Înainte De-A Fi Vers

ARBATEL FILOTHEANU
ÎNAINTE DE-A FI VERS

(antologie)
Iași, 2020
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
FILOTHEANU, ARBATEL
Înainte de-a fi vers / Arbatel Filotheanu. - Iaşi : Stef,
2020
ISBN 978-606-028-403-1
821.135.1
Arbatel Filotheanu: Înainte de-a fi vers
Copyright Arbatel Filotheanu
Pentru prezenta ediţie în limba română, toate drepturile

ediţiei aparţin autorului.Reptoducerea prin orice
mijloace, chiar şi parţială, a textului cuprins în acest
volum, fără acordul scris al autorului, constituie o
încălcare a legii dreptului de autor şi se sancţionează
potrivit prevederilor acesteia.
ARBATEL FILOTHEANU
ÎNANTE DE-A FI VERS

( antologie )
Prefaţă
În această carte au fost incluse cele mai frumoase

versuri care s-au scris prin intermediul acestui autor pînă
în prezent, despre care el crede că merită numele de
POEZII; unele dintre ele fiind corectate faţă de variantele
publicate anterior.
Precum se ştie, toţi instrumentiştii orchestrelor
muzicale din lume, la fel sportivii şi unele profesii
dificile necesită foarte multă pregătire pentru a atinge
excelenţa. Pe cînd în materie de creaţie literară la
momentul actual, pare suficient să tipăreşti trei cărţi, să
plăteşti niscai critici pentru trei cronici favorabile, depui
o cerere şi după cîteva luni, gata, eşti scriitor cu
patalama ! Numai că pentru a fi un scriitor veritabil e
stringent necesar să ne trezim sufletul pentru a avea acces
la nivelurile superioare ale mentalului, respectiv
mentalul iluminat, intuitiv şi supermental, aşa cum am
detaliat în cărţile anterioare.
5
Excelenţa sau genialitatea se ating şi se menţin
doar dacă artiştii reuşesc să acceseze planurile superioare
ale mentalului enumerate mai sus; în caz contrar creaţiile
lor pendulează între lamentabil şi onorabil, cu rare
zvîcniri de excepţie.
Chiar dacă aceste îndemnuri ar fi cunoscute de
toţi creatorii, ele desigur nu vor fi aplicate practic,
fiindcă trezirea sufletului nu se poate face de azi pe
mîine, ba chiar în cazul celor mai mulţi dintre oamenii
actuali este improbabil că vor reuşi această performanţă
în actuala încarnare. Aşadar, nu mă aştept să crească
valoarea creaţiilor literare prea curînd, chiar dacă mare
parte dintre scriitori vor citi aceste rînduri, însă sper
măcar ca aceste idei să fie asimilate de generaţiile
viitoare, mai devreme decît prea tîrziu !
Poate că atunci vor simţi cît mai mulţi oameni în
mod nemijlocit similitudinea de stare dintre sufletul trezit
şi Poezie în sensul ei cel mai pur !
Autorul
20.07.2020
6
Poezii modificate genetic
7
8
(Uni)versuri de joacă
Într-o gnoză lină
Într-o gnoză lină

La adînc nivel,
Adîncimea fină
A lui arbatel
Intră şi suspină
Ca un brebenel
Într-o zi de toamnă
Cu violoncel.
Intră dinspre seară

Noaptea în pătuc,
Ochii întrebară:
Unde să mă duc
Molipsit de taină
Şi puţin uituc ?
9
Gura care rîde
O răţuşcă
Goală puşcă
Se iubea cu o creţuşcă
Într-o cuşcă
Şi mînca dintr-o găluşcă...
Morala :
Gura care rîde

- nu muşcă !
10
Strigătură de iubit
Dacă astăzi nu mă vrei...

Îmi tai Dorul pe din două
Şi-l înec în bob de rouă,
Îmi tai Dorul pe din trei
Şi-l arunc la porumbei,
Îmi tai Dorul pe din patru
Ca să vezi că nu joc teatru,
Îmi tai Dorul pe din cinci
Şi-l cos nasturi la opinci,
Îmi tai Dorul pe din şase
Şi-l învălui în mătase,
Îmi tai Dorul pe din şapte
Ca să te visez la noapte,
Îmi tai Dorul pe din opt
Şi din el fac praf de copt,
Îmi tai Dorul pe din nouă
Şi-l sfinţesc cu stropi de rouă,
Îmi tai Dorul pe din zece
Pînă cînd durerea trece …
Şi apoi de nu-s dorit,

Mă arunc în infinit
Să iubesc nemărginit !
11
Baladă pentru un Erou
Foaie verde de macrou

Am pierdut un libodou
Pe un scaun în metrou
Sau la mîndra în birou,
În tramvaiul din depou,
Undeva pe un panou,
Dar mai sigur în cavou
Chiflicit sub un rulou
Ce schiţa un vag tangou
Cu un tînăr bibelou...
Era mic cam cît un ou,
Avea bască şi sacou
Iar la guler un garou,
De-l găsiţi,vi-l fac cadou,
Că eu vreau unu’ mai nou,
Nu de taur sau de bou,
Nici de armăsar marou,
Ci mai bine de Erou,
Zis şi Vira cel Miştou.
Şi acum repet din nou,

Vreau tărie de Erou
Care ţine în lasou
Energia la platou
Pîn’ s-ajungă la potou,
Să rămînă toţi tablou
Cum îmi creşte un halou,
Ca efect sau ca ecou
Chiar deasupra la egou !
12
Giurămînt de ciumpalău
Să n-am frînă la baston,

De mai credem vreun mUson !
Să n-am priză pe moment
De mai cred în parlament !
Să n-am ţîţă la sub-braţ
Dacă ăştia e bărbaţi,
Mai degrabă e slugoi,
La cei negri, mici şi goi,
Ce mînjesc ce-i sfînt în noi !
Să n-am drujbă în chiloţi,

Dacă ăştia nu e hoţi !
Să n-am burtă la curea
De nu sînt ei gură rea,
Lacomă şi prefăcută,
Gata oricînd să asmută
Pe neghiobi înspre cei culţi
Ca să piară cît mai mulţi !
Să n-am paie la măgar
Dacă mint vreun pic măcar
Şi nici lapte la purcei
Dacă-i credeţi tot pe ei !
Ay,ay,ay, tristeţe grea,

Cînd mai fată scroafa mea !
13
Strigătură de iubit (2)
Foaie verde strop de rouă

Îmi caut giugiucă nouă…
Hooop-şa !
Foaie palidă de prună
Îmi caut giugiucă bună…
Hai-da !
Foaie orişicum să fie
Îmi caut giugiucă vie…
Hai, tu !
Foaie verde rostopască
În pat să mă-nveselească
La suflet să mă vrăjească
Şi la mine să iubească…
Hai, vino !
Dacă nu eşti tu aceea,

Nu sta-n drum
Că pierd ideea !
Hai, du-ti !
14
Monorai în La diez
Exist, trăiesc şi te visez

Frumoasa mea în ecosez,
La umbra ta îngenunchez
Ca cel din urmă amorez,
Din cînd în cînd te venerez,
Ba chiar te şi divinizez,
Deşi ai crede c-aiurez !
Totuşi nu vreau să epatez

Şi nici măcar să-nduioşez,
Că geaba lună defilez
Prin faţa ta cu ce rimez
Dacă n-ai ochi nici să mă vezi !
15
Modest, modest, da’ să se ştie !
Cînd respir
Parcă-s Şekspir,
Cînd mă-ndoi
Parcă-s Tolstoi,
Cînd visez
Parcă-s Marquez...
Cînd mi-e mov
Parcă-s Cehov,
Cînd sînt gol
Parcă-s Gogol,
Cînd nu tac
Parcă-s Balzac,
Ci nu e un apropo
Dar semăn cu Allan Poe...
Şi neluînd nimic cu japca
Tot aduc un pic cu Kafka !
Aşadar, mărturisiţi
Că atunci cînd mă citiţi
Am talent cît cei vestiţi !
16
Strigătură de ursit
Dacă nimeni nu mă vrea,

Îmi leg karma asta grea
De un stîlp de cafenea
Şi o tai ca pe purcea !
Dacă nimeni nu mă cere

Cît mai am încă putere,
Am să lepăd orice vrere
Şi-am să beau un suc de mere !
Dacă nimeni nu mă cheamă

Dintre cele ce-mi plac mie,
Mă dezic de melodramă
Şi m-apuc de comedie !
17
Donaţie
Donez culoare aurie

Cu o nuanţă azurie
La aură aflată-n vrie...
Prefer o tînără nurlie
Cu o sfioasă feciorie,
Să sară-n Rai de bucurie,
Într-o deplină modestie...
Astfel va fi o mărturie
Că nu e goală vorbărie
Despre a noastră măiestrie
Întru crearea cît mai vie
A unui poem care se scrie
Pe-o lacrimă în sihăstrie !
18
Fabulă
A-nceput de ieri să cadă

Cîte-un scop, acum s-a dat
Liber ţării la furat
Pentru hoarda retrogradă...
Grija iar s-a măritat

Cu un stres din lumea fadă,
Ce-l simţim neinvitat
Într-o lacrimă grămadă !
Norii s-au mai deşertat

Peste turma de ovine
Care doarme nu prea bine,
Învelită cu suspine
Pe terenul invadat
De bovine !
19
Balada yoghinului dăruit
Trec banii şi zilele-n goană,

În zbor tinereţile trec,
Rămîi iubitoare codană
Că-mi iau geantamanul şi plec !
Eu nu ştiu tărîmul spre care

Pornesc cu speranţă la drum,
Ce înger mă pune-n mişcare,
Ce taină se află-n Acum !
La cursuri mergeam ca la strană,

Cu mantre visam să petrec,
Rămîi bucuroasă codană
Că-mi iau geantamanul şi plec !
Aspir să ating o Nirvană

Şi capul aş vrea să-l aplec,
Rămîi ocolită capcană
Că-mi ard karma neagră şi plec !
20
Altă întrebare
Într-o seară, Valetul de Caro

Merse la Dama de Pică
Şi-i spuse maro:
„Regele de Cupă
Vă cheamă după...”
Dar Dama de Pică

Vorbea c-o amică
Despre Asul de Pică
Ce tremura de frică
Lîngă Popa de aceeaşi culoare...
Amu, se pune răzbit o-ntrebare :

Ce culoare are cartea mea
Şi de ce n-o citeşte nimenea ?
21
Balada ochilor larg închişi
Foaie verde de cicoare,

Nici la bască nu mă doare,
Că Regele lu’ Ionescu moare,
Că Idiotul lui Dostoievski
Se plimba blajin pe Nevski,
Că tuberculosul Kafka
Mînca uneori rizeafca
În timp ce scria Castelul
Şi Procesul, iar rebelul
Allan Poe a murit în sărăcie
Fără bani de năsălie...
Că elita conducătoare
Vrea pe mulţi să îi omoare,
Că Mantaua lui Gogol
Te aduce a mongol,
Iar magnificul Marquez
Într-Un veac de singurătate
Nu era sigur chinez,
Ci plin de genialitate !...
Foaie verde pe ogoare

Nici la bască nu mă doare,
Că în nu ştiu care carte
Eroina e pe moarte,
Sau că Hamlet se preface
Iar Ofelia nu tace...
22
Că gelosul de Puşkin
A avut un trist destin;
Că Esenin şi atît
Şi-a pus laţul după gît,
Iar iubita literară
„a plecat cu tot cu gară”.
Foaie verde ofticoasă,

Nici la bască nu ne pasă
De durerea orişicui,
Ci de capra vecinului,
Dacă a murit de tot,
Să cîntăm ca antidot
Cele o mie de manele,
Să vă îngropăm sub ele !
23
Mama fustă
Pe o stradă îngustă
Trece mama fustă,
Neagră şi vetustă
Ca o balabustă,
Cu un pic de crustă
Şi rînjet de mangustă,
Bombănind injustă
Despre minifustă
Care o dezgustă,
Că e prea venustă,
Cu bust de lăcustă
Sau că are o şustă
Cu un crai din pustă...
Morala :
Pe mintea îngustă
Toate o dezgustă,
Numai ea nu gustă
Liniştea augustă !
24
Trecere
Într-o lună vidă

Dintr-un ev mişel,
Trece pe cuspidă
Domnul arbatel.
Tace şi suspină
Într-un an trisect
Pe calea yoghină
Spre un Om perfect.
După ani de zile de mers rostogol,

Orb la periheliu şi cu suflet gol,
Dinspre Luna neagră karma l-a pălit
Cu o cuadratură de nadir tîmpit !
Sprijinit puternic într-un caduceu,

Creşte în lumină arbatel al meu;
Prin varii eclipse de la perigeu
Tema lui natală e la apogeu !
Astfel se aburcă lent acest nativ

Pe o scară lungă într-un semn activ,
Tranzitînd sextile, curbe şi pătrate
În peregrinare înspre libertate,
Plecat din nadirul unei părţi disjuncte
A lăsat în urmă vieţile defuncte
Şi acum se-ndreaptă spre un alt zenit
Care are semnul plus în infinit !
25
Cîteodată
Cîteodată mă şi mir
Că nu sînt încă Şekspir
Şi apoi realizez
Că nu sînt nici ca Marquez !
Cîteodată mă şi mir
Cum de încă mai respir
Dacă nu îl egalez
Pe magnificul Marquez !
Cîteodată mă-ndoiescu
C-am s-ajung ca Eminescu,
Fiindcă nu aspir să fiu
Doar un geniu zis pustiu,
Ci aş vrea mai din străfund
Să devin geniu fecund !
La final, de nu mă-nşel,
Pot să fiu doar Arbatel,
Cel mai cel din cei modeşti,
Numai bun să îl citeşti !
26
Laude
Laudă-mă gură
Ca să-ţi dau prescură,
Laudă-mă frate
Cînd te dau pe spate,
Laudă-mă soră
Mai mult de o oră...
Vreau şi osanale
Cît mai epocale,
Din cele speciale
Cîntate la chimvale...
Lăudaţi-mă cu toţi
Dragi compatrioţi;
De ce doar nişte hoţi,
-Guvernanţi netoţi-
Să fie aplaudaţi,
Iar poeţii ignoraţi ?
Fără laude, drept să spui,

Parc-aş fi al nimănui,
Dară şi mai drept grăiesc,
Fără laude nu prea trăiesc,
Ba mai mult, nici nu exist,
Nici ca om, nici ca artist !
27
Dacă nu mă lăudaţi,
Eul meu se chifliceşte
Şi apoi de nu ştiaţi
Inima mi se smereşte !
Dacă nu mă lăudaţi,
Mă prefac în mănăstire
Ca să vină simplii fraţi
Să mă cînte din psaltire !
Aşadar, vreau laude,

Cu sau fără fraude,
Altfel risc să mă smeresc
Şi apoi să mă sfinţesc !
Cum se vede mai mereu,

Lăudînd pe Domnul Eu,
Că e mare sau pigmeu,
L-am plasat ca pe un zeu
Mai presus de Dumnezeu !
28
Seven pink
Seven pink I say goodbye,

Deşi n-am ajuns în rai,
Călăresc încă pe cai
Îmbrăcat în samurai
Şi mă rog la tine, lai,
Să mă vrei, ori să mă vrai,
Să iubeşti la mine, hai !...
Înainte să mă tai
La egoul meu de crai,
Cocoşat de-atîta trai,
Fără munte de parai...
Te-am zărit cîndva în mai

