.
. Cióra lângă cióra trage,
Alte paseri nu ï sûntü drage.
.Decâtu totă veră cioră,
Maï bine o ţii şoimii în veră.
TUar’că se pune la ciorba
Una într’alta totü së sorbă,
Astíeliü nu ’ţî dă pasu la vorbă.
. Ciôreï câtü să ï cânţi mäcarü,
E a totű îţi va ţliee „gară“.
. Nime nu scie maï bine unde ’lü strînge cisma,
decâtu celn ce o portă.
. Cismarulu umblă cu cişmele sparte.
. Tu mare, eu mare, cine să tragă cişmele?
.I ţi citesce ca în palmă.
Ciungü nu sünt,
í Ologű nu sunt.
VNu totă ţliua clanţa, clanţa din gură.
. Cloca, care cuprinde oue multe, nu scote nici
unű puiü.
• Clopotulu numai atunci sună, când îlü tragi.
. Unde cântă cocoşi mulţi, acolo întârzie a se

I face diuă.
V_’~-
. Maï bine o $i cocoşii, decâtu o veră găină.
 86 Cocoşulu — Copacii.

. Ça cocoşulu së rotesce,
între gâini când së privesce.
. N ’o să cânte cocoşulă meu pe gardulü lui.
. Totü cocoşulu pe gunoiulü lui cântă.
. Codă lungă.
Minte scurtă.
. Fâţăie coda ca vulpea în tóté părţile.
. N ’are nici codă, nici căpetâiă.
. Se întorce cu coda ’nţre piciére.
ii coda securii,
'ace reă pădurii.
.V ai, când ajunge coda capă!
. Doue, trei códe de toporű curgă din dragoste.
.A prinsă mămăliga cóje.
j-i u u ib a i a i/v jju u U j

Ci te uită ce e sub cojocu.

. Totă véra cu cojocü
Şi iérna cu curmă. la focă.
. E maî bine în coliba ta
Decâtă în palatulű altuia.
. N u me călca pe colţulă işliculuî.
Y Portă condeiű la ureche
:jCa„să î ^icemu logofete.
. L a vijelii copacii cei mari josă cadă, iar bu-
ruenile pe locă remână.
 Copaci — Copii. 37
. Mulţi copaci de mare vêntü
Se vëdü trântiţi la pămentu.
. Pe lângă copacii cei uscaţi
Ardu şi ceï verdî.
. Toţi copacii înfrundescü,
Dar mulţi din eî nu rodescu.
. Copaciulü din vêrfulü munţiloru de ori-ce
véntű se clatină.
. Copaciulü mare dintr’o aşchie nu se taie.
voiesce
Să totű înfrundescă,
\ Dar nu contenesce
ma să ’lü pârléscâ.
a copaciulü cädutü
Toţi alergü lemne să strîngă
Ramuri, crăci din élű să frângă.
. De la copaciulü cädutü şi babele adună crăcile.
. L a copaciulü cädutü toţi alergă să taie crăngî.
. La copaciulü iară póme nimenea nu aruncă petră.
. A ajunsü să ne ia copii în picidre.
. Copiï sùntü draci goli.
.D e copii, case sparte, nu s’aü vëçlutû.
. De copii, de barbă şi de cote gole, să nu te
plângi nici odată.
. N ’are copii să î plângă de fóme.
• Nu ’mî plângă copii de fóme.
 38 Copilăriei — Corabia.

. A venită îq dóga copilăriei.

. Celă copilărosu totă-dă-una
Grandes ce ’n mintea i adencă,
C a numai elu pâne mănâncă,
Şi alţii mănâncă paie
Ca vitele din copaie.
. Cum are naşă copilaşulă,
Aşa are şi elă stăpânulă.
. De la ună copilă şi de la ună nebună afli
adevărulă.
. Nu esci copilă fără dinţi
Sjj^te-aeQţă omulă din minţi. ......
. Copilulă, ce vede cu ochii, cere.
. Copilulă cu legănulă se amăgesce şi tace.
. Copilulă e ca maimuţa : ce vede, face.
. Copilulă nepedepsită,
Rămâne nepricopsită.
Copilulă răsgăiată
Rămâne neînvăţată.
. Copilulă stăpânului pănă e mică nu se osibesce
de slugi.
. Copilului dă i cu varga peste şezută, să i vie
minte la capă.
. Copilului pănă nu plânge, mumă sa nui dă ţîţă.
. Cârmaciulu cu ’ngrijire bună ..
Scapă c o ra y iu i& ^ rttm ä r* ^
 Corabia — Crede. 39
. Corabia cu doi cârmaci se înecă.
. Corabia mare şi valuri mari o batü.
. Par’că i s’aă înecată corăbiile.
. Cu coragiă de găină mortă.
. Corbu la corbii ochii nu scote.
. Cum îţi mergü puii corbule ?
De ce merge se înegrescü.
. D in gura corbului n’auçÜ decâtü, „cra“ !
. Corda la violină când e mai întinsă dă sunetulü,
celű mai bunű, dar atunci se şi rupe.
' . Cămila vrêndü să dobândescă corne şi a per-
dutü urechile.
. Şi a găsită cosa gresia.
.D e cote gole şi de maţe flămânde nime nu se
văietă,
. Cotoiulü s’a călugărită şi s’a jurată că nu mai
mănâncă şorecii.
.Apropiă-te crângă,
Depărteză-te câmpă.
. A sëmênatu crastaveţi,
Şi aă răsărită scaieţi.
^ ‘U m bla la grădinari crastaveţi să venală,
Şi lui de denşii îi este acră a sa rânză.
. Cine în amoră nu crede,
N ’ar mai călca erbă verde.
40 Crede — Cugetă.

. Nu crede nici la cămaşe.

. Mai credincioşi ochii, decâtă urechile.
. Şî a mâncată credinţa,
Ca ţiganulă biserica.
. Şî a perdută credinţa ca şi Eva raiulă.
. In locă să maî crăscă, scade,
Pănă veţlî că de totă cade.
. Cresce în laturi ca verţla.
. Crinulă în gunoiă se usucă.
. Fie-care este croitoră de pane pentru sine.
. Că a greşită croitorulă
S’a spânzurată spoitorulă.
. Croitorulă umblă
Cu haina descusută.
. Cine crede în cruce, ca crucea se usucă.
. F ă ’ţî cruce mare pe senă,
Ca draculă e bătrână.
. Ascultă cuculă pănă ţî cântă.
. Cuculă cântă pănă e frunza verde, iar nu când
pică de bătrână.
. Cuculă pănă nu vede mugură, nu cântă.
. I a cântată cuculă astăZî.
. Când vr’ună cugetă te ’mboldesce
Antâiă la păcată gândesce.
• Cugetă bine înainte d’a vorbi.
 Cută — Curca. il
. CiiiS cu cuiű se scóte (afară).
.P entru unü cuiă perde potcóva.
. Culeă-te pe urechia aia.
.U nde sûntu doue cumnate
Casele ’să nemeturate.
. Cumperă la timpii şi vei avé la nevoia.
- Işî perde cumpetulă
Ca găina umbletulű.
. De nu te cunosceam,
La tine nu veniam.
. Mi se pare că te cunoscű.
. Pe câţi îî numimă cunoscuţi,
Ne potă fi vrăjmaşi ncvcduţi.
. Ilă cunoscű ca pe unu calű albű.
. Te cunoscű şi me cunoşci.
. Pănă nu m’oiă vedé cununată,
N u me sciu că simt măritată.
. La cuptoriulu caldă puţine lemne trebuiescű.
. Cu curu ’n doué luntrii nu poţi şede.
. Dacă n’ai bătută curu mică,
Nu ’nfricoşa pe celă voinică.
. Curcă ploată,
Curagiă de curcă béta.
.P a r’că i a murită curca cu oulă în cuibă.
Hinteseu, proverbele Komànilorü. 1
42 Curge — Dă.

. Une-orî curge şi alte-ori pică.

• Si curvele portă rochi,
D ar le cunoscî după ochi.
. înfreneză ’ţî cusurulu
Ca să nu ’ţî umple curulu.
. Cine de cuvêntü nu înţelege,
Nici de ciomege.
. Cuvêntulu
E ca vêntulû,
N u s’ajunge nicî cu armăşariulu,
Nici cu ogariulü.
. Cuvêntulu la celüviclénű, ca unghiţa la pescarü.
.P e unde ese cuvêntulu,
Ese şi sufletulu.
.Trântesce cuvêntulu tronc,
Ca cloşca când face clone.
. Câte cuvinte le dicï, le vinçlï,
Şi câte tu le auçï, le prinzi.
. Cuvintele cele bune ungu,
E r cele rele împungu.

D.
(Nru. 539—700.)

. Lesne e a da
Ş’anevoiă a lua.
. D ă una ca së ’ţî dea ţlece.
; Dă — Danţulă. 43
j. Dă ’mî, Domne, ce n’amü gânditü,
Se me mira ce m’a găsitn.
. Dă, Domne, cuï aï mai datu,
Că de î da cuï n’aï mai dată,
S’o mira ce l’a aflatü.
. Cine dă
Lui îşi dă.
. Dă şi cu cosa şi cu gresia.
. Mai bine este a da,
Decâtü a lua.
. Se dă încocî, încolo,
Se lovesce de tânjală,
Ş’apoî vine singură la hamu.
. Turculu çlice : „Dă ’mî, Domne, gândulu ro­
mânului celu de pe urmă.
. Când îî dai, îi fată épa, şi când îi ceri, îî móré
mânzulü
. Daï,
N ’aï.
. încotro şovăî
Totü de belea daï; (çlisa ţiganului.)
. Unde daï şi unde crépâ.
. Jocă danţu pe mămăligă
Şi î ajunge câtu câştigă.
. Trage danţulu după casă
Că mirésa î burduhosă.
4 ’
 44 Darea — Degetu,.

. Darea
Trece marea.
. D ară la dară merge şi cinstea împrumută,
.Dăscălia, sărăcia
învăţă pe omă meseria.
. Cn ce dascalâ lăcuiesce,
Aşa carte alcătniesce.
. Datoria na more nici odată.
. Cine cumpără în datoră,
Plătesce de doue ori.
. Cine nu e datoru, e destulă de bogată.
datu Nană

Ê ; găvană.

"dată unu bană să te prinzi în danţu

Şi nu poţi
Decâtă scăpa
să ’ţî daă săşi dai unăsfădimă,
să ne sfanţă.
Mai bine totă prietini să fimă.
. JEu îi ceră ca să ’mî dea mie
Şi elă îţi întinde ţie.
\ . Cine defaimă pe altulu înaintea ta,
\E lă şi pe tine o să te defaime înaintea altuia.
. N u mï a ninsă, ca să nu ’mî degere.
. Cinci degete sûntu la o mână
Şi unulă cu altulă nu s’asemână.
.N u sunt numai cu degetu ’n gură, ci cu
mâna totă.
 Dêntulü — ţHle. 45
. N ’am cu dênsulû nici ín clinű, nici în mânecă.
. Nu mai putea de dênsulû.
. Nu se curăţă de dênsulû ca de rîe.
. Te uiţi la dênsulû şi par’că
Totü prin străchini gole calcă.
. Tocmai când îţi pesă,
Fără dênsulû te lasă.
. Tu îlü beai pe dênsulû şi elû te bea pe tine.
. Are deprindere să puie floricele.
. Descalecă iute,
încalcă, du-te,
Satû nu face.
. Totű-dé-una desfătarea
Are soră întristarea.
. Dacă desû sërbatorï iaci,
Nu o să aibî ce să’mbracî.
-im dete afară ’ndată
Ca pe o mésâ stricată.
. p i se nu ’ţi dieu eû.
. Treci ţii, treci nópte,
Apropie-te morte.
. Cu diamantulü
Se taiă diamantulü.
. Dile înşirate,
í ir e încurcate,
Pânţlă rëû ţësută
Şi vreme perdută.
46 Dimineţă — Doue.

. Cine mânecă de dimineţă,

Isbutesce maï múltú în piaţă.
. Cine plécâ de dimineţă, departe ajunge.
. Cine să scolă mai de diminua, ajunge mai
departe.
. Tu îî dai bună diminăţă
Şi elă de peru te ’nhaţă.
. Să plânge că n’are dinţi
Ş’apoî rôde la cojiţi.
. I n urma dişmariloră multe bîrfescă babele.
• A ţlisu hopa,
Şi a sărită grópa;
D ar de multă era
Să î cânte popa.
. Bună ţliua, totă ijiua şi din capă la toţî mereă,
moţă !
. ţ)iua bună se arată de diminăţă.
. ţ)iua fuge de bivoli şi nóptea apucă pe dracu
de corne.
. Diua mănâncă colaci
Şi nóptea umblă după draci.
. Cumpără câte două
Şi vinde câte noue.
. Cumpără d’o para două
Şi le dă la o lăscae nouă.
. Două când se ciocănescă, unulă trebuie să se
spargă.
 Doue — Dormü. 47
. Doue petri tari nu potü măcina bine.
.U m blă să scoţă doue peï de pe o oie.
• Dobînda multă rupe ciochinile.
. In locü de dobîndă
Se pomenesce cu osândă.
. Orî-ce cu bătae de capü se dobîndesce,
Pe drumuri nu se găsesce.
.încărcaţi dobitoculű
Pănă unde e soroculu.
. Eu îî sünt doftorulu eî.
. Decâtü doî : ţî oiü da, mai bine una.
. Să nu te pomenesc! cu unü Domne ajută pe
spinare.
.Ce folosii că tată meű a fostű domnű,
Dacă eu nu sünt omű.
. Totü omulű e domnű ín casa sa.
. Cum e domnulű,
Şi servitorulű.
. Pe cine ’lű dóré, să î pese.
. Unde o dóré, si unde o legă.
• Unde nu te dóré, nu te legi.
• Unde însereză, acolo dórme.
• Nu dormű toţi,
Câţi aű ochii închişi.
48 Dorü — Draculii.

. Dorü mï e de tine, darü de mine mi se rape

inima.
.N ici să veţlî vre-odată dracï,
Nici crace de eï să ’ţî faci.
• A datü peste dracu.
. A scăpa de unü dracü
Şî a da într’unü lacü.
ijD raen, când n’are de lucra, îşi cântăresCe coda.
. Dracü mortü n’a veţlutu nimenea vr’odată.
. Dracu ’şî bate jocü de omü la bëtrânete.
• Dracu ï (Jice porumbea,
Şi ï maï negru decâtü ea.
. E ra dracü împeiiţată.
. Nicï dracu nu fură tămâe delà elü.
. Nicï dracü să ’ţî esă ’nainte,
Nici să staï să ï daî plăcinte.
• Par’că ï şoptesce dracu la ureche.
. Şede dracu cu curulü pe baniï lui.

. Unulü ş’altulfl totű unü dracü,

Amêndoï unü banü nu facü.

. Bagi pe draculü în casă cu lăutari

Şi nu ’lű poţî scote cu ar ebiem.
 Draculü — Draculü. 49

. Când s’a pusü draculü p e rasa,

Aü o taiă, aü ï o lasă.
. Draculü îşi ţine capulü în pdlele mesiï şi cu
coda rêstôrna carële.
. Cine n’a vëçlutü pe draculü, să se uite la tine.
. Draculü a mâncată plăcintele şi cârpâtorulü
stă de faţă.
. Draculü care ’lü învăţă,
. Ii dă faptele pe faţă.
;. Draculü câtü trăiesce,
'—N u îmbëtrânesce.
. Draculü nu are trăbă,
Nici nu şede de giabă.
. Draculü nu face punţi şi biserici,
Ci întinde curse şi pedeci.
. Draculü rîde de porumbe negre
Şi pe sine nu se vede.
. Draculü tóté le scie,
Numai masatulü muierii nu ’lü scie.
. îşi sparge draculü opincile.
. Iţi judecă pe draculü
Şi ţi ’lü scote şi datorü.
. Nici draculü mai ântâiü
N u dă de căpetâiă.
. N u potű scăpa de élű ca de draculü.
50 Draculü — Drumulü.

. Pe draculü a eăutatu,
Pe draculü l’a aflată.
T Ş i draculă portă ponosă.
. Nici dracului nu î dă în gândă să o facă asta.
. Numai- draculă e săracă, că n’are sufletă.
. Tocă dracului bureţi.
. Unde e dragoste multă,
E şi urîciune multă.
I
I Dragostele prenoite,
|^Ca bucatele ’ncălţlite.
. De~3ragă ce~To”ved'e,
D in ocm par’că ’lă perde.
. D e dragă ce ’mî e, l’aşî băga de peră în senă.
. Mï e dragă ca sarea ’n ochi.
. Mi e dragă ca tăciunele la naşă.
. Dreptatea ese ca untă-de-lemnulă d’asupra apei.
.C ele drepte săntă jumătate ale dracului; iar
cele nedrepte cu stăpână cu totă.
. Pănă nu apuci pe celă dreptă, celă strâmbă
nu esel
. Dreptulă de auţlulă reă nu se teme (ţlice
psalm. Davidă.)
. Dreptulă umblă totă-de-una cu capulă spartă.
. Drumulă sorocă n’are,
Nici pe josă,'nici călare.
 Drumulü — Dumnezeu. 51
.N icï drumulü tëü, nicï caiï tëï.
. S’a ruptü drumulü în mijloculü carului.
. Umblă drumurile ’n rendű,
Podinile numërândü.
. Ducă-se, n’am torsü pe elü.
. Duce la tavalélâ.
. Më ducü, maică, së më înnecü,
Unde e laculü mai secü.
. Du-te optü eu a brênziï.
. Dulce ï a fostű la mâncare,
D ar acru la scărpinare.
.U nulü gustă, dice: dulce;
Altulü gustă, dice : acru.
. Cine dumică scie,
Cine mănâncă nu scie.
. Duminecă la cununiă
Şi luni la mitropolia.
. A datű Dumnedeü şi bólé, dar a lasatü şi lécurï.
. Bunű e Dumnedeü, meştera e dracu.
. Ca Dumnedeü cine póte ?
. Când îî dă Dumnedeü nicï dracu n’are ce
ï face.
. Când vrea Dumnedeü cu omulű,
Yine cu colaci şi draculű.
• Cu Dumnedeü înainte!
52 . Xhimmÿeu — Dumnezeu.
. Dumnedeu când te ajută,
Plumbulu ţi se face plută.
. Dumnedeü cum ï a plăcută,
Şi bună şi reă a făcută.
. Dumnezeu dă omului, dar în traistă nu ï bagă.
. Dumne^eă doue scării are:
Să suie şi să cobóre.
. Dumnedeü nu lasă pe omă.
.'Dumnezeu nu resplătesce ca duşmanulă,
. Ci gonesce cu anulă.
. Dumneţleă nu sparge doue case.
. Dumnecjeă să le alegă.
. Dumneçleü să ’lă îmulţescă,
Ca şi pe petră să crésca.
. Dumnetjeă să te ferescă
De bătae eerescă,
De urgie ’mperătescă
De pâră mojicescă,
■Şi de ură boerescă.
. Dumneţte® să te iepure (négœ) în rjiim de
Caracală.
. Dumneţleă să te ferescă
De bătaia cea orbésca
Şi de picioranga schiopescă.
. Dumnezeu să te păaescă
De ţiganulă turcită
Şi de mojiculă grecitfi.
 Dumnezeu — Elu. 53
. Dumnezeu tirană nu este,
Bine la toţi voiesce.
.P ană la Dumnezeu te mănâncă sânţii.
. Scie Dumnezeu ală cui e saculă cu făina»
Şi podulă cu slănina.
. Unu Dumnezeu dă, şi altulă ia.
. Cine simte vr’o duróre,
Portă flore ’n legătore.
. L a celü ce te duşmănesce,
Tu cu bine îî resplătesce.
. S’a dusă pe copcă.

E.
(Nni. 701—726.)

. Te joci cu ea ca cu o păpuşe.
. Celui cu economie
Suta îî este o mie.
.N ici pré economă,
Nici pré galant-omű.
. Ar vré să facă şi élű,
Dar nu scie în ce íelű.
. Când te uiţi la élű şi trece,
P ar’că este în chiostece.
. Şi elă şi ea amândoi,
vaï de eï! doue nevoi.
54 E lü — Èsâ.

. Tu umbli după elü cu mila,

Şi élű după tine cu pila.
. Unde sûntü doi, cu elü se facü trei.
. Caută Nanü épa
Şi elü călare pe ea.
. Iî taie épa delà gardü.
. Par’că î am täiatü épa de la gardü.
. Să î sară épa cuï a vëçlutü ochiï.
.M ai bunü e unü epure în frigare, decâtü doï
în crângü.
. Nu sciï din ce tufă sare epurele.
. Cine alérgâ după doï epurï, nicï unulü nu
prinde.
. Cine caută epuriî în biserică, se întorce fără
vênatü acasă.
. Epuréica fétâ
Şi epurele de inimă se văietă.
. Anű scuipam în érbâ
Şi estimű în barbă.
.D e ertatü te oiü erta,
D ar de uitată nu te oiü uita.
. Lesne a erta,
Anevoiă a uita. .
. O să î ésa tóté pe nasü.
. Esă unde va eşi.
 Eset — Face. 55
. De unde escï ? de unde mï e nevésta.
. Escï urîtü şi aï bé tutunü.
. Esemplele rele strică moravurile bune.
.E ste la largulu luï şi la strâmtulü altuia.
. Nicï eu acătare pomă nu sûnt, dar nicï fie-care
pasere nu se mănâncă.

F.
(Nru. 727—875).

.F ă ce ’ţî dice popa, nu face ce face élu.

. F ă şi tu, ce face totă lumea.
. Altuia pănă nu face,
Nicï luï altulü nu ï face.
. Ce poţî face dacă aï banï şi n’aï minte ?
. Cine ce face
Luï îşî face.
. Cine face bine, bine găsesce.
. Cine face ca mine,
Să paţă ca mine.
. Cine face
Luï îşî face;
Cine dă
Luï îşî dă.
.Fie-cine ce face, pentru elü este.
m Face — Făina*
. N u face, să nu ’ţi ae facă.
. Unulu face
Ş’altulă trage.
. Ce facï, ţi se va face.
. Cum facï, ’ţi se face.
. Tu îx facï cu ochiulăş,
Elu îţi face eu capulu.
. E u faeu,
E ű tragă,
P ’altu ’n belea nu bagü.
. Ce a facutü mama şi tata,
O să facă fiulă şi fêta.
. I a făcut’o pe pele.
. Elu şî a făcută treburile.
. I s’a făcută faţa ca pămentulă.
. L’a făcută ca pe dracu.
. L ’a făcută cu moţă.
. Mï a făcut’o câtă de bună.
. N u făgădui,
Ce nu poţi împlini.
. Făgăduiala dată
E aatoriă curată.
.Făgăduirea domniloră
D ă ţinută prostiloră.
. Mï a trecută făina din traistă.
 Făina — Faţa. 57
. Şi faina s’a luată
Totă împrumutü la aluatfi.
. Fapta buna in viaţă
La norocire înalţă.
.N ici o faptă
Fără răsplată.
. Totă fapta ’mprumută,
Şi cea rea şi cea plăcută.
. Tótü-dé-una fapta bună
Este tuturora cunună.
.Faptele bune în lume
Iţi laşii nemuritoriü nume.
. Cu o fâşie
Totü n’aveam moşie.
. Când se ’mprumută, îî fată vaca şi când în-
tôrce împrumutulü, îî móré viţelulu.
.F ata mamii,
Schiopătăză mititica,
Că a călcat’o pisica.
. Fata pan’ eî mărita,
ţ)ile negre veî înoda.
. La o fată mare şi unii măgarii sbără la uşe,
Şi la stăpânulu scumpű sluga hoţă.
. Nu te grăbi ca fata mare la argea şi ca vă­
duva 1a măritaţii.
. A judecată numai faţa,
Iar nu şi inima.
Hinţescu proverbele Românilorü. 5
58 Faţa — Fênu.

. Decâtă în faţa ariei, mai bine în capulă locuim.