Îmbrăcată într-un strai
Cu nuanţe de corai,
Bombă sexi din serai,
Minionă cum erai,
M-ai cutremurat- ce mai !-
Pînă-n creştet, cum călcai
Peste hopuri ditamai,
Sigură pe tine, ai !
De-am rămas şi fără grai…
29
Ay,ay,ay, giugiucă, hai,
Inima îţi descuiai
Să fuzionăm pe plai
Sau acolo unde stai,
Pe un vers în monorai,
Pînă fac din tine rai,
Îngerii să fie scai
După tine cînd gemeai
De aşa beatific trai !
30
Frumoasa mea
Frumoasa mea, aş vrea să-mi spui,

Dacă-mi apare-n creştet un cucui
Sub forma unui trunchi de corcoduş,
Ai scrijeli pe coajă cu un cui
Surîsul unui înger mai ghiduş,
Care mă zboară într-un lin urcuş
Înspre Înaltul albăstrui ?
Frumoasa mea cu ochi căprui,

Dac-ai avea privirea uliului,
Oare m-ai remarca printre gutui
Cum te privesc cu zîmbet şui
De undeva de pe Bahlui ?
Frumoasa mea şi-a nu ştiu cui,

Nu-i vina ta că am pistrui,
Ci mai degrabă vreau să spui
Cîte canoane tre’ să fac ?
Să mă iubesc şi să mă plac
Aşa cum sînt, aşa cum tac,
Nici prea fudul, nici prea sărac,
Nici prea isteţ, nici prostănac,
Avînd pe cap un fals cucui
Care nu place nimănui !
31
Din cîte presupun
Din cîte presupun

Vă doare-n toc dacă-s alun
Sau floare la o margine de tun
Pe care calcă un tiran nebun !
Din cîte presupun

Vă lasă rece ce compun
Şi nici vă pasă ce-am să spun,
Căci socotiţi că nu-s prea bun.
Din cîte simt sau presupun

Mă ofiliţi cu nepăsarea unui bărzăun
Care adoarme pe o creangă de gorun
La ascultarea unui vers mai bun.
Din cîte presupun sau bănuiesc

Pe cei mai mulţi îi plictisesc
Versurile ce le încropesc,
Făcînd apel la mortul-viu
Să iasă grabnic din sicriu
Cînd încă nu e prea tîrziu !
32
Ferească Dumnezeu
Ferească Dumnezeu să cad

Într-un stil anost şi fad,
Să mă-mpotmolesc în vad
Cu un Venus retrograd !
Ferească Dumnezeu să mor

Înainte să-nfior
Muza unui scriitor
Cu un vers nemuritor !
Ferească Dumnezeu s-ajung

Scîncet de cerşit prelung,
Să nu pot nicicum s-alung
Negura din suflet ciung !
Ferească Dumnezeu să fiu

Piatră seacă în pustiu,
Orb pe viaţă în sicriu
Şi la inimă tîrziu !
33
Semn
Pune-ţi la ureche fundă

Roşie în partea scundă,
Ca un semn că eşti pe undă,
Pregătită pentru-o rundă
De iubire mai rotundă,
Cît se poate de profundă...
Fă un semn care s-arate

Că vrei să te dau pe spate
Cu tandreţuri parfumate
Şi alinturi asortate,
Cu şoapte catifelate
Şi atingeri aromate.
Fă un semn de două ori

Că ai vrea înalt să zbori
Cu mine printre cocori
În albastrul fără nori,
De trei sau mai multe ori,
Pînă gemi şi te-nfiori,
Şi apoi puţin să mori
De plăcere pînă-n zori !
34
Ipoteză
O teză şi-o antiteză

Şi-au propus în paranteză
Să se-ntreacă în viteză
Cu o altă exegeză,
Undeva pe o faleză,
Unde se afla-n asceză
O micuţă ipoteză,
Fără griji în anamneză,
Care se voia geneză
La vasta filogeneză.
Morala :
La fiinţa pesimistă,
Nici umorul nu rezistă !
35
Nişte goi
Nişte goi sub o perdea,

El iubind discret la ea,
Ea fugindu-se de el
Din motiv de paralel.
Nişte goi sub cerul gol,

El mai gol la sufleţel
Şi ea goală la un pol,
Se îndepărtau de ţel.
Nişte goi la inimioară,

El flămînd odinioară,
Ea puţin superioară,
Se înstrăinau diseară.
Nişte goi ca doi pisoi,

Nici departe, nici în doi,
Nici în pace, nici război,
Nici Acum şi nici Apoi...
Ce mai umbre în trifoi,

Ca şi cum am fi chiar noi !
36
Rezonanţe
Deodată se adună
Un furtun şi o furtună,
Răsucindu-se-mpreună
Într-o zi inoportună.
Din furtun curge-n furtună

Apă tare de căpşună
Sau poate era de prună
Ca un fulger care tună.
El furtun şi ea furtună,
Parcă îşi purtau ranchiună,
La comun sau în comună
Unde se proptiră strună,
Într-o luni sau într-o lună
Şi trăiră-n văgăună
Viaţă de furtun nebună
Într-o lume în furtună !
37
Neti, neti
Nici aceasta, nici aceea,

Nu a fost sigur apneea
Care a făcut ateea
Să înceapă odiseea.
Nici aceea, nici aceasta

Nu a fost sigur năpasta
Care a purces din coasta
Ce a devenit nevasta !
Şi aceasta şi aceea
Sînt cuprinse-n melopeea
Care a dansat ideea
Că noi sîntem ca mareea !
38
Întrebări
Cîte litere din carte

Duc orbii mai departe ?
Cîte semne de pe hartă

Încap într-o viaţă moartă ?
Cîte moaşte de atins

Sfinţesc degetul întins ?
Cîte ierburi dinspre zare

Se numesc Munte şi Mare ?
Cîte fulgere să tun

Ca să mă auzi ce spun ?
39
O meduză
O meduză
Cam mofluză
Şi la gură fără spuză,
Alungită în ecluză
Spre o duză andaluză,
Pe o buză
De prăpastie difuză,
Nu departe de-o peluză...
Arăta ca o burnuză
La ventuză
(sau era uşor lehuză ?)...
Derutată şi confuză
Ori posibil cam obtuză
Dacă se ferea de-o muză
Fără sutien şi bluză,
Care o tenta de zor
Cu mesaje de amor
Trimise din archebuză
Peste o cambuză...
Morala:
Dacă stai mereu ursuză

- Fără nici o scuză -
Deşi nimeni nu te-acuză,
Nici umorul, nici amorul
Nu te-amuză !!
40
Gard cu gardă
Într-o lume cu mult gard

Procopsit cu cîte-o gardă,
El e parfumat cu nard
Lîngă ea pe o brancardă.
El e gard şi ea de gardă,
El e bard şi ea o bardă,
El guard, ea cu brasardă,
Amîndoi să se dezmiardă.
Cerinţa oricărui bard

Goliard şi ifosard,
E să aibă doar o gardă
Cu sau fără halebardă,
Chiar dacă e panicardă,
Care uneori să-l ardă
Cu măciuca sau c-o joardă,
Dacă sare peste coardă...
Ea pe gard şi el sub gardă,

Cu haloul la mansardă
În extaze să se piardă !
41
Imago mortis
Tolănit într-un fotoliu,

Avînd forma unui foliu
Şi deasupra un linţoliu,
Este marele orgoliu,
Fără nici un portofoliu,
Însă ridicat de troliu
Ca să bea Apă cu doliu !
42
Tratament
Macerat de strigăt tare

Am băut aseară-n somn,
Ca să fie cît mai mare
Sentimentul meu de domn.
Ceaiul este de-anghinare,

Apa pură de izvor,
Să-mi alunge greaţa care
Mă cutremură de mor.
Planta e amară tare,

Am băut-o la îndemn
Şi-am simţit ce nepăsare
E în oamenii de lemn !
43
O răţuşcă şi-un pisoi
De îndată ce mă-ndoi,
O răţuşcă şi-un pisoi
Se răţuşcoiesc vioi,
Pufoşind lăbuţe moi
Sub blăniţa de zgîmboi…
Galbenul de păpuşoi,
Cu tărcata de vîlvoi
Se încolăcesc bîrzoi,
Făcînd mare tărăboi,
Ca şi cum ar fi altoi…
Ea pufică, el pufoi,
Ea ţumpică, el de soi,
Drăgăţuşti pe lîngă voi,
Spre copilul dintru noi !
44
Nicăirea...
Nicăirea nu-s mai domn

Ca atunci cînd mi-s în somn,
Somn profund şi fără vise
Unde nu-i un pare-mi-se !
Niciodată nu-s mai breaz

Ca atunci cînd sînt viteaz
Şi le-nving pe cele rele,
Mai întîi pe ale mele !
Nicidecum nu vreau să par

Că-s modest sau umil chiar,
Să pozez în Mare Domn,
Nici măcar la mine-n somn !
45
Tuturor
În ultimul an dinspre lună,

În fiecare săptămînă comună,
Am scris şi am pictat dimpreună
Cîte un zîmbet pe faţa ta jună,
Cu fiecare poezie citită,
Cu fiecare poemă rostită,
Cu fiecare iscusinţă abilă,
Cu fiecare poantă subtilă,
Am urmărit şi urmăresc
Să te fac să mă faci să zîmbesc,
Ba chiar să rîzi cînd citesc
Acest Început de la Mijlocul
Sfîrşiturilor Echivoce,
Astfel ne vom trezi din şocul
Ignorărilor reciproce
Sau perpendiculare
Dacă tot avem nelimitare !
46
( Uni)versuri de vis
Dacă ne-am iubi
Dacă ne-am iubi

- mereu -
Cine-ai mai fi tu
Şi cine-aş mai fi eu ?
Dacă ne-am iubi

- mereu -
N-ai mai fi nici tu,
N-aş mai fi nici eu !
Nici tu, nici eu,

Ci doar un splendid curcubeu
Peste părerea ce ne separă !
47
Fie ca noi
Fie ca eu
Din rouă să curg
La ceas de amurg
Spre inima ta.
Fie ca tu
Cu miere să-mi ungi
Nopţile lungi
Din inima mea.
Fie ca noi
Liberi şi goi
Spre Cer să fugim
Să ne îngerim
De-a pururea !
48
Pacea din inima mea
Pacea din inima mea

Se prelinge lin
În toamna tîrzie,
Ca o pasăre albă
Zburînd graţios
Peste verdele cîmp
Şi de multă vreme
Însingurat.
49
Miruiţi
Prea frumoaso din Ceahlău

Dac-aş fi alesul tău
- Tu zeiţă şi eu zeu -
Ne-am iubi apoi mereu
Şi la bine şi la greu
Pe un colţ de curcubeu
Miruiţi de Dumnezeu
Spre a fi un singur Eu !!
50
Roua
Roua
Care se prelinge
Pe pleoapa dimineţii
Să fie oare seva
Deplinei încîntări
Izvorînd gingaş
Din sînul tău,
Iubito ?
51
Strop cu strop
Strop cu strop se face rouă

Pe inimile amîndouă
Şi discret parcă ne plouă
Cu iubire pe din două...
Doamne, ce-aş mai vrea să plouă

Din inimile amîndouă
Ca şi cum ar fi chiar nouă
O iubire ca de rouă !
52
Cuprindere
Să mă las pătruns de versuri

Şi de multe fantezii,
Să creez noi universuri
În profunde poezii,
Să mă las desprins de haine
După multe amnezii,
Să mă molipsesc de taine
Precum gingaşii copii,
Să mă osebesc de minte
Şi-n Tăcere vreau să mor,
Să renasc între Cuvinte
Într-un fel uluitor,
Să fiu umbrei o lumină
În prezentul viitor,
Umilinţă genuină
Peste tot biruitor,
Prin Puterea de la Domnul
Să încînt şi să descînt,
Spre a-mi dărui nesomnul
Tainicului Legămînt !
53
Zîmbește-mă !
Ci minunînd să mă cutreier zeu,

Să-mi caut neîncetat mirarea
Într-un rotund misterios de curcubeu,
Să regăsesc din plin iertarea !
Să mă cuprind de parc-aș fi întreg,

Nicicînd pierdut de patimi sfîșiate,
Să mă prefac apoi că înțeleg
De ce nu am în viața ta întîietate...
Să mă scufund într-un înalt ca zarea,

Îngenunchind ades fălosul Eu,
Să uit definitiv Uitarea...
Trezindu-mă în Dumnezeu !
Chiar dacă sînt un plîns de vise nesecate,

Precum o umbră de Orfeu
Şi-n lumea ta nu am prioritate,
Zîmbește-mă Acum, că ne-om iubi mereu
O clipă-n plus pe lîngă... o Eternitate !
54
Nostalgie
Eram rotunzi cînd eram goi

Iar ploaia nu știa de noi...
Eram oricum noi amîndoi

Şi ploaia nu știa de noi !
Ce vise, ce meandre...cît noroi ...

Şi toamna nu știa de noi !
55
Peste văi şi peste ape
Peste văi şi printre stînci,

Trec uimirile adînci
Şi ne dau cîte un brînci
Cu vîrful de la opinci...
Peste munţi şi peste ape

Vin iubirile de-Aproape
Pe furiş să ne îngroape
Egoismele mioape !
Între noi şi piscul nins

De urcat la pas întins
Este Dorul cel Aprins
De Cuprinsul Necuprins !
56
Misterioasele mistere
Ce vin spre mîngîiere
Să mistuie-n tăcere
Uimiri sezoniere...
Şi cum nimic nu piere,

Se-nalţă austere
Din viduri de tăcere
Spre-adîncă mîngîiere
La ultima-nviere !
57
Verde
Verde cald şi verde crud

Să te văd, să te aud,
Să îţi mîngîi cerul ud,
Să te cresc dacă eşti lud,
Să te laud şi aplaud,
Să te celebrez din sud,
Să te-admir, să te conclud...
Verde drag şi verde crud

Căţărat într-un agud,
Să te cîntăresc în prud
Şi cu rouă să te ud...
Verde cald şi verde crud,

Să te gust ca pe un dud,
Mîngîindu-ţi cerul nud
Şi apoi să te includ -
Verde drag de paparud !
58
Dintr-o zare
Dintr-o zare, dintr-un Cer,

Dintr-o mare de Eter,
Dintr-un gînd, dintr-un aster
M-am născut a fi mister.
Sînt sclipire de luceafăr,

Sînt şi apă, sînt şi nufăr,
Sînt tot ce nu pot să sufăr
Şi lumina dintr-un cufăr.
Sînt o taină anumită

Dintr-o carte necitită,
Într-o limbă nerostită
Şi posibil infinită.
Iar ca taină am mister,

Pînă să devin alter,
Nenăscut a fi eter
Într-un semn aflat în Cer.
59
Dulce amăruie
Dulce amăruie
Viaţa mea pistruie
Şi puţin căpruie,
Pe o cărăruie
Suie şi tot suie,
Ca o flăcăruie
Care ne descuie
Noaptea care nu e !
60
M-aş face
M-aş face boare în văzduh

Să simt cum mă trăieşti în duh,
M-aş face pulbere de nea
Să simt cum sînt dorit de ea,
M-aş face bornă la şosea
Să fiu un semn în Calea ta,
M-aş face dreapta unei stîngi
La pieptul căreia să plîngi,
M-aş face limba care tace
Numai să ieşi din carapace,
M-aş face liniştea tenace
‘Naintea gestului vivace...
M-aş face Om să fiu cumva,

Dacă n-aş fi cum sînt deja !
61
Mai am o zi
Mai am o zi, mai am un ceas,

Să ies cu bine din impas,
Să mă cutreier pas cu pas
Şi să iubesc ce-a mai rămas.
Mai am o zi, mai am un ceas,

Să îţi descriu ce m-a atras,
Iar la o ceaşcă de taifas,
Să te cuprind şi să te las.
Mai am o zi, mai am un ceas

Din veşnicia ce-a rămas,
Să mă apropii pas cu pas
De Ultimul Sublim Popas !
62
Cine sînt ?
Nu sînt virgulă, sînt punct,

Nu sînt mort şi nici defunct;
Nu sînt semn de exclamare,
Dar mă mir adesea tare...
Nefiind doar însemnare,

Mă întreb: ce oi fi oare ?...
Nu sînt sigur pus la punct,
Nici cu virgulă defunct,
Dar mă-ntreb a exclamare :
Cine-oi fi eu, Doamne, oare ?
Dacă eu fonemă nu-s,

Nici în alte limbi tradus
Şi nu am nimic în plus,
Atunci cine sînt Acolo Sus ?
63
Eu sînt
Eu sînt infinitivul de la infinit

Chiar dacă par în ochii tăi
Ca sclav nefericit...

Şi mă avînt năvalnic spre zenit,
Chiar dacă uneori greşesc
Cad sau mă împotmolesc...
Sînt infinitivul de la infinit,

Mă iert de mă voi fi pripit,
Chiar de voi fi adăpostind
Prea multe griji bolborosind.

Trăind în clipa cea eternă
Superlativul Nemurit
Al celor care se prosternă !
Sînt Boarea, Cupa şi Eterul,

Sînt Flacăra, Tăcerea şi Misterul,
Sînt Lacrima ce pare a fi
Durerea Nopţii înspre Zi
Şi din adînc mă-nalţ spre Tine,
În clipele cele mai pline...
64
Sînt verbul simplu de A FI,
Sînt Dragoste şi Bunătate,
Şi mă avînt spre Libertate
Cu scopul de-a mă reuni…
Eu sînt infinitivul de la infinit,

Deşi în ochii tăi apar ca nedorit,
Chiar de mă cerţi, mă sudui, mă respingi,
Eu mă desprind de lanţuri şi de chingi,
Şi mă avînt năvalnic spre zenit,
Căci sînt Acelaşi Unic Nenumit !
65
Îndemnuri
Te uită cum ninge în mai,

Ascultă cum plouă în rai,
Iubeşte pe cine nu vrai
Şi gustă fărîma de trai !
Tu nu ştii cine erai,

Nu ştii cine eşti fără strai,
Nu ştii să iubeşti fără grai,
Ci doar să adormi unde stai !
Alege mai bine ce vrai,

Te uită ce iese din grai,
Ascultă cum ninge în mai
Şi gustă fărîma de rai !
66
Odă în mediu tantric
Frumoasă femeie cu gesturi rotunde,

Trezită la viaţă, trezită oriunde,
Poeţilor le dărui inspiraţii fecunde,
Iubiţilor le dai plăceri floribunde.
Superbă femeie cu forme fecunde

Tu dărui bucurie aproape oriunde,
Ne tulburi cu taine din cele profunde
Şi-aduci încîntarea în inimi imunde !
Splendidă femeie de orişiunde,

Ochii arată ce inima ascunde,
Plăcerile sacre ce va să abunde
Timp de o viaţă sau preţ de secunde.
Fascinantă femeia de-aici şi niciunde,

Cu sufletul treaz şi geamătul mantric,
Curtezana se dăruie aproape oriunde,
Zeiţa O DĂ în mediul cel tantric !
67
Invocaţie
Vino, Doamne, deseori,

Ca din Noapte să fim Zori,
Şi din Parte, Întreg să fim,
Ca din Piatră să iubim...
Vino, Doamne, printre Nori,

Ca din Ceaţă să fim Sori,
Şi din Umbre să fim flori,
Din suspine, rugători,
De Ego să ne dezbări,
Ca din larve să fim Zări,
Şi din rîuri să fim Mări,
Iar din Mări să fim Oceane
Peste Moarte suverane !
Vino, Doamne, vino lin,

Ca din Gol să fiu Preaplin,
Din Război să fiu în Pace
În Mintea care nu tace,
Şi mă umple, Domnul meu,
Cu Dorul de Dumnezeu !
68
Inimă, Inimă
Inimă, inimă, inimă,

Minimă, minimă, minimă,
Cînd devii tu Maximă ?...
Ca un aforism profund,
De să cadă toţi rotund,
Mai cu seamă cel imund
Sau acela muribund,
Să pătrundă, să pătrund,
În cel mai adînc străfund,
Unde va să mă scufund,
Şi apoi să mă confund
Cu Oceanul cel fecund,
De Iubire strălucind,
Prosternat şi proslăvind !
69
Ecuaţia inimii
Radical din inimi - două

Fac iubirile să plouă,
Nu cu lacrimi, ci cu rouă,
Dăruindu-vi-se vouă !
Două inimi la pătrat

Cu iubire în substrat,
Învelite în candoare
Şi-nmulţite cu ardoare,
Fac nevolnicii să zboare
Peste tot ceea ce doare...
Inimile unor devoţi

Împărţite la noi toţi,
Scăzute din Nu se poate,
Supra Tot şi peste Toate,
Adunate cu Putere
Şi-nmulţite în Tăcere,
Dau ceva indefinit
Şi care este numit
Radical din infinit !
70
Să-mi dea Dumnezeu
Să-mi dea Domnezeu Iertarea

De-a fi Rîu, nu încă Marea,
Să-mi dea Dumnezeu Puterea
De a-mi sublima Durerea
După cum Îi este Vrerea,
Să-mi dea Dumnezeu Uimirea
De a-mi împlini Menirea,
Să-mi dea Dumnezeu Unirea
De-a fi însăşi Fericirea...
Să dea Dumnezeu cel Sfînt

Să devin cel Neînfrînt,
Os din Oastea-I strălucită
Peste Umbra nenumită,
Piatră de Hotar la Vale
Să nu mai existe Jale,
Harul inspirat în Cînt
Să descînt prin ne-Cuvînt,
Vînt puternic să m-avînt
Mult dincolo de mormînt,
Şi în Cer prin Legămînt
Imn de Slavă să fiu...sînt !
71
Niciodată nu-i tîrziu

Să parcurg cu-n bidiviu
Spaţiul gol şi străveziu
Dintre pal şi azuriu.

Să preschimb în auriu
Nimbul meu trandafiriu
Din cauza unui pustiu.

Să devin ce vreau să fiu:
Cel mai bun poem pe viu
Dintre toate ce se scriu !
72
Transformare
Primeşte-mă ca pe un fulg
La sfat de taină să-ţi divulg
Secretul unui blînd amurg
În adormitul nostru burg.
În lumea noastră toate curg,

Dintr-un Mister ele decurg,
Spre un Mister ele se scurg
Şi Devenirea o parcurg.
Aevea unui dramaturg

Spre care Lumile concurg;
Cel mai sublim taumaturg
Să mă transforme-n Demiurg !
73
Eu şi tu
Eu sînt o cheie, tu eşti o Uşă,

Eu sînt o mînă, tu eşti mănuşă,
Eu întrebare, tu un răspuns,
Eu căutare, tu văl ascuns.
Eu sînt un verb, tu eşti o stare,

Eu sînt cuvînt, tu minunare,
Eu sînt un vers, tu eşti colindă,
Eu sînt un nor, tu eşti oglindă.
Eu sînt o cruce, tu eşti o stea,

Eu sînt Cărare, tu ţinta mea,
Eu sînt o Parte să aleg,
Tu eşti o Carte să înţeleg !
Eu sînt fonemă, tu poezie,

Eu sînt real, tu fantezie,
Eu sînt cum sînt şi cel ce sînt
Tu eşti cum vreau să fiu un sfînt !
74
Dă-mi, Doamne
Dă-mi, Doamne, Pacea înapoi

Pierdută jalnic în război,
Războiul gîndurilor roi
Care dansează ţonţoroi
Ca-n mintea unui momiţoi.
Dă-mi, Doamne, mintea de apoi

Să nu mai fac greşeli şiroi,
Să mă smeresc, să mă înmoi,
Să-mi curăţ fapta de noroi
Şi suferinţa să-mi ogoi.
Dă-mi, Doamne, Timpul înapoi

Să fiu mai tînăr şi vioi,
Să te ador de luni spre joi
La orgă, flaut şi oboi,
Să fim doar Unul, ci nu doi !
Dă-mi, Doamne, Graţia puhoi

Să Te iubesc, iubind de soi
Şi pe cei răi şi pe cei goi,
Aici şi-n Lumea de Apoi !
75
Doamne, ajută
Doamne ajută-mă să fiu

Cel mai bun poem pe viu
Şi inspiră-mă să scriu
Cel mai trăsnet vers hazliu !
Doamne ajută-mă să ţes

Cel mai tainic înţeles
Al unui poem ales
Întru slavă şi progres.
Doamne ajută-mă să trec

Peste oricare eşec,
Peste golul cel mai sec
Şi pe mine să mă-ntrec.
Doamne ajută-mă să fiu

O lumină în pustiu,
Să iubesc intens, zglobiu,
Tot ce este şi nu ştiu !
76
Tu prinde-ţi
Tu prinde-ţi mîna dreaptă

De partea mea validă
Şi, haide, mă îndreaptă
Spre Zarea cea Splendidă.
Scufundă-ţi ochiul stîng

În dreptul meu firav
Şi lasă-mă să-mi strig
Păcatul cel mai grav.
Atinge delicat
Cu palma ta gingaşă
Uimirea ce-a lăsat
Privirea cea pizmaşă.
De toate cele rele, acuma, mă descalţă,

Şi apa cea curată de umbre să mă spele,
De la Pămînt la Cer, Iubire, mă înalţă,
Ca să devin lumină la una dintre stele !
77
De la mine
De la mine pîn’ la tine

Toate căile sînt line,
De la tine pîn’ la mine
Par a fi blocaje fine.
De la mine înspre tine

Sînt doar gînduri despre bine,
De la tine înspre mine
Gesturile sînt puţine.

Sentimentele sînt pline,
De la tine înspre mine
Atitudini de feline.

Vorbe dulci să te aline,
De la tine pentru mine
Ceva parcă te reţine.
Parcă nu vrei să sporim,

Nici egoul să-l smerim,
Raiul nu-l mai nimerim
Şi nu-i timp să nemurim !
78
Semeni ai mei
Frate al meu, am construit o punte

Din bucurii mai mari sau mai mărunte,
Să te ajungă unde eşti, oriunde,
Departe sau aproape de niciunde.
Soră a mea, ţie-ţi deschid o uşă

Spre o imagine ghiduşă,
În care o pisică jucăuşă
Aleargă strîmb o căţeluşă.
Semeni ai mei, am construit o scară

Care să urce ori să sară
Peste imensul şi fudulul zid
De egoism larvar şi invalid;
O scară cu mai multe trepte
De gînduri pure, înţelepte,
Dar mai ales de sentimente
Din cele nobile şi permanente,
Care ne iartă şi ne poartă
Din loc în loc prin univers,
De jos în sus sau chiar invers,
Din soartă-n soartă, fără hartă,
Într-un poem de mare artă !
79
Eu sînt Lumina Lumii
Eu sînt Lumina Lumii

Ascunsă sub obroc,
Eu sînt ca Piatra Lunii
La tainicul soroc.
Eu sînt Lumina Vieţii,

Precum o criptogramă,
Aflată-n umbra ceţii
Care se destramă.
Eu sînt cel ce încă nu-s,

O posibilitate,
Sînt versul autoinclus
În imortalitate.
Eu sînt Sămînţa Mumii

Adînc predestinată
Să fiu Lumina Lumii
Din moarte înviată !
80
Lasă-mă
Lasă-mă să mi te sui
Pe un cal cu ochii şui,
Ca să călăreşti haihui
Înspre ţara nimănui.
Lasă-mă să te ating
Cu un vers duios în ring
Şi apoi să te încing
Pînă cînd mi te conving.
Lasă-mă să te sărut
Pe rana care-a durut
Sau pe chipul tău plăcut
Pentru un alt început.
Lasă-mă să mi te-nchin
La un Domn Bun şi Blajin
Şi apoi să te conţin
Ca să-mi vindeci orice chin !
Lasă-mă să te încînt
Cu o floare din cuvînt
Şi prin tainic legămînt
Să fim doi în Unul... sfînt !
81
Trezeşte-mă
Trezeşte-mă din vis să îţi prescriu

Reţeta unui vers trandafiriu,
Într-un amurg de toamnă purpuriu
Pe muzica unui acord pretimpuriu.
Trezeşte-mă din vis să îţi descriu

Cum ar fi fost de n-aş dormi-n sicriu,
Crezînd că dintre toţi doar eu sînt viu
Cu versurile mele de umor zurliu.
Trezeşte-mă cît încă nu e prea tîrziu

Din visul ăsta mult prea cenuşiu,
În care moartea e un vast pustiu
Şi sufletul un vîrtecuş portocaliu.
Trezeşte-mă că vreau să mor de viu,

Să mă iubesc, să mă iubeşti liliachiu
Ca pe un înger foarte străveziu
Ce s-a-ntrupat în visul tău zglobiu !
82
Doamne !
De mă-nveţi să pot cinsti

Pe oricare om ar fi,
Să-mi dai din Puterea Ta
De-a Iubi şi a Ierta !
Doamne, de mă-nveţi să pot Iubi

Tot ce este şi va fi,
Să-mi dai din Puterea Ta
De-a Înţelege şi-ndura !
Doamne, de mă-nveţi să pot zbura

În cel mai înalt Eter,
Să-mi dai din Ştiinţa Ta
Cheia oricărui mister !
Doamne, de mă iei în Oastea Ta

Chiar şi simplu condeier,
Să faci din fiinţa mea
Imnul Tău de Slavă-n Cer !
83
Am fost
Am fost fîntînă la o margine de drum

Din care Pelerinul bea pe îndelete;
Am fost un curcubeu de epitete
În poezii mai mult sau mai puţin complete;
Am fost metaforă să te desfete
Cînd te rodeau pe margine regrete;
Am fost un evantai de sensuri violete
Într-un buchet cu subtilităţi discrete;
Am fost imaginea unei faţete
În multitudinea de versuri sau versete;
Am fost sau am să fiu, poete,
Licoarea care să te îmbete
Ori sunetul unei trompete;
Am fost doar unul dintre multele portrete
Ale sufletului tău, pe îndelete...
Am fost lumină la o margine de drum,

Am fost şi încă sînt acum !
84
Sînt aici
Sînt aici să fiu misterul

Verbului care preface
Condesarea din eterul
Versurilor de Dincoace.
Sînt aici să fiu uimirea

Florilor ce ne încîntă,
Apărute dintr-o Sfîntă
Care ne transcende firea.
Sînt aici să fiu Savoarea

Mugurilor de iubire,
Cuprinzînd în ei grandoarea
Stărilor de proslăvire !
Sînt aici să fiu releul

Dintre Inimă şi Minte
Celor care-şi uită ţelul
Şi adorm printre morminte !
Mai apoi sînt şi acolo

Sau aici şi mai încolo,
Într-un cîntec în tremolo
Care ne poartă Dincolo !
85
Ruga din urmă
Doamne, recită-mă cu dor pînă tîrziu

Acelora ce încă nu mă ştiu
Şi nu mă caută cu dragoste-n pustiu
Ca cel mai bun poem care ai vrea să fiu,
Zburătăcind pe cerul azuriu !
Doamne, recită-mă pînă-n amurg

Celor bolnavi fără de leac,
Să simtă, Doamne, lacrimile care-mi curg
De cît aştept şi-aspir de-un veac
Să fiu ca Tine demiurg !
Doamne, recită-mă în fiecare dimineaţă