. In faţă te linge,
In dosii te frige.
• Faţa subţire
Cu mare cheltuială se ţiile.
. I se face faţa ca turta de cérâ.
. Se încălţlesce la faţă,
Iar spatele îi înghiaţă.
. TŢită-te la faţă
Şi me ’ntrebă de viaţă.
. Făţarniculă e ca unu cărbune acoperită, ce pe
nesimţite te arde.
. Feciorulă luî bani gata.
. Ca feciorulü luî bani gata
Kisipesee cu lopata.
. Totü-dé-una feţişora
M ărită pe feţişora.
.Fem eia a îmbetrânită pe dracu.
.Femeia, care nu vrea să frământe,
Totă ţliua cerne.
. Femeia, puşca şi calulă n’aü cre^ëmêntü.
. L ’a îmbrobodită femeia.
.Fem eia ’lă portă de naşă.
. Doue femei rele nu facă câtă una bună.
. E lă şî a pusă fenă în ciobóte.
 Farbe — Firea. 59
• Me ferbe ín óla sécâ
Şi nóptea nu va să tacă.
. Când fiertură în olă,
Şi când mămăligă golă.
.B ate ferulü pană e caldă.
. Ferulă, care nu se ’ntrebuinţeză, ruginesce.
. Ferulu rëü nu se prăpădesce.
. Ferulu reă să ’lă baţi e de giaba.
. Cine are fete multe, însoră mulţi măgari.
.E ri se juca între fete
Şi astăzi şede ’ntre neveste.
. Mai lungă e feştila
Decum ajunge céra.
.I n locă să plângă fetele
Se văietă nevestele,
Cari au avută luaţi
Câte doî şi trei bărbaţi.
. Dacă o fi delà Dumnedeă
Şi o vrea fata şi muma, voiu şi eű.
. Fie-care îşî scie păsulă seu.
. Fie-care ’şî are necasurile sale.
. Ţine, fine, na şi ţie,
Câtă p’aci să ’mî dea şi mie.
. Dacă more finulu, se perde cumetria.
. Precum îi este firea,
Aşa şi nărăvirea.
5
60 F iri — Focii.

. Simtă firi între firi,

D e nu sciî cum să te miri.
.Firele când se ’ncurcă,
Anevoe se descurcă,
. S’a lungită fini î de aţă
Pentru puţină viaţă.
. Şi firulă de peră îşi are umbra sa.
. Flămândulă codrii viseză, şi vrabia meiă.
. Flecarulă e ca o óla,
Ce mai multă sună când o lovescî golă.
. Cu o flore nu e primâvérâ.
. Alta e flórea de grădină, şi alta e flórea de
câmpă.
. Este o floricică,
Cine o mirosă, nasu î pică.
. Când florile rodului,
Când francele pomului.
. Focă cu focă nu se stinge.
. Focă
După focă ;
Reă
După reă.
.F ocu s’aprinde din schinteie.
. Iî face focă în spinare
Şi elă sufere în răbdare.
 Focű — Fómea. 61
. Nu aţâţa focű
Peste focű.
. Tu ’lű trimeţî la focű
Şi élű îţi aduce busiiocű.
. Unde nu e focű,
N u ese fumü.
. Foculű, când se ’ncinge,
Anevoe se stinge.
. Cine numera foile,
N u mai mănâncă plăcinte.
. Fală golă,
Traistă uşoră.
. Tomă, umple fólele,
Pănă ’şî udă pólele.
. Ce folosesce bolnavului patulű de aurû ?
. Ce folosű de multă albeţă,
Dacă n’are unű „vino’ncóce.“
.U nii iaű folosulű
Şi alţii portă ponosulű.
. Când mî e főmé să’mi daî pâne,
Iar nu «pice : vin’o mâne.
. Cui îî este főmé, codrii visézâ.
.D e főmé i se lungescü urechile.
. De főmé se învârtesce,
Sub călcâiâ loculű găuresce.
. Fómea e bucătarulă celű mai bunű.
 62 Fómea — Frică.

. Fómea se uită pe feréstra în casa omului

muncitorii şi nu întră nici de cum pe uşe.
. Fómete lungă, unde aï ernatu. ?
L a săracu ’n pungă şi mai multu sub patü.
. Tóté fomfológele
Işî asceptă norocele.
-N u căuta ce am fostă, ci te uită acum ce sünt.
j. Së frământă cu firea.
. D e frate, frate să’mî fii ;
D ar la noi mai rară să vii.
; Frate, frate, brênza e pe bani.
. D e dorulu fraţiloru mănâncă frunzele.
. Pune’ţî frâu la gură
Şi läcatü la inimă.
(U nde se găsesce ffâulû,
rag. caută şi calulü.
.F rica păzesce pepenii.
.A re de moră,
N uî e frică să moră.
. D e frică, inima ’n mine
Se lasă în josu pe vine.
Í . Frica ï mai mare decâtii spaima.
• Iî era frică să nu ’lii ia sânţii Ia gonă.
 Frică — Frumosü. 63
. Nu’mï e irică de ciovlică,
Că’mî stă casa într’o urdică;
Ci’mî e frică de ciocoiă,
Că’mî e casa într’ună gunoiă.
• Cine se frige cu ciorba, suflă şi ’n iaurtă.
. Dacă te frigî, încaî să te frigî cu o zamă bună.
Vilă găsescă frigurile pungii.
VN a ţî o frentă, că ţî am dres’o.
. Că nu ţî am friptă şerpi pe burtă.
. Cine s’a friptă cu zamă,
Si în lapte acru suflă.
. Cine s’a friptă în focă,
Suflă şi ’n socă.
. Cine s’a friptă în focă, suflă şi în ghiaţă.
.Fructulă nu cade departe de pomă.
j. Când nu e frumosă,
Pupă şi mucosă.
. Ce e frumosă la toţi place,
Dar nu scie în elă ce zace.
. Ce e frumosă
Portă şi ponosă.
:. Ce fblosă de chipă frumosă,
Dacă nu e lipiciosă.
■. Din afară meră frumosă
I Şi în lăîntru găunosă.
64 Frumoşii — Funia.

.N u e frumosü ce e frumosü,
Ci e frumosü ce ’mi stă frumosü.
.N u e> frumosü ce este frumosü, ci este fru­
mosü ce’mî place mie.
.Frum seţea vestejesce,
D ar înţelepciunea cresce.
. Frunză verde, cepă coptă,
Ş’ aşi mânca zăpadă friptă.
. Când a datü frigă, atunci s’a isprăviţii pă-
mêntulü.
.F u g a e ruşinosă,
D ar şi sănetosă.
\. Ce’mï e dragă fuge de mine
\Ş i urîtulü calea ’mî ţine.
. Fuge ca cânele cu códa ’ntre piciére.
. Fuge ca când îlü gonesce cu biciü de focü.
.F u g e ca draculü de tămâe.
. Fuge delà aoleü,
Şi aă peste oleleü.
Fuge de plóe
, X1 U i

Şi dă de noróe.
£ ugï de celű, ce te pupă ’n botă,
Că ’ţî ia din pungă totű.
.N u se póte nici decum,
Când frigî să nu esă fumű.
. Cu funia altuia nu te lăsa în puţu.
 Funia — Gaina. 65
. E dreptű ca fdnia în sacű (traistă).
. Cine fură a$î unű acű,
Mâne fora unu gânsacü.
. Furnica ’şi strînge hrană
De cu veră pentru ernă.

O.
(Nrn. 876— 1006.)

. Găina bea apă şi se uita la Dumnezeu.

. Găina bătrână
Face zamă bună.
. Găina, când îi vine, atuncia ouă.
. Găina, când se vede în grămadă, râcăie cu
piciórele.
. Găina când va oua,
Aude o mahala.
. Găina, care cântă, nu ouă.
. Găina, care cântă sera,
Dimineţa oü n’are.
. Găina, care clocesce, nici odată nu e grasă.
. Găina curăţitură viseză şi vrabia meiű.
. Găina dacă se vede în porumbű, îî dă cu
piciorulü.
66 Găina — Gândesc» .

. Găina de e pasere, când bea apă, totu se uită

şi ea la Dumnezeu.
. G.ăina într’unu locű cotcorogesce
Şi într’altu locü oulű se găseşce.
: Găina nu së póte cu doue :
Cu puî şi cu oue.
. î a ouatu găina ’n căciulă.
• Unde găina cântă, cocoşulii tace.
. N u ^scie pe u n d e jse ju şe găina.
.C aută gâJcéva
Cu luminarea.
. Gâlcevă fără ’ncăierare
Nici unu hazü n’are.
. ntâiû să se gândâscă
Şi apoi să o croiască..
. Când cu gândulu nu gândesce,
Bű prinde şi ’lü ciomăgesce.
. Câte le gândesce,
Rëü le isprăvesce.
. Gândesce de astăzi şi pentru mâne.
. Gândesce să nu mai lase în bute.
. L a multe cine gândesce,
Nici una nu isprăvesce.
. Una gândesce,
Ş’alta vorbesce.
. De unde nu gândescî, de acolo sare epurele.
 Gândesă — Gara. 67
. Gândescî că e flore la ureeliie, să cauţi aculu
în carulu cu fênu?
• Domne, sciî tu ce gândescă,
Şî nu me ţigănescă.
. Noi într’unu feliu le gândimu
Şi în altă feliü le brodimu.
. Negândindu, nici socotindű,
Se pomenesce vorbindă.
. Dă’mî, Domne, ce n’amu gânditu,
Să me mirii ce m’a găsită.
. Gându la gându cu bucurie.
. Cine umblă pe drumă cu gândulu acasă, îşi
perde căciula în têrgü.
. Gândulu omului e iadă
Şi ună adêncü fără vadă.
. Işî încércâ gândulu seă
Ori pe bine, ori pe rëü.
. De o gângane mică
Peru ’n capă i së ridică
Şi pelea i së ’nfurnică.
. Totă (jliua ; gâra, mâra.
. Totü-dé-una :

Şi traiu
Cu vëtraiu.
 68 Gardulü — Gätitü.

. Gardulü are ochi

Şi zidulü urechi.
. Gardulü cu proptele bune
N u cade ’n timpü de fortune.
. Gardulü cu proptele
N u cade în timpuri grele.
.D e orü da alţii în gârlă, nici noi nu o să ne
’necämü.
. N ’ai ajunsă la gârlă şi ţi ai ridicată pólele.
ţ Unde vede gârla, închide ochii.
■S
|D e când a sburatü gâscă din frigare.
. Par’eă gârâiescü gâscele
Şi sbârnăiescă muscele.
. Cine n’o caută o găsesce ; dar încă cine o
caută.
, . Găsesce satű fără câni, umblă fără ciemagü.
.D e gata, tóté sûntü gata,
\ Numai nu voiesce fata»__...
■ ^ e- peiltru ge gătesce,
Ci pentru cine se nimeresce.
. Singură cine ’şi găteşce,
E lă mai cu poftă prânţlesce.
 Gaură — Gogoşi. 69
. O să cauţi în gaură de şerpe să te ascunzi.
Se face gaură în ceriü.
. Buna nostră gazdă
Se dete pe brazdă.
. îî scurtézâ ghiarele lungi.
. Ceï mai frumoşi ghiocei prin mărăcini se gă-
sescű.
. Dacă §éde élű de giabă,
Gândesce că toţi ir au trebă.
. L a ori-ce i sare glasulu
Şi rîde nebunü cu césulü.
.|De multe ori gluma,
■Suduiesce muma
Ş i aduce ura.
. S’a îngroşată gluma,
C ’o să î plângă urma.
.Ş i de e glumă,
Dar nu e bună.
. Unulfl sporesce la glumă
Ş’altulii te ’njură de mumă.
. Glumele nevinovate
Süntű ca sarea în bucate.
. Glumele să ’ţî fie ca sarea în bucate.
. Glumesce numai cu gura,
Iar nu şi cu ’mbrâncitura.
: Cu gogoşi de tufă nu se înegrescü sprâncene.
70 Gogoşi — Grasü.

. Spune gogoşi de tufă.

. Totă' înşiră la gogoşi,
Spunêndü despre moşi strămoşi.
. Grolă m’am născută,
Golă o să me ducă.
. Singură se dă de golă,
Fără să î dea ocolă.
. Umblă golă
Ca ună pistolă.
. Umblă gonindă vânturile
Şi mesurândă câmpurile.
. Totă graba
Strică tréba.
. Cine se grăbesce,
^Curând ostenesce.
/N u grăbi cu paşcile.
.'C ’o ridiche şi c’o cepă
N u se face grădină.
. Este grădină de omă.
• L a grădinară să nu vin^î crastaveţi.
-M aî bine ună gramă de minte, decâtă o oca
de norocă.
. Maî bine ună gramă de nuriţe,
Decâtă ună cară de frumseţe.
. De grasă
Iî curge untura pe naşă.
 Grasü — Gura. 71
. Nimenea nu se văietă de grasü.
. Din grăunţe mărunte
, Se facű grămezi maî multe.
?. Greerele în vremea agoniselii cântă, şi ierna
... cere să se împrumute.
. Cu cei mari e greu să te ţii,
Këü e şi cu mojicii să fii.
. L a délű greu,
L a vale rëü.*•
. P u p ă ce ’M bate grindina,
Ilu maî bată şi cu prăjina.
. Departe griva (cânele) de epure.
. Care sapă grópa altuia,
Cade elu într’insa.
. Gunoiulü de veră
E piperă de iernă.
. Gunoiulă din ochiulu altuia ’lü vedemă,
Şi bârna din ochiulu nostru n’o vedemű.
. Bunü de gură, reű de lucru.
• Este ună cască gură şi unu perde veră.
. Când nu tace o gură,
Nu tace o lume întrégâ.
• Din gură: „fugi la nevoi“
Din inimă: „vino că voiü.“
• Gura
Aduce ura.
72 Gură — Gura.

. Gură are de vorbitu

Şi capii n’are de gânditü.
. Gură are şi gura nu i se aude.
. Gura bate spatele (c . . . )
. Gura, care e ’mpuţită,
Altui e nesuferită.
. Gura (jlice, gura minte; omulü totü rëmâne
omü de omeniă.
. Gura lumii numai pamêntulü o astupă.
. Gura mai lesne vorbesce adevërulü, decâtu
minciuna.
. Gura nu cere chirie,
Póte vorbi ori-ce fie.
. Gura omului e iadu
Cátű să i dai totü ţlice: „adu.“
. Gura păcătosului adèvërü vorbesce.
. Gură rea,
Inimă rea.
. Gura taiă mai multă decâtu sabia.
. Gura ţi o poţi sătura, dar’ ochiulü nici odată.
.î n gură cu Dumnezeu şi ’n inimă cu dracu.
.î n ochi cu gura te unge
Ş’ în dosii cu acu te’mpunge.
. îşi înotă gura ’n vinii pănă dă dintr’însulu.
 Gură — Gustă. 73
. Laudă-te gură,
Că pumnii cură.
. L ’a luatü gura pe dinainte.
. Mai multă gură
Decâtu trébâ.
. N u te lua după gura lumii, că dai în gropî.
. Ori gura, orî văgăuna,
Prostului i e totü una.
. Par’că i e gura încleştată, abia ’şî deschide
buzele.
. Şî a plecaţii gura şi nasiúű,
Ca când o să ’mbuce vasulű.
. Umblă gură cască,
Pănă să’ţî vorbescă
Insereză
Şi ’nopteză.
. Cine caută gurii
I se desgolescu turii.
I Guşaţii cu guşaţii se încuscrescu.
. La gustare
Câtă calu mare,
Şi la prânţlu
Nici câtu unü mându.
. Gustu mălăieţu.
. Gustulu musceî.
. Unde e gustu nu încape cérta.
Hinţescu, proverbele Românilorii. 6
74 Gustulü — Hatârulü.

r Gustulü disputa n’are.

. După gustulü altora
Să nu’ţi alegi nici materia,
Nici nevésta.

H.
(Nru. 1007— 1029).

L Haina lui :
! Mai multă aţă
[D ecâtă faţă.
. Haina împrumutată
N u ţine de caldă nici odată.
.A îmbrăcată pe dênsulü haine noî*)
Ş’aă ţinută de joi pănă mai apoi.
. Cine ’şi ţine hainele ne’mbrăcate
Ale lui săntă numai pe jumătate.
.H ainele nu facă pe omă mai de trăbă.
.I n tr ’ună hambară golă, şi şorecele se ca<jă,
Capulu o să ’şî spargă.
. H ârtia suge..
. Face hatârulă corbului, ca să învinovăţcscă
porumbulă.
. în hatârulă D-Vostră
Iacă m’aruncă pe ferestră.
*) In locü.de: noué. In România se usitézá mal în
genere masculinulö în locü de femininü delà acestű adiectivu.
 Herghelia — Hoţulu. 75
. Herghelia de o epă ciufă
Şi branişte numai de o tufă
N u se face nici odată.
. îm i dicî hírbű,
Iţi dicű ciobű..
-Hodorogű, troncű ca o rotă
Delà o móra stricată.
-H or! hor! hor!
Pentru o codă de toporü.
. N u ţlice, hopă !
Pănă nu te védi în jocü.
. Dacă te prinzi în horă, trebuie să joci.
. Te prindi în horă, trage danţuhl.
. De n’ar fi hoţii,
N ’arű fi nici puşcării.
. Hoţulă ’nveţă la hoţie
Şi beţivulă la beţie.
. Hoţulă de unulű se prinde
Şi de o mie se’ntinde.
i Hoţulu cţice c’a glumitű,
\ Când vede că l’a dărită.
k___ -
. Hoţulu este numai cu unű pacatű
Şi păgubaşulă c’o mie ’ncärcatü.
I"
I Hoţulă jură
|^Şi ér fură.
6*
76 Hoţulu — Icône.

.P rinde pe hoţulu, când îţi vine,

Pan’ nu te prinde elă pe tine.

I.
(Nru. 1030—1183).

. Cine o ia pré lată,

Remâne cu ea necrepată.
. Cuï voiü placé,
Să me ia,
(Cui nu să me lase.)
• I a atârnată ievăşâua (cinghelu) de nasű.
. Ia câte unulü
Şi dă cu pumnulă.
. Ia ’lu de pe, mine, că,Jjî omoră.
• Ia pe unulü de piciére şi lovesce pe celălaltă
în capă.
Nimenea nu dice :
Ia ’mî Domne,
Ci dă’mî Domne!
. Pănă îî ia cineva musca delà naşă.
. De unde totă iaî şi nu puï, curând se isprăvesce.
. Să mé iaî când me găsescu,
Să me aibî când lipsescü.
Ş’a găsită icóna să se închine.
• Ilă duce pe la icône.
 Imbëtrânesce — Îmbucătura. 77
. Cotoiulű dacă imbëtrânesce,
Şorecî mititei iubesce.
.M ’a îmbétrânitû; mï a scosű peri albi.
*
. Tu umbli să ’lű îmblândescï
Şi mai rëu îlu îndrăcescî.
i Cu vorbe imbolditóre
I Dă atinge unde ’lă dóré.
. Se ’mbracă numai pe dinlăintru.
. Când îmbrăcată,
Când despoiată.
. E îmbrăcată ca ună napă
Din călcâie păn’ la capă.
. N ’are nici ce să îmbrace
Şi şede, sărbători face.
.D ă îmbrobodesce ca pe o muiere.
. îmbucă de pare că se bată lupii la gură luu
. Stă, îmbucă lăcomeşce
Ca ună lupă când se pripesce.
. Asceptă îmbucătură,
Să î o dea mură ’n gură.
; îmbucătura cea mare
Se ’nghite cu ’necare.
. îmbucătură mare să ’nghiţî,
Dar vorbă mare să nu $icî.
• Uită îmbucătură
Delà mână păn’ la gură.
 78 Imitămu — încetă.

" N u trebuie să imitămu,

Decâtă pe aceï ce î vedemă . . . .
Facêndü bine.
.#N u se ’mpacă, când së ’ncurcă,
Să î daî şi urdă de curcă.
. Cine împarte, parte ’şî face.
. N u te pricepi să împărţi unu paiă la doî boi.
/. Impedecă la délű şi despedecă la vale.
. 'Pănă la împeratulă
Rabdă încăieratulă.
. împrejurarea faoe pe hoţii.
. Lucru împreunată
Plătesce unű c .........
• F ă împrumutări <
Şi te gătesce de supărări.
. împrumuţi pentru dobendă şi perţiî capetele.
. N u póte fi ’nalbitorulű
Tovaroşu cu văpsitorulu.
. Anevoe s’a ’nălţată
Şi pré lesne a picată.
.Ineărduită cu terchea berchea, ■
Trei lei părechea.
. D in încurcătură în împletecire.
. Se încércà la sboră,
Ca puii de cocoră.
. încetă, încetă departe ajungi.
 Ineetulü — Inima. 79
. Cu încetulü
Se face oţetulil.
. Să o lăsămă încurcată.
. Cu celu îndărătnică, te vei îndărătnici.
; N u e nici o îndoială,
' Are semnă de procopselă.
. îndrugă de Yinerea-mare.
. . Ar da tămâie lui Dumnedeă şi nu se ’ndură
să dea parale.
. Ya s’o înegrescă din albă,
Ya şi mâni albe se aibă.
.N u băga inelulă de aură în botulă porcului.
/. S’a înfoiată ca var da
V Şi s’a ’ngâmfată ca barza.
. Copaciulă, când înfrundesce,
Pe mai mulţi sub elă umbresce.
. A îngălbinită ca turta de cără.
. A visată că s’a ’nghimpată
Şi umblă la picioră legată.
. Aï înghiţită unu acă,
Ai se scoţi ună feră de plugă.
. Când stăpânulă nu ’ngrijesce
Starea i se primejduiesce.
. Aï ruptă inima têrguluï.
. Dacă inima îţi cere,
Te ’nsoră şi ’ţî ia muiere.
 80 Inim a — Însoţire.

. Ii este inima câtă unü purece.

. Inimă voiosă, piciére ageri.
. Inima mea plânge şi élű rîde.
.Inim a ’mï crêpa de focű,
Şi lui îi arde de jocű.
. Inima şi limba
Sûntü de o palmă
Una de altă.
. îşi ia inima în dinţi (şi funia în traistă.)
. Rabdă, inimă, şi taci,
Că n’ai altă ce să faci.
. N u despreţui pe nici unu inimicü,
Fie ori-câtu de micu.
. Inimicului fugetoriű să i faci podü.
^ înjurăturile întină pe înjurâtoriü.
. Când însetézâ curtea ta,
Apa ’n drumu nu o lăpeda.
. Insoră-te, pănă nu ’ţi trece vremea.
. Ori te însoră,
Ori te fa ostaşu,
Ori fa-te călugării.
. Insurătorea de tineră e ca gustarea de diminâţă.
. Spune ’mi cu cine te ’nsoţesci,
Ca sa ’ţi spuiü eü cine esci.
• Vai de acea însoţire,
Unde nu este unire.
 Însura — întinde. 81
• Lesne e a se ’nsura
- Şi greű a se dessura.
. A înţărcaţii bălaia.
• N u ne putemu înţelege,
Unu felu nu ni s’alege.
• Unde nu te înţelege,
N u mai umbla să dai lege.
• Unde e înţelepciune scurtă,
E şi nebunia multă.
. Dece înţelepţi nu potu se descurce ceea ee
unii nebunii a încurcată.
.V eniţi înţelepţilorii,
De mâncaţi la mésa nebuniloră.
. pelă înţelepţii îşi gătesce
încă păn’ nu flămâmjesce.
• Fii înţelepţii ca şerpele, muncitorü ca albina
şi doritorii ca turturéua.
i Inţeleptulii făgăduiesce
Şi nebunulă trage nădejde.
• Unde nu ’să ochii înţeleptului,
Este mâna nebunului.
. Se plânge d’o întâmplare
Şi a dată preste mai mare.
. Interesulă
Portă fesulă.
. Ilă întinde ca pe o opincă scurtă.
 82 întinde — Inveţă.

. N u te. întinde, că te rupi.