Surzilor şi celor care au orbeaţă,
Să iasă repede din fortăreaţă
Şi să mă vadă faţă către faţă,
Înfioraţi de qintesenţa prea măreaţă !
Doamne, recită-mă pînă la capăt tuturor

Ca pe-un poem proaspăt cosit,
Acelora ce cred că am să mor,
Să afle, Doamne, că-s Nemuritor -
O picătură de Mister îndrăgostit !
86
Să fie !
Un cititor avid de fantezii

Întreabă, Doamne, cînd mai scrii
Prin mine niscai poezii,
Pline de varii ghiduşii,
Care să mîntuie prin rîs,
Precum eternul Tău surîs ?
Şi mai apoi cînd ai să vii

Călare pe metafore zglobii,
Avînd drept hăţuri fulgere candrii
Şi în trompetă tunete zbanghii,
Spre a-i trezi pe morţii vii
Din visul unei margini de pustii ?
Cînd oare, Doamne, îmi donezi

Magia dragostei printre amiezi,
În liniştea unui tîrziu apus,
Cu noi în Tine să visezi
Splendoarea Apelor de Sus
În clipa cînd Te revelezi
Şi să ne mîntui, Doamne, cu-n surîs
În armonia cosmicului rîs ?!
87
88
Ferestre spre infinire
89
90
Sînt
Sînt nicicum şi sînt niciunde,

Sînt aici şi sînt oriunde,
Mă strecor printre secunde
Înspre sensuri mai profunde.
Şi mă caut pe o Cale
Peste dealul după vale,
Peste rîpele mentale,
Într-o pauză de jale.
Sînt oricum şi sînt nicicum,

Sînt un vers citit acum
Dintr-un mult mai vast volum
Care se scrie antum !
Nu sînt fum nici cînd mă doare,

Nu-s carcasă umblătoare
Şi mă-ntreb a nemirare :
Cine sînt cînd lumea moare ?
91
Povestea noastră
Povestea noastră a început astfel:

Eu eram toamna şi tu un stînjenel,
Tu m-ai fi vrut altcum, eu te-aş fi vrut altfel
Şi amîndoi tînjeam... spre antiparalel.
Povestea noastră a continuat astfel:

Eu eram cîrma şi tu prolegomena mea,
Eu căutam sensul, iar tu o minciunea
Şi amîndoi doream ceva ca un pastel.
Povestea noastră s-a încheiat astfel:

Eu eram versul şi tu aversa mea,
Eu căutam reversul, iar tu diversul prea,
Astfel că universul invers ne despărţea !
92
Mirări
Ce lung albastru
Zboară măiastru
Dinspre un astru
Spre nicăieri ?
Ce parte de verde
Molcom se pierde
Cînd să dezmierde
Niscai dureri ?
Ce pasăre clară
Cîntă diseară
Pre limba rară
A vastei tăceri ?
93
Într-un fel
Într-un fel şoptit Cuvîntul

Se înalţă din Tăcere,
Ca şi cum ar fi veşmîntul
Spaţiilor de veghere.
Într-un alt fel Legămîntul

Ne zideşte întru vrere,
Tot aşa cum Mult Preasfîntul
Se învăluie-n mistere.
Mai apoi şi nerostirea

Se ascunde în esenţe,
Precum însăşi infinirea
Face tainei reverenţe !
94
Poezia
Zborul sufletelor noastre

În Tăcerile măiastre,
În Splendorile senine
Unde liniştea conţine
Ori răpirea-n inefabil
Într-un mod inexplicabil,
Unde flacăra ajunge
Simbolul care ne unge,
Unde muza îl alege
Doar pe cel ce înţelege,
Unde inima include
Doar pe cel ce nu exclude,
Unde Cerul îl primeşte
Doar pe cel ce se smereşte !
95
N-ai tu
N-ai tu lacrimi de prelins

Cîte doruri sînt de stins,
N-ai tu braţe de întins
Cîte inimi de cuprins,
N-ai tu aripi înadins,
Cîte provocări de-nvins,
N-ai tu vise de pretins
Cîte sînt de nerespins,
Cînd ai să devii surprins
De extazul necuprins !
96
Florile paşilor tăi
Florile paşilor tăi

De-a lungul strîmtelor văi,
Spre zările înaltelor căi
Să fie, să fie văpăi !
Harul cuvintelor tale,

Cuprins în versuri regale,
Prin varii armonici tonale,
Să-mbie, să-mbie pe Cale !
Credinţa ta din grăunte,

Tăind cărări înspre munte,
Furtunile mari şi mărunte
Să ştie, să ştie să-nfrunte !
97
Nu e mult
Nu e mult şi nu-i puţin

Să mă rup şi să mă-mbin,
Întru necuvîntul lin
Al unui poem deplin !
Nu e mult şi nu-i puţin,

Să mă pierd şi să revin,
Ca din universul fin
Să fiu versul cel mai plin.
Nu e mult şi nu-i puţin

Să fac din poem destin,
Şi în cel mai crîncen chin
Să învăţ cum să devin !
98
E atîta
E atîta Bucurie în Înaltul cel Înalt,

Că şi stînca de bazalt
Parcă face cîte-un salt
Spre Tărîmul Celălalt !
E atîta Frumuseţe
În Adîncul cel Înalt,
Că şi cele rîzăreţe
Ar lua Cerul cu asalt !
E atîta Pace Vie

În Tărîmul Cel de Sus,
Că pînă şi ţie
Ţi-ar plăcea să fii inclus !
99
Moartea mea
Moartea mea vine spre seară

Ca un cerb într-o pădure,
Sau un sunet de vioară,
Învelit în tăceri pure.
Moartea mea e pe o stîncă,

Mirosind un colţ de floare,
Care mă aşteaptă încă
Să gust din iluminare.
Moartea mea e moartea morţii,

Mă aşteaptă pe afară
Să ies viu din visul sorţii
Chiar prin chakra coronară !
100
Nu ştiu
Nu ştiu cînd şi nu ştiu cum

Să îţi ies cumva în drum,
Nu poimîine, nici postum,
Nu altfel şi nu altcum,
Ci oricînd este ACUM !
Nu ştiu cum şi nu ştiu cît

Să mă-nalţ mai sus de gît
Şi apoi chiar hotărît,
Cu măsură orişicît,
Să iubesc numaidecît !
101
Floarea Zorilor Cereşti
Floarea Zorilor Cereşti

Ascunsă la cotitură
Cu petale îngereşti
Şi culori de sfinţitură
Ne întreabă ca-n poveşti:
Cine sînt şi cine eşti ?
Floarea florilor ce eşti

Ascunsă sub aparenţe,
În mai multe existenţe:
Oare cînd mă îngereşti
Într-un rai fără fisură -
Tu, Esenţa mea Cea Pură ?!
102
Am un
Am un cer
Şi vreau să-l cer
Să îmi fie cavaler
La o nuntă de mister
Cu un înger pasager...
Am un fler
Şi vreau să sper
Că e scris deja-n Eter
Să nu mor şi să nu pier
Înainte să ofer
Neştiutul giuvaer
Tuturor care îl cer !
Am un vis
Cumva prescris
Despre ce îmi e prezis
Că am să devin decis
Floare Albă Paradis !
103
Înainte de-a fi vers
Înainte de-a fi vers,

Am fost lacom de plăcere,
Am fost doar un fapt divers
Într-o lume care cere.

Am fost inimă de murg,
Am fost propriul meu revers
Într-un altfel de amurg.

Am fost strigăt de durere,
Am fost capătul invers
Pe un drum către Tăcere !
104
Muza
La o margine de deal
Stă o muză pe un cal
Și privind spre Sensul Vieții,
Mă întreabă capital,
Cu surprinderea blîndeții :
“Mișcați ți-s poeții

De la versul colosal ?...”
Ce să-i spun ?...Că nu-s mortal ?

Că mă uit pe toții pereții
După versul genial ?...
Sau că Duhul Frumuseții
Mă surprinde ritual
Doar în vidul cel din urmă,
Dacă mintea mea de turmă
Tace ferm și magistral ?
Atunci taci !...mi-ar putea spune,

Taci în vers de rugăciune,
În poeme oportune,
Taci în versuri cumpătate,
Și uimiri aprofundate,
Taci cînd limba te mănîncă
Și în liniștea adîncă,
Taci acum… și încă, încă !
105
Aham
Murmurînd cum murmuram

Și eram și nu eram
Gîndul murmur rourat
Al unui poem mirat
Și privindu-mă pe geam,
Chiar eu însumi mă miram
Dacă sînt cine credeam:
Aspirant la sfîntul hram
Al extaticei Aham ?…
Să mă vezi cum mă visam

Încă murmur rourat
Într-un vers abia schițat,
Scris de rouă pe un ram
Într-o toamnă de bărbat,
Despre care nu știam
Dacă plînge tresăltat
Sau rostește murmurat
Mantra tainicei Aham !
106
My dir
My dir, my dir,
Nu sînt acum Kabir,
Să mi te tot admir
Într-un poem-safir.
Nu sînt nici Eminescu

Să mi te tot iubescu,
Pînă devin cerescu
În geniul lui Enescu !
Şi nici nu sînt Gibran

Kahlil de soi persan,
Să-ţi cînt apoi spontan
Un imn gregorian.
Eu sînt doar cel ce sînt,

Mai mult decît descînt
Şi mai puţin un sfînt:
Un vechi mister răsfrînt !
107
Mă primeşti
Mă primeşti sub haina ta,

Să merg seara în pădure
După izvoraşe pure
Care te slăvesc cumva ?
Mă primeşti în vraja ta,

Să-ţi ating mai înspre seară
Cu un sunet de vioară
Sufletul cu umbra mea ?
Mă primeşti sub taina ta,

Să mă caute poeţii
În extazul frumuseţii
Ca şi cum aş fi deja ?
108
Am un leu
Am un leu şi vreau să-l beu

Sub formă de curcubeu,
Ca dintr-un modest plebeu,
Să renasc ca semizeu.
Am un ban şi-l vreau noian,

Ca să bucur simultan
Pe chiabur şi pe sărman,
Să nu mai fie alean.
Am un fost şi vreau să-l cost,

Ca şi cel din urmă prost
Să-şi găsească adăpost
Sub umbrela unui Rost !
109
Sfinte
Sfinte şi Preasfinte Duh,

‘Nalţă-mă întru văzduh,
Ca din cel ce am fost buh,
Să devin un magic... uh !

’Nalţă-mă întru văzduh,
Să te preamăresc în duh
Şi să mă cuprinzi în ...uh !

’Nalţă-mă în alt văzduh,
Ca iubind mereu în duh,
Să fiu alt pentateuh !

’Nalţă-mă în Cerul...uh,
Ca smerindu-mă în duh,
Să fiu Zării alt văzduh !
110
Înspre zi
Înspre zi scutur văzduhul

Pentru altă primenire,
Pînă cînd coboară Duhul
Peste-ntreaga omenire !
Şi cu Dor îmi strig chemarea

Către Îngeri să revină,
Ca atît cît este zarea,
Să reverse-n ea Lumină !
Înspre zi scutur Uitarea

De pe lumea egoină,
Ca atunci cînd privesc zarea
Să se scalde în Lumină !
111
Dăruieşte-mi, Doamne
Dăruiască-mi mereu Domnul

Harul veşnicei iubiri,
Ca trezindu-mă din somnul
Neştiutei pustiiri,
Să mă vindec de gîlceava
Gîndurilor ce mă încurcă
Şi să-mi scutur de tot pleava
Pe Cărarea care urcă.
Dăruieşte-mi, Doamne, Clipa,

Cînd străbat Eternitatea,
Ca-ntizînd cumva aripa,
Să măsor Infinitatea !
112
Într-o zi revendic
Într-o zi revendic marea

Valurilor de lumină,
Să îndepărtez eroarea
Din fiinţa egoină.
Într-o zi purific starea

Nopţilor ce va să vină,
Revărsînd în ea stupoarea
Picurilor de lumină.
Într-o zi îţi vindec rana

Neştiutelor dureri,
Spre a fi apoi icoana
Orbilor de azi şi ieri !
113
Bucură-mă, Doamne
Bucură-mă, Doamne,
Înspre multe toamne,
Încărcat de fapte
Bune pentru semeni,
De cuvinte apte
În care să semeni
Tainice seminţe
Întru biruinţe...
Bucură-mă, Doamne, întru modestie,

Ca nimeni să afle, nici să nu se ştie,
Cîtă bucurie îmi produci Tu mie !
Bucură-mă, Doamne, întru clarvedere,

Să pot înţelege mai multe mistere,
Bucură-mă, Doamne, să iubesc ca Tine,
Tot ce-i strîmb în lume şi nu prea-mi convine...
Bucură-mă, Doamne, cu înţelepciune,

Să mă aflu zilnic în comuniune,
Cu Inima Ta Sfîntă, Sfîntă şi iar Sfîntă,
În care Splendoarea cîntă, cîntă şi iar cîntă !
114
Pastel de toamnă
Fluturi albi îşi flutură,

Aripi care scutură,
Dinspre vîntul mai zglobiu
În versuri care se scriu.
Lent de tine mă apropiu

Şi în taină şi la propriu
Cu mai multe zeci de rime,
Care vor să te anime.
Ci să mă auzi vioară
Cînd te ţin la subţioară
Şi te cînt nemîngîiat
Într-o noapte de bărbat,
Dorului ce i-am lăsat
Lîngă suflet de fecioară,
Visul meu neterminat
Într-un vers, odinioară !
115
Vreau să fiu
Vreau să fiu absenţa ta,

Cratima unei amiezi,
Umbra pe care n-o vezi...
Ca şi cum n-aş fi deja !
Vreau să fiu tăcerea ta,

Amăgirea unei seri
Cînd nu ai nimic să-mi ceri
Şi nici gînd să-mi scrii cumva !
Vreau să fiu uimirea ta

Că mă mai gîndesc la tine,
Şi că încă mi-ar plăcea
Să faci parte dintru mine !
Vreau să fiu orice îmi ceri:

Uşa spre altcineva,
Cum şi tu eşti uşa mea
Spre Înalte mîngîieri !
116
Dacă mor
Dacă mor, să mor de pică,

Fiindcă n-am de nimeni frică,
Dacă mor, să mor de teamă,
Că nu sînt luat în seamă.
Dacă mor, să mor de jale,

Că nu am erori morale,
Dacă mor, să mor de ciudă,
Că gutuia nu-i agudă !
Dacă mor, să mor adept,

Nu aiurea pe nedrept,
Nici fălos şi nici inept,
Ci un foarte înţelept !
117
Lasă-mă
Lasă-mă să mă adun
Sub o umbră de alun,
Pînă cînd devin imun
La tristeţea de claun.
Lasă-mă să mă-nmulţesc
Celor care se iubesc,
Pînă cînd îndeplinesc
Stadiul supraomenesc !
Lasă-mă să-ţi fiu psaltire

Întru rodnică citire,
Spre a fi în izbăvire
Tu şi-ntreaga omenire !
118
Umbra care
Umbra care m-a durut,

Nu e de la un sărut
Care n-a mai apărut
Cîtă vreme l-am cerut !
Umbra care m-a durut,

Încă nu a dispărut,
Chiar dacă a compărut
Într-un viitor trecut.
Umbra care m-a durut

Avea sigur început,
Şi sfîrşit neprevăzut,
Însă trebuie ştiut
Că acum încă mă doare
Pînă-n viaţa următoare,
Cînd renasc cu umbra soare !
119
Nici să
Nici să macini orice gînd