. . N u te întinde pană unde nu ’ţî ajunge învë-
litórea.
. M ai bine te întôrce, decâtü să retăcescî.
. N ’aî să te ’întorcî din pricina luî.
. Când îţi întră paraua în mână, legă-o cu dece
noduri.
/ . Cine întră în cuşcă, trebuie să cânte cocoşesce.
T lä a i bine se întrebi de doue ori, decâtü se
greşescî odată.
. Intră şi în gaură de şerpe.
. Mie nici nu’mî întră în pungă, nici nu’mî ese.
. L a întratü lesne pâşi,
D ar -nu seiü cum va eşi.
. Cine întrebă, nu greşesce.
. Maî miilţî întrébâ de mama, decâtü de tata.
. Unii numai te întrebă
Ş’aiţiî cască guri de giabă.
. D upă întristare vine bucuria.
. Ce se nasce în Întunerecu, cresce la lumină.
. Cine ce ’nveţă,
Mórtea ’lü desveţă.
. Cine înveţă la tinereţe,
Se odihnesce la bătrâneţe.
 Inve'ţă — Isprăvite. 83
. Cine orî-ce ’nveţă
Nu uită ’n viaţă.
- Totü învăţămu, câtă trăimu,
Şi neînvăţaţî murimű.
. Care vrea a fi sieşi învăţătorii,
Are unu prostu. scolarfi.
. E învăţată cu greutatea jugului.
. L a orî-ce învăţătură
N u grăbi peste măsură.
. Ce înveţi la tinereţe
Aceea sciî la bătrâneţe.
. Totü înveţulu are şi desveţu.
. Cu învăţulu altuia şi cu përulü seu.
. înveţulu
I1Ü desbracă băţulu.
. înveţulu din fire
N ’are lecuire.
. Bună învoială
Rea tocmelă.
. Maî bine o învoială strâmbă,
Decâtü o judecată dreptăj
Căci dreptulű umblă totü-dé-una cu capulü
spartű.
. M ’a înzăbălatu muierea
Şi mă jocă cum i e vrerea.
.Vorbesce pe isprăvite
La ’nşiră-te mărgărite.
84 Încurcă — Jocă.

1 P acă ’şî încurcă iţele,

^ minţiie-
. Cine se iubesce,
Curênd ostenesce.
. Ilu iubesce ca ghiaţa în senii.
. O iubesce ca sarea ’n ochi.
. Cei ce se iubescă,
î Adeseori se ’ntâlnescă.
mojicesca
E ca gluma cânescă.
• D e iubitü ce ne iubimü,
T otă la annlű ne ’ntâlnimă.
. N u fii iute ca piperulű în totă vremea.
. Iuţela la mânia
E unu începută de nebunia.
. Cine se iuţesce la mânia
Pentru orî-ce fie
E dobitocie.
. Ce mai jafă în ciuperci ! '
. Jidanulă cu negră barbă
Duce pe dracu la iérba.
.'Totă jigania ’şî are lupulă eî.
. Ilă jocă cu viclenie
In ciură fără văcălie.
. O faci de jocă înainte ’ţî pe taleră.
 Jocü — Judecătoriuluî. 85
. Jocü de frică
Pe nimica.
. Cine întră în jocü, caută se jóce.
. Nu te juca cu tichia chelului.
. Lesne a judeca pe altulă.
\ Cu judecata,
(N u cu lopata.
. Judecata e ca o trăsură cu doue oişti, când
înainte, când înapoi o poţi mâna.
. Judecata e în capulă omului.
. Judecata e ologă,
Când lipsesce ti capă o dogă.
. O judecată trasă de peru.
. Judecătoriile sûntü ca crângulă de mărăcini,
unde oile alârgă de frica lupiloră, şi unde
nu potü eşi fără a li se smulge lâna de pe
spinare.
. Judecătorulă când îţi e potrivnică, cu cine o
să te judeci.
. Judecătorulă e ca osia de cară, cum o ungi
nu mai scârţâie.
. Judecătorulă e ca şerpele, nici odată nu umblă
dreptă.
. Prieteşugulă judecătoriuluî e pe genunchi ca
ală turcului.
86 Judecăţii — Laculü.

. Cine plânge înaintea judecăţii, îşi perde lă-

crămile.
. O să më judecű pănă în pânzele albe.
. Alăuta diee din strună :
Orî-ce frumuşică jună!
Ia r tóba <jice : lasă, lasă
Ca s’o vedemă şi miresă !
.Ju n e mincinosű, bëtrânü hoţii.
.Junele ne ’nsuratű
E ca unü împëratu.
. Juni cartofori
Bëtrânï cerşitorî.

Ii.
(Nru. 1184—1431).

. îşi pune lăcatu la gură.

. Lăcomia
S tric ă omenia.
Lacomii süntű de unde n’are mërulü cóje şi
cireşa sîmbure.
Lacomă la bogăţie si săracă la minte.
. Lacomulű de puţină nu se mulţămesce.
.Lacomului câtă să i dai, nu (lice ba!
. Lacă să fie, brósce s’adună.
. Când seca laculă, se vede pescele.
 Lae — Latre. 87
. Elu nu scie ce e lae
Nicï ce e bălae.
I Iî tunde lâna cu pele cu totű.
iV a să ia şi lâna şi pelea.
I Lânosă, şi lăptosă, si grasă,
; Să vie şi de vreme acasă.
.A poftită şi élű la lapte de bou.
. Ç i că e laptele negru, decâtă să strigi cu
judecata nu cu lopata.
' T 11 n ' “ ” a opărită,
covăsită.
. Laptele pănă nu ’lă baţi,
Smântână nu poţi să scoţi.
• S’a versată laptele în păsatulă nostru.
-. Acum e la largulă lui şi la strâmtulă meă.
VLasă ’ţî, lele, lucru
Şi caută ’ţî nălucu.
1. Pe care nu ’lă laşi să moră, nu te lasă să
v. traiescî.
. Dacă te laşi môle,
Te bagă ’n fóle.
, De te latră vre ună câne,
Astupă î gura cu pâne.
.L asă să latre ca căţelele la lună.
. Lasă să latre ’n spatele mele,
Ca căţelele sera la stele.
88 Laudă — Leica.

. Cine să laudă singurii, să ocărăsce pe sine.

. Lauda de sine pute
Ca vinulû rëü din bute.
. Lauda proprie tare pute.
. L ’a laudatü de ï a pusă corne.
. L ’a laudatü
De l’a procopsită.
.L a përulü laudatü nu merge cu saculü.
. Cu lăuta şi cu toba
Aduseiü în casă glóba. •
|. Cu lăutari şi cu mesă
Í Aduci pe dracu ’n casă.
ï. Léculü fie ori nu fie,
\C olaculü babiï së sçie.
. P a r c a i s’a täiatü léfa.
. Fie-care se légâ unde ’lü. dóré.
■,,Legă şi elü din teiü, curmeiü.
. L ’a legatü ca pe unü dobitocü la gardű.
. Sărăcuţa legea !
Plătesce cu pelea.
. Să ï legi intr’ünü teiü şi să ï dai pe
.M ai bine legumă puţină
Şi dragoste multă.
Suge, leică,
Să’ţi faci scurteică.
 Lele — Leneşulit. 89
.Lovesce-më, lele, în spate c’unü bulgării de
iască.
.Lelea jocă, dănţuiesce,
Iar bărbatu î pătimesce.
. Lelea jocă pană ’n nópte,
Iar bärbatulü e pe morte.
î
I . Dintr’unü lemnü faci şi cruce şi lopata.
. Totă lelea ’şî are băcăulu ei.
ţ
i. Din orî-ce lemnu îţî place,
i Fluieru nu së póte face,
. F ă omű dintr’unü lemnü de teiű,
Şi ’lü boteză Mateiü.
. Pe lângă lemnulű uscatű arde şi celü verde.
. Cine ’n lene se târăsce,
Dumnezeu îlü părăsesce.
. De lene şi de urîtu
Tocma sub patü s’a vîrîtü.
!. Lenea e coconă mare,
i Care n’are de mâncare.
. Lenea e începutulu reutăţiloru.
. Lenea face pe bogatulü a i se urî,
Şi pe säraculü în nevoe a se tîrî.
■•întrebă pe leneşulfi să te înveţe minte.
. Lenea e înoeputulu sărăciei.
. Leneşulu are gura ’mpedecată,
Dar taina o spune ’ndată.
Hinţescu, proverbele Romanilorű. 7
90 Leneşulu — l/imiuţia.
.Leneşului ca o pétrâ aruncată în tină zace.
. Leneşulu fuge de danţii,
Ca şi cânele de lanţu.
. Leneşulu multă alergă şi scumpulü multă perde.
.I n casa leneşului totă-de-una e serbătore.
. Leóica numai ună puiă face.
. Când leulă e mortă, iepurii i sară pe spinare.
. De multe ori limba taie ma! multă decâtă sabia.
. Cine ’şi păzesce limba, îşi păzesce capulă.
.L im ba e mai dulce, şi limba e ma! amară.
. Limba îndulcesce,
Limba amăresce.
. Limba lungă
U şoră se scurtă.
. Limba n’are őse
Şi sfărâmă őse.
. Limba taie ca fórfecile.
• Limba taie ma! reă ca sabia.
• Limba vaci! este lungă,
D ar la codă ’şî totă nu póte s’ajungă.
• Din limb! străine se înveţi, si în limba ta se
scrii, ca ncmulă teă să ţi’lă luminez!.
. Cine are limbuţia
E maî rea decâtă beţia.
 iÂmbutulü — Lopata. 9*

. Limbutulü n’are cine să ’lă asculte

Şi élű spune, îndrugă multe.
.A pă limpede pană nu vei vedé,
Cea turbure n’o lăpeda.
. Linge unde a scuipatű.
. Cu lingura ’ţî dă dulceţă, şi cu coda ’ţî scote
ochii.
. Cu totă a lui gemetură
Duce lingura la gură.
. Dacă vreai să trăiescî liniştită, să nu veţlî, să
n’auçlï, să taci.
. A linsă pănă a pusű
Yasulű cu fundu ’n süsü.
. S’a lipită de mine
Ca scaiulă de câne.
. Iî lipsesce o dogă.
. In locă să ’lă scoţă din undă,
In vultóre îlă afundă.
. Loză ’mbăierată,
Vită încălţată.
. Nu da nimenuî locă,
Să te blăsteme cu focă.
\ . Süntű logofetă, să te ’nveţă,
'» Cu cuţitu să scrii pe beţă.
; Lopata grămădesce
Şi sapa rîsipesce.
-J*
92 L ovi — Lucru .

. Se lovi : ca nuca ’n părete,

ca mirésa la moră
şi ca musca în lapte.
. S’o lovi, nu s’o lovi, na ţî o frântă că ţî am
dres’o.
. S ’o lovi,
N u s’o lovi,
Iacă, elii bieţii ţî o vorbi.
.U nde o lovişi şi unde crêpa.
. Delà celü ce e cu milă,
N ’aï ce lua nicï de silă.
.L uaşî din secure toporaşu.
. S’a luatü cu amêndouë manile de perii.
. Toţii ce lucesce nu e aurii.
jL Când escî în luciulü mării şi tună,
i Anevoe o să scapî de furtună.
.O are nu lucră, să nu mănânce.
. Cine lucrézâ şi tace,
E lu mai multă trebă face.
. Cum ţî e lucru
Aşa şi meritu.
.D u p ă lucru e bunii repausulu.
.L a ş i vre-unu lucru pe mâne,
Ilü vedí că aşa rëmâne.
.L ucru bunii nu se face curênd.
 Lucru — Lumea. 93

.N u face nicï unü lucru, după care să fu

datoră, a ’ţî cere iertăciune.
. Orî-ce lucru, când e maî puţinu, se pare mai
cu gustă.
.A rdică lucrulă în susă,
Care nu e de elă pusă.
. Cine vorbesce
Lucrulă nu î sporesce..
.L a începută orî-ce lucru este greă.
.L a să ’ţî lucrulă
Şi ’ţî ia muculă.
• Lucrulă bună anevoe se dobîndesce.
. Lucrulă bună, care ’ţî place,
N u ’ntréba în câtă timpă se face.
. Lucrulă de astăţlî nu ’lă lăsa pentru mâne.
.L ucrulă de seră nu ’lă lăsa pentru dimineţă.
.L ucrulă dracului în casa pepiL- X ou v-c*,
.L ucrulă la timpă dăruită
Preţuiesce îndoită.
. Lucrulă străină nu ţine caldă.
. Ţreî lulele
In doue zambile.
• Câte ’n lume
Şi ’n sőre.
.S ă ne luămă după lume.
. Aşa e lumea asta.
94 Lumea — Luminarea.

. C âtă o vrea lumea să ’ţî strige,

T u să nu fu cum îţi dice.
. Ce avemă cu lumea ?
Lumea ca lumea,
Şi noi ca noi.
. Lumea pere şi vecina se dă în legănă.
• Lumea prin târgă o vorbesce,
Şi elă taină o gândesce.
, Lumea să te laude,
Cânii lasă să te latre.
• N u o să ’ndrepteză eu lumea cu umerulă.
. P ar’că totă lumea i e datore.
. Totă lumea bea vinulă, dar nu ’şî bea mintea.
. Totă lumea este şcolă.
. D ă din mâni dacă vreai să eşî la lumină.
. Lumina remâne lumină,
Deşi orbulu n’o întâmpină.
. Ori la unu, ori la trei, totă o luminare arde.
• Arde luminarea nostră,
Pentru socotéla vostră.
. E dreptă ca luminarea.
• Luminarea luminézâ casa, numai pe sine nu
se luminézâ.
. Luminarea s’aprinde pentru cei ce vedă, nu
pentru cei orbi.
 Lună — Lupulű. 95
. Este lună vechie,
N ’aude d’o urechie ;
Când este luna nouă,
N ’aude de amêndouë.
. Luna mi s’a mâniată, sőréié së ’mï trăiască.
.N u ’şx cunósce lungulu nasului.
. Cine stă pe doue luntri, cade în apă.
. Vino, lupe, de me mănâncă de a gata.
. Lupii se certă pe unde vină,
'Pentru dobitocă străină.
. Lupii totä-dö-una se bucură
In timpă de furtună.
. Când vorbescî de lupă, lupulă este la uşe.
. Fie ş’ună lupă mâncată de o óié !
. Lupă în pele de óié.
. Lupulă are céfâ grasă,
Că ’şî gătesce singură mesă.
. Lupulă e cu numele şi vulpea cu draculă.
.L upulă împrejurulă luî nu strică.
.L upulă îşi lapedă perulă, dar năravulă nu.
. Lupulă mănâncă şi din oile numërate.
. Lupulă, pe unde a mâncată asinulă,
Totă dă rotă
Câte odată.
 96 Lupulű — Măgarii.

.L upulű slugă de ar mâna,

Élű de férne ar leşina.
‘ .Lupulű te pîrăsce, şi totü lupulü te judecă.
. Nici lupulű flămândă, nici óia cu doî m iel
. Şede ca lupulű în răspântie.
. Umblă să sparie lupulu cu pelea oii.
. Vai, când ajunge lupulü ciobanü la oï.
. Din gura lupului anevoe scoţi íntregű.
. Lupului de î ar fi frică de ploie, ar purta ipângea.
. Lupului i e necasű încă,
Chiar şi singură când mănâncă.
I . Urma lupului de urma cânelui puţină se osebesce.
' Ca lutulű în mâna olariuluî, ce vrea face din élű.

M. ’
(Nru. 1432— 1759).

. E destulă o măciucă la unű cară de óle.

. Când jocă măgarii ’mpreună,
Se strică vremea cea bună.
. Ajunge din cală,
Măgară.
.Ajunge din cală, măgară
Şi catâră din armăsarii.
.Fié-care măgară cu povara lui. j
 Măgară — Mälaiü. 97

. Pe măgară la nuntă când îlă poftesce,

Acolo ori lemne, orî apă lipsesce.
. Pe măgarii câtü să ’lă împodobescî,
Armăsarii totü nu poţi să ’lă numescî.
. Să nu rîdî de măgară cumva,
Că póte ’lă încaleci cândva.
. Cine ’ncalecă măgarulă,
Să î sufere şi năravulă.
. Cineva, când locuiesce,
Cu măgarulă celă trândavă
Orî peră de elă së lipesce,
Orî că ver-ună altă năravă.
. Măgarulă cară
Pentru alţii povară.
. Măgarulă se vinde totă în orbulă armăsariloră.
. Şi măgarulă câte odată
Binişoră şi elă se portă.
. Şi măgarulă e bătrână, dar îlă încalecă copii.
. Măgura cea gurguiată
N ’o dobóra vêntu vr’odată;
Dar şoreciî o scobescă
Pe de-desuptă, ş’o găurescă.
. Când mălaiă are,
Sare n’are;
Când sare are,
Mălaiă n’are.
98 Matura — Mănâncă.

.M aliira din grâü,

S’alege la rîû.
• A dată cu mâna ’n foeü.
. A datü cu mâna prin copae.
. A datü mâna eu mórtea.
. Ce face mâna drépta să nu scie mâna stângă.
. Ce e ’n mână,
N u ï minciună.
. Cine dă cu o mână, ia cu amêndouë.
. Cine e cu mâna lungă,
Perde şi ce are ’n pungă.
. Cu o mână dai,
Şi cu alta iaî.
. D ă cu o mână,
Ca să ia cu doue.
. Iaî c’o mână
Şi dai cu alta.
. Iî tremură mâna de milostenie.
. In mână pungă turcescă,
Şi ’n ea sermă nemţescă.
. Mâna, care nu o poţî muşca, sărută-o.
. O mână spală pe alta şi amêndouë obrazul ü.
.0 “sesce câte o mână
scuture de ţerînă.
. Câte sboră pe süsü încă,
v / d c U U 1 d j J v o U O U

Tóté ’ţî paru că se mănâncă.

 Mănâncă — Mâncare. 99
• Cine mănâncă semenţa de ină, îşi mănâncă
cămaşa.
. IÏ pare că, câte sboră, së mănâncă.
. Ùu mănâncă într’o parte şi se scarpină în alta.
• îşi mănâncă de sub tălpi.
. Mănâncă giorginele
Şi îngână olivele.
. Mănâncă pănă dă din elu.
. Mănâncă sânţi
Şi scuipă draci.
. N u scie unde ’lă mănâncă
Şi diçe: scarpină încă.
. Unii mănâncă
Şi alţii dumică.
. Dacă n’aî să mănânci,
Muncescî de carii pe brânci.
. Decâtă să mănâncă mămăligă cu untă
Şi să me uită în pămentă,
Mai bine pane cu sare
Şi să me uită la ea ca la sóre.
. Mai bine ar to tă mânca,
Decâtă ceva ar lucra.
• L a mâncare lupă,
D ar la lucru codaciă (vulpe).
- La mâncare leu
Şi la lucru bou.
100 AËtncarea — Mâniei.

. Mâncarea de dimineţă e ca însurătorea de tinără

. Mâncarea de diminâţă
Lasă-o pentru seră.
. Mai bine doue mâncări decâtă o bătae.
. Când mâncată,
Când nemâncată.
. E mâncată ca alba de hamă.
.M ândra bea şi chiuiesce,
M ândrulă tace şi plătesce.
. Ca păunulă se mândresce,
Şi totă cu laude trăiesce.
. C a mâne o să ’mî mănânci coliva.
. Când se caută mâne,
N ’are cu ce să ’şî ia pâne.
. Bună e mâneca lungă,
D ar pânţla nu va s’ajungă.
. Care mânecă,
N u întunecă.
. Te mângâie cu ghimpi.
.M ângâierea săracului e mórtea.
. Care dă din mâni, nu se înnecă.
.D ă din mâni, dacă vreai să eşî la limană.
. Tună şi fulgeră de mânie.
.F inea mâniei
E începutulă căinţiî.
 Mâni — Martie.

. Multe mâm făcu sarcina mai uşoră.

. A dată cu manile ’n focă,
E grosu de cefă, are de roşu.
. flecâtu sä dai cu manile
Şi să alergi cu piciórele,
Mai bine să te uiţi cu ochii la marfă.
. I î tremură mânile de multă ce a datu de
mană.
. Arborele mare
Cade tare.
.încercă marea cu degetulă.
. Marea e plină de talazuri
Şi lumea cu feliurî de necasurî.
• Marfa gată
Bani ascéptâ.
. Unde e marfă,
E şi daună.
. Mărgăritară atârnată de gâtulă porcului.
. Mărgăritarulă stă în fundulă măreî
Şi mortăcina plutesce pe d’asupra apei.
. Nici mărgea neînşirată,
Nici fată nemăritată.
.N u te mesura cu cei mari.
. Măritişulă te légâ de mâm şi de piciére.
. Unde nu ’sű mártani, şoreciî jocă.
.M artie din postă nu lipsesce.
102. Mârţogî — Mere.

. ţ)ece mârţegî potă duce pe unű armăsară.

. Mâţa blândă sgărie rëu.
. Nete<jesce mâţa, de voiesci să ’ţî ridice coda.
. Iţi chioräiescü maţele de főmé.
. Maţele în omű se cértâ, dar omti cu omű !
. P ar’că ï a dată cineva mătrăgună.
. Măture fie-care la uşa sa.
. Mătura nouă mătură frumosu.
.M ătura vechiă ajunge la grajdű.
. La-më, mamă, ti pë mine, că adî ete tâmbătă. *)
. Care va meijă, să spargă nuca.
. Delà cinci pânî meţlulă, şi delà nouë colaci cója.
. Dacă risipescî meiulö, anevoe ’lă aduni.
.Melcii îî frigă pe cărbuni
Şi eî caută ca nebuni.
. Se strînge ca melculă în cója lui.
. Melulü blândă suge la douë oî.
.M elulă, după ce e slabă, are şi codă lată.
.I i cere şi lui inima mere acri.
. Trénca, flénca, mere acri.
. Tronc, Marico, mere acri.

*) In locü de: la-më, mamă, şi pe mine că adî

este sâmbătă.
 Merele — Meseria. 103

.M erele frumóse,
Adesea ’sű vermenóse.
• Merele putrede strică pe cele bune, fără ca
yre-odată cele bune să potă drege pe cele
stricate.
. N ’are naşii să mergă la poliţie.
. Merge mal múltú în trei <jile decâtü într’una.
. Câţi mergü în târgu, toţi nu cumpără.
. Câţi mergă mai desű să se veţlă,
Cinstea li se ’mpuţineză.
. I a mersü dreptü la inimă.
. Ajungi la mesa altuia, nu mănânci după cum
ţî e gustulu.
.E lu are ce pune pe mésa.
. Poftimű la mesă,
Cu ce ţî aï adusű d’acasă.
. Totü élű la mésa altuia
Şi la mésa lui nimenea.
. Meseria are bună;
Insa ea nu schimbă firea,
Nici stârpesce nărăvirea.
. Orî-ce felű de meseriă
N u e reu omulă să scie.
• Dintr’o meseriă câtă de mică.
Dacă nu curge, totü pică.
• O meseriă
Plătesee câtă o moşiă.
104 Meßerii — Miere.

. Celui cu meserii multe,

Casa î este fără curte.
.Meşterulu strică
Şi drege de frică.
. Am meşteşugii să îmtlân^escu pe draculu.
. Nici unu meşteşugii nu e rëii, ci ómenü sûntü rëï.
.N u e meşteşugii a găti mâncare;
Ci e meşteşugii a o potrivi din sare.
. Meşteşuguliî la omu,
E brăţară de aură.
. Meşteşugulu vreme cere,
N u se ’nveţă din vedere.
. N u mesura pe alţn cu palma ta.
. Mesură de multe ori şi croiesce odată.
. Cu ce mesură mesurî, cu aceea ţi se măsură.
.U nde a mersă mia,
Mergă şi suta.
,E mică şi a dracului,
Sare ’n capulü bărbatului.
. Cu unu lucru micii,
Totü nimicű.
. Micii la stătu,
Mare la sfatu.
. A băga mâna în miere şi a nu ’ţî linge de-
getulű, nu se póte.
P
Miere — Milă. 105

i A mâncată asta véra pré multă miere,

ta are la inimă durere.
. Când ară face tóté muşcele miere, ar fi şi sub
coda calului.
. Cine ’şî bagă mâna în miere, îşi linge degetele.
. Cine va mânca miere,
Elă o să verse şi fiere.
. Cu o lingură de miere prinţii mai multe muşce,
ca cu o bute de oţetă.
. ţ)icendă numai miere, gura se face dulce.
• Nici n’am mâncată miere,
Nici la inimă am durere.
• Numai miere ţlicendu, gura nu se îndulceşce.
• Ori să fii cu miere ’n gură, ori cu mâna ’n
buzunară.
. Mierea e mórtea muşceloră.
• Mierea ’n gură e plăcere,
Dar la inimă durere.
• Miile şi sutele,
Mărită slutele.
/ . Milă mi e de tine, dar de mine mi se rupe
[ inima. '
• Milă
De silă,
Şi doră
De zoră,
Nu se póte.
Hinţescu, proverbele Romanilorű. 8
106 Mincinosű — Minciuna.