Cu o sete de flămînd,
Nici să treci pe malul stîng
Cînd nevoile te strîng,
Nici să te pretinzi adept
Cu o boare de-nţelept,
Nici să faci gaură-n nod
Ca să scapi de un nerod,
Ci să fie ce-o mai fi
Pe curbura unei zi,
Înspre partea de amiază,
Cînd speranţele schiază,
Înspre partea de amurg,
Cînd ai vrea să fii teurg,
Înspre partea androgină,
Cînd ai vrea să fii lumină.
120
Nu e toamnă
Nu e toamnă îndeajuns
Cît aş vrea să mă tomnesc,
Îmbrăcat în strai ascuns,
De soi pur, minunăţesc.
Nu e toamnă uimitoare
Cît aş vrea eu să rodesc,
Roade bune, creatoare,
Din soiul cel mai domnesc.
Nu e toamnă îndeajuns
Cît aş vrea să mă smeresc,
Spre a fi întrepătruns
De trăitul îngeresc.
Nu e toamnă în troheu
Cît aş vrea să-mi fiu deajuns
Mie însumi mai mereu
Ca devot de har pătruns !
121
Niciodată
Niciodată doamna
Nu fu mai frumoasă
Sufletului toamna
Bucuros de coasă !
Niciodată zarea
N-a fost mai măiastră,
Precum e mirarea
În poema noastră !
Niciodată pasul
N-a fost mai alert
Ca atunci cînd glasul
Spune să mă iert !
Niciodată Timpul
N-a fost mai absent
Ca în anotimpul
Ceasului prezent !
122
Ştie cineva ?
Ştie cineva
Cîte versuri epocale
Sau aproape geniale
Tre’ să scriu
Pe nisipul din pustiu
Spre a fi luat în seamă
De ochiul domniei tale ?
Ştie cineva
Cîte poezii măiastre
Pentru aure albastre
Tre’ să scriu
Pentru lumea din sicriu
De ochiul domniei voastre ?
Ştie cineva
Cîte imne siderate
Şi intens divinizate
Tre’ să scriu
Pentru nimbul auriu
De glasul care mă cheamă
Înspre Cerul azuriu ?
123
Nu e
Nu e lacăt fără cheie,

Cît aş vrea să mă iubesc,
Împlinit într-o femeie
De soi pur, împărătesc.
Nu e uşă descuiată
Spre altarul dumneaei,
Cît aş vrea desfiinţată
Teama că nu mă mai vrei !
Nu e pacoste mai mare,

Nici ruşine peste poate,
Să nu fii deloc în stare
Să le fericeşti pe toate...
Sau măcar pe două-trei !
124
Întocmai
Întocmai cum roua plînge pe foi,

Aşa plîng cu mine, aşa plîng cu voi;
Întocmai cum roua plînge tiptil,
Aşa plîng a munte, aşa plîng subtil;
Întocmai cum roua plînge spre zi,
Aşa plîng a noapte, aşa plîng de-ai şti;
Întocmai cum roua plînge în floare,
Aşa plîng a lună, aşa plîng a soare...
Întocmai cum floarea plînge a rouă,

Aşa rîd a plînge şi plîng pe din două;
Soră şi frate, copil şi părinte,
Aşa plînge roua la cele prea sfinte !
125
Mama Pămînt şi Tata Soare

Fac legămînt printre răzoare,
Să ne descalţe, să ne înalţe,
Să ne conţină, să ne lumină.

Fac jurămînt printre ogoare,
Să ne încînte, să ne descînte,
Să ne cuprindă, să ne surprindă,
Pasăre albă sus pe o grindă,
Privindu-mi zborul într-o oglindă !

Petale de vînt unite în floare,
Unde venite nu ştiu de unde,
Sclipiri austere în versuri fecunde...

În Veşnicia care nu doare,
Fac legămînt, fac jurămînt,
Să ne înalţe, de tot să zboare
Peste mormînt, peste oroare:
Pasăre albă a Sfîntului Duh,
Zburînd înalt, în Cerul văzduh !
126
Şi mă tem
Şi mă tem pentru surate

Că se vor a fi cucoane,
Neglijînd din ignoranţă
Starea de feminitate.
Şi mă tem pentru bordei

Că se vrea a fi palat,
Îngropînd din lăcomie
Tot ce este mai curat.
Şi mă tem pentru văpaie

Să nu vrea să fie foc,
Mistuind din nerăbdare
Calea ta spre alt soroc.
Şi mă tem pentru Cărare

Să nu vrea să fie drum
Pentru turma oarecare
Amăgită doar de fum !
127
Ai văzut
Ai văzut aseară noaptea

Cum se căţăra pe pleoape,
Pe furiş să ne îngroape
Milosteniile de-Aproape ?
Ai văzut azi-noapte Zorii

Vremilor ce va să vină,
Fără panică şi vină
Peste lumea egoină ?
Ai văzut/simţit îndemnul
Fluturilor de sulfină,
Pentru care tu eşti semnul
Că te-ndrepţi înspre Lumină ?
Ai văzut azi Nevăzutul,

Nefiinţa, Neştiutul,
Umbra celei care curmă,
Că eşti Taina de pe urmă ?
128
Epigonică
Şi dacă doruri bat în geam

Şi se închide cartea,
E ca în minte să te n-am
Şi să te uite moartea !
Şi dacă rugul e aprins

În poartă sau la uşă,
E că iubirea nu s-a stins
Şi arde în cenuşă !
Şi dacă mor cumva în crîng

La marginea tristeţii,
E ca în inimă să plîng
Cu roua dimineţii !
129
Roua care plînge
Roua care plînge

Pe pleoapa dimineţii,
Să fie oare sînge
Din aripa tristeţii ?
Vîntul care bate

În colbul neiubirii,
Să fie oare semnul
Auto-preamăririi ?
Surîsul ce străpunge
Buzele crispate,
E mirul care unge
Visele crăpate ?
Multicolorii fluturi
Din Arborele Vieţii,
Să fie chiar tributuri
Aduse Frumuseţii ?
130
Un rînd de lacrimi
Un rînd de lacrimi şi-au propus

Din cea mai ‘naltă stratosferă
Să-L preamărească pe Iisus
În orice clipă efemeră,
În orice suflet descompus
Sau rătăcit pe emisferă !
Un rînd de lacrimi şi-au propus,

Din cea mai tainică durere,
În suferinţa fără vrere,
În Adevărul cel mai sus,
În Calea înspre Înviere
Şi Viaţa morţilor ce nu-s !
Un rînd de lacrimi şi-au propus

Din cea mai chinuită sferă,
În orice timp, în orice eră,
În inimă, în minte şi în public,
Atunci cînd reuşesc să public
Poemul meu în atmosferă !
131
Cu tîlc
O viaţă de cîine
Se spală pe mîine,
Diverge în tot,
Se linge pe bot !
O minte de curcă
Se simte în furcă,
Coboară cînd urcă
În blană de nurcă !
O umbră de rost
Apare anost
Pentru un prost
Cînd ţine un post !
132
Fereastră spre infinire
Curg spre zi, oră de oră,

Din culmea celui ce voi fi
În sufletul ce mă ignoră,
Cu verbul blînd de a iubi,
Spre inima multicoloră,
Necăutînd spre a găsi
Tăcerea care mă adoră !
Sorb zi de zi, timp de o oră,

Speranţa de-a mă infini
Prin goliciunea incoloră,
Şi după ce voi reuşi
Să traversez Ursa Major(ă),
Cu siguranţă voi găsi
Tăcerea care mă imploră !
133
Între noi
Între noi ar putea fi

Dor de zi şi dor de seară,
Sunet dulce de chitară
Şi alt fel de-a ne iubi.
Între nori mereu va fi

Un senin de primăvară
Sau o toamnă fără ţară
Pe punctul de-a adormi.
Între nopţi mereu va fi

Un tîrziu pe dinafară,
Într-un fel de limbă rară
Pe care nu o vom şti !
134
Mori de gînd
Mori de apă, mori de gînd,

Pietre măcinînd pe rînd,
Gîndurile ca la moară
Cînd să meditezi spre seară
Cu o mantră necesară,
Însă moara ta de gînduri
Îţi omoară printre rînduri
Liniştea smintitei minţi
Cu tot felul de dorinţi
Şi scenarii inutile
Despre planuri versatile !
Mori de ciudă, mori degeaba,

Cînd neghioaba ta de minte
Ţi-o ia halt pe dinainte
Şi cu vorba şi cu graba
Şi în loc s-o stăpîneşti
Tu pe ea, nu ea pe tine,
Te subjugă, te conţine,
Şi apoi te pomeneşti,
Că te macini în rutine,
Într-un fel prea flecăresc,
Ba aş zice morăresc -
Bob de moară, sorb lumesc !
135
Gustul felului de-a fi
Gustul felului de-a fi

Îmbrăcat în bob de rouă,
Să mă salte, să mă plouă,
Cu puterea de-a spori !
Împărţit mai pe din două,

Pentru visul răspicat,
Floare albă, floare nouă,
Dăruită toată nouă
Spre a fi străluminat
Cerul meu şi versul dat !
Doamne, ce-aş mai fi bărbat,

Dacă mă cutremuri rouă
Cu puterea de iertat,
Cu trăirea pe din două
Dintru Cerul fulgerat
Şi cu Graţia ce plouă
De-a iubi nelimitat !
136
Transfigurare
Fă-mă să te fac frumoasă

În tabloul vieţii mele
Şi atît de voluptoasă,
De să zgudui alte cele !
Fă-mă să te fac uimită

De la tălpi mai sus de fire,
De atît cît eşti iubită
Dincolo de nesfîrşire !
Să-ţi pictez şi iconiţă

Din cuvinte împletite,
Spre a deveni zeiţă
Pentru inimi amorţite...
Pentru oamenii de rînd,

Nu doar pentru unii prinţi,
Să mi te adore-n gînd,
Pînă cînd devin chiar sfinţi !
137
Sufletul nu e
Sufletul nu e cînd mori

Fum subţire printre nori,
Sufletul nu e cînd doare
Clopotul în depărtare,
Sufletul nu e cum strigă
Liniştea dintr-o ferigă,
Sufletul nu e cum tace
Răsăritul mai încoace,
Sufletul nu e cum plouă
Puritatea pe din două,
Sufletul nu e cînd iese
Dragostea doar pe alese,
Sufletul nu e cînd vine
Nu ştiu ce la nu ştiu cine !...
Sufletul nu e cum scrie

Nu ştiu cum în poezie;
Sufletul e cel trezit,
Nu acela povestit !
138
Aş mai
Aş mai inventa cuvinte

De-aş avea geniu poetic,
Să creez noi simţăminte
Într-un mod cît mai sincretic !
Aş mai inventa o stare

De aş fi cumva în stare,
Întru sentimente care
Ne-ar uni pe fiecare !
Aş mai inventa o haină

De aş şti tot ce nu ştiu,
Spre a mă crea în taină
Ca uimirea ce-am să fiu !
139
Dimineţi de buzunar
Dimineţi de buzunar,
Pitite într-un sertar
Printre amintiri străvechi
În şosete neperechi...
Dimineţi de dor ascuns

Rămase fără răspuns,
Dosite pe sub saltea,
Aşteptînd pe el sau ea.
Dimineţi de nu ştiu cînd,

Tot sperînd şi iar sperînd
Ca după uşa închisă
Să fie viaţa promisă !
140
Leg destinul
Leg destinul şi-l port cruce,

Dinspre lumile caduce,
Înspre cele siderale,
Dinspre vieţile uituce,
Către stări spirituale,
Care mă vor introduce
Nici devreme, nici tîrziu
În trăiri supramentale,
Despre care chiar nu ştiu
În ce limbă am să scriu,
Pe ce limbă am să cînt
Dorul meu de Cel Prea Sfînt !
141
Umbre în doi
Pe o bancă înspre tine -

Două umbre lîngă mine,
Umbra mea şi umbra ta,
Ca şi cum s-ar căuta !
Pe o pantă înspre deal,

Două umbre şi un mal,
Umbra ta şi umbra mea,
Ca şi cum ele s-ar vrea !
Pe o scară înspre Cer,

Două umbre în eter,
Umbra mea şi umbra ta,
Ca şi cum s-ar completa !
Cît e lungul meu de lat,

Umbra mea de peste pot
Şi a ta de peste pat,
Împreună fac un tot !
142
Joc
Peste drum de acoladă

Este o sincopă fadă,
Spionată de-o iscoadă
Care stă ascunsă-n ladă.
Dintr-o margine aridă,

Vine iarna insipidă,
Mohorîtă şi frigidă
Peste lumea invalidă.
Karma mea de pe cuspidă,

Nici prea roză, nici negridă,
Aşteaptînd să se deschidă
Misterul din piramidă !
143
Dincolo de văl
Într-o zi vom împleti

Visul tău cu visul meu
Şi apoi ne vom sfeti
Simţămintele mereu.
În alt ceas vom separa

Visul meu de visul tău
Şi apoi ne vom uita
Fiecare la al său.
Iar cîndva vom înţelege,

Dincolo de văl şi valuri
Că Oceanul ne culege
Şi că el nu are genuri !
144
De mi-ar fi
De mi-ar fi inima plină

De iubire şi lumină,
Aş cînta imne tăcute
Înspre zări necunoscute.
De mi-ar fi inima vie

Şi plină de Împărăţie,
M-aş hrăni cu Armonie
Şi aş bea din Poezie !
De ar fi sufletul meu
Plin de har la apogeu,
N-ai mai fi nici tu, nici eu,
Ci doar Unicul mereu !
145
Fiind
Fost-am fost de mîna stîngă,

Mai mereu cumva pe lîngă,
Fost-am fost de mîna dreaptă,
Mai mereu pe sub o treaptă.
Ca devot de mîna stîngă
Peste patima nătîngă,
Ca devot de mîna dreaptă
Cu inima înţeleaptă.
Fiind fost ce-aş vrea să fiu,

Nici pe lîngă vreun sicriu,
Ci una cu Tot ce-i Viu –
Chiar ACUM, nu mai tîrziu,
Să devin ceea ce sînt,
În adîncul unui psalt,
Inimă de Necuvînt
Şi Poemul din Înalt !
146
Am nevoie
Am nevoie de Sisoe
Să îmi dea de bunăvoie
Bucuriile lui Noe,
Încărcate în canoe.
Am nevoie de cuvinte
În poeme-zăcăminte
Care să mă reprezinte
Pentru multe luări-aminte.
Am nevoie de Tăcere
Să descopăr noi mistere,
Ca poeme dintr-un cufăr,
Să le cînt în flori de nufăr !
147
Într-o zi
Într-o zi aş putea fi
Steaua de la miază-zi,
Luna de la miază-noapte-
Amîndouă parte-n parte.
Într-o zi aş reuni
Gîndul, vorba şi cu fapta
Şi la mijloc le-aş uni,
Chiar puţin mai înspre dreapta !
Iar cînd voi fi resorbit

În adîncul înălţimii,
Se cheamă că am sorbit
Din prea plinul întregimii !
148
Creaţie
Să te creez din vise sparte,

E visul meu de cununie,
Într-un poem fără de moarte,
Iubindu-te la nebunie !
Să te conţin ca pe-o făclie,

E visul meu de nebunie,
Într-un poem care se scrie
La margine de agonie.
Apoi să mi te nasc deplină

În visul care se trezeşte
Pe o corolă androgină,
Cu aură care sfinţeşte !
149
Doamne, nu
Doamne, nu aş vrea să mor

Cîtă vreme sînt un dor
Care zboară într-un nor,
Agăţat de viitor !
Doamne, nu mă vreau nevrut

Cîtă vreme-s neştiut,
Agăţat de un trecut
Pe un raft de lemn durut !
Doamne, nu mai vreau să dorm