. Cine se ’nveţă mincinosű, când spune adevërulû,

se bolnăvesce.
.Mincinosului, când adeverii vorbesce,
Vorba nu i se sânţesce.
.Mincinosű pe mincinosű nu póte înşela.
. Mincinosulú cu d’asila
Face musca cátű cămila ;
Purecele când îî place
Cátű unü elefantű îlû face.
. Mincinosulű face çliua nópte şi noptea <ji.
. Mincinosulű încoroneză ţânţaruki,
Şi’lfi măresce cátű magarulű.
. Pentr’ unü şorece se ínóda,
Şi jură că şorecii n’aű codă.
. Care spune minciună,
E ca omulű ce fură. t
.C u minciuna ori prân^esci, ori cinezi;
P e amêndouë nu le închielbezî.
. C u o minciună boierescă
Treci în ţera unguréscâ.
.I lű au<jí numai,
Hodoroncű, minciuna ’ndată,
Chiar ca o masă stricată.
• Minciuna o are ca în palmă.
.M inciuna are locű şi ea pe unde se trece.
. Minciuna are piciére scurte.
 Minciuna — Minte. 107

. Minciuna a umblaţii câtü a umblată,

Pănă i s’a înfundatü.
. Minciuna ca glonţulii în apă se afundă,
Şi îndată ca frunza ese în undă.
. Minciună câtü Colţea*) de mare.
. Minciună câtü tóté filele de mare.
.M i se pare, o fi, şi vomü vedé,
Sûntü tóté surori cu minciuna.
. Minciuna sparge şi case de petră.
. Minciuna une-ori sparge case de petră, dar
alte-orî preţuiesce mai multü, ca unü adevërü
nepusü la loculü lui.
. O minciună bine ticluită plătesce mai multü,
decâtü unü adevërü.
. Şi minciuna este vorbă, dar vremea descopere
adevërulü.
. Cine portă plosca cu minciunile, nu o duce
multü.
. Fâ-më, mamă, şi pe mine
Să më facü frumosü ca tine.
• Vaï de mine, de urîtü,
Sûntü sätulü pănă’n gätü.
• Are minte în titvă.
• Ce folosü să aibî minte şi bani să n’aibi.

*) Turnü înaltü în Bucurescl.

8*
108 Minte — Mirôm.

. Çine are minte ’ntregă,

In cérta altoră nu së bagă.
. Minte am
Şi bani n’am.
. Minte de bătrână, putere de tinerii şi îndrăsnelă
de nebunu la rësboiu se cere.
. N uî destulă că î cu minte nerodă,
A luată şi purcéua de codă.
.U nde este minte multă
E ste şi nebuniă multă.
. Cine ’şî pune mintea cu nebunulă, e mai nebunu.
. Mintea de ar cresce pe tóté cărările, o ar pasce
şi măgarii.
. Mintea lui nu plătesce o eépa degerată.
.N u ’ţî mai pune mintea cu nebunulu.
. O să ’ţî vie mintea, mamă,
Când mï o eresçe peru în palmă.
. Cine a minţită odată, nu se mai crede nici
când spune adeverulă.
. Cine a minţită odată,
Şî a mâncată credinţa totă.
'f
.C e aduce minutulă,
N ’aduce anulă.
. Pănă s’o găti mirésa,
Ochii gineruluî oră se esă.
. Totă vasulă mirosă a ce cuprinde.
 Mirosă — Mojică. 109

.M ie ’mî mirosă a flore,

D ară altuia a putóre.
. Potrivesce mirosulâ trandafirului,
Cu putórea porcului.
. Më mirii ce parte
Aï avutu, bărbate,
Că toţi s’aă ínnecatű,
Şi tu aï scăpată.
. Cine mişcă
Totă maî pişcă;
Cine şâde
Coda î cade.
. Strînge mişină de cu vreme.
. Ce scie mocanulă,
Ce e şofranulă.
.C e scie mocanulă
Ce e şofranulă;
Când îlă vede pe tarabă,
Socotesce că e otravă.
. Dac’a fostă mojică ăntâiă,
E şi păn’ la căpătâiă.
. Ce ’mî este mojieulă,
Ce ’mî este caliculă?
Unulă ş’ altulă e obraznică
Şi în <ji de prasnică.
• Mojieulă după ce se cunósce ?
Dupa vorbă.
. Mojieulă e totă mojică, chiar şi în <jiua de Paşcî.
'110 Mojiculü — Mórtea.

. Mojiculă bogată e ca cânele lăţosă, care numai

lui îşi ţine de caldă.
• Pe mojică îlu cunoscî după ochi
Ca pe măgară după urecnî.
.A junge delà moră la râsniţă.
. N u l’aï lăsată să moră, şi acum nu te lasă să
trăiescî.
. S’a isprăvită de moră !
• Unulă trage să moră
Ş’altulă jocă, se ’nsoră.
. Mai bine să mori de íóme, decâtă să iaî pânea
săracului.
. Tu mori după mine,
Şi eă n’am habară de tine.
.Vorbesce cu mormăitură,
P a r’ că are mămăligă ’n gură.
.D u p ă morte şi cală de ginere.
.N ici o morte fără bănuială.
. Morte fără bănuială
Şi nuntă fără căială,
(Nu se póte.)
. Mórte fără plânsă
Şi nuntă fără rîsă,
(Nu se póte.)
. Dómne, ia ’mî mórtea şi filele bărbatului meă.
 Mórtea — Mucosu. 111

.M órtea nu vine când o chiemï;

Ci te ia când nu te temï.
.M órtea pisiciloră,
Bucuria şoreciloru.
.E şiţî, morţi, să întrămă noi,
C ă e vremea de apoi.
. Asceptă ca moHuîu colaculu.
'. Când geme mortulu şi draculă móré de necasă.
.E u leşină, morii pentru tine,
Şi tu habară n’aî de mine. *
.I ş î găsesce moşă
Să ’lă moşescă.
.U nde sûntu moşe mai multe,
Remâne bietulű băiatu
Cu buriculü netăiatu.
i Vinde moşiă,
cumpără saniă.__
. Laşa 'bUsâ ’Îü moşescu eu.
• De ar muri moşulu să î apucit toiagul ii,
Şi de ar muri tata, ca să î iaü bricégulű.
v. Şi moşului îî plăcu tóté,
£)ar să le rodă nu póte.
.Amêndouë vă lingeţi mucii.
- Când vei vorbi de mucosu,
Nici tu sa fiu urdurosu;
Că nu e mai urîtu,
Când cineva face pe frumosü,
Că e ponivpsü
Şi pe celu urîtu
Că e aurită.
112 Muiere — Muierea.

. A fostű la muiere odată,

Ş ’a venită cu rochia spartă.
. Caută muiere să ’ţî placă ţie, iar nu altora. -
. Dintele minţii la muiere tocma după morte ese.
. Ori unde vede muiere,
P ar’că ’lü lipesce cu miere.
. Când muierea e mută şi bărbatulă surdű, e
viaţa cea mai bună între amêndoï.
. Ceea <Â săvârşesce muierea,
N u póte săvârşi nimenea.
.M uierea a îmbătrânită pe dracu.
.M uierea are noue guri şi multe cere.
.M uierea este vasú slabű;
D e nimicü se necăjesce
Şi cu nimică se îmblânzesc©.•
• Muierea înţeleptă o bate cineva şi i e ruşine
să plângă, iar muierea rea numai dintr’o
vorbă ardică mahalaua ’n capă.
. Muierea limbută la bărbatu tăcută, ca tóca la
biserică.
. Muierea necercată
E ca móra neferecată,
N u macină bine.
• M uierea: pôle lungi, minte scurtă.
. Muierea rea singură ’şi dă palme şi ’şî bate
capulu de păreţi.
 Muieri — Múltú. 113

. Doué muieri într’ unü locü

Nu trăiescă, se certă de focü.
. Doue muieri şi o gâscă facü târgulü cucului.
. Pe muieri le cunoscî din rochi,
Şi pe hoţi după ochi.
. N ’a sciută ca să mulţămescă lui Dumnedeű.
• Nu sünt în stare să ’ţî mulţămescă.
. Mulţămimă lui Dumnezeu
Şi de bine, şi de reă.
. Care începe multe,
Finesce puţine.
. Cei mici voră multe,
Cum şi de tóté.
. Cine îmbrăţiseză multe, puţine adună.
. Decâtă multe
Şi totă rele,
Mai bine una
Şi bună.
. De multe ’n lume am dată
Şi totu nu m’am învăţată.
. Ce e pré multă, nu e sănătosă.
. Cine mănâncă multă, mănâncă mai de puţine ori.
.D e pré multă ce me iubesce,
Ca cocoşul^, me chiorăsce.
. E multă delà mână păn’ la gură ; dar de aşii
pană mâne.
IM Muma — Muntele.

.C e a facutü muma şi tata

O să facă fiulü şi fata.
. Lucreză pe multü pe puţinii.
. Copilului, pănă nu plânge, muma nu î dă ţîţă.
, L a uniî mumă,
1 Şi la alţii ciumă.
, Muma celuï omorîtü dorme. iar ucisra
w .şulu
priveghiază.
.U ită-te la mumă sa
Şi cunósce pe fiă sa.
.U nde lovesce muma, cresce carnea.
. Arvunesce din vreme fericita muncă.
. Munca când ţî o cauţi bine,
Şi Dumnezeii e cu tine.
. Munca e blagoslovită,
Când te ţiî de ea, aï pită.
. Munca e combra. •
.M ergi, muncesce ca să aï
Şi la unii săracii să dai*
. Să muncesce, s’amărăsce,
Şi nimica nu î sporesce.
. Are ochî, mânî şi piciére,
P été munci cu sudóre.
.M unte cu munte nu se ’ntâlnesdfe,
D ar omü cu omii se ’ntâlnesce.
. S’a scremuţii muntele şi a născuţii unu şorece.
 Mură — Musca. 115
• î i vine
}iiură
In gură.
. Murătură din mură nu se face.
. A ’nţărcată murgana.
• Ascéptâ, murgule, păn’ eï pasce iérba.
. Trăiesce, murgule, la Paşcî,
1erbă verde să paşcî.
. N ’a zăcută de giabă,
Deşi nu muri în grabă.
. Nici n’am la ce muri,
Nici la ce trăi.
. Şi de oiă muri, n’o să dea cu tunulă dupa mine.
• Cine să ia după muscă, ajunge la bălegaru.
. Cine se scie cu musca pe căciulă, se aperă.
.E ste cu musca pe căciulă.
«Musca pentru puţină dulceţă,
Isi repune a sa viaţă.
. Musca trece preste flori şi se pune pe alte celea.
• Pentr’o muscă îşi dă palme.
. Totă musca nu face miere.
• Vei, nu vei, elă cu d’asila
Face musca câtă cămila;
Purecile când îi place, >
Câtă unu elefantă îlă face.
 116 Musçe — Nădejdea.

. Se uită la ceilalţi ca la nişce muşce.

• . Mai multe muşce cadă în miere decâtă în oţetă.
. Pe câţi nu î póte muşca, îi latră.
. După ce e mută,
Apoi e şi slută.
. N u e de mutra lui.
. Curgă muşterii, bolta geme,
Uniï târijiă, ş’ alţii de vreme.
. Să te duci, unde a dusă mutulă épa,
Şi ţiganulă
Cârlanulu.

N.
(Nru. 1726— 1870.)

î bine odată, na!

câtă totă, stăî, că ţi oi da!
Pănă cănd escî năcovală,
Rabdă, sufere lovelă ;
Iar câtă escî ciocană, lovesce, fii tată celoră
buni,
Şi biciă celoră rëï.
Nadă nu face ’n prieteşugă,
" bună numai la plugă.
■Tragi nădejde ca spânulu de barbă.
. C u nădejdea omulă nu more.
.I n nădejdea tatii, remâne mama stérpá.
 Nădejdea — Nărăve’scă. 117

„ în nădejdea tatii, móré mama.

• în nădejdea slugii,
Dai de fiindulü pungii.
„Pune ’ţi nădejdea în Domnulu,
Decâtü s’atârni de totű omulü.
. Cine trăiesce nădejduindu-se,
Móré căindu-se.
. N ’are pe elu nădragi,
Şi ’şi cumperă desagi.
. Ori câţi cu nădragi,
Toţi îi sûntü ei dragi.
„Pe câţi îi ve<ji cu nădragi,
Toţi îţi sûntü frumoşi şi dragi.
„ Când n’ai, cămila de unu banü e scumpă.
„ Dacă n’ai,
Din umeri dai.
. Fie ca o naibă,
Numai bani să aibă.
lS e n’ajungu luna
Cu mâna,
j Şi sórele

„îşi face nălucă ca calulü.

„ Se n’arnu parte,
De óle sparte.
„D ă i să nu se nărăvescă,
N u ’lü lăsa să se sânţ0scă.
 18 Nărav u — Nebunit.

. Năravu ’nrădăcinată,
N u póte fi vindecată.
NSrSvuîü diu fire,
N ’are lecuire.
• Năravurile din fire ca negreţa la corbü.
. Când n'are cu ce săraculă,
Răbdarea îï este léculű.
. Daqă î daî multă nasű, ţi se urcă în capă.
. N u î ajunge naşă că n’are,
Maî e şi cu curulă mare.
. P a r’ că n’are naşă,
Să ne dea obrază.
. Asta nu e de nasulă teu.
. De nu era nasulă,
O păţia obrazulă.
. N u ’ţî băga nasulă, unde nu ’ţî ferbe óla.
. Odată vede naşulă buriculă finului.
. Când n’avemă în gură dinţi,
N ’avemă atunci în capă minţi.
. Când daî la cei neavuţî,
P e Dumneţleă împrumuţi.
.E nebună, lunatică,
Umblă ca ună zănatică.
. Din nebunia străină te înveţi minte.
. Delà nebună şi delà bétü
Adevëru î lesne de aflată.
 Nebunű — Necasulü. 11»
.D e nebunű şi de muierea rea fie-ce ínteleptű
fuge.
.N u e nebunű celű ce mănâncă şăpte pânï, ci
cela ce i le dă.
.Unű nebunű aruncă o pétrá în fântână şi çlece
\ —« — notă să o sc0J.ă..._)TO^ ^
. Cu nebunulű să nu ’ţî pul nici în clinű, nici
în mânecă.
. Nebunulű nu asudă nici la vale, nici la délű.
. Nebunulű pe mai marele sëü nu ’lű cunósce.
• Pe nebunulű nu ’lű aduci la cunoscinţă.
. Când se necăjesce, tună şi fulgeră.
. Cátű sunt de necăjită, să dai cu cuţitulo în
mine, sânge nu ese.
.I n necasű că ï a disu nerodă,
Ş’a tăiată din rădăcină codă.
.N u ţi e necasű când te isbesce unű armăsarii;
Ci când te trântesce unű măgară.
Jnű necasű abia ’lű trece,
Şi vină în loculü lui dece.
.C u necasulü se hârsesce,
Ca unulű ce cu élű trăiesce.
De multe ori necasulü îmbetă
Mai reű decâtă ori-ce băutură.
l . .iIi dă necasulü de nodű.
120 Necasuîü — Negustorii.

. Necasuîü
E delà draculü.
. Necasurile sûntü pentru omeni
Şi ómenü pentru neeasurï.
.S e hârsesce cu necasurile, şi se înveţă cu ele
ca vermele în hrénü.
. Necumpëtarea bolnăvesce corpulü.
. Celü ce întră în vorbă neehiämatü se numesce
óié cu şoriciâ.
. E mai bine a suferi nedreptaté,
Ca a face strâmbătate.
. După o nefericire vine şi altă.
. Negă,
Suie-te ’n telégâ.
.E ste golü Néga.
. O vorbi pe negândite,
Şi eşi cam pe brodite.
. Negoţulu nu va păduchi,
Ci totü d’ei bătuţi pe muchi.
. După ce e negră,
O chiamă şi Negă.
. Arapulü de n’ ar vedé pe tatalű seu şi pe
moşulu sëü negru, s’ar omorî.
.D ecâtü dracü negru, mai bine dracii albu.
.Negustorü greü ca fulgulü pe apă.
. Negustorü mare de pei de cloşcă.
 Negustorulü — Nerêspumvlü. 121

.Negustorulü fricosû nicï nu câştiga, nici nu

păgubesce.
. Negustorulü vinde cu cotulű,
Şi hoţulă îî fură cu totulű.
. Nelegiuitului i vine de hacű necredinciosulű.
• Nelegiuitului i resplătesce necredinciosulű.
. Cine se culcă nemâncată, se scolă fără vreme.
. N u sta ca unű nemernicű,
Dacă te cunosci vrednică.
. Di cu ună cuventă némű rău,
fio-âriosă ca ună herăstrăă.
Totă cam după nénm mergă tóté,
Dirţ ce este nu ’lă poţi scote.
. Nemulţămitoriului i să ia darulă.
Celă nemulţumită,
Trăiesce nefericită.
[.Mamă, di să vie nenea,
"~Ca să ’mi mai scuture lenea.
.D acă din nenorocire ai prietină nerodă, tu fii
înţeleptă.
. L a nenorociri, săraculă,
Răbdarea îi este léculű.
• N u te amesteca nepoftită în vorba altora.
• Nepoftitulă scaună n’are.
. Nerespunsulă încă e ună răspunsă.
Hinţescu, proverbele Românilorü. 9
122 Nerozia — Neteçlesce.
• Nerozia are
Cheltuială mare.
. Cine s’apucă să ’nveţe pe nerodu,
N u se osebesce de nebună.
(. Nerodulă ’ntâiă o croiesce
Şi ’n urmă se socotesce.
. P e nerodă la trebă ’lă mână,
D ar s’aibî sburătură ’n mână.
. Cu nerodulă când vorbesc!,
Bastonulă să ’ţî pregătesc!.
. Nerodulă când e întrebată,
Cine e ma! mare ’n sată?
E lă pe locă respunde: „eă“,
Că ’ntărîtă câni! mereă.
.N erodulă la orî-ce fie,
Pe locu elice că scie.
. Nerodului i se pare,
Că tóté ’n palmă le are.
.N erodulă şi cu nebunulă
Amândoi suntă fraţi ca unulă.
.Nerodului totă a lui nerozie
î i e de la părinţi moşie.
• Nerodului în mână ce i pică,
Sparge totă şi strică.
.N erodului çliï tu lui orî-ce, câtă îţi place,
Că âlă totă ce scie face.
.I n faţă te neteçlesce,
Şi ’n spate te cioplesce.
 N evésta — Nevoiaşulă. m
. Cine caută nevéstâ fără cusuru, neînsurată
remâne.
. Dacă móré nevésta, se duce jumătate lumea ;
i Dacă móré şi bărbatulă se isprăvesce lumea.
. Decâtii să ’şî păzescă cineva nevésta, mai bine
crângulă cu epuriî.
. Nevésta cu minte bună,
E bărbatului cunună.
. Nevésta nu e cârpă să o descoşî şi să o lapcdí.
. Ia ’ţî nevéstâ săracă, ca să ’ţî ţlică : fă ce sciî tű.
. Să ’ţî iaî nevéstâ de casă,
Nici urîtă, nici frumosă.
. Să ’ţî iaî nevéstâ de potriva ta.
. Nevoia ’lu face să trăiască ca viţelulii la oraşiî.
..Nevoia învétâ ne omă, şi nuéua pe copilă,
înveţă.
T%roia n’are stăpână.
Trimite pe nevoiaşă
Să ’ţî slujéscâ la cevaşî,
Dar plécâ şi după elă
Că mulţî facă în grabă altfelă.
. Nevoiaşulă e :
Slugă ologă
După dârlogă.
. Nevoiaşulă la tóté
ice că nu póte;

g ă uite,
K) tragă, nu vine,
P ’mpingă, nu merge.
9'
124 Nevoiafulű — Noroculű.
• P e nevoiaşulu şi leneşulă
C u o fonie să î legi
Şi p’amêndoï să î înnecî.
. Când veçlï pe cineva la vr’o nevoe,
N u î mai da brânci în noróe.
• De nevoe se suie cineva
Şi ’n patulű altuia.
j. D e nevoe trebuie să se ’nveţe,
■^Să mănânce şi pere pădureţe.
. Târţa, pârţa
Şi nimica.
. Lasă să ningă, să plouă,
Numai vreme rea să nu se facă.
.N u a ninsö, ca să nu degere.
. Caută nodü în papură.
. înghite la noduri câtû pumnulü,
Şi sufere ’n nasű fomulü.
. I s’aű dusű pe gâtü şi noduri.
.N óptea, când însetoşeză,
Sticle şi óle visézâ.
. Sé face nóptea $i şi ţliua nópte.
. Fă-me, mamă, cu norocű şi m’aruncă în gunoiă.
. A vrută noroculű cu mine.
. E lă ţine noroculű de perű.
• Noroculű ca sórele, când mai multă arde,
plóe ne aduce.
 Noroculü — Nuntă. 125
. Se ţine noroculü după tine,
Ca pulberea după câne.
, După norü şi plóe,
Răsare şi sőre.
/Ffum osă noră dobîndişî,
D ar se uită cam pezişu.
. Cuiulă celu nou scote pe celfi vechiă afară.
♦ Are noue suflete ca pisica.
. Ca nuca ’n părete se lipesce.
♦ Nu totă nuca are meţlă bună şi sănătoşii.
♦Bate nucile, pănă nu pică frunţla.
♦ Cui îî e frică să nu frângă nuéua, pe urmă o
să î plângă copilulă mai bine.
♦ O nuea în mână lesne se ’ncovóe ;
D ar când săntă mai multe, se frângă anevee.
♦ Adum nuele pentru spinarea ta.
♦ Decâtă să esă omului nume reă, maî bine
ochii din capă.
♦ ţ)i-î pe nume şi ’lu lasă.
♦ Tu îî cerî să ’ţî numere tóté,
Şi elă datoră te maî scote.
♦ Du’lă la nuntă, se ’ţî ţlică : şi la anulă !
♦Nicî o nuntă
Fără vorbă.
♦ O să ’ţî cară la nuntă apă cu ciurulă.
126 Obrăznicie — Ochi.

O.
(Nru. 1871—2063).
. Orî şi ce obrăznicie
Curge totű din mojicie.
. Obrazniculă are césű,
Când să ia ruşinea ’n naşă.
. Obrazniculu
Mănâncă prasniculă.
.N u ’ţî caută ’n obrază,
Şi ’ţî dă cu luléua ’n nasü.
. P ar’ că e lovită peste obrază cu leuca.
. Im î crepă obrazulă de ruşine.
. Ingroşe obrazulă.
. N u ’ţî pune obrazulă
Pentru altulă.
. Obrazulă subţire
C u multă cbeltuelă se ţine.
. Ţotă obrazulă,
Işî are necasulă.
. T u obrazulă îţî întorci,
Şi elă dosulă ca la porcî.
. S’a găsită cine să î taie din obricariţă.
. Ocasiunea face pe fură.
. Ochî avendă a fostă ca orbulă,
S’a dusă maî slujită ca corbulă.
 Ochii — Ochii. 127

. Alţii dacă şî arii scote ochii, şi noi totű nu o

să î scótemü.
. Aă făcută ochii câtă boulă, dar târşliă.
\^C in e ţî a scosă ochii? Frate meă.
• Deschide ochii ’n patru.
.1 se scurgă ochii.
. Lasă i să ’şi scoţă ochii, că ei şi oră da séma.
• N u vë scoteţi unulă altuia ochii.
. Ochii aă veşlută, ochii sa i sară.
. Ochii cari nu se vedă, se uită.
. Ochii înţeleptului vedă mai departe.
. Ochii omului săntă din mare,
Să se bucure totă la mare.
. Ochii porcului caută totă la pămentă;
Geme nebolindă şi caută neperşlendă.
. Ochii săracului
Săntă în manile bogatului.
• Ochii stăpânului îngraşă calulă;
Dar de paie
N u se ’ngraşe nici o óié.
. Ochii săntă rupţi din mare.
/ . Ochii vedă, inima cere ;
£ Dar e reă, când n’ai putere.•
• Ochii zavistnicului vedă şi cele ce nu săntă.
128 Ochit — Óla.
,P e altulű cine ’lă plânge,
Ochii lui îşi scurge.
.U m blă cu ochii logodiţi.
. C ’unű ochiö la făină,
Şi cu altu la slănină.
. Ochiulü lui Dumnezeu nu dom e.
> C âtă să dai ocolü,
Totű te dă de golü.
. Gardurilor»! dă ocolű,
Şi se trântesce ’n nomolu.
. Pănă vei odihni, să ridicămu ălu gardu.
. Oglinda mică încă arată persona ’ntréga.
. Cine e érna la oborfi,
E şi véra la ogorü.
• Unde sûntü oi,
Acolo sûntü şi foi.
. Oia care nu póte să ’şi ţie lâna, trebuie tăiată.
. Oia retrasă din turmă,
Lupii o iau după urmă.
. O óié rîiosă molipsesce turma ’ntréga.
.P e celü ce se face oiă, îlâ mănâncă lupii.
. Oile grămadă mergü,
Ia r caprele se alegă.
. Ola fiindu acoperită,
N u cadü gunóie într’ênsa.
 ó la — óment. 129

. Óla far’ de mănuşe,

Ajunge după uşe.
. Cu óla de dimineţa,
Le tămâie ’n totă viaţa.
. In óla acoperită niminea nu scie ce ferbe.
• Se laudă óla, ~
Ca să spargă căldarea.
. Totű omulu face focu la óla luî.
• V a mai veni óla la spuză.
• Unde nu ’ţî ferbe óla,
Nu băga lingura.
. Totü doue óle ’mï ferbű : una séca şi una golă.
. Olarii dintr’ unü pămentu,
Ce totü unü felii îlû frământii,
Facü şi urciorii şi altă vasú
Totü unü felü pre rotă trasü.
. Ca olarulü ólele când face,
Pune mănuşa unde î place.
-. Olarulü unde î place, acolo pune mănuşa.
• De omeni cine nu se ruşineză,
' Nicï de J3umnedefi nu se ’nfricoşeză.
- Omenii ca degetele, nici unulû cu altulü s’
asémênâ.
- Să nu rîţlî de omeni sluţi,
De orbi, de şchiopi şi de muţi;
C i când veţlî aşa calici,
«Domne feresce,“ să çlicï.
130 Óment — Omulü.