Într-un vis cuneiform,
Ci iubind, să mă transform
Într-un curcubeu enorm !
150
Dacă poţi
Dacă poţi să vezi lumină

Într-un strugure de rouă,
Într-un sîmbure de vină
Şi-n furtună cînd te plouă,
Dacă poţi să simţi parfumul
Braţelor în dăruire,
Să auzi cum iese fumul
Spre aleasă miruire,
Dacă poţi să mîngîi Cerul
Cu elan de mîntuire
Şi să guşti întreg misterul
Harului întru smerire,
Atunci eşti pe calea certă
Întru marea proslăvire !
151
Din pricină
Din pricină de dor tîrziu,

Nu sînt mort şi nu sînt viu,
Din pricină de dor mărunt,
Tot cu mine mă confrunt,
Din pricină de dor beteag,
Nu am parte de om drag,
Din pricină de dor lumesc,
Caut parte să-ntregesc,
Chiar de ştiu în mintea mea
Că-s întreg ca o zorea,
Care mult se mai zoreşte
Pînă se desăvîrşeşte-
Zori de zi, zorind în zare,
De ziua zorelei rare !
152
Tot
Tot visez şi încă sper

Să fac gaură în Cer
Cu poeme-giuvaier
Inspirate din Mister.
Tot mai caut şi aştept

Să fac gaură în piept
Cu un vers foarte deştept
Chiar şi unui înţelept !
Încă vreau să fiu, socot,

Peste poate, peste pot,
Peste margini de chivot
Versul care umple tot !
153
Aspiraţie
Ieri picat-am ca adept

Într-un gol cumva inept,
Undeva la mine-n piept,
Trebuind să mă accept.
Astăzi am picat nătîng

Pe un drept lipsit de stîng,
Într-un vers unde-mi deplîng
Rimele ce mă constrîng.
Mîine poate cad în sus

Cum ar fi de presupus,
Să-mplinesc visul inclus
De-a iubi precum Iisus !
154
Fie-ţi !
Fie-ţi sufletul lumină

Lîngă inimă haină,
Gîndurile cu sclipici,
Prin vorbire să ridici,
Iar prin faptele grozave
Să vindeci inimi bolnave !
Fie-ţi sufletul icoană

Aşezat lîngă o strană,
Gîndurile bucurie,
Vorbele în armonie
Şi prin fapte de ispravă
Să aduci Domnului slavă !
155
Cînd
Cînd tu eşti mirare

Şi eu cuvîntul mut,
Se simte o chemare
Spre Necunoscut.
Cînd eu sînt întrebare

Şi tu răspunsul dat,
Trăiesc o minunare
Pe timp îndelungat.
Cînd noi sîntem căinţă

Şi dăruim iertarea,
Trăim cu umilință
Ne-înmormîntarea !
156
Zile şi nopţi
Nu s-au sfîrşit zilele de om bun

Şi nopţile de infinitate,
După cum nici frunzele de gorun
Nu mor de singurătate.
Nu s-au sfîrşit zilele de om bun,

Nici nopţile de separare
Şi ar fi foarte oportun
Să renunţi la depărtare.
Nu s-au sfîrşit zilele de om bun,

Nici nopţile de peregrin,
Aşa că într-o dimineaţă de alun
Gustă din vidul arhiplin !
157
A fost
A fost o vreme cînd eram

Ceva mai mic decît nimic
Şi mai puţin decît un dram
Din ceea ce este un pic !

Misterul pur dintr-un atom,
Scînteia tainică Aham
Şi nefiinţa din genom.

Ceea ce sigur va să fiu,
O picătură în Ocean
Sorbită în Izvorul Viu !
158
Floare orişicum
Floare candidă şi blîndă

Pentru orişice izbîndă,
Floare limpede şi sacră
Pentru fiecare chakră,
Floare ca esenţă vie
În oricare poezie
Sau în fiecare vers
Revărsat ca Univers...
Floare splendid aromată

Şi în taină adorată,
Floare orişicum să fie
Pentru oameni să mă ştie,
Că sînt cel mai bun pămînt
Pentru florile de sfînt !
159
Cînd doreşti
Cînd doreşti să nu mai doară

Aripa la subţioară,
Cîntecul dintr-o vioară,
Necuvintele din gară...
Cînd doreşti să nu mai ţipe

Frazele stereotipe,
Amăgirile din pripe
Sau speranţele în clipe...
Cînd doreşti să nu mai moară

Pacea ta interioară,
Liniştea triunghiulară
Sau iubirea de fecioară...
Atunci fă un triplu salt

Spre adîncul cel înalt,
Din misterul preaînalt
Şi ia Cerul cu asalt !
160
Rătăciţi
Ne-am rătăcit în rinoceri,

Noi cei de azi şi cei de ieri,
Purtînd adîncile poveri
A unor silnici prizonieri.
Şi cei mai mulţi dorm parcă duşi,

Ca nişte stranii pescăruşi,
Cu aripi prinse în ţăruşi
Şi orizontul nicăieri.
Ne-am rătăcit în rinoceri,

Noi cei de azi în cei de ieri,
Ca nişte stranii temniceri,
Orbecăind printre cenuşi !
Ne-am rătăcit alaltăieri

Ca pescăruşi în rinoceri,
Cu aripi smulse de hingheri-
Să mori puţin, să zbori acuşi !
161
Nu e
Nu e lună ca o jună
Şi nici soare ca o floare,
Ci mai mult o adiere
De bărbat şi de muiere,
Rătăciţi printre restanţe
Ale cîtorva nuanţe,
Între gri şi argintiu,
Uneori liliachiu,
Căutîndu-se pe sine
Printre hopuri şi rutine...
Nu e soare, nu e lună,
Mai mereu, nici împreună,
Ci mai mult o mîngîiere
De bărbat şi de muiere,
Căutîndu-se pe sine,
Dincolo de rău şi bine,
Dincolo de vrut-nevrut,
Într-un loc puţin ştiut,
Nici în apă, nici în lut,
Nici în aer, nici în foc,
Ci în cel mai tainic loc,
Din Acum, pe la mijloc !
162
Oaspeţi
Oaspetele Deal şi oaspetele Munte,

La ospăţ de frunte;
Tropăie un cal undeva pe punte
Şi vecina rîpă, plînge într-o pripă,
Apa unui rîu care se disipă...
Iar cumătra vulpe, roşie la pulpe,
Mi-e atît de dragă, că de n-ar fi vagă,
Aş strînge-o în braţe ca pe o răţuşcă,
Să mă veselească fără nici o duşcă !
Dragostele mele: flori, păduri şi fluturi,

Ospeţind pe dealuri, printre asfinţituri,
La Ospăţul Mare al Mamei Naturi
Mă surprind cu totul prin încrengături,
Ba mai mult, mă-ncîntă şi mă minunează
Cînd nu dorm la simţuri pînă la amiază !
163
Ca şi cum
Peste drum de nu ştiu cum

Zboară vrerile oricum,
Bulbucîndu-se duium
Înspre margini de Acum.
Se împrăştie în cerc
Orişicum vreau şi încerc
Să reduc la semicerc
Poftele ajunse berc.
Peste drum de nu ştiu cît

Zboară gînduri orişicît,
Mai departe de oricît
Şi intens numaidecît !
Numai gîndul despre tine

Rămîne fixat de mine,
Ca şi cum nişte rubine
S-ar uni într-un ciorchine !
164
Nu ştiu
Nu ştiu alţii cum de sînt

Flori de munte şi de vînt,
Că eu de atît descînt,
N-am ajuns la Necuvînt !
Nu ştiu alţii cum resimt

Inimile ce consimt,
Că eu rareori presimt
Ceea ce aş vrea să simt !
Nu ştiu cum de tu nu ştii

Că eu nu sînt dintre vii,
Dar nici mort printre sosii
Nu te ştiu a fi să-mi fii !
165
Pe cale
Sînt pe cale să descui

Uşa tainei care nu-i
Doar un mit şi să mă sui
Mai înalt de un gutui...
Mai presus de păsăret,

Cu cel mai frumos verset
Scris de un anahoret
Ca mantră pentru poet.
Să mă-nalţ înspre azur

Unde nu-i nimic în jur,
Nici secundă, nici contur,
Doar intenţie de pur !
166
Susur de lumină
Susur de lumină într-o lampă plină,

Prelinsă duios către om frumos,
Inima-i alină cu o rază lină,
Într-un mod gustos şi misterios.
Susur de lumină ca o serpentină,

Curgînd mlădios către om pios,
Dintr-o sonatină foarte alcalină,
Într-un dans sfios şi silenţios.
Susur de lumină foarte feminină,

Umplînd graţios sufletul frumos,
Care să susţină partea masculină,
În zborul zelos spre miraculos !
167
N-am venit
N-am venit să spun că stau

Lîngă fluturele mau,
Lîngă fluturele vis
Altfel cum îmi e permis.
N-am venit să spun că plec

Visul lumii să-l ferec
Într-un bob de rouă-ntreg,
Ca şi cum îl înţeleg.
N-am venit să spun că ştiu,

Taina lumii s-o descriu,
Precum nimbul de lumină
Dintr-o poezie fină !
168
Ce-ar mai fi
Ce-ar mai fi să nu mai fiu,

Nici departe, nici tîrziu,
Nici cu umbre, nici anost,
Nici amarnic fără rost ?

Nici anemic, nici sălciu,
Nici opac şi nici copac,
Fără roade ce nu plac ?

Sîmbătă într-un pustiu,
Căutînd un adăpost
În cel care nu am fost ?
169
Altfel
Într-o nu se ştie care,

Dintr-un nu se ştie cum,
Am purces pe o Cărare
Care duce spre Acum.
Nu era o întîmplare,
Nici ceva numit fatum,
Poate doar o încercare
De a fi cumva precum.
Într-o nu se ştie zi,

Cu un nu ştiu care pas,
Mă îndrept spre un A Fi,
Din netimpul fără glas.
Nu-s doar umbră oarecare

Şi nici iederă de fum,
Ci un vis în transformare,
A lui Astfel spre Altcum !
Dintr-o nu ştiu ce Mirare,

Dintr-un nu ştiu Oare Cum (?)
Am plecat dinspre Uitare
Să mă regăsesc Acum !
170
Felurite felurimi (2)
Un fel strîmb de a sta drept,

Nu te face înţelept,
Un fel prost de-a fi deştept,
Te face şi mai inept,
Un fel bun de-a fi nebun,
Te sfinţeşte, presupun,
Un fel fast de-a fi nefast,
Nu te face iconoclast,
Un fel simplu de complex,
Îi lasă pe toţi perplex,
Un fel demn de-a face semn
Este cel mai bun îndemn
Pentru oamenii de lemn !
171
Bărbatul şi Femeia
Bărbatul care e Bărbat

Este desigur rafinat,
Cu zîmbetul străluminat
Şi în amor e înfrînat.
Femeia care-i Femeie

Este mai mult decît o cheie
Care încheie şi descheie
Cerul în vaste curcubeie !
Bărbatul care nu-i femeie,

Nu doarme noaptea într-un pat
Dacă nu face din ea zeie
Şi din el însuşi împărat !
172
Felurite felurimi (3)
Felurite felurimi
Umblă feluri pe-nălţimi
În joia de păresimi
Să devină heruvimi.
Felurite felurimi,
Feluresc spre adîncimi
Să devină serafimi
În profunde înălţimi.
Felurite felurimi,
Se caută în nemulţimi,
Divizate-n trei pătrimi,
Spre a deveni unimi !
173
Tu eşti
Tu eşti încercarea mea

Cunoscută mai spre seară,
Într-o viaţă foarte prea,
Pe un drum lipsit de gară.
Tu eşti îndurarea mea

Resimţită într-o toamnă,
Chiar dacă nu ştii ce înseamnă
Cum ar fi de m-ai ierta.
Tu eşti ispăşirea mea,

De folos să isprăvesc
Visul meu de dor lumesc
Amărui după zăbrea.
174
Ia-ţi duminica
Ia-ţi duminica de mînă

Şi te du o săptămînă
Şi te tu o lună plină
Dincolo de orice vină,
Mai departe de eclipsă
Şi dincolo de elipsă,
Pînă simţi că nici o lipsă
Nu te trage ca o frînă,
Nu te-abate, nu te-amînă
Nu te-ntoarce anasînă
Înapoi la săptămînă !
175
Iubitei mele – Poezia
Să îţi mîngîi cerul ud

Cu o rană de agud,
Să-ţi dezmierd partea gustoasă
Cu o floare prea sfioasă
Să mi te cuprind în scris
Cu mireasma unui vis,
Să te dănţuiesc în vers
Cu arome de neşters,
Şi pe arii necuprinse
Să te-nrourez cînd plouă
Cu metafore surprinse
Dintr-o nerostire nouă...
Să-mi fii nimb,

Să-mi fii prescură
Inefabilă şi pură,
Să mă vizitezi în limb
Pe o plajă de mirare,
Fiindcă nu te dau la schimb
Nici dacă mă dor fecioare...
Setea ta de duioşie
În vers alb să mă tresalte
Şi din sferele înalte
Să mă-mbăt cu armonie,
Iubind tot ce va să fie !
176
Sufletul în pijamale
Sufletul în pijamale
Doarme repede la vale,
Se trezeşte doar cînd bea
Apă Vie din ulcea...
Sufletul în straie nude

Nu se vinde pentru iude,
Nu se pierde, nu se-afundă,
Decît în pacea profundă...
Sufletul în armonie
E un strop de Poezie
A Celui ce-mi este mie
Domn Acum şi în Vecie !
177
Vreau să fiu
În prezent aş vrea să fiu

Cel mai bun şi cel mai viu
Dansator în auriu
Pe capacul de sicriu.
Şi apoi mi-ar mai plăcea

Să fiu susur în vîlcea,
Apă limpede-n ulcea
Pentru setea cui mă bea !
Şi cîndva, dacă se poate,

Să îmi meargă ca pe roate,
Iar dacă Domnul socoate,
Aş cam vrea să fiu în toate !
178
Cum să fac ?
Cum să fac să nu desfac

Roşul cupelor de mac
Într-un vis insomniac
Pentru dorul fără leac ?
Cum să scriu că nu-s tîrziu

În amurgul străveziu
Şi nici versul fistichiu
Al unui poem candriu ?
Cum să fac să mă desfac

Într-un vers ambroziac,
Ca să pot să satisfac
Gusturile peste veac ?
179
Calea
Calea înspre Niciodată

E pe drumul lui Tîrziu,
Cînd mintea neterminată
Te face din lut sicriu !
Calea înspre Nicăieri

E pe drumul lui Niciunde,
Dacă nicicum nu preferi
Să alegi ţeluri profunde.
Calea înspre Cerul Viu

Trece numai prin Acum,
Dacă-ncepi de timpuriu
Să devii cumva altcum !
180
Înainte de a fi
Înainte de a fi, prea devreme, prea tîrziu,

Să conjugi verbul A FI la prezentul timpuriu;
Înainte de a face, prea devreme, prea tîrziu,
Să conjugi verbul A Face cîtă vreme mai eşti viu!
Înainte de a bea Apa Vie la Izvor

Să conjugi verbul A Fi... multora de ajutor;
Înainte de a fi cel mai bun Conducător,
Să dejugi modul tiranic într-un timp anterior !
Înainte de-a trăi în trecut sau viitor,

Să conjugi verbul A Fi la prezentul arzător;
Înainte de a fi un umil Luminător,
Să deschizi în tine însuţi Templul tău interior !
181
Cerului
Cerului cerui şi cer

Graţia de-a fi iubire,
Dezlegare de mister
Şi elan spre izbăvire.