. Trei ómeni la vedere scârboşi şi urîţî de totü :

Săraculă mândru, bogatulă sgârcitü şi betrânulă
, desfrânată; feresce-te de eî.
. Omenia ţine mai multă, decâtă minciuna.
. Ue omeniî răi să te ’nchini şi să fugi ca draculu
de tămâe.
. Omenii proşti se certă ca ţiganii
Şi se bată ca orbii.
. N u o să me omoră singură ca Iuda.
.E sci omă în totă firea.
. Fie-care omă portă câte ună răvaşă ’n spate.
.jGrăsi omă meşteşugosă,
IA i ciopli obrazulă grosă.
. Omă bătrână şi cu minte de copilă.
. Omă întru tóté,
Fără cusură, nu se póte. \
. Omă în trupă destulă de mare,
Şi minte de copilă are.
. Plată dă la omă anume,
Ca să ’lă laude în lume.
. Bară la Omă
Aşa norocă.
. Rîde omă de omă şi dracu de toţi.
V Când vede omulă nevoia,
\V orbesce ce nu i e voia.
. Dacă cade omulă, anevoe se ’ndreptézâ.
 Omulü — Omulü. 131.
. De omulü însemnată să fugi.
.D e omulü rëü să fugï mâncândü pamêntulü.
. N u e după cum va omulü,
Ci după cum va Domnulü.
• Nu e după gândulü omului,
Ci după voia Domnului.
. N u póte omulü să şâdă cu curulü în doue luntrii.
.N u se póte omulü să fie cu doue: şi tinërü
şi cu minte.
. Omulü a întră în baie şi a nu se îmbăia, nu
sé póte.
. Omulü are şi mórte şi viaţă.
. Omulü beţivă nu scie,
Ce face la beţie.
. Omulü boia singură şî o caută.
. Omulü calicű şi obraznică,
Merge nepoftită la prasnicü.
. Omulü, care e flecară,
Troncănesce ca unü cară.
. Omulü care este harnicű,
' Totü-dé-una are prasnicü.
. Omulü care e stricatü,
N u se terne de päcatü.
. Omulü câtü să ’mbetrânescă,
Totü cére să mai trăiască.
132 Otnulü — Omulü.

. Omulü câtă trăiesce, ’nveţă şi totű more ne-

înteţatii.
. Omulü câtü trăiesce,
Multe pătimesce.
. Omului celui nărăvită reű,
Totü la rëü e gândulü sëü.
. Omulü cerbicosü,
C a mërulü vermênosü.
. Omulü cumplitü,
De toţi e elevetitü.
. Omulü cu ruşine pere,
Nimeni nu ï dă păn’ nu cere.
. Omulü, d’ar fi câtü de bunü,
Yinulü îlü face nebunü.
.O m ulü de hoţulfi din casă nu së póte feri.
. Omulü de trébâ nu ese din casă cu mâna golă.
.Omului, de unde nu gândesce,
Binele i së resplătesce.
. Omulü çlice şi isprăvesce.
. Omulü dintr’unü copaciü cade,
Şi vr’o trei ^ile totü şede.
. Omulü e näscutü să umble,
Şi pasërea să sbóre.
. Omulü este ca óia:
Lesne së ia după altulü,
N u judecă nevoia.
 Omulű — Omulű. 133
. Omulű face bani!, şi bani! pe omű.
. Omulă fără bani
E ca paserea fără aripi,
Când dă să sbore,
Cade josű şi móré.
. Omulű fricosü umblă totű-dé-una cu ghiaţa
’n sénű.
. Omulű gândesce şi rele şi bune.
. Omulű în copilărie,
Lesne ’nveţă ori-ce fie.
. Omulű îndărătnică şi pismaşă ca raculű îşi
mănâncă carnea singurű.
. Omulű îndărătnică tóté d’a ’ndăratele le face.
. Omulű înţelepţii îş! cumpără véra sanie şi
iérna carű.
. Omulű iscusită
Şi fără cuţită,
Când şede la mesă,
Forte réű îţi pesă.
. Omulű la mesă când şede,
Să mănânce cum se cade.
. Omulű la nevoe mirosă şi ce nu ! e voia.
. Omulă la reű alergă cu armăsarulă,
Şi la bine cu carulu.
. Omulű laudosű,
i Ca puşca fără cocoşă.
134 Omulü — Omülű.

. Omulü nemulţumiţii fuge de bine,

Şi dă peste mărăcine.
. Omulü neslujitü,
E ca lemnulű necioplitü.
. Omulü nevoiaşii
Se înnecă pe uscatű.
. Omulü nu ese cu dosulű,
L a omeni, ci cu obrazulü.
. Omulü dacă ’mbëtrânesce,
Pune î paie şi ’lü pârlesce.
. Omulü nu póte scăpa de ce i e scrisü în frunte.
. Omulü nu trăiesce ca să mănânce ; ci mănâncă
ca să trăiască.
' +rebuie să fie : nicï pré pré, nici

. Omulü o nevéstâ şi o pisică

Trebuie să aibă în casă.
. Omulü orï-eâtü trăiesce,
Inveţândii se folosesce.
. Omulü pănă nu slujesce, stâpânü nu ajunge.
. Omulü propune,
Dumneţfefi dispune.
. Omulü prostü së cunósce din vorbuliţă,
Şi nuca din uşurinţă.
. Omulü rëü, ca toţi să ’lü véçlâ,
Dumneçleü îlü însemnézâ.
 Omulű — Omulű. 135
. Omulű şede lângă unü gardű şi totü mătură
împrejura.
. Omulű să «jică în gándulű seű :
„Dómne feresce de mai reű.“
• Omulű sânţesce loculu, iar nu loculű pe omű.
. Omulű së uită în faţă,
Şi ’ţî judecă a ta viaţă.
. Omulű së ’mbetă şi de inimă rea şi de inimă
bună.
Omulfi trăiesce cu ce bagă ’n gură.
. Omulű trage la omű, şi vita la vită.
|. Omulű trebuie să cinstescă
I Legea lui cea parintéscâ.
/O m ulű voinicű nu së sparie de tóté muscele.
*rt5mulü vrednicű""sé face luntre şi punte, şi
trebuie să esă la limanű.
• Pănă nu pui cu omulű în plugü,
Nu î sciî boii cum tragă la jugfi.
-P e totű omulű în viaţă,
Patimile îlă înveţă.
.P e omulű la mari drăcii ílű taie capulű.
. Să n’aî îndurare de omulű călare,
Când vecjî că ’şî aternă piciórele la vale.
• Totü omulű trăiesce pentru sine.
. Tráindű, omulű când şi când,
Află ce nu î dă prin gándű.
 136 Omulű —t Opinci.

. Trebuie să paţă omulű, ce ï o fi scrisű în

frunte.
. Una spune omulű,
Şi alta face Domnulű.
. Când e omuluî să î vie,
Yre-unu rêü fără să ’lű scie,
* Ori zăbovesce
Pănă ’lű sosesce,
Ori dă fugă
Să ’lű ajungă.
. Din gura omuluî bunű vorbă de rêü nu ese
nici odată.
. Omuluî cu sila poţî să î iaî, dar să î dai nu poţi.
. Omuluî de ce î place,
D ’aia se ’ngraşe.
. Omuluî fără duşmană,
N u î plătesce pelea nicî unű banü.
. Opiului nimenea nu póte să î dea minte şi
norocű.
. Patria omuluî este acolo, unde e bine.
V s ă nu dea Dumne<jeü omuluî cátű póte să rabde.
. Onórea se ţine de virtute ca umbra trupului
de tine.
. Onórea vendută,
Tóté ’sű perdute.
. Te aű cam strînsă în cincî,
Bietele opinci.
 Opincile — Orzulü. 137

. Şî a spartü draculu opincile.

. Sărată p’a orbă, dar i caută şi în ochi.
.In tre orbi chiorulü împerăţesce.
.D ecâtü orbű şi călare, mai bine şchiopă şi
pe josű.
. Orbă pe orbii povăţuindă, cadă amêndoï în
gropă.
. Orbulă cu întrebarea a nimerită Brăila.
. Orbulă delà toţi, dar delà orbă, nimeni.
i Orbulă îşi caută aculă în aria cu paiele, şi
snrdulă îlă povăţuiesce unde sună.
.P a r’ că are orbulă găineî.
.Prinde orbulă, scote î ochii. ,
. Orbului de giaba i spui, că s’a făcută ţliuă.
• Ordinea e câştigă de timpă.
.E anevoe, când ajungi së cumperi orză delà
gâsce.
.F ă ori-ce în legea ta,
Şi la alţii nu te uita.
.F ii la ori-ce în ferclă,
Nu da locă de bănuelă.
. Oroîogiulă la óra a 12 bate mai multă.
i Orzulă în coptă a dată,
; Trebuie secerată.
.N u strica orzulă pe gâsce.
Hiuţescu, proverbele Românilorii. 10
138 Orzulű — Păcală.
. Orzulű îlfi ară boii,
Şi ’lü mănâncă caii.
. Cine pote, ose rôde,
Cine nu, nici carne môle.
• Unge osia,
Să nu cânte rota.
. L ’a ospëtatü,
Păn’ a crëpatü.
• Óspetulű nu mănâncă ce gândesce,
C i mănâncă ce găsesce.
. Unulű te lasă de ostenitű,
Şi altulű te ia de odihnitü.
.O sulö golű nici cânele nu ’lü rôde.
. Cine se oţetesce, să bea oţetu să ï tréca.
.M ai dulce e oţetulu dăruitu, decátű mi
cumpărată.
. Oţetulu tare vasulü sëü şi ’lü strică.
. Cine fură açlï unü ou,
Mâne fură şi unű boö.
. Mai bine adi unü oű,
Decâtü mâne unü boű.
.Ovreiulű, pană nu înşelă, nu mănâncă.
P.
(Nru. 2064—2364).
.S ’a ’ntâlnitü în drumü Păcală,
Cu frate sëü, nea Tândală.
 Pace — Pana. 139
. Cine va se trăiască în pace,
Aude, vede şi tace.
. Dă î pace, că e boulű lui Dumneçleü.
. Cu päcurariulü când trăiescî,
Trebuie să te mânjesci.
.Păduchele după ce se satură, ese în frunte.
. Atâta pagubă,
Câtu şi aobîndă.
. Cine are pagubă, are şi ruşine.
. De n’ar fi păgubaşi, n’ar fi nici hoţi.
. Din păharu
Beai şi dulce şi amara.
. Nu ’mi aprinde paie ’n capű.
. Paiulu câtu de micü, îşi are umbra sa.
. Totü paiulu îşi are umbra.
.Pănă mî o veni şi mie palele nebune.
. Are în palmă să î scuipe,
Cu ochişori de vulpe.
• Nu î caută, să fie măcarii de şâpte palme ’n
frunte.
.N um ai pămentulu astupă gura flecarului.
. Pămentulu pănă nu lű calcă,
Öle nu póte să ’lu facă.
.D e aţii pănă mâne
Numai într’o pâne,
Ca să ï çlica, dór, jupâne.
10*
140 Pânea — Papucii.

. Cine î flămându,
Pânea i e în gândă.
. E u umblu cu pâne după elă, şi densulă dă cu
ciomagulă în mine.
. Pâne cu sare,
E gata mâncare. :
. Tată! noi n’avemă pâne, nici cóje,
Şi cânii umblă cu covrigi în code.
.B ună ca pânea cea bună
Iî este vorba din gură.
. Pe câtă póte,
Pânea ’şî scote.
. A ă găsit’o pantasiele.
. Feresce, Domne ! eră aă găsit’o pantasiele.
. Pântecele omului n’are terestră, ca să se vedă
ce a mâncată.
. Se ’nchină pânteceluî.
. Nici pânză, nici muiere se nu cumperi la lu­
minare, că şi una şi alta la faţă te înşâlă.
. Pânză reă ţesută,
Şi vreme perdută.
.Pânză şi nevésta nóptea să nu ’ţî alegi.
. Ţine-te, pânză, să nu te rupi.
. Cine a mâncată păpara,
Scie dulce î, ori amară.
• în tr’ună papucă ş’o opincă,
Lipă, lipă, nea Stănică.
 Păpuşă — Pasërea. 141

. In lume păpuşă,
Şi în casă mătuşă.
. N ’aî o para chioră,
Şi lenea te doboră.
.Pentru o para îşi pune ştrengulu de gâtu.
. Astăzi când are parale,
Mănâncă zaharicale.
. Cine nu cruţă paraua, nicï de galbinü nu i e
milă.
.N u scie cum se câştigă paraua.
. Paraua este mică, dar locu mare prinde.
. Singură cu paraua,
Să nu găsescă beléua.
.N ici unu părinte nu ’şî înnecă copii.
. Par’că ’şî jelesce părinţii.
. Cum ’ţî o fi partea.
. Altuia ce î pasă de păsulă teil.
. Tocmai când îţi pasă,
Atunci te lasă.
. Nu e totü-dé-una Paşcî.
. La paserea liberă,
Nu î faci coliviă.
. Paserea mălaiu viseză.
. Totă pasërea ’şi are odihnă în cuibulă eî.
. Totă paserea pe limba eî pere.
142 Pasere — Pelea.

.M a i bine o pasere în colivia, decâtü o sută

pe gardű.
.Paserea după cântecü se cunósce.
• E lu de bolă pătimesce,
Şi p’alţiî de lécü sfătuiesce.
. Totü păţitulu pricepuţii.
.Ş i ’n patu şi cu ochii pe focii,
I se pare totü unu locü.
.A jungi în patulii altuia,
N u poţi dormi cum ţî e voia.
• P e câtă ţî e pătura, atâtii te ’ntinde.
.P a z a bună trece primejdia rea.
. Pëcatulü întră rîçlêndû,
Şi ese plângêndü.
. Pëcatulii mărturisită este pe jumătate iertată.
. Pëcatulii nu e câtu mânzatulii,
Ca să ’lü vé^â totü satulű.
. Pëcatulü
Işî caută vinovatulü.
. Peşingea
Pe ipîngea.
. Se ’ntinde ca pecinginea.
.M a î multe peî de melu, decâtü de óié.
.D e multe ori, unde nu s’ajunge cu pelea de
leü, împlinesce cu pelea vulpeî.
 Pelea — Pescele. 143

. Nu umbla să ï iaï pelea de viü.

.N u vinde pelea,
înainte de a prinde vulpea.
• Plătesce cu pelea ca lupulu.
. Vinde pelea ursului în târgu, şi ursulü în pădure.
. Doi pepeni într’o mână,
N u poţi ţină nici odată.
• Adesea péra cea mai bună pică în gura por­
cului.
. Pică, pérâ, pică, dacă vei pica,
Eu te voiii mânca; iar de nu acolo vei şede.
. Pică, peră mălăiaţă,
Să te mănânce Nătăfleţă.
• Când Dumnezeu perde pe omu, îi ia mintea.
. I a pusü perdele la ochi.
. Cérta fără păruială, n’are hazu.
.L a perulu läudatü,
Nu lua mare sacu.
• Lasă’ lu să ï ia perulu focü.
.L asă ’lü să ’şî împarţă perulu cu furca.
. Perulu în capü se sbârlesce
De frică, când povestesce.
.Ţ i se face përulü măciucă.
. Ori când pescele celu mare,
Pe celu micu în burtă ’lu are.
 144 Pescele — Pidórele.

• Pescele delà capü së ’mpute.

• Din petră secă scóte banulü.
. Orï-câtu de mică petră,
E mai grea într’a sa vatră.
.P é tra când şede multű la unü locű, prinde
muşchiu.
. Petra, care nu e bună,
Reű macină totü-dé-una.
Pétra, care se rostogolesce din locű în locű,
nu prinde muşchm.
Petra, care se scote adesea din locu î, nu
prinde rădăcina.
Doue petri tari nu potu măcina.
. Apa curge, petrile rëmânü.
Cu greu se urnescu petrile din casă.
< .Picătură cu picătură face laculű mare.
rPîcatura găuresce pétra.
. Sémënâ ca doue picături de apa.
. A mâncatu piciére de găină.
. A mâncatu piciére de găină,
Şi ’lu totu râcăie la inimă.
.Piciórele nu ’lu mai ţinu,
Şi totu strigă, adă vinu.
. Piciórele ’ţî voru rôde pragurile înveţaţiloiu.
 Piciorulü — Pisică. 145
.N u ’ţî întinde piciorulü,
Pană unde nu te ajunge patulă.
. Cu unű piciorü în gropă
Şi cu altulü afară.
. Pilda rea strică obiceiurile bune.
•. D ă ’ţî, băiete, pintenii şi ’ţî bate épa cu călcâiulă.
. Câtă să umbli, să ’lă pipăiescî,
Nicî în piuă nu ’lu nimerescî.
. Care are piperă multă, bagă şi în terciă.
. Piperulă e negru şi ’lă pună d’asupra pilafului.
. Aï apucată pisica de codă, învârtesce o se nu
te sgârie.
. Ca pisica, sapă şi învëlesce.
. Când aï pisică betrână,
Şoreciî ’n casă îţi facă stână.
. Când pisică nu î acasă,
Şoreciî jocă pe mésâ.
. Ce ese din pisică,
Şorecî mănâncă.
.N u cumpăra pisica ’n traistă.
. Pisica blândă sgârie rëü.
.Pisica răsgăiată,
N u prinde şorecî nici odată.
.Pisica, unde n’ ajunge, dice că pute.
.U nde nu e pisică,
Şoreciî stégü ridică.
146 Pisicii — Plânge.
iŞ i pisicii îî place pescele, dar când trece
\ puntea închide ochii.
Cine va umbla cu pisma,
îş i va sparge singurü cisma.
. Cu pisma nu o scote nimenea la căpetâifi.
.D e pisma şi vrăjmăşia,
Atârnă şi zavistia.
.N u te lua cu nimenea în pismă.
. Stă pititű ca epurele
Şi eiulesce urechile.
. E destulu să ’ţî placă ţie.
. Care vorbesce ce î place, • acela să audă şi ce
’lű superă. ____ -
.Ce ţie nu ’ţî place,'
Altuia nu face.
. Plăcere scurtă,
Căinţă lungă.
. Dacă o socoti cineva câte foi întră în plăcintă,
Nici odată nu mănâncă.
• L a plăcinte,
Innainte
Şi la resboiű,
Înapoi.
• Plaga veche
Sângeră iute.
.Acum plânge în cămară,
Rîsulu eî de astă vérâ.
 Plânge — Plouă. 147
• Cine cade singurü, nu plânge.
L Se plânge şi celă de are,
kŞ e plânge şi celă de n’are.
. Decâtă să plângă eu, mai bine să plângă eî.
. Când se spune de plânsă,
N u se vorbesce de rîsă.
.T e întinde câtă ţî e plapoma.
. I n locă de plată,
Spatele ’ţî arétâ.
. Plătesce
C âtă imă capă de pesce.
• Se ’ţî plătescă la sântă — asceptă.
. Delà ună plătitoră primesce şi ună sacă de paie.
.P a r ’că mi a torsă şi nu î am plătită.
. Delà ună reă platnică şi cu cenuşa după vatră
să te mulţămescî.
. A plecată prin mahalale,
Să umble cu haimanale.
. N u me plecă d’aşî sei, că m’aşî tîrî cu inima
pe pămentu.
. C u pleşuvulă, când vorbescî,
»Tigvă“ să nu pomenescî;
Căci noi rîdemă d’unulă, doî
Şi patru-çlecï rîdă de noî.
• Plete lungi şi minte scurtă.
• Pană nu plouă, nu se facă ciupercile.
148 Plouă — Póma.

. Par’că totü îî plouă şi î ninge.

. Nici mï a ploată, ca să nu me udă.
.D upă plóe manta (căpenegă).
.Plopulü e destulă de mare,
D ar pe densulă póme n’are.
. Şi plopulă e înaltă, şi ’lă spârcăie ciórele.
. Când e plosca la mijlocă,
Mare, mică, e cu norocă.
. Cine portă plosca cu minciunile, nu o duce multă.
. I î umblă plugulă bine.
."Nu te uita' ’n" pocitură î,
Ci veçlï ce ese din gură î.
. Nici în capă ce nu ’ţî pocnesce,
A vorbi se pomenesce.
. Să ’şî pună pofta ’n cuiă.
. Când escî poftită la vre-o mésâ,
\<Pléca sătulă de acasă.
.Pole lungi, minte scurtă.
.L a rîă n’a ajunsă şi pólele şî a ridicată.
. E politicosă ca gardulă,
îţi jupoie obrazulă.
. Póma bună
E cea din urmă.
. Póma bună porcii o mănâncă.
. Póma nu cade departe de tulpină.
 Póma — Ponosulü. 149

'.S u b frunza cea mai prósta

' Se găsesce de multe ori póma coptă.
. Cunoscü de care póme me îngraşă eu.
. Se pomenesce din cale,
De codă tocma în vale.
. E anevoe să tai pomii,
cioplescî omű.
pomulü cade, îî pere şi umbra.
. După ce pomulü îlü bate grindina,
Dû bate şi omulü, bătîndulă, cu prăjina.
. După pomă se cunósce pomulü,
Şi după faptă omulü.
.î n pomulü mare afli şi crăngî uscate.
. Nici odată din totü pomulü,
N u se póte ’ngrăşa omulü.
.Pom ulü după róde se cunósce.
.Pomulü lesne se ’ndrepteză,
De micü păn’ să ’ncovoiază.
.Pom ulü mare,
Cade tare.
. Pomulü se cunósce din rodă,
Şi omulü din mintea nerodă.
.í n pofida fraţilorii mănâncă frunzele.
. Élű portă ponosulü,
Şi altulü rôde osulü.
150 Popa — Párta.

. E ra să î cânte popa,
D ar a săriţii grópa.
. Nici n’a avută popa porci, nici nu trebuie să aibă,
.Plătesce ca popa,
Tocma pe tocma.
.P o p a cu opinci încălţată,
De puţini e ascultată.
. Popa nu tocă de doue ori pentr’o barbă surdă.
.P opa tocă şi îi chiamă
L a biserică să mergă,
E i la cârciumă alergă.
.U nuia îi place popa,
Altuia preotésa,
Şi altuia fêta popii.
. Poporală sub cei cumpliţi ca şorecele sub
îngrijirea pisicei.
. Ca porculă, dă năvală.
. P e porculă nu ’lă faci să bea apă din fedeleşă.
.Porculă ori încotro face,
L ui totă noroiulă îi place,
D in ce nu ’lă poţi preface.
. Porculă tocma după ce more,
P e toţi satură de unsóre.
. Dece gâsce când se pomescă,
Pe ună câne îlă biraiescă.
. î l ă portă de naşă pe unde i place.
 Párta — P raßí. 151

. L á porta surdului
Poţi să baţi ori câtă de multă,
Că elu îţî va şede mută.
.Porumbeii facă strugurei,
D ar s’ară ochii de ei.
. Ii ia porumbulă de pe focă.
.M ai mare i potca,
Decâtă nevoia.
. Ilă face să umble după potcóve de cai morţi.
. Umblă după potcóve de cai morţi.
.E ra să lapede potcóvele.
. Ţi s’aă scurtată potecile.
. Ce nu ’ţi este de potrivă,
Iţi va fi totă împotrivă.
. Se potrivesce ca nuca ’n părete.
. Cei ce se potrivescă,
Lesne se ’mprietenescă.•
• Pănă nu ne potrivimă,
Amendoi nu ne ’ncuscrimă.
• L ’a potrivită cum se cade.
. Altora le dă poveţă,
D ar pe sine nu se ’nveţă.
. Să se facă de poveste ’n ţâră şi din omu neomu.
. Ne amă depărtată cu povestea.
. Prafu nu s’alege de amendoi.
 152 P rafü — Prieteni.

. Prafü nu s’a alesu de dênsulü.

. N ici nu te lasă să te prăpădesc!,
Nici nu te lasă ca toţi să traiesci.
. Prăvălie cu chirie,
Şi marfă ’n datorie.
- Prepeliţa se ţine că e cu codă,
Şi ea îi e numai păn’ la nodă.
. Cineva ori de ’lu cinstesce
Ori cu vorbe ’lü ocăresce,
Élű una le preţuiesce.
. Cela ce se pricepe,
Adesea se poticnesce.
. La ori ce te vei pricepe,
Te închină şi începe.
! . Celu cu pricină şăde ’n odihnă,
Í Şi celü fără vină plânge şi suspină.
. E sciutü, că pricina nu ajuta.
. S’a spartă pricina ’n soboru,
Tütü iarăşi în capulü lorü.
. Intre o mie de prietini unü vrăjmaşii de vei
avé, e destulu ca să ţi i facă pe toţi vrăjmaşi.
.P e câţi i credemu de prietini,
Ne sûntü ca nişce cunoscuţi
Numai din vedere veţluţi.
• . Pe mulţi prieteni în lume,
Í , Ii facernu duşmani prin glume.
 Prieteni — Pripiţi. 153
. Prieteni aï mesei,
Iar nu aï nevoii.
. Cine a aflată în lume prietenă adevărată,
Elă o comoră bogată ’n viaţa sa a câştigată.
. Nicî odată pentru ună prietenă nou câştigată
nu lăpăda pe celă vechiă.
. Prietenă adevărată este acela, care te sfătuiesce
spre bine, iar nu care îţî laudă nebuniile.
.IDacă prietenulă teă este miere, tu nu umbla
\ s ă ’lă mănânci totă.
. Prietenulu (ruda) la vreme de nevoe se cunósce.
. Prietenulă omuluî este punga cu baniî şi saculă
cu mălaiulă.
.Prietenulă vechiă e ca vinulă, care câtă se
’nvechesce, atâtă maî cu gustă se bea.
. Prieteşugulă judecătorului e pe gcnunchie.
jPrilejulă face pe toţi,
VCa să fie hoţii hoţi.
• Pănă nu vine primăvără,
Nu se face veră.
.I7 a prinsă în clapcă (capcană).
. Cine se pripesce,
Se păcălesce. ,
. Se nu te pripesci,
Că o greşesci.
. Paşii pripiţi,
Ii tace greşiţi.
Hinţescu, proverbele Românilorü. 11
154 Privesce — Prostü.

. Privesce la élű,
Şi ’lu scrie la felü.
. Să venimű iar la prochimenű.
.N ici pe sine nu se procopsesce,
... Nici pe altulil nu folosesce.-- -------
.Procopséla nu e cârpă să o mototolesc! şi să
o bag! în senii.
. Procopséla nu se cumpără cu ban!,
Ci se câştigă cu ani.
. S’o procopsi, când m! o cresce
Peru în palmă şi între degete.
.E ste procopsită la rele.
. Numai atunci este singură celü procopsită,
Când stă de vorbă în casă cu omulă nepedepsită.
.E ă de promisiuni am o ladă îndesată cu ge­
nunchele.
. Fă-mă, de poţi, prorocă,
Ca să te facă cu norocă.
.Fă-m e, Domne, prorocă, sê te facă împerată.
.Prostia şi nerozia,
Se rudescă cu nebunia.
. După ce e prostă, îlă chiamă şi Vladă.
. N u cere delà prostă învăţă,
Şi delà bătrână băţă.
.P rostă, din prostă care se nasce,
E ca vita care nu pasce;
Prostă trăiesce fără nume,
Prostă se duce şi din lume.
 Prostű — Puica. 155
. Prostű se nasce,
Prostű cresce,
Prostű móré.
.C e mï e prostulü,
Ce mï e nebunulű.
. Prostulü, câtă să ï daï bătae,
Face capulű câtû îlû taie.
. Prostulă cu prostű când trăiesce,
Lesne së îngăduiesce.
‘ Prostulü este ca orbulű, când dă de părete.
. Tocma aci socotesce,
Că lumea se isprăvesce.
. Prostulü face ce vede,
Şi ce aude, crede.
• Prostulü să cumpere carne merge,
Şi pecia vacii alege.
. Prostulü uită din natură,
Delà mână păn’ la gură.
. N ’aî ajunsű de proverbű în ţeră.
. Din pruna cânescă nu faci zamă dulce.
. Printre mumă, printre moşe,
Prunculű a remasü fără boşe.
. Prunculű şi betrânulă în tóté,
Fără doică nu se póte.
. Cu pui şi cu oue şi cu clocă grasă, nu poţi fi.
• Puica se cunósce pe crestă
Ce nemű o să esă.
11*
156 P un — Purcelű.

. Corbule, cum îţi sûntü puii ?

Frumoşi, pe câtu merge înnegrescü.
.E ste încă puişorii
Cu caşă la botişorâ.
. Când la puiu, gaura „sfârrr“.*)
. A sburatu puiulű cu teiü,
Tocmai când a fostű temeiu.
. A sburatu puiulü cu aţă,
Tocmai când a fostű dulcâţă.
. Dacă face puiulű aripi
L a cuibű nu ’lű mai găsesci.
. Puiulű pene dacă face,
Totű ca să sbóre îi place.
. Verşi cu pumnulű,
Şi culegi câte unulű.
.Pune-te mesă,
Scolă-te mésa.
.Punga i a facutű paianjenü la gură.
. Punga i e mare,
Şi gură n’are.
. Te pupă în botă,
Şi ’ţi ia din pungă totű.
.É lű mănâncă unü purcelű,
Ş’altuia dă unü purecelű.

*) In locü de : când la gaură, puiu sfârrr (a sburatü).

 Purcelului — Puţinii. 157

.Purcelului de veî tăia urechile şi coda din

grădină, mâne şi numaî se aibă locű pe
unde se vîrî, apoi îlu veî găsi acolo.
. Pentru unu purece îsî arde plapoma.
. Cu puşca secă la vénatű să nu pleci.
• A pusű mai multű de o parte.
. Unde găsesce pusű reű, élű pune bine.
. Când n’aî putere taci şi înghite.
. Celui cu putere multă
Te supune şi ’lü ascultă:
Iar pe micű ílű stăpânesce,
Legea cum îţi poruncesce.
. Puterea dă curagea,
Curagea victoria.
. Puterea la omű süntű anii,
, Şi aripile lui banii.
I . Dacă nu mai e puterinţă
^ L a ce chichirezű gâlcéva (cţice ţiganulă).
. Du-te ’n putina cu argăsela.
. Cu cele puţine
Celű multü se ţine.
. Cine mâncă puţină, mâncă mai de multe ori.
. Cine nu se mulţămesce de puţină, nu merită
nici multű.
. Cine nu se mulţămesce de puţină, perde şi
celű multű.
158 Puţină — Rada.

. De puţinii cine nu se mulţămesce,

Nici de multă nu se ’nvrednicesce.
. Mai bine puţină cu dreptate,
De câtă multă cu strâm bătaie.
. Vrea să umple ’n puţă galetă,
C ă gura astupată.

R.
(Nru. 2365—2462.)

. Rabdă par’ că e de feră,

Şi i crăpă ochii de geră.
. Cu răbdare şi tăcere,
Se face agurida miere.
. Ca răbdarea la necasă nici ună lecă mai bună
. Cu răbdarea o duci departe.
. Răbdarea e totă-dă-una
L a orî-cine mai bună.
. Răbdarea
Trece marea.
• înghite la răbdări prăjite.
.R ăbdări prăjite ai să mănânci.
. Râcăie ca găina, când se vede în belşugă.
. Cu ună racă
-T o tă .săracă. ..
. Ce mi e Rada Bada,
Ce mi e Bada Rada.
 Rădăcină — Rele. 159

Din rădăcină rea

Odrăslesce smicea rea.
. Cine se razimă pe umbră, greşesce.
.R ana dacă se deschide
Anevoe se ’nchide. __
. Rara întâlnire,
:f E mai cu iubire.
. O ceri rasă şi ’nfenată,
O dai cu vêrfü şi ’ndesată.
.A ici la râşniţă nu e,
Care când o vrea să puie.
. D intr’ unu răsură ese şi trandafiră şi mărăcine.
• N u este răsură,
Să n’aibă cusură.
.R ăsură frumosă înflorită,
Ş’ intre spini a răsărită.
. Raţa sălbatică nu se domesticesce.
,. De rea câmpii nu o ’ncapă,
Şi ia pólele ’n capă.
. Cine tace totă la rele,
... E lă nu scapă de belele.
. Din două rele s’alegî pe celă maî mică.
. N u se părăsia de rele,
D ar l’a cam strînsă de curele.
. Să nu maî dea rele Domnulă,
Câtă póte suferi omulă.
 #■
160 Rëmasü — Rëü.

. Plângêndü c’a rëmasü cu una

Perdù şi pe cea din mână.
. Tocma când s’a rapeçlitü,
Şi lumea s’a isprăviţii.
. Rësare unde nu ’lü semeni.
. La resboiü în codă şi la fugă în frunte.
. Se resfaţă ’n haine lungi,
Ca unu banu în doue pungi.
. Te resfaţă într’ alii tëü,
Ca ariciű ’n cuibulu sëu.
.E răsfăţată înnaintea bătăii cu câteva palme.
. Se rëspândescii ca potêrnichile.
. Rătăcirea din urmă, e maî rea decâtă cea
d’ântâiü.
. S’aü întêlnitü doî rătăciţi,
S’aü hotărîtii a se duce,
Drumulü încotro i va duce.
. E rëü, când ajungi să cumperi grâü delà gâşce.
.A stăzi faci rău cuiva orî-ce,
Mâne altulü ţi ’lű íntórce.
. Cui i se croiesce rău,
Rău îî merge totii mereű.
. E destulă de rëü,
Dacă n’ aï alii tëü.
.R ău este cu rëü,
D ar e maî răii fără rëu.
 Rëü — Rîiosulü. 161
. lieu facï,
Rëü gasescï.
. Rëü la vale, greü la délü,
(Dice bietulü calü.)
.Rëulü ce şi ’lü face omulü singurii, nimenea
altulű n’arû puté să i ’lü facă.
. Rëulü eu rëü se gonesce,
F ă ï rëü că te pomenesce.
. Rëulü lesne îlü face omulü, dar binele anevoe.
. Şi rëulü e bunü la ceva.
. Cine ride, gura ’şî întinde.
. Cine rîde la urmă, rîde mai bine.
. Când rîde,
Sórele rësare.
ţ
Noi rîdemü de unulü, doi,
Si patru-decî rîdü de noi.
. N u trebuie să rîdemü de zidirea lui Dumnezeu.
. Rîde unulü de altulü în parte
Şi fîe-care are unű revaşu în spate.
. Iî irécâ ridichiă la nasü.
. Dintr’o ridichiă patru feluri de mâncări se
faeü: rasă şi nerasă, cute şi felii.
. De rîie coda îî pică,
Şi ea totü süsü o ridică.
. S’a ’ntovărăşitil rîiosulü,
Cu chelulü şi păduchiosul ü.
162 Rîm ă — Române.

. Cu rîmă mică se prinde pescele mare.

. Yine rîncedü
Lângă mucedă.
. Când se vorbesee de rîsă,
N u se spune pentru plânsu.
.D u p ă rîsu cunoscî pe nebună.
. Rîsu
Amestecatü cu plânsă.
,. Cu rîsulü şi cu glumele,
Să culegă tomna prunele.
. Plânge rîsulu de astă-veră.
.N ’a ajunsă la rîă,
Şi şî a ridicată pólele la breă.
. Multe rîurî facă torentă.
.A jună robulă lui Dumnedeă, pentru că n’are
ce mânca.
. Rogă-te pentru orî-cine,
Ca să ’ţî dea şi ţie bine.
. Cine vrea să se róge sântului, duce luminare
şi tămâe.
, Când rogi pe Domnulă, muncesee,
Că atunci te miluiesce.
. Umblă ca să prindă roiulă,
Şi ’şî întorce înapoiulă.
. Cbeltuiesce, Române,
Şi vetjî ce ’ţî mai rămâne.
 Românü — Rugăciunea. 163
. Pëcatu că te a făcută Dumnedeă Română cu
căciulă.
.L a plugă se cunósee Românulă.
. Pană nu intri cu Românulă la plugă, nu ’lă
V cunoscî.
. Nici o roşă fără spină.
• E roşu ca céfa boului de jugă.
- E ste ca a cincia rota la cară.
i N u sciî cum se ’ntórce róta :
; Aţii la mine,

. Unge osia, să nu scârţâie róta.

. Rótele se gonescă una pe altă,
Şi nu se ajungă nici odată.
. Te aï făcută cu densa rudă,
După mămăligă crudă.
. Cu rudele să mănânci, să beai,
Daraveră să nu aibî cu eî.
. Sănteţî doue rudişore,
C ’aţî uscată rufe la sóre.
. Care nu scie rugăciunea, mergă pe mare.
.Rugăciunea omului bâtă nu o primesce Dum-
nedeă.
. Rugăciunea reă făcută
JVIâne la tine.
Nici odată nu ajută;
Ci cuvinte mai puţine
Şi dise cum se cuvine.
164 Ruşine — Sabia.

. Celui fără ruşine

De î daî ceva, în obrazű sare,
Să ţi së urce ’n spinare.
‘ A mânca nu e ruşine,
Când mănânci cum se cuvine.
j. Cine n’are ruşine de omeni, n’are nici frică
l de
.I î este ruşine,
Să mănânce bine.
. Mi se pare de ruşine,
Că cade cerulă pe mine.
. P ar’ ca mî e ruşine mie,
Că nu ţî e ruşine ţie.
. Să aibă cineva ruşine,
Pănă unde se cuvine.
. Să aibă omulă ruşine,
Când face reă, nu bine.
. Cine a perdută ruşinea, ca să o găseseă elă?
. ţa ruşinea ’n nasű,
In fie-ce césü.
. Şî a mâncată ruşinea cu mămăligă.

•s.
(Nru. 24.63—2744).

. Sabia de aură taie mai tare, decâtă cea de feră.

/. N u da sabia în mâna celui vrăjmaşă,
Că pe altulă după ce taie,
Şi asupră ’ţi o să saie.
 Saculü — Samarulü. 165
. Bärbatulü să aducă cu saculü,
Muierea să scoţă cu açulü,
Totu să isprăvesce.
. Cum e saculü şi peteculü.
. Deslega-voiü saculü,
Vedé-veï pe draculű.
. Legă saculü la gură, pănă e plinű.
. Légâ saculü pănă e rotundă,
N u când ajunge la fundű.
. N ’a deslegatü saculü încă,
D ar să veijî vorbă adâncă.
. Saculü cu făină se economisesce, când se
’ncepe; iar nu când ajunge pe fundă.
. Saculü finului e totü noü.
. Saculü plinű curând se versă.
. Sï a gäsitü saculü,
Peteculü.
.D upă cum a fostü säditü,
Astfelü a şi răsărită.
. Să ï legï într’unü teiü,- şi să ï daï pe gârlă..
. Salcia câtü să căsnescî,
Pomű nu poţi s’o altoiescî.
.N ici salcia pomü,
/ Nici mojiculü omű.
S Bate samarulü,
Să pricepă mägarulü.
166 Sănetate — Sărăcia.

. Sănetate în târlă, că oile au murită de gălbeză.

. E mai bună sănătatea,
Decâtă totă bogătatea.
.N im ică nu e ca sănătatea.
. N u e nimică ca sănătatea şi banii.
. Sănătatea
E bogătatea.
. Sănătatea face banii, şi banii sănătatea.
. Când escî sănătosă, bărbată,
Escî îndestulă bogată.
. Din bună sănătosă, te faci bolnavă.
.F erbe sângele ’n tine ca ’ntr’o cóje de racă.
. Sângele apă nu să face.
. Cine este sântă, pe aşternută mole nu dorine.
. Cum e sântulă, şi tămâia.
. D ’aci ’nainte sapa şi lopata.
. Rămâne la sapă de lemnă,
Şi ’n casă fără lemnă.
. Unii sapă şi plivescă,
Alţii beaă şi chiuiescă.
. Caută ’ţi de sărăciă.
. După totă sărăcia,
Ilă mai mănâncă şi rîia.
.I n casa trândavului e sărăciă lucie.
. Işî vede de sărăciă.
 Sărăcia — Săracă. 167

. L ’a luatü sărăcia după urmă,

Ca o óié rătăcită din turmă.
. Sărăcia când ţî e ’n vétrâ,
E ca o stană de petră.
. Sărăcia de élű se ţine,
Ca pulberea după câne.
. Sărăcia ’nveţă pe omă,
Ca să fie economii.
. Sărăcia nu este ruşine (păcată).
. Sărăcia îi rôde urechile.
. Sărăcia la omü e stană de pétrâ.
. Sărăcia pretutindinea,
Se ’ntinde ca pecinginea.
. Aű ajunsă şi eî săracii,
După ce au ’mpărţită colacii.
..De săracă nici unghii n’are,
L a vreme de scărpinare.
. Mai bine trăiesce ună săracă lipită,
Decâtă ună bogată sgârcită.
. Maî bine săracă şi curată,
Pecâtă bogată şi ruşinată.
M u e săracă celă ce n’are tată şi mumă,
(C ic e lă ce n’are ’nveţătură bună.
. N u văieta pe săracă,
De traistă şi de sacă.
. Pe săracă în nevoi crude,
Numai Domnulă îlă aude.
168 Săracu — Sări.

. Şi săracu şi nesupusă,
Şi umblă cu nasulă pe süsü. »
. Sunt săracu,
Pentru că nu sünt bogată.
. Casa săraculă o are,
Totă ca melcu ’n spinare;
(Işî ia ouële şi cuioulă).
. Când se trudesce săraculă,
Dumneţleă îî umple saculă.
.N ’are în lume săraculă,
Unde să ’şî plece nici capulă.
.Săraculă n’are nici haină,
Nici la inimă vr’o taină.
. Săraculă, de ce î săracă ?
Că n’are minte ’n capă.
. Şăraculuî în locă să î dea,
închide ochi! a nu ’iă vedé.
. Cine ’ntr’altă lege sare,
Nici ună Dumneţleă nu are.
. Sare ca capra négrâ,
Din colţă în colţă să mérgâ.
. Sare din Iacă în puţă.
. Şarea e bună la fertură,
însă nu peste mesură.
. I a sărită ţandăra.
. Sări-voiă, plesni-voiă,
Sta-voiă, crepa-voiă.
 Saru — Satuin. 169
. Ceî ce multe garduri sarü,
Orű sä dea cu c . . . ’n paru.
. Sărută ’lu în botu,
De vreai să î iai totfl.
. Da-l’aşî lui satană,
Ploconű de pomană.
. Cade satara în spinare.
. Câte sate, atâtea bordeie.
.C e scie satu,
N u scie bărbatu.
. Totű la noi în şetră,
Bate vêntü şi petră.
. Găsesce satű fără câni, umblă fără ciomagü.
. Nu face satű cu dénsulű.
. Nu ’lü primise ’n satű, şi élű întreba de casa.
pârcălabului.
. S’a mániatű refl pe satű,
Şi trei şlile n’a máncatű.
• Sunt sătulă
De aşa sculă.
. Scie satulű,
Şi nu scie bărbatuM.
. La satulű ce se vede,
Călăuză nu trebuie.
. Satulű micű ílű ajunge podóba desű.
HinÇescü, proverbele Românilorü. 12
170 Satului — Scaunulü.

. Şatului iüicű şi rotogolă,

Ii daű şi curând ocmă.
. Sătululă la flămându nu crede (nu crede flă­
mândului).
.1 a datü păn’ s’a săturată,
Ş’atuncî Va făcută scăpată.
. A(jlî ar sătura ţlece,
Şi mâne flămândă petreee.
f. Dacă nu te saturi mâncândă,
! D ar nici odată lingendă.
. Din pumni străini nu te saturi când beai apă.
. N u totă ce sboră se mănâncă.
.A sburată odată delà mine, s’a dusă!
. Lasă să Se scalde în apele eî.
. Scapă, ca dinghiarële ursului, cu përulü vâlvoiă.
. A scăpată ea cânele din lanţă.
. A scăpată ea din gura lupului.
.. A scăpată scurtă de codă.
. După ee ’lă face cam scăpată din mână,
P a r că e cotoiulă bătută la smântână.
.M â n a altuia nu te scarpină cum îţi place.
Scărăbuşă, p’a cui mână ai ajunsă !
. Par’ că 1-a ţinută legată de scaună.
.. Scaunulă cu unu picioră numai nu pate sta
dreptă.
 Scaunulü — Scire. 171

. Scaunulü înaltü ín piciére curênd se restérnâ.

. Scaunulü totü din piciére ’şî are perire.
.Schimbarea domnilorü,
Bucuria nebuniloră.
. Schimbulű nu trăiesce.
. Din schinteia mică se aprinde focülű mare.
.D intr’o schinteiă se aţâţă foculű.
. Adesea schinteia mică face flacără mare.
. Scbiopâtura oilorű
E bucuria lupiloră.
. Cu şchiopă la unu locü de şeijtî,
Te înveţi să şchiopătezi.
. Işî nimeri schiopulű coborâşulă.
. Cine te scie, te cumpără; cine nu te scie, te
— vinde.
. Fie-care singură scie unde ’lă strînge opinca.
. Multe scie, multe croiesce,
Şi nici una nu isprăvesce.
. Se scie cu cuibulă la inimă.
. Scie sfaturi să dea,
Câtü scie şi baba mea*
. Sciinţele simtă uşi, iar tíheile lorii suntă cer­
cetările.
• I a avută Dumnedeă de scire,
Şi T a păzită de peire.
172 Sevré — Scuipată.

. I a avută Dumne^eü de seire,

Şi puţintică norocire.
. Nimenea nu póte să (^ică : „acum le sciă tóté,*
. A sciută să lü potrivésca,
. Nici nu l ă scolă din bóla,
N ici nu ’lă lasă ca să moră.
. Şcola face pe omulă, omă,
Şi altoiulă pomulă, pomu,
. Scolă-te de dimineţă şi te culcă mai târçliü.
. Scolă tu, să şedă eu.
. Sub petra cea mai frumosă scorpia ascunsă zace,
. In locü să te scoţă din undă,
L a mai adencă te afundă,
. Cine e vrednică scote şi îmbucătura din gura
omului.
.D in cele ce ţi o scrie ’n carte,
N u te duce mai departe.
. Scrie pe luminare,
Pentru neuitare.
. Scrie pe ghiaţă,
Pănă diminâţă.
. Scriptura şi sânta lege,
D a ’ndósele nu le ’nţelege.
Ce e scrisă omului, trebuie să pătimâscă.
. N u linge ce ai scuipată.
 Scumpieï — Şe'de. 173

. Capra face stricăciune scumpieï,

Şi scumpia ’şî resbună cu pelea eî.
. Scumpű la tărîţe şi ieftinii la făină.
. Scumpulü cu galant-omulû sûntü doi vrăjmaşi
neîmpăcaţi.
. Scumpulü cumpără stafide şi cere să î adaoge
piperü.
. Scumpulü cu ’nşelătorulu lesne se ’nvoiescü.
. Scumpulü mai multü păgubesce şi leneşulfi
mai multü alărgă.
. Scumpulü nu e stăpână pe banii lui, ci banii
îlü stäpänescü pe élű.
. Scumpulü perde.
. Scumpului nici odată să nu î ţlieî: „dă ’mî,“
ci totű-dé-una: „na.“
. Totü din grâü se face şi secara.
. Cine ’şî bagă secerea în c . . . o să o scoţă
cu sânge.
• Umblă după seeeratü,
Pe unde n’a sëmënatü.
. Săcurea rea nu piere.
. Cine şăde,
Coda î cade;
Cine mişcă
Elü totü mai pişcă.
. Sédé, dormiteză,
Şi desceptü visézâ.
174 Şede — Şiua^

. Şede posacu şi tăcută.