Graţia de-a fi smerit,
Fiindcă nu aş vrea să pier
Înainte de zenit.

Să fiu blîndă sonatină
Şi prin ceea ce ofer,
Să îndrum înspre Lumină !
182
Măsurînd
Măsurînd nemăsurarea
Cu vas mare sau vas mic,
Am găsit că încîntarea
Se obţine dintr-un pic !
Cu dor mare sau dor mic,
Am descoperit savoarea
Bucuriei unui pic !
Cu pas mare sau pas mic,
Mă împac cu acceptarea
Multului din ce-i nimic !
183
Doamnă, nu
Doamnă, nu mă zăpăci,
Că de-atîta înfiorare
Am ajuns a cîrpăci
Dorul meu cu-n bulb de floare.
Doamnă, nu mă cîrpăci
Cu-n surîs condescendent,
Că mă pierd într-o mirare,
Întrebîndu-mă latent
Dacă sînt un oarecare
Sau atom incandescent
Coborît în limitare
Din Înaltul Transcendent
Spre a învăţa, se pare,
Tot ce este sentiment.
Aşadar, domniţa mea,

Limpezeşte-mă cumva,
De mă vrei sau de m-ai vrea,
Căci să ştii totuşi ceva:
Fără tine... lecţia-i grea !
184
Chemări
Tropăie mirarea-n calendar

Un dans febril de armăsar
Peste hotarul nu prea necesar
Al celor ce se cheamă iar şi iar.
Plînge netimpul în clepsidră

Cu lacrimi de nisip peste o vidră,
Ce ronţăie secundele avar
A celor ce ne cheamă iar şi iar.
Iar noi ne-ndepărtăm cu nepăsare,

Înveşmîntaţi în patimi şi uitare,
De un tărîm etern spectacular
Al celor ce ne strigă în zadar !
185
Aspiraţie
Aspir la fericirea arhiplină

Să-mi ţină pentru toate adăpost,
Cum este o fîntînă pe deplină,
Cînd sapi în căutarea unui rost.
Aspir la cununia androgină

Ca cel mai veritabil avanpost,
Cum este o unire în lumină,
Cînd scapi de un destin anost.
Aspir la strălucirea genuină

A celor ce se-nalţă în văzduh,
Cum este o fîntînă kundalină
Cu darurile Prea Înaltului în Duh !
186
Sufletul
Sufletul dacă nu doare,

Nici nu creşte, nici nu moare,
Sufletul dacă nu creşte,
Nici nu moare, nici trăieşte !
Sufletul dacă nu învie,

Nici nu doare, nici nu ştie,
Sufletul care se-ascunde
Parcă nu ar fi niciunde.
Sufletul care vibrează

Ne trăieşte, ne crează,
Sufletul care e treaz
Se smereşte în extaz !
187
Cumva
Sufletul mi-e porumbiţă,

Albă, blîndă şi gingaşă,
Ocultat într-o bobiţă
Dintr-o lume nărăvaşă.
Sufletul mi-e porumbel,

Pur, fragil şi nevăzut,
Aţintit înspre un ţel
Mai de nimenea ştiut.
Sufletul mi-e nu ştiu cum,

Despre care bănuiesc
Că ar fi cumva precum
Ceva foarte îngeresc !
188
Omul
Omul, pasăre divină,

Fără partea lui de vină,
Fără partea lui de trup,
Care încă este zdup.
Visul, pasăre măiastră,

Fără gratii la fereastră,
Care cîntă în eter
Calea omului spre Cer.
Visul-om şi omul-vis,
În poemul care-i scris
Pe florile de cais
Din Înaltul Paradis,
Scuturate pe Pămînt
Spre a fi versuri ce sînt
Aripile de mister
Ale Omului spre Cer !
189
La trei paşi
La trei paşi de infinit

Am rămas neîntregit,
Într-un vis de trandafir
Din poemul lui Kabir.
Cu trei lacrimi şi un crin

Mă apropii de deplin,
La un ceas şi jumătate
De Marea Eternitate !
Unde sînteţi voi poeme

Geniale şi supreme,
Ca scriindu-le în carte,
Să trec dincolo de moarte ?
190
Îngeri-m-aş
Îngeri-m-aş timpuriu
Întru Necuvîntul viu,
Aripă de azuriu
Din poemul cel zglobiu.
Îngeri-m-aş peste tot,

Versului să-i fiu chivot,
Orbului să-i fiu pilot
Şi ateului clopot.
Îngeri-m-aş nu ştiu cum,

Nici în grabă, nici postum,
Ci în clipa de parfum,
A unui etern Acum !
191
Lung e drumul
Mult e ceasul, drumul mult,

Rogu-te, mă rog mai mult
Să se risipească fumul
Înainte de tumult !
Mare-i zarea, foarte mare,

Rogu-te, mă rog mai tare
Să se limpezească marea
Înainte să exult !
Lung e ceasul, pasul lung,

Rogu-te, mă rog prelung,
Să-mi găsesc eu însumi drumul
Înainte să ajung !
192
Fiul Secetei
Fiul Secetei – Nisipul,

Mineral semi-lichid,
Semănînd cu Arhetipul
Tainicului vid-nevid.
Fiul Munţilor e Piscul,

Ca imbold al împlinirii,
Neatins decît cu riscul
Morţii şi al Nemuririi.
Fiica Apei este Unda,

Puritate la izvor,
Care-şi picură secunda
Pe nisipul curgător.
193
Preschimbări
Dintre ani, din zi, din ceas,

Vise multe s-au retras,
Masculinul s-a sustras
Şi aşteaptă la popas,
Desfrunzit.
Dintre văi, din brîu, din ape,

Femininul dă să scape
Încîntării de sub pleoape
Spre a fi şi mai aproape
De dorit.
Ceva parcă se transformă,

El conform şi ea o formă,
El abnorm şi ea reformă,
Amîndoi cu altă normă
De iubit.
194
Visez
Visez să creez din frîngeri

Aripi imense de îngeri,
Iar din neostoita durere
Să construiesc un chivot
Cu şapte lacăte şi mînere
Pe care să-l dizolv de tot
În cea mai adîncă tăcere !
Visez să compun din plîngeri

Cel mai frumos imn pentru îngeri
Şi din adînca durere
Să creez trei faguri cu miere,
Din care sufletele smerite
Să guste nestingherite !
195
În strop de azur
În strop de azur pe cerul sur,

Îngerul vieţii, îngerul pur,
Aduce lumina prin abajur,
Celor ce dorm în clar-obscur.
În scop de smerire şi regăsire,

Îngerul morţii, înger subţire,
Aduce sorţii o primenire,
Cu altfel de nesfîrşire !
Ce mai uimire, ce mai mirare,

Îngerul Porţii, îngerul mare,
Îndeamnă gentil pe fiecare
Pe calea spre Nelimitare !
196
Vine vremea
Vine vremea să mă duc

Deasupra unui cuib de cuc,
Să bat umbrele de nuc,
Cu arac din lemn năuc.
Vine vremea să mă plec

La mijloc de codru sec,
Unde gîndurile trec,
Urmărind să le ferec.
Vine vremea să mă cuc

Nopţilor de sub papuc,
Pînă ies din balamuc
Cu un vers puţin caduc.
Vine vremea androgină

Pentru lumea egoină,
Cînd se spală orice vină
Cu lumină din Lumină !
197
Total
Într-o vale de la deal,

Pe cînd hoinăream pe mal,
Am sărit peste total
Cu un vers cvasi-mortal !
Dintr-un car fără de rîncă,

Am sărit peste o stîncă
Într-o cauză adîncă,
Să devin ce nu sînt încă !
Că nu sînt poate mortal,

Şi nici lecţie adîncă,
Însă vreau să fiu total,
Mai presus de orice încă !
198
Poemul poet
Sînt indigo înspre secret,

Ca un poem înspre poet,
În profunzimea violet
A unui tăinuit sonet.
Sînt gheizer alb într-un verset,

Caut poem foarte discret
Şi un umil anahoret
Să mă exprime ca poet.
Mă regăsesc în imnul sfînt,

În inima unui descînt,
Fiind nu doar ceea ce sînt,
Ci mult dincolo de Cuvînt !
199
Frumoasă femeie !
Frumoasă femeie cu trup efemer,

Tu ai rădăcini aici pe Pămînt,
Veşmintele tale sînt aripi de vînt
Şi sufletu-i floare venită din cer !
Frumoasă femeie cu trup-giuvaer,

E imposibil să-ţi spun cît ne-ncînţi,
Prin felul în care ne porţi înspre Cer
Şi duioşia prin care ades ne descînţi !
Frumoasă femeie ca floarea din Cer,

Din coapsele tale se nasc mulţi poeţi,
În braţele tale au plîns alţi profeţi,
Fiindu-ţi straiul văl de mister !
200
Am venit
Am venit să tac, minţii să îi fac,

Linişte adîncă, la mijloc de stîncă,
Vidul cel lucid care nu-i arid,
Într-un toroid nespus de candid !
Am venit să-ţi spun că nu sînt imun,

La grija de ieri a oricărei seri
Şi nu mă amuză latura obtuză
A celor ce n-au nici un fel de muză !
Am venit să scriu versul cel mai viu

Pe un bob de rouă, cu sete în două,
Pe coaja de pîine, în foamea de cîine
Celor care n-au nici un fel de mîine !
201
Foaie verde
Foaie verde borş cu pîine,

De ar fi să mor poimîine,
Mi-aş lua de rest un cîine,
Să învăţ iubirea mîine...
Să învăţ iubirea azi,
Printre nouri, pe sub brazi,
Cît mai sînt încă în viaţă
Cu inima zîmbăreaţă...
Foaie verde bob flămînd,

De ar fi să mor oricînd,
Mi-aş lua iubită nouă
(Sau iubit, de-aş fi femeie),
Aş iubi-o pe din două,
Pe din şapte nopţi la rînd,
De trei ori pe zi cînd plouă,
Şi o dată orişicînd !
202
Esenţe
Lutul care naşte felurite mure,

Nu chiar în pustie şi nici ca pădure,
Pare a ne spune că sînt părţi obscure
Pe care non-mintea va să le-mprejure.
Rîul care rîde singur în amurg,

Şerpuind prin beznă şi prin tristul burg,
Pare a ne spune că nu toate curg
Dinspre întuneric, înspre Demiurg.
Focul care doarme adîncit la bază,

De trei ori la mijloc învîrtit în stază,
Pare să creeze o tăcută rază
Pentru cei cu mintea ascuţit de trează.
Vîntul ce se-avîntă peste orişiunde,

Ba chiar le-nfioară şi pe pudibunde,
Pare a ne spune că nu-i loc niciunde,
Nepătruns de dorul de a le pătrunde !
Spaţiul ce cuprinde Necuprinsul Cer,

Prea puţin ştiut ca misticul Eter,
Sigur ne ascunde, diamantifer,
Cel mai mare templu, purului mister !
203
Felul meu
Felul meu de-a fi iubire

Într-un cîmp de maci aprins,
Seamănă a oglindire
Din ceva de necuprins.
Felul tău de-a fi frumoasă

Mă tresaltă în uimire,
Ca o taină prea sfioasă
La un pas de uluire.
Felul meu de-a fi aproape

Şi al tău de-a fi departe,
Ne îndeamnă la o foarte
Reunire pe sub pleoape !
204
Abece
Mă simt Eficace
Din punctul de vedere a lui E,
Dar mai puţin ca litera C,
În care E egal Elevare,
Iar C egal Constanţă...
Pe urmă mai există
Şi celelalte litere ale Alfabetului,
Iar eu nicicum nu mă simt
La înălţimea lor !
Şi ştii ce ?
Partea mai dificilă este
Că trebuie să trec Dincolo de ele,
Dincolo de Litere şi Cuvinte,
Dincolo de Gînduri !...
Iar eu abia exist

La stadiul de Abece !
205
Lasă, Doamne
Lasă, Doamne, să vină la mine

Femeia frumoasă, femeia femeie,
Să mă încînte, să mă suspine,
Să-i fiu mereu, să-mi fie mereie.
Lasă, Doamne, să vină la mine

Femeia smerită şi drăgăstoasă,
Să mă smerească, să mă închine
Cu aura ei misterioasă !
Lasă, Doamne, femeia spre mine,

Cu gingăşia pe dinainte,
Să mă conţină, să mă îmbine,
Precum tăcerea dintre cuvinte !
206
Visul meu
Visul meu să strîngă

Partea ta nătîngă,
Iar în partea dreaptă
Oblic se îndreaptă
Cerul meu de lîngă
Partea înţeleaptă,
Gata să răsfrîngă
Sufletul ce-aşteaptă
Florilor să plîngă
Partea lui ne-stîngă,
Inflorită lîngă !
207
Dintr-un vers
Visul meu neterminat

Dintr-un vers, odinioară,
Într-o noapte de bărbat
Ocolită de fecioară,
Pare că s-a preschimbat
Într-o căutare rară
A ceva neafectat,
Nici de trenul fără gară,
Nici de ritmul sincopat
Al jocului predestinat,
Sau de geamătul de-aseară
Dintr-un vers împerecheat !
208
E seară în suflet
E seară în suflet, cam la amurg,

Trece un scîncet pe un cal murg,
Lacrimi curate din ceruri se scurg-
Plînge o mamă, plînge un burg.
E noapte în suflet, să fie de joi,

Suspine în taină şi beznă în toi,
Plînge o ţară, plînge şiroi,
Din lumea asta şi cea de Apoi...
E jale în suflet şi este tumult,

Lacrimi curate din Cerul ocult,
Curg pe obraji cam de demult-
Doamne ascultă... poate-i prea mult !
209
Nefiinţei
Mîna zilei şi a nopţii

În surtucul de pănuşă,
Desenează Visul Sorţii
Pe Fundalul de Cenuşă.
Spaţiul dintre Necuvinte,

Dintre gînduri şi cărări,
Umple tainiţele sfinte
Cu parfumul altor Zări.
Umbra care ne desparte

De Întregul nesfîrşit,
E sărutul dat de moarte
Unui Cer îndrăgostit !
210
Rege fără
Sînt un Rege în capcană,

Fără titlu şi coroană,
Fără Cai, fără Regină,
Cu Nebunii în grădină;
Nu am Turnuri, nici Pioni,
Doar o tablă cu spioni,
Spionîndu-mă de zor,
Ori de cîte ori mă dor
Aripile cînd să zbor,
Sau cînd vreau să fac amor
Cu un epitet atins
De un geniu necuprins !
211
La sfîrşit
La sfîrşit de început,
Toate visele de lut
Şi-au făcut un aşternut
Într-un colţ de cer căzut.
La-nceputul de sfîrşit
Zările s-au ofilit,
Ca şi cum s-ar fi ciocnit
Un apus cu-n răsărit !
La sfîrşit de început
Nu am geniu revolut
Să fac salt în absolut
Cu un vers nemaivăzut !
212
Martorul
Sînt martorul naşterii mele

Şi-a tuturor spaimelor grele,
Depun mărturie de cele
Comise ca bune şi rele.
Sînt martorul vieţilor mele,

Etern pe deplin şi tăcut,
Sînt martorul luptelor grele
Şi-a oricărui alt început.
Sînt martorul morţilor mele,

În spaţiul şi timpul trecut,
Prin multele lumi paralele,
Aştept să fiu cunoscut.
213
Felurimi
Dintre-atîtea felurimi,
Felurite ca substanţă,
Căutate de mulţimi,
Cu sau fără redundanţă,
În lungime sau lăţimi,
Doar cele din Înălţimi
Au o mare importanţă !
Dintre-atîtea felurimi,
Felurite ca prestanţă,
Cercetate pe lăţimi,
Cu sau fără ordonanţă,
Doar cele de păresimi
Ne pun în rezonanţă
Cu anume Înălţimi !
214
Singurul...
Singurul care nu moare

Este omul nemurit,
Transformat în Stea de Mare
Din Oceanul infinit.
Singurul care nu piere

Este sufletul smerit,
Suspendat într-o tăcere
Fără capăt de sfîrşit !
Singurul care e singur

E Supremul Nenumit,
Scufundat cum e desigur
În Extazul Infinit !
Singurul mod de a trăi este Acum,

Singurul mod de a Iubi este Infinit,
Singurul mod de a Cunoaşte este Etern,
Singurul mod de a nu fi singur
Este Îndumnezeirea...
Restul e Tăcere plină de Sens !
215
Verde la dreapta
Verde la dreapta lîngă bursuc,

Pasăre dalbă pe umbră de nuc,
Verde la stînga, în dreapta un miel,
Blîndă făptură înspre Acel...
Drumul cîrmeşte aşa sau defel,

Departe pădurea şi sus e altfel,
Mai ′nalt decît norii lui menestrel,
Gîndul străbate înspre Acel...
Drumul coboară cînd urcă molîu,

Galben la stînga prin lanul de grîu,
Facem din versuri un pod peste rîu,
Verde la dreapta pînă la brîu...
Drumul coteşte cumva, nu cum sper,

Pasăre dalbă cu alb ca reper,
Străbate o umbră strîmbă pe cer-
Verde pe Calea înspre mister !
216
Poet este cel…
Poet este cel ale cărui cuvinte

Sapă fîntîni, ci nu morminte;
Poet este cel ale cărui cuvinte,
Chiar dintre cele banale,
Sînt varii petale
Pe drumurile bătătorite sau colaterale;
Poet este cel ale cărui sentimente,
Oricît de modeste,
Devin flori în urma paşilor săi,
Ca într-o poveste
Şi ne conduc spre tainicele Căi
Făgăduite…
Poet este cel ale cărui cuvinte

Chiar şi cele mai obişnuite,
Devin poezii dinaintea năvălitorilor barbari,
Cu sau fără păpuşari,
Creînd din foneme mantre succinte…
Poet este cel ale cărui veşminte

Sînt sfinte, prea sfinte cuvinte !
217
Eu sînt
Eu sînt Valul mititel –

Punct şi virgulă niţel,
Eu sînt zborul spre Acel
Care este Ultim Ţel.
Eu sînt Omul de oriunde

Suspendat printre secunde
Şi misterele fecunde
Mă surprind de orişiunde.
Eu sînt setea de nestins

Din izvorul neatins
Şi prin Sensul dinadins,
Mă cuprind în Necuprins !
218
Cel mai Mare Poet
Cel mai Mare Poet,

La Începutul tuturor Începuturilor,
A creat cea mai splendidă Armonie
Şi de atunci toţi poeţii inspiraţi
Din toate lumile posibile
Primesc cîte un vers
Pentru a duplica în sine
Magnifica poezie
A întregului Univers !
219
220
DIMINEAŢĂ DE ALUN
221
222
Dimineaţă de alun
Dimineaţă de alun
A unui poem mai bun
Scris pe frunze de gorun
De un Creator Străbun.
Dimineaţă de alun,
Ce ne scoate din surghiun
Şi ne mîngîie, prepun,
Cu o pană de lăstun.
Dimineaţă de alun
Cînd aş vrea să îmi compun
Nemurirea-n univers
Din magia unui vers !
223
Mai puţin
Mai puţin ca înainte

Şi mai mult decît apoi,
Am avut un fel de minte
Cu faţa pe dinapoi !
Mai tîrziu decît devreme

Şi altfel decît oricum,
Am trăit în Timp o vreme
Şi Dincolo în Acum !
Mai presus decît e jos

Şi mai pur decît un ţînc,
Am sărit misterios,
Într-acolo spre adînc !
224
Sufletul din ochii ei
“Rana este locul pe unde intră lumina."

Rumi.
Sufletul să-l guşti, să-l bei,

Din ochii unei femei,
Dintr-un murmur de vioară
Sau un zîmbet de fecioară.
Sufletul din ochii ei

Ca parfum de brebenei,
Să-l prefiri cumva în joacă
Peste inimă, oleacă …
Mai apoi să-l ungi pe rană

Cu surîsul îngeresc
Şi să-l faci mereu icoană
Pentru neamul omenesc !
225
Dimineaţă de alun (2)
Dimineaţă de alun
Nu am patimă să-ţi spun,
Nu am rime să-ncropesc
Cît aş vrea să mă smeresc !
Zori de zi pe înserat
Nu am linişte în pat,
Nici condei prea inspirat
Cît aş vrea să fiu bărbat !
Doamne ce-aş mai vrea să fiu

Mai discret cînd mă descriu,
Mai chipeş ca un chipiu
Şi mai pur în purpuriu !
226
Puteam fi
Puteam fi eu cel ce descheie

Nasturii nopţii pentru femeie;
Puteai fi tu care descuie
Tainele vieţii dintr-o gutuie;
Puteam fi eu cel ce descrie
Suspinul toamnei în poezie;
Puteai fi tu tandră femeie,
Care mă umple de curcubeie;
Puteam fi eu cel ce pătrunde
Liniştea simplă dintre secunde;
Puteai fi tu care mă cheamă
Să-ţi fiu iubirea cea mai de seamă...
Putem fi noi cei ce înclină

Balanţa sorţii înspre Lumină.
227
Să-mi fii
Să-mi fii cruce la răscruce

Şi lumină cînd mă dori,
Ca oriunde te voi duce,
Să răsară-n urmă flori !
Să-mi fii mir întru mirare

Ca atunci cînd te respir,
Să trăiesc o încîntare
Dacă va să te inspir.
Să-mi fii faţă la prefaţă

În Cartea de Căpătîi,
Ca atunci cînd ies în faţă,
Să te aflu Cea Dintîi !
228
Cadou
Dacă-ţi place în principiu

Să fii verb la participiu
Sau mai bine la supin,
Cu sau fără vreun suspin,
Eu prefer infinitiv
Dintr-un foarte bun motiv,
Ce ţine de epicentru...
Tu fiind vizibil Contra,
Eu vibrînd adesea Pentru,
Vreau să fiu mereu în Centru...
Aşadar dragă femeie,

Lasă-mă să te admir
Într-o anumită cheie
Cu talentul lui Şekspir;
Uneori să te doinescu
Aevea lui Eminescu,
Să te prăvălesc la deal
Sau mai bine zis la Munte,
Ca să vezi ce magistral
Îţi deschid Ochiul din frunte
Cu un vers monumental !
229
Transformări
Fă-mă nor să plouă,

Picuri pe din două
Înmulţiţi cu nouă,
Să revin ca rouă.
Fă-mă gust de mure

Pentru buze pure
Care să mă fure
Cînd devin pădure.
Fă-mă graţiere
În orice durere,
Să aduc putere
Cînd devin Tăcere.
230
Totul în Parte
Totul e în Parte,
Partea e în Tot,
Precum se împarte
Pacea din chivot.
Totul e ascuns
În oricare Parte
Şi întrepătruns
De Iubirea foarte !
Viaţa n-ar fi tot,

Dacă n-ar fi parte
Dintr-un sefirot
Cu un tîlc aparte !
231
Înainte
Înainte de-a fi foarte,

Am fost oarecum puţin,
Înainte de-a fi moarte,
Va să fiu un om senin.
Înainte de-a fi şoaptă,

Am fost gînd nestăpînit,
Nefiind decît o treaptă
Înspre Cel Desăvîrşit.
Înainte de-a împarte,

Urmăresc să te conţin,
Ca prin versiuni aparte
Să mă aflu pe deplin !
232
La cît sînt
La cît sînt de hotărît,

Cu îndemn mai sus de gît,
Mă avînt spre orişicît,
Să devin numaidecît !
La cît sînt de emergent

Şi umil în mod latent,
Mă prefer plurivalent,
Să devin omnipotent !
La cît sînt de nu ştiu cum,

Şi modest peste volum,
Mă încearcă un necum
Că aş fi cumva precum !
233
Eu sînt beta
Eu sînt beta, lîngă Alfa,

Cel numit ades şi Calfa,
Nici prea viu şi nici în moarte,
Dar smerit pînă la foarte !
Mai mult colo, decît ici

Şi cu gînduri în galop,
Mă prezint unor amici,
Ca avînd un tainic scop.
Pînă să devin un Fiu,

Am să scriu versuri cu rost,
Ca atunci cînd va să fiu,
Să se ştie că am fost !
234
N-a fost niciodată
N-a fost niciodată să nu fie

Această clipă fără poezie,
Şi niciodată nu va fi fost
Poezia lipsită de vreun rost
Pentru toţi aceia
Care adoră Femeia !
Nu va fi niciodată sărăcie
Mai goală ca lipsa de Poezie
Şi nici singurătate
Mai mare ca lipsa de Totalitate !
235
Sinestezii
Priveşte cu ochii adînci

Tăcerile vaste din stînci,
Ascultă cu mintea cea vidă
Absenţa vag translucidă,
Atinge cu gest de femeie
Durerea ţinută sub cheie
Şi gustă în zorii aparte
Poemul cu limbă de moarte...
Apoi resimte clar în esenţă

Înşeptita, sublima chintesenţă,
Ca Inima, Mintea şi Flerul
Să pătrundă intim misterul !
236
Dacă nu mă crezi
Dacă nu mă crezi în stare

Să fac gaură în Cer
Cu un salt în Ne-uitare
Printr-un vers plin de mister,
Află că pot chiar mai mult,
Cum ar fi să mă ofer
A iubi pînă exult
Tot ce mişcă pe sub cer !
237
Înainte de sfîrşit
Mă trezesc de dimineaţă
Cu un vers anahoret,
Care-mi dă starea sfiaţă,
Că aş fi un bun poet.
Numai că mărturisesc
Oarecum colocvial,
Că deşi mă străduiesc,
N-am scris nica genial !
Dar îmi vine să promit,

Cît ar fi de lacrimal,
Că-nainte de sfîrşit,
Am să fiu poet total !
238
Niciodată
Niciodată să nu vinzi
Aparenţa din oglinzi,
Niciodată să nu plîngi
După fluturii nătîngi,
Care urcă din stomac
Ca un fel de basamac,
De te clatină divers
În suspinul unui vers...
Niciodată să nu frîngi
Ceea ce nu poţi să strîngi,
Niciodată să nu cerţi
Ceea ce nu poţi să ierţi,
Mai degrabă să desfoi
Aripă de cintezoi,
Care zboară după leac
Pe o ramură de veac !
239
Pasăre de curcubeu
Motto: „Curcubeul este o pasăre

care zboară rotund.” Un copil.
Îmi pare viu, îmi pare zău,

Pasăre de curcubeu,
Cum rotundul zbor al tău,
E precum adîncul meu.
Îmi pare rîu către apus

Fluture de dor nespus,
Care ai zbura mai sus
Dacă nu ai fi răpus.
Pare că ar fi un zeu
Pasărea de curcubeu,
Care zboară mai mereu
Dincolo de Micul Eu !
240
Femeia aceasta
Femeia aceasta care-i femeie,

Lunea e luntre, marţi melopee,
Miercuri e punte, joi e scînteie,
Vineri e blîndă, sîmbătă-i zeie;
Mereu fascinantă, mereu e mereie !
Luntre pe ape, Floare în Cer,

Suflet de taină şi trup de mister,
Duminică-ncepe sau poate încheie
O săptă-lună de curcubeie !

Poate fi Cruce, poate fi Cheie !
241
Ninge
Ninge cu fuioare
Dinspre cel ce plînge,
Înspre cel ce moare,
Înspre tot ce frînge
Orice nepăsare...
Ninge cu duioasă,
Tandră murmurare,
Liniştea sfioasă,
Ca un fel de boare
Dinspre iarna deasă,
Peste flori în casă !
Ninge a pustie,
Lungă întristare,
Peste sărăcie,
Peste limitare
Şi mie nu-ţi pasă
Şi lor nu ne pasă !
242
Mai devreme sau tîrziu

Am să scriu într-un verset
Despre cum este să fiu
Cel mai nu ştiu cum poet !

Am să reuşesc deplin
Să devin ce vreau să fiu,
Cel mai nu ştiu cît divin !

Am să încropesc o carte
Despre ce simţi cînd eşti viu,
Dincolo de orice moarte !
243
Întrebări cu miez
Mai e mult pînă tîrziu ?

A-ntrebat omul pustiu...
Mai e mult pînă departe ?
A-ntrebat omul pe moarte...
Îţi mai simţi singurătatea

Cînd trăieşti Eternitatea ?
Oare îţi mai simţi sfîrşitul
Cînd eşti însuşi Infinitul ?
Poţi tu omule pustiu

Să-l vindeci pe cel tîrziu
Şi din clipele deşarte
Să faci versuri fără moarte ?
244
Trecea prin timpuri
Trecea prin timpuri un Trecut

Printr-un Prezent necunoscut,
Cu pasul rar şi geamăt mut
A celor ce s-au petrecut.
Venea prin timp un viitor

Întrezărit ca prin vizor,
Înspre Prezentul trecător
A celor adormiţi de zor.
Cum doar Prezentul se petrece

Pentru acela care-i viu,
Nu-i de mirare că ne trece
Secunda ca într-un sicriu !
245
Peste două-trei
Peste două-trei morfeme,

Devin murmur de trezie,
Ca şi cum niscai gloseme
M-ar umple de poezie.
Peste oarecare vreme

Voi compune trei sonete
Care vor să te recheme
Pe Cărările secrete.
Mai tîrziu sau mai devreme,

Nici nu mai contează cînd,
Să fii unul din poeme
Care ne zidesc tăcînd !
246
Eu sînt
Eu sînt clipa împlinită

De la plus-minus oricum,
Ce mă-ntind nemărginită
Între Veşnic şi Acum.
Eu sînt Calea potrivită

Dinspre Rost către un Sens,
Ce se vrea a fi sfîrşită
În extazul cel imens.
Sînt Întregul dintr-o Parte,

Nu doar Parte din Întreg,
Şi mă caut într-o Carte
Pe care să o-nţeleg !
Sînt mai mult decît un Eu,

Dăruindu-se în Parte
Şi mă aflu mai mereu
Dincolo de orice foarte !
247
Printre gînduri
Printre gînduri firoscoase

Dintre cele masculine,
Sînt şi cîteva duioase
Dinspre mine, înspre tine.
Printre versuri graţioase

Dintre cele genuine,
Sînt şi cîteva gustoase
Pentru inimi egoine.
Printre multele cuvinte,

Cît ar fi de unduioase,
Sînt tăcerile prea sfinte
Ale celor adîncoase !
248
Recunosc
Recunosc că vreau să fiu

Mai întîi decît pe urmă,
Mai altcum decît mă ştiu
Şi mai mult decît o urmă !
Recunosc că vreau să scriu

Mai profund ca cel dintîi,
Mai altfel decît sălciu
Şi carte de căpătîi !
Recunosc că vreau să fiu

În Aici decît niciunde,
În Acum, decît tîrziu,
Şi în Inimă oriunde !
249
Dacă
Dacă nu mai stai oleacă,

Ia-ţi Departele şi pleacă...
Dacă nu mai stai un pic,
Lasă-mă să te duplic
Într-un bob de rouă verde
Care pleacă sau se pierde
Mai departe de oleacă,
Mai aproape de un pic,
Ca dorul să nu se treacă
Aşteptîndu-l pe Nimic !
250
Nici
Nici de foame nu