. Şede şi elă între noi,
Ca măgarulă între oî.
. Şede totű abanosu,
Ţ épánü şi vîrtosă.
. Cu şederea din ţlî pană ’n seră,
Se ’nveţă leneşii prin munca cea rară.
. Maî bine să şeţlî strâmbii
Şi să vărbescî drepţii.
.T s e urăsce şeţlendă,
Nici o tréba neavêndfi.
. A venită sëlbaticulü,
Să ’mpace pe domesticulu.
.L asă ’lă pe séma mea; eu sûntü naşulii luï
. Ceea ce veî semăna,
Aceea veî secera.
. Cum a sëmënatü,
Aşa à mâncată.
. Cine ’şî mănâncă semenţa
De ină, îşî mănâncă cămeşa.
. Are sămenţă de vorbă.
. Fâ-më, tată, ca să ’ţî sémënü,
Ca frate cu frate gemănă.
. Unde se găsesce şeua,
Se cere şi ipingéua.
. Păn’ nu î iaî şeua din spate,
N u veţlî în ce locă îlă bate.
 Şe'wa — Sfatulă. 175

Bate şeua să pricepă épa.

Cine cresce şerpe, ântâiâ pe elü îlü muşcă»
Cine e muşcaţii de şerpe, se păzesce şi de
şopârlă.
Cresce pui« de şerpe, ca să te muşce.
Pare că ï a friptu şerpi pe burtă.
Şârpele, eând îlu dóré capulii, ese la drumu.
Şerpele, pană nu ’lu calci pe codă, nu se
’ntórce să te muşce.
D ă cu sete..
Setosulü bea apă din orî-ce lacü.
Sfada grabnică aprinde foeü şi vrajba grabnică
versă sânge..
Copaciulü când se sfărâmă,.
Şi p’alţiî mici cu elü dărâmă.
Sfârşitulu alege.
Cine nu primesce sfatii,
N u e nicï de ajutatü.
De vreai sfatii Ia vre-o trebă,
Mergi la leneşulu de ’ntrebă.
Sfatu după faptă e manta după plóe.
Sfătuiesce-te cu celu micii şi cu celu mare
şi pe urmă botărăsce tu însuţi.
/ Sfatulű muierii, muierilora folosesce.
176 S fa tu ri — Slavă.

. Scie sfaturi së dea,

C âtă scie şi baba mea.
, Din sgăibuliţă mică,
Bubă mare se ardică.
. In casele sgârcituluî nici şoreciî nu se ducű ;
căci élű dacă nu mănâncă, nicï eï n’aű ce
mânca.
. Sgârcitulü nicï elü nu mănâncă, nici pe altulű
nu vrea să véçiâ mâncândü.
. Sgârcitulü numai stângă are (care ia;) drépta
(care dă) îî este uscată.
. Silă de vorbă ’şî face,
Totu să troncănescă î place.
• Ceea ce omulü singurű îşi face,
Nimeni nu î póte desface.
.C ine ţine pânea în sênulü altuia, adeseori
rabdă de főmé.
. Din coda pisicii sită de mëtase nu se face.
. Sita când e nouă, n’aî unde s’o atârni.
. Sita, pănă e nouă, se acaţă de cuiű.
. E slabű de ângeru.
. Nu póte fi cineva cu slănina ’n podu şi cu
verf)ă grasă ’n óla.
. Slavă lui Dumnezeu :
Am să daű
N ’am să iau.
 *
Slove — Sorbe. 177

. Scie ce e ’n carte : slove negre pe hârtia albă.

. Cum e sluga şi stăpânulă.
. Mai bine slugă bogată, decâtu stâpânü săracă.
. Sluga nevrednică stăpânii desă îşi schimbă,
Şi ’şî umple cuibulă ca o pupăză.
. Slugă veche, mascara bătrână.
. Din afară smălţuită,
Şi din lăîntru mânjită.
.î n c ............smeritului locuiesce dracu.
. Socotéla desă,
E frăţiă alesă.
.D acă vomă socoti noi,
Câte întră ’n plăcintă foi,
Nici odată nu ne ’ndurămă
Ca să mai mâncămă.
.U nde nu e socotinţă, socotéla merge reu.
. A căutată câtă a căutată,
D ar socră bună şî a căpătată.
. S’a săturată sócra de pomă acră.
. De ar muri socrulă,
Ca să î apucă loculă.
. Somnulă multă nu e fără vise.
.î n şoptă trebuie să fie
Şi vre-o diăvolie.
. îlă sorbe cu ochii.
 #
178 Sőre — Sórta.

. După plóe
Yine sőre.
. Pentr’ unu şorece se ’nodă
Şi pîră că n’are codă.
. Şorecele nu încape pe gaiu^ă
Şi şî a legată şi tivgă de codă.
. Şorecele spereză scăpare şi când e în gura
pisiceî.
. Şoreceluî nu î lipsesce,
C ă din Treme ’şi grăm ădesce.
. Şoreciî când aă pace cu pisica, se primej-
doiescu bucatele.
.A rde móra, dar şi şoreciî se prăpădescă.
.N u m a i'sórele póte së ’ncâlçléscâ totă lumea.
. Pană se ’ncalţă,
Sórele se ’nalţă;
Pănă se gătesce,
Sórele sfînţesce.
.Sórele, de e sőre, şi totă nu póte încălzi
lumea totă.
.Sórele să ’mî fie bună; luna să o mănânce
vîrcolacfi.
. Cine păzesce sofraua,
Mănâncă ciorbaua.
. Cere să î dai la sOrocă,
Par’ că te pune pe focă.
. Asta mî a fostă sórta.
 Spaimă — Stana. 179

. îşi face spaimă singurii, ca caJuM de vêntü.

.M aï réü së sparie cineva din auţlită, decât»
din vëçlutû.
. Së sparie ca calulü de tropotulü sëu.
. Së sparie de umbra lui
Şi së uită ’n urma lui.
. Spărtura pană e mică
Trebuie cârpită.
. Spiculü plinu stă plecatu.-
. Par’ că Tu fiu în spinare.
. Pe cine ’lu mănâncă ’n spinarer
Lasă Tu să î dea scărpinare.
. B sporesce ca la raci,
Deşi sûntü cu mai mulţi craci.
. Cine spune multe
Face puţine.
. Aï dată spuza,
Şi ai luatű cenuşa.
. Iî stă ca unu gunoiű în ochi.
.N u sta departe, ca să nu fu uitată.
. B stă înainte cu crăcii,
Ca ursu ’n spinarea vacii.
. Nu te rëzima de stâlpă putredă.
. Am gândită că iaă pe Stana,
Ş’ am luată pe satana.
180 Stana — Starea.

.A vrutu să iugă de Stana,

Ş’ a dată peste satana.
.N u credă c’o fi Stana nostră,
Cum o cereţi Domnia-vostră,
. Altă Stâncă,
Leică vorbă.
.C e mi e popa Stană, ce mî e Stană popa.
.M a i multă scie Stană păţîtulă, decâtă toţi
cărturarii.
. Este Stană păţitulă.
. Ori Stană,
Ori căpitană.
. Cine schimbă stăpânii, slugă ’mbëtrânesce.
.A m plecată să ’mî caută stăpână, daré-ar
Dumneţleă să nu găsescă.
..Escî stăpână pe capulă teă,
Ori la bine orî la reă.
.M a i bine e să fii stăpână mică, decâtă slugă
mare.
. Stăpână nu poţi ajunge, dar slugă totă-de-una.
..Unde nu e stăpână, nici Dumneţleă.
. U nă stăpână avută când are,
L a mal mulţi dă de mâncare.
. Ochiulu stăpânului îngraşă calulă.
.D u p ă morte starea omului se vede, ca apa
.după ce scade, atunci se vede ce peşce este.
 Stdrvulü — Stupii. 181
, Unde este stârvulü, acolo se aduna eiőrele.
. Cânele de stârvuri nu móré.
. Staű între năcovalmă şi ciocanű,
. Élű îî da călcâie să stea, ^
Şi épa mai tare fugia.
. Să se ştergă pe botű,
. Stomaculű plinű nu ’nvâţă bucurosü.
. Cine are sträinü,
Are în casă spinű.
, Când odată së strâmbeză,
Anevoe se ’ndrepteză.
.N u î ajungi cu strănutarea la nasO, de înfu­
murată ce este,
• A datű strechia în eî,
, De nu póte strica altuia, îsî strică lui,
. Élű chiar singură a stricată,
Şi iar elű. s’a mániatű,
. Strigă de la munte, ca să ’lű autjă,
Şi de la Dunăre va să î respunţlă.
. Strigă şi ţipă ca din gură de şerpe,
De më iaű fiori din crescetă pănă ’n talpé,
,E ű strigă încâtă capulű mi se descleiesce,
Şi bărbatu ’n lene abia mormăiesce,
.Cine strînge, nu mănâncă.
. E ca unű stupű neretezată.
182 Suflatü — Tăbărîtu.

• I a suflatü în luminare,
. Nieï unü suişu,
Fără coborîşu.
. A venită sulemenită,
Şi se duce terfelită.
. Suliţa orî şi unde
N u se póte ascunde.
. Sumanulű albü se póte 'negri,
Iar célú negru nu se póte albi.
. Tű ’lű trimeţî la surcele,
Şi élű îţi aduce floricele.
. Unde aduni tu surcele, eü am tăiatii lemne.
. Par’ că este surdű şi mutü.
. Surdulü n’aude, dar le potrivesce.
. Surdulü povăţuiesce aculü unde sună.
. Surdului de giaba î cânţi de jale.
. Sutele
Mărită slutele.

T.
(Nru. 2745—2909).

.L a tăbăci cine slujesce,

Pelea i se tăbăcesce.
.. Aü tăbărîtfi ca fumicele la stejarü.
 Tace — Taie. 183
. Cine tace,
Mai multă tréba face.
. Cine tace,
Merge ’n pace.
. Tace
Şi face.
. Cine tace
Şi face.
. De multe ori la întrebare,
Şi tăcerea răspunsă are.
. Ori (jti ceva mai bună decâtă tăcerea, orî taci.
. Tăcerea
E ca mierea.
. E mai bine să taci decâtă să vorbesc! reă.
. Taci să ’ţî fie casa, casă,
Şi mesa, mesă.
. Taci tu, să vorbescă eă.
.Numai c’ună tăciune
Nu se face mămăligă,
Nici póíe ceva să se frigă.
. Artjlendă numai doi tăciuni,
Nu se potă face cărbuni.
.Tacă, tacă,
Ca nucile ’n sacu.
• Lasă să taie dracului bureţi
. Taie câniloxu frunză.
184 Taie — Tată.

, Unulă taie şi eroiesee,

Ş’altulă stă şi potrivesce.
. Ţăgârţă ruptă
Iţi ’mprumută,
i cere la sorocii,
t ă î dai saeă bou în locü.
. Taina Im Dumnezeu nimenea nu o scie.
.E ste taleră cu doué feţe.
, Nici talpa casei cercii de bute.
Nici mojiculă boieră (omü) de frunte.
, Tândălica ferbe pere,
Tândăloiă vine şi î cere;
Tândălica nu se ’ndură,
Tândăloiu vine şi î fură.
.M ai bine târziu decâtü nici odata.
.E s te tare de urechî,
Că n’are doue părechî.
.E tare de ângerü.
. Cine s’amestecă în tărîţe, porcii ’lă mănâncă.
.N u fii ieftinii la tărîţe şi scumpii la făină.
. N u te băga în tărîţe, că te mănâncă porci!.
. Scumpă la tărîţe şi ieftină la făină.
. P ar’ că ! a făcută ună tată şi o mumă,
.U rîtă tată a avută,
Să ! semene l’a făcută.
 Tatâlü — Têrgulü. 185
. Tatalu çiece fiï hrănesce
Şi le împlinesce tóté;
Dar pe élű, de sărăcesce,
Unü fiű a ’lű hrăni nu póte.
. Cinci Tătari de Crimü plätescü mai multű
decâtü dece de Bugeacü, şi cinci Moldoveni
biruiescû pe çlece Tătari ae Crimű; ér cinci
Codrenï, adică Tighicenï, bătu pe (jleee Mol­
doveni.
. S’a făcutu tecă de pämentü.
/ .D e ce te temi, nu te trece.
• Bună ţeră,
Rea tocmélâ.
. Cum e ţera şi obiceiulü.
. In ţera orbilorü celu cu unu ochiü este ’mperatu.
.‘Ţâra piere de Tătari,
Şi elu bea cu lăutari.
. Mai bine unű ţeranu viű, decâtü unö împëratü
mortű.
.ïncârduitü cu terca berea,
Trei lei părechia.
. Dacă aduci ăntâiă terciulu,
Re urmă aduci de surdă
Ospetelui caşil şi urdă.
. N ’o să o scoţi în têrgü de vênçlare.
. Têrgulü së face cu bani şi nunta cu lăutari.
Hinţescu, proverbele Românilorü. 13
 186 Ţestulu — Ţine.

.I ï pune ţestulu în capii,

Şi ’lă întorce ca ’n dulapii.
. E forte reă,
Dacă n’aï ală tëü.
. N u vinde ce nu î ală teu,
Să nu ’ţî vie ’n urmă rëü.
.Jo c i cu tichia chelului,
Ajungi şi tu ’n felulü lui.
.N u umbla cu ţîfna ’n nasü.
. Pe Ţiganulu de ’lu vei spăla,
Totü negru va rëmâné.
I . Ţiganulu, când a ajunsă împëratâ,
Í Antâiă pe tatălu. sëü l’a spânzurată.
. Ţiganulă la mală se înnécâ.
. Ţiganulă pănă *nu fură, nu së ţine omă.
. Ţotă ţiganulă,
îşi laudă ciocanulă.
. In tigva secă câtă să sufli,
N u poţi să o umfli.
. Timpulă cumpërâ paiele
Şi nevoia le vinde.
. Timpulă e bani.
\ . Timpulă trece cu a(jï, cu mâne,
j Iar veninulă reă totă rëmâne.
. Oelă ce ţine, învinge.
 Ţine — Ţînţarulu. 187

. Së ţine de capulu
Lui ca gaia maţulfl.
. Şe ţine după mine (n’ar fi să mai ţlicfl),
Intocma ca draculü după copilulü micű.
. Ţine minte în totü véculű,
Şi nu ’ţî băga în cârdü cu draculü.
. Ţine-me, Domne, încaî,
Dacă vei să mai me aï.
. La tinereţe cine nu lucrézâ,
La bătrâneţe rîiază.
. Sămănă la tinereţe,
Ca să aï ce culege la bătrâneţe.
/. După ce nu erau tineri,
; Să logodiră şi vineri.
LEste tinërü, ş’o maî cresce,
; D ’o trăi să procopsesce.
. E tinăru şi s’o maï face,
Tigva de i să va cóce.
. Pré e tinërü, n’are minte,
Şî o croiesce d’aci ’nainte.
. Cum e tingirea şi capaculu.
.Iş î găsesce tingirea capaculű.
. Incoroneză ţînţarulu,
De ţi ’lü face câtu mägarulü.
i. Strecură ţînţarulu,
j Şi ’ngbite armăsarulfi.
13:
188 Tivga — Tote.

. Când a crescută tivga şi când i s’a strâmbată

gâtulă ?
. Tocmelă ţigănescă,
Dară plată omenéscâ.
.M ultă tocată,
Puţină mâncată.
.T e tocmesce
Duşmănesce,
i plătesce

§ imenesce.
. Tómna se numeră bobocii.
. L ’a mai îngrozită o tonă.
. Destulă am fostă toporă de őse.
. Cu toptanulă,
Şi banii la anulă.
. N u sciî să torcî, nici să ţeşî,
Numai la horă te ’ndeşî.
.D upă ce tóté ’să în cercuri,
Şi nunta o avemă mercur!.
.Finea bună, tóté bune.
. Indeşertă sântă tóté,
Dacă este morte.
. Tote ca töte,
Numa! dragoste cu sila nu së póte.
. Tóté ’şî aă leculă.
.T óté ’şî aă vremea loră.
 Tóté — Tovarofü. 189

. Tóté la vremea lorű date

Sûntü ca şi o sănătate.
. Tóté lucrurile nu süntű pe dosű.
. Tóté mergü după nemű.
-r'Tóte rîurile curgü în mare.
. Tóté ’sű cu timpű şi sorocű,
Şi ruşinea 1’ alü eî locű.
. Tóté strachinele nu süntű pentru ciorbă.
. Tóté süntű la vremea lorű.
. Tóté süntű pănă la o vreme.
. Tóté sûntü soră cu minciuna.
. Tóté totü după nemű mergű,
La tulpina lorű alergű.
. Când pornescü toţi să vorbéscâ,
Par’ că ï lavra ovreéscâ.
. Toţi pretutindenea sapă,
Elü auce câniï la apă.
|. Totü una e: aü eu capulű de petră, aű cu
'— -pótra de capű.
. Mulţi tovaroşî totű-dé-una,
Facű mai multű decátű o mână.
/. Cine are tovaroşii nerodű,
Ajunge din podű ín glodű.
.F ă-te tovaroşă cu draculű,
Pănă treci cu elü laculű.
 190 Tovaroşu — Trăiesd.

. Tovaroşu numai la câştigă,

L a pagubă pune cârligă.
/. Câtă de reă să trăiască omulă, totü nu se
’ndură să moră.
. Cuï nu î place să trăiască ca găina la moră?
. Nimenea n’o să trăiască,
Lumea să o moştenescă.
. Scie ca lumea să trăiască.
I . Cine trăiesce cu chiorii, se înveţă a se uita
crucişă.
/. Cine trăiesce nădăjduindă,
Í^Móre jinduindă.
. N u cine trăiesce multă,
Scie multe;
Ci cine umblă multă,
Scie multe.
. Trăiesce ca cânii cu porcii.
. Trăiesce ca cânele cu pisica.
. Trăiesce ca în senă de raiă.
. Trăiesce din seulă seă.
$
í . Spune ’mî cu cine trăiesd,
Şi ’ţî voiă spune cine esd.
. Multă trăiesd, multe auşlî,
M ultă umbli, multe veçlï.
. M ultă trăiesd, multe pătimescî,
Multe ’nveţî, multe greşesd.
 Trăiescu — Trébâ, 191
. Trăiescu împreună,
Ca pânea a bună.
. Traista golă
; Te omoră.
=. Traiii
Cu vetraiă.
. Moşulu traiulu şl a nimeritü,
Şi ca vulturulu a ’ntinerită.
. Pie-care trage acolo, unde cunósce.
. Fie-care trage spuza pe turta luî.
. Trage ca calulii la grăunţe.
. Trage ’n greii câtü póte.
. Trage neîncetată,
Vetréla pe uscatu.
{ . Cine vrea trandafiri,
CjCaută se vrea şi spini.
. De departe trandafiră,
De aprópe borşii cu ştim.
. Fie-ce trandafiru cu ghimpele luî.
. Orî-ce trandafiru are şi spinii.
. Trândăvia e muma tuturora reutăţiloră.
. L ’ a trăsnită ca din senină.
. Atâtă de tréba ce este,
Numai jujeu îî lipsesce.
. Când te trimete la trébâ,
Mergi şi te ’ntórce ’n grabă.
 192 Trébâ — Trézuluï.

. Dacă n’aï trébâ, fă-te martora.

.Iş î caută de trébâ.
I 1
J. L a orï-ce trébâ
Pe Stanü păţitulu întréba.
.L a o trebă când se scolă,
P ar’ că are ouë ’n pôlâ.
. Slabă trébâ,
Târţa pârţa,
Mai nimica.
.T réba fă o cum se cade,
Şi şeţli atunci când se şede.
.C e î trebuie chelului tichie de mărgăritaru?
. Unde n’am trebuinţă, nici nu vênçlu, nici nu
cumperu.
.A re trecere ’n ori-ce curte.
! .E trecută şi prin ciuru,
I Şi prin dârmonü.
. Tremură de par’că ’lű găsescă tóté nebădăile.
. Tremură după unü napu,
Ca de ochii sei din capă.
. Trestia, care së plécâ vêntuluï, nici odată nu
se frânge.
. Să fii trézu nemâncatü,
De ’ţi va dice lumea că esci bétű,
Mergi de te culcă.
. Ce e în inima trézuluï,
E în ‘gura bétuluï.
 Trimetü — Udätura. 193

. Unde ’lü trimetű, unde ’lü mâiü, *)

Umblă fără căpătâiă.
. Trufia e trâmbiţa cădereî.
. Cu trupulü în biserică şi cu gândulă la dracu.
. Iî pune trupulü în saramură.
. Fie tufa câtă de mică, îşi are şi ea umbra eî.
. Tufă în capű, tufă în pungă.
. Par’că a tunată,
Şi ï a adunată.
;. Ce să nasce pe ’ntunerecă, trebuie să se veţlă
■ la lumină.
. E u ţlicu tunsă şi elă rasă,
Nu sciű la ce o să esă.
. L ’a tunsă bine,
Cum să cuvine.
j . Turcu e turcosă,
v Ţiganu fricosă.
. Cum e turculă şi pistolulă.
. î î luă turta de pë spuză.
IJ.
(Nru. 2910—2981).
. Udatulă nu se teme de plóe.
. Mai daţî cu udătura,
Că mi s’a uscată gura.
*) In locű de: mânü.
 194 Uită — Umblarea.

. Maï mulţi së uită la miresă, decâtă la ginere.

. Te uită în faţă,
Şi më ’ntrebă de viaţă.
. Së uită la densa ca la o cireşă coptă.
• Se uită la elă ca dracu la popa.
. U ită de joi,
Pănă mai apoi.
.U ită de Ia mână
Pănă la gură.
. Când umblă prin potecele,
Par’ că e luată din ele.
. Césulü umblă şi lovesce,
Iar vremea së odihnesce.
.U m blă nóptea ca liliecii.
. Umblă par’ că treeră la mărăcini.
. Umblă pe dramă bétü,
Ca canele turbată.
. Umblă pe drumû cu alaiă,
Ş’ acasă n’are mălaiă.

/ Umblă pe drumuri tăindă câniloră frunză.

I .Um blă pe unde a înţărcată draculă copii.
f .U nulă umblă şi străbate,
' Şi pe altulă fericea ’lă bate.
. Umblarea i e ’ncovoiată,
Ca la pisica ploată.
 Umblatü — Una. 195
/. A umblatü câtu a umblatü,
Dar acum i s’a ’nfundatü.
.A umblatü, totü a umblatü,
Pănă când pe brânci a datű.
. Multü umbli
Multe ’nveţî;
Multü trăiescî
Multe veçlï.
v
. Umblă cu coliva ’n peptű.
. Cine să rezimă de umbră,
D ă ’ndată peste capü, tumbă.
. Cine se rezimă pe umbră, greşesce.
.D e o umbră, de o nălucă,
Frigurile îlü apucă.
. Face şi elü umbră pământului.
. Intórce umbrela din cotro vine plóea.
. Së umflă ’n pene.
. Së umflă ’n sprâncene,
Ca curcanulü în pene.
.Ascultă din dece vorbe şi una a muiereï.
. Doi înşî una nu elicea :
Unulű, hăis ! şi altulü, cea !
. Ţine-te numai de una,
N u sări din una ’n alta.
. Tu sciî una, doue
Eü sciű păn’ la noue.
 196 Una — Urdă.
!
|^ . Una este una, doue facű mai multe.
.U na şi cu una facü doue.
. După cum e unchiulű,
Aşa şi nepotulű.
J.U nde o eşi să ésâ,
i,_ p r î că tunsă ori că rasă.
. L a uniî unele,
Şi la alţii altele.
.î ş i găsesce uneltioră,
Să î taie din unghişoră.
. î î taiu din unghişoră.
. Fómea şi ruşinea
î iu se potă de locü uni
în tr’ unu locü a locui.
.B oii uniţi la păşune,
Lupulû nu î póte repune.
. Dacă pui untu-de-lemnu în candelă, îţi va lumina.
. Unu perde veră.
.A luată cu unulă
Şi a dată cu pumnulü.
. Ia pe unulu şi dă în celălaltu.
. Pentru unu tircioru de zară
Pune pisica în fiară.
. Urciorulü merge de multe ori la apă ; dar în
cele din urmă se sparge.
. A mâncată urdă cu usturoiă şi cere să î mi-
róse gura a lapte.
 Urechi — Uşă. 197

. După ce nici n’ are de cercei urechi,

Umblă să ’şî cumpere şi doue părechî.
.'Umblă cu flóce la urechi.
. Are urechi de cârpă.
. P ’o urechiă întră şi pe alta ese.
. După ce e urîtü bea şi tutunu.
. I s’a urîtü cu binele.
v . La^tóte urma alege.
. N u judeca urma, ésa unde o esi.
« .U n n a laudă ’nceputulu.
.E lu într’unü felu o ursia
Ş ’ altü felu eşi la văpsea.
.U rşii cu ursulü ursărescu,
In danţurî nu se lovescu.
;. Jocă ursulu la cumetru; veijî să nu via şi la noi.
(. m strânge ca ursulu în braţe, pană ï esű ochii.
. ţJrsulu, când n’are de mâncare,
Işî muşcă din labe.
, . Ursulu de lătratului cânilorü nu se sparie.
. Ursulu nu jocă de voie,
Ci de nevoie.
.. N u te juca cu coda ursului.
. Nu vinde pelea ursului înainte de a ’lü ucide,
. Este uşă de biserică.
 198 Ufa — Vapsescï.
.L a uşa surdului,
, Ori bate, dacă ’ţi pasă,
Ori mai bine fugi, te lasă.
.Nimenea nu e uşă de biserică.
.N ici usturoiű (aiü) n’a mâncatu, nici gura nu
î pute.

V.
(Nru. 2982—3161.)

. O vacă ’ntinată
Necinstesce ciréda totă.
. Unii ţinu vaca şi alţii îî mulgă ţîţele.
. Vaca bună se vinde din staulű.
. Vaca restornă gâléta după ce o umple cu lapte.
. Văcarii care se mânie pe nevestă, şi ’ş! taie
nasulu.
/ . S’a mâniată văcarulu pe sată.
U—t N u ’ţî încerca vadulă
Cu nerodulă.
i . Decâtu să (jlicî : vai de noi !
î Mai bine:
ţ Vai de mine!
■ i Valea î totă aceea,
Dar lelea nu î aceea.
. Dacă nu sciî să văpsescî,
, N u te pune să mânjescî.
 Varÿâ — Vëdü. 199

. Mai bine varçla acră cu ’nvoială,

. Decâtü zahară dulce cu cârtéla.
. I se móie niţelu vasulű celű de oţet0.
. Vasulă golă cântă a főmé.
.Vasului golu toţi îi dau cu piciorulă.
. Vătăşelă de mahala
A plecată a colinda.
.C ine are vecini rei, se laudă singură.
.A şteptă în totă veculă,
Ca mortulă colaculă.
. Când vede omulă nevoia,
Vorbesce ce nu i e voia.
. De l’oiă mai vedé odată, să face de doue ori.
. De nu P aşi vedé, par’ că aşi mai trăi.
• Pe unulă îlă vede ca doi.
• Vede că nu i mai încape,
Şi tornă pănă să crêpe.
.Vede că nu încape singură pe gaură,
Şi ’şi mai légâ şi tivgă de codă.
. Mai rară vedere,
Este mai cu miere.
. Mamă, unde esci să me veçlï,
Că şi eă am totă ochi brezi.
• Are veţlă de lupă şi audă de vulpe.
. N ’ am ochi să ’lă vedă.
 200 Vénatű — Vestmêntulü.

. Ce aï vênatü j
ï prinsü.
E lesne de vêndutfi,
Ş ’ anevoie de cumpëratü.
. Care cum venia
Totü Udrea ’lü chiăma.
.D e aï venituri mititele,
Maï opresce din măsele.
. Ciiîë sémana vêntü, culege furtună.
. Yêntulü adună noriî şi totü vêntulü îî risipesce.
. Escï unü perde-veră.
. Véra ’ntinsü la umbră donne,
Şi éma móré de fóme.
. Ce a fostü verde s’a uscatű,
Ce a ’nfloritü s’a scuturatü,
Ce a fostű dulce s’a mâncatü.
.A vorbitü şi verçlï şi uscate.
.E lfi îndrugă verçlï şi uscate.
, .N u ’mï totü îndruga la verçlï şi uscate.
i . Dacă se rupe o verigă, totü lanţulfi se desfac**.
. Ca vermele de lemnfi, temerea la inimă.
. Cea din tóté maï vestită,
Cere să ï çlicâ cinstită.
• Vespele miere după ce nu face,
Sare şi te ’mpunge cu ace.
/ i Vestmêntulü nu face pe omfi.
 Via — Vinulű. 201
Vinde via şi cumpără stafide.
Necăjita lui viaţă
Se ţine într’unü firu de aţă;
De sărăciă nu scapă
N ’are după ce bea apă. ■
Ori viaţa e unü visü, sau că omùlü pururea
visăză.
I. Trăiesce viaţă
l Cârpită cu aţă.
C
Cârpită cu aţă.
/V iaţa îţî petreci

. Viaţa necăsătorită
L a bătrâneţe e cea mai urîtă.
. Viaţă scurtă,
Artă lungă.
. Giaba vii, giaba te duci,
Giaba spargi nisce papuci.
. Vinovatulu mai mare gură face.
TVinovatulü negonitü fuge.
. Cine bea vinii, îşi bea punga şi mintea, ba şi
sănătatea.
. S’a juratű pe vinu,
Să nu mai bea rachiu.
. Vinulű noű nu să ţine în toi vechi.
Hinţescu, proverbele Româniloriî. 14
 202 Vinulü — Viţă.

. C u vinulü şi cu somnulu
U ită grijile omulü.
• E ri vinu ’lă bătu la spete,
Ş’ arjî merge să se ’mbete.
. Yinulű bunű şi nevésta frumosă sûntü doue
( otrăvi dulci pentru omü.
/.V inulü e dată să ’lü bea voinicii,
i^Iar nu toţî nevoiaşii.
j . Vinulü e toégulü betrâneţelora,
wjŞLDebunia tinereţeloru.
Vinulü face:
P e săraci, bogaţi;
P e ciungi, cu mâni;
P e ologi, cu piciére;
\ Şi pe orbi, cu ochi.
. vftmlü, ţuica cui îî place,
N ’are cu ce să se ’mbrace.
.N u te vîrî, ca să nu fii pe brânci datü afară.
.C ân d cu gândulü nu visezi,
Tu în cursă o să caţli,
Şi atuncia te piseză
Şi potecile ’ţî scurteză.
.M î am vë^utü visulü cu ochii.
. A făcută şi viţa grâü din călcâie păn’ la glesne.
. D e esd tu viţă de josü, să nu iái némű de
süsü, ca să nu ’ţî şlică: scolă tu să şedă eü.
. O viţă în Gherghiţa,
Şi alta în Jalomiţa.
 Viţă — Voiască. 203
.P une viţă,
/ Bea viniţă.
. V iteloră,cari treeră, nu li se legă gura.
TTaî de viţelulă, care ’mpunge pe mumă sa.
. Viţelulă după baligă së cunósce ce bou e să
se facă.
. Viţelulu nicï nu 1’ a tăiată şi muşteriu pentru
pele a veniţii.
. După rësboiü mulţi vitézi să găsescii.
. Cine e viteză în urma resboiuluî se cunósce.
. Cu sufletă viteză,
Cs i cu trupă leneşă.
.Visitele mai plăcute,
, Săntă cele mai rară făcute.
. Scie bine ună vlădică
Pe cine ia de chică.
.V odă vrea,
D ar Hancu ba.
• Îşi găsesce fără voie,
Lungulă nasului să î móie.
. Voia este la tine,
Ca să faci cum îţi vine.
. D e va fi să nu voiască,
Muierea să plămădescă,
Şede, cerne pană mâne
Şi totă nu frământă pâne.
14*
 2(M Voinică — Vorba.

/ . Odată voinică,
D e doue ori nimică. „
• Amu lungită vorba.
/.D acă nu ţi se trece vorba,
/- N u ’ţî mai reci gura.
TDecâtă să porţi pe omulă cu vorba, spune
mai bine că nu së póte.
.D e vorba lui nu te saturi.
. C u o vorbă bună şi pe draculă îmblânzesc!.
. D intr’ o vorbă îţi aprindî paie ’n capă.
.D in vorbă ’n vorbă
Se deschide vorbă.
• D in vorbă ’n vorbă ese adeverulă.
.D in vorbă se face faptă,
s. Şi din faptă vorbă.
.I ţ î trântesce vorba cu ciomagulă.
. N u e vorba aia.
(Aia e vorba.)
.N um ai cu vorba,
N u se face ciorba.
•N u vine vorba la cădelniţă.
.N u ne potrivimă la vorbă.
. Par’că pentr’o vorbă via,
Gura î cere chiria.
.Rumegă vorba,
Ca óia érba.
 Vorbă — Vorbe. 205

Unde este vorbă multă,

Acolo e trébâ scurtă.
Vorba din vorbă ’n vorbă,
A ajunsă şi la cociorbă.
Vorba dulce
Multă aduce.
Vorba îsr are şi ea vremea eî.
;Vorba în têrgü şi vulpea în pădure.
'""T’Vorbă multă (lungă), sărăcia omului.
Vorbă multă nu e fără minciuni.
• Vorbă multă
Şi trebă puţină.
. Vorba ’n colţuri şi rotundă
, Fără cercuri se înfundă.
/ . Vorba pe unde a eşită,
' Maî bine să fi tuşită.
. Vorbă puţină şi mâncare puţină nu strică nici
odată omului.
.V orba rea se duce ca glonţulu.
. N ’ aï vëçlutü calulű meö, Ióné ?
Vorbă să fiă: dă ’mî o lulea de tutunu, că
têrgu se face.
.V orba vorbă aduce.
. Vorbesce vorba ’ngânată,
Par’ că i e gura legată.
. Ascultă din çlece vorbe şi una a muierii.
 206 Vorbe — Vorbescí.

. Gâte le <^ice omulû sûntu tóté vorbe.

.L asă aste vorbe, s’a mântuită gluma.
. O mie de vorbe unu bană nu facă.
. Scie vorbe să îndruge,
Par’că totă la ţîţă suge.
! .V orbe bune, dar nu sărate.
‘"TVorbele cele ferite,
In piaţă şi la moră nu ’să vorbite.
.Vorbele cele dulci deschidă şi porta cea de ieră.
. Vorbele celoră mari suntă ca smochinele de dulci;
Iar vorbele celoră mici sună ca nisce nuci.
. I e lene şi să vorbescă,
D ar încă să şi muncescă.
J . Pune ’lă să stea să ’ţi vorbescă,
! D e vei să te păcălâscă.
‘—rC are totă mereă vorbesce,
E lă tréba şi o zăbovesce.
. Cine totă mereă vorbesce,
E lă la multe şi greşesce.
.I n faţă una ’ţi vorbesce,
Şi ’n dosă alta ’ţi croiesce.
.Vorbesce neisprăvite,
L a ’nsiră-te mărgărite.
. Când vei să vorbesci, la gură
Să aibi lăcată şi mesură;
C a nu vorbindă de mucosă,
T u să fii ună urdurosă.
 Vorbi — Vrăjmaşii. 207

.D acă nu sciî vorbi, taci ca să ’ţî fie casa,

casă, şi mésa, măsă.
.L a timpü a vorbi şi a tâcé,
E arta cea mai grea.
. Mai lesne e a vorbi adevărulă, decâtü minciuna.
. N u vorbi pe d’intregü ca baba chioră, căci se
găsesce vre-unulű de ’ţî umflă céfa de pumni
şi spinarea de ciomege.
.N u vorbi peste măsură,
Ci pune ’ţî lăcată la gură.
.N u vorbi unde nu sûntü (veçlï) urechi.
.A ideţî să vorbimă de giabă,
Căci n’ avemă altă trăbă.
. Aî vorbită de te aï stricată.
. Păn’ acuma a vorbită,
Iar acuma a tuşită.
. Să vorbimă ce e de vorbită.
. Vrabia puiă, şi ea móré de bătrână.
. Vrabia mălaiă visézâ.
Decâtă o mie de vrăbii pe gardă, mai bine
una în frigare.
. Decâtă o săptămână vrabie, mai bine o $i şoimă.
• Vrăbiile să gâlcevescă,
Pentru meiulă omenescă.
. Mai bună e ună vrăjmaşă înţeleptă, decâtă
ună amică nerodă.
208 Vrejulă — Vremea.

. Ţî aí întinsă vrejulă ca bostanulű, şi aï um-

plutü lumea de crastaveţî.
. Vrednicia omului se cunósce după pată.
. Vrednicia ’ţî mî e oglindă,
Că m’ aï slujită pănă ’n tindă.
. Dacă nu escî vrednică să duci, nu te încărca
peste măsură.
. Dacă nu escî vrednică la o trebă,
N u ’ţî bate capulă de giabă.
.M aî bine cu ună vrednică la pagubă, decâtă
cu unu nevoiaşă la câştigă.
. N u e vrednică codrulă să ’şî plătescă.
. Ascultă ’lă dacă aï vreme.
.C u vreme şi cu încetulă
Së face tare oţelulă.
. C u vreme şi cu paie
Muşamalele se móie.
. Cu vreme tóté së facă bune.
. L a vreme de nevoiă fie-ce lătură stinge foculă,
D ar şi rëü impute loculă.
.Vreme e a rîde,
Vreme e a plânge.
. In vremea rësboiuluï e maî scumpă ferulu
decâtă aurulă.
. Vremea, ce a trecută, nu së maî întorce.
 Vremea — Vultur ulü. 209

. Vremea cu íncetulű póte,

Să le descopere tóté.
. Vremea descopere adevërulü.
. Vremea descopere tote,
Şi pe hoţă de faţă scote.
. Vremea înveţă pe aceia, ce n’aă dascălă. '
. Vremea tóté le mistuiesce.
. Vremea vinde paiele şi nevoia le cumpără.
. A intrată vulpea în sacü.
/ . Păzesce ’ţî gâscele, când veţli că le descântă
V ,^vulpea.
. Vulpea, când n’ajunge găinile, çlice că sûntü
spânzurate.
. Vulpea câtă e de viclenă şi de multe ori cade
în cursă cu tóté piciórele eï.
.Vulpea în pădure şi elü tocmesce pelea în
târgu.
.Vulpea nu se sparie de célú ce së laudă sóra;
ci de celü ce mânecă dimineţa.
.A lţi ochi are vulturulă,
Şi alţi ochi are fluturulü.
.Vulturulu de aripi smulsă
/ Nu mai póte sbura ’n susă.
.V ulturulă stă ’n locă, veghieză,
Dar elă musce nu vcneză.
210 Zăbale — Zestrea,

z.
(Nru. 3162—3169).

-F ie ’n zăbale de aurü,
N u este decâtü unü taurii.
. Zamă lungă,
Să ajungă.
.Zamfirica tóté le avea,
Numai ţopii îî lipsia.
. Zâpéda albă o udă cânii.
.Nim enea n’a datu. zapisii cu Dumnezeu, câtă
o să trăiască.
. Zestreâ ’mi şede ’n ladă,
Şi eă cu sluta pe vétrâ.
. Se scaldă ’n zestrea muierii.
. Zestrea tóté le astupă,
E a şi pe draeu ’lu pupă.
 Catalogu
Cartilorn romanesci a T iroaM si Imprimeriei
Ereflitórei ini G, U Closins,
IN SABIIU,
(Strada Cisnadia Nr. 13.)

Acaftistulu preasanctei Nascatórei deDomnedieu,

rosiu si negru tiparitu, cu icoane, neleg. 90 cr. ;
leg. frum. in piele rosie, auritu pe teaca si
eu copsie fi. 1.40.
Totu acelasiu, numai negru tiparitu, cu litere
latine, neleg. 60 cr, ; brosiuratu 8Ó cr.
Culegere de istorióre morale : Adelaida, Pastoriti’a
depe alpi; Fridericu Lanuciu séu invingerea
inocentîei; Veduv’a bolnava, o intemplare
adeverata din viati’a Imperatului Iosifu alu II. ;
Ugero Danesulu ; Capel’a din pădure; Vilhelmu
Tel, (editiunea 2-a), brosiura 40 cr.
Anulu celu manosu, unu cantecu in versuri despre
cele patru vremi ale anului, brosiuratu 10 cr.
Bucoavna cu slusb’a sanctei Liturgi, legatu 18 cr.
Calendariu pe 140 ani, asiediatu pe 7 planete,
brosiuratu 50 cr.
II

Calendariu intocmitu pe gradurile si clima ma­

relui Principatu. alu Ardealului, si a altora
tieri invecinate, brosiuratu 22 cr.
Carte de cuvinte streine cu semnificarea si espli-
carea lora in lingua germana si romana, in-
, preuna cu o specificare de unele plante ve-
ninóse, ce crescu in Ardealu, brosiuratu 50 cr.
Carte de visse, perso-egipténa, dupa cele mai
vechi manuscrisse chaldeice, persiene si egip­
tene, cu ilustratiuni noue, bros. 20 cr.
Cârti de norocu, jocu de petrecere in 45 foi, 20 cr.
Cărticică de rogaciune catra présancta Nasca-
tórea de Domnedieu inpreuna cu visulu Maicei
Précesti, bros. 8 cr. ; leg. frum. 12 cr.
Catechismulu micu, legatu 18 cr.
Ceasoslovu micu (Orologieru), neleg. 55 cr. ;
legatu frumosu in piele rosie, auritu pe teaca
si cu copsie fi. 1.20.
Cinstitulu Paraclisu alu sanctului mucenicu Hara-
lambie, impreuna cu viatia Sanctului, brosiu­
ratu 15 cr.
Cinstitulu Paraclisu alu sanctului mucenicu Mina,
brosiuratu 10 cr.
Colindele Crăciunului si ale Pasciloru séu pro-
ductiuni cu cântece la nascerea si invierea
Domnului nostru Isusu Christosu. La care
s’au adausu si C o l a c a r i t u l u séu V o r n i -
c i t u l u usitatu la nunti, precum si cateva
canturi, ce se canta la mes’a nuntii. Adunate,
indreptate si intocmite de P. Bancila, brosi­
uratu 25 cr.
Datorintiele Subpusiloru catra Monarchulu lora,
brosiuratu 12 cr.
Emanuilu, Enarare istorica de pe timpulu risipiri
Ierusalimului, brosiuratu 30 cr.
 Ili
Epistolariu séu carte de invetiatura pentru folo-
sulu celoru ce voru a se deprinde in cores-
pondintie si scrisori atatu private, catu si
politice, de S. B. Popoviciu, neleg. 45 cr. ;
brosiuratu 60 cr.
Epistolie a Domnului nostru Isusu Christosu,
ce au trimis’o Domnediu din ceriu, brosiuratu
10 cr. ; legatu frumosu 15 cr.
Erotocritu, marele Erou, in versuri, nelegatu
80 cr. ; brosiuratu 1 fi.
Estractu din Testamentulu vechiu, cu o icóna,
nelegatu 42 cr.; legatu 60 cr.
Evangelia cea mare, rosiu si negru tiparitu, cu
cele 4 icône ale Evangelistiloru, nelegatu
fi. 6.80; legatu frumosu in piele rosie, auritu
pe teaca si cu copsie fi. 10.
Intemplarea curiosa, Comedia in trei acturi,
imitata din italienia de M. Yelceanu, brosiu­
ratu 30 cr.
Istorii morale spre intrebuintiarea tineriloru din
scólele poporale, nelegatu 20 cr. ; bros. 25 cr.
Istoria biblica, pentru prunci, nelegatu 9 cr. ;
legatu 18 cr.
— Genovevi de Brabantu, nelegatu 30 cr. ;
brosiuratu 50 cr.
— lui Alesandru celu Mare, nelegatu 30 cr. ;
legatu 40 cr.
— lui Sofronimu si a Harite cele frumóse, ne­
legatu 14 cr.; brosiuratu 20 cr.
— preafrumosului Argir si a preafrumósei Elena,
nelegatu 14 cr.; brosiuratu 20 cr.
Leonatu, betivulu omu din Longobarda, vorbire
cu muierea sa Dorofata in versuri, nelegatu
6 cr.; brosiuratu 14 cr.
IV
Liturgi’a a lui Ioan Zlataustu, Vasilie celu mare
si a Predeosteni, rosiu si negru tiparitu, neleg.
fi. 2.52; legatu frumosu in piele rosie, auritu
pe teaca si eu copsie fi. 4.
Meditatiuni spirituale pentru înaintarea creştinis­
mului adeveratu si a cultuluPddiescu de casa,
traduse de M. Yelceanu, bros. fi. 1.
Modulu de educatiune seu crescerea vechiloru
Egipteni, Persieni, Greci si Romani, de M.
Bota, brosiuratu 50 cr.
Molitvenicu bogatu, ce cuprinde in sine rindueala
slusbeloru Beserici reseritului, rósiu si negru
tiparitu, neleg. fi. 4.50; legatu frumosu in
piele rosie, auritu pe teaca si cu copsie fi. 6.50.
Ochtoichulu celu micu, neleg. 50 cr. ; leg. frum. in
piele rosie, auritu pe teaca si cu copsie fi. 1.10
Oglinda norocului si a nenorocului, neleg. 3 cr. ;
bros. 5 cr.
Oraţii tinute la nunte tierenesci, neleg. 3 cr. ;
brosiuratu 5 cr.
Paraclisulu Précesti, nelegatu 6 cr. ; bros. 10 cr.
Paschalia poporala, brosiuratu 6 cr.
Patima si mórtea Domnului Christosu in versuri
si cu icône, nelegatu 65 cr.; legatu 1 fi.
Pentecostariulu celu mare, rosiu si negru tiparitu,
nelegatu fi. 5.60 ; legatu frumosu in piele
rosie, auritu pe teaca si cu copsie fi. 9.
Perirea a doi iubiţi, adeca jalnica intemplare
alui Piram si Tisbe, nelegatu 11 cr.; brosiu­
ratu 15 cr.
Psaltirea prorocului si regelui David, bogata,
neleg. fi. 1.50; legatu frumosu in piele rosie,
auritu pe teaca si cu copsie fi. 2.50.
Psaltirea prorocului si regelui David, mica,
 V

neleg. 48 er.; legatu frumosu in piele rosie,

auritu pe teaca si cu copsie fi. 1.
Risipirea cea depre urma a Ierusalimului, neleg.
28 cr. ; bros. 35 cr.
Rogaciuni pentru desfacerea farmeciloru, brosiu-
ratu 6 cr.
Tilu Buchoglinda, nelegatu 10 cr.; bros. 15 cr.
Tragedia lui Samson in 5 perdele, neleg. 11 cr.;
bros. 20 cr,
Trepetniculu celu mare, brosiuratu 5 cr.
Vedenie ce sau aratatu unui Părinte in muntele
celu sanctu in anulu 1854, brosiuratu 15 cr.
Viatia si pildele preaintieleptului Esop, neleg.
23 cr.; bros. 30 cr.
Vocabulariu portativu de S. Petri, partea I.
romanescu-nemtiescu, bros. fi. 1.20; partea I I .
nemtiescu-romanescu, bros. fi. 1.20
Domnii, cari comenda 1—2 esemplare, se
aiba bunătate a tramite pretiulu prin mandatu
postalu (Postanweisung), cá se le putemu spedá
sub legătură (Kreuzband) ; ér la comandări de
mai multe esemplare pretiulu se pote respunde
cu recepere poştala (Postnachnahme).

Sub press’a se afla si va esi în tîmpulu celu

mai scurtu:
Gapitanultt Mandrinu,
novel’a de dn’a CI. R o b e r t
tradusa de N. Petra-Petrescu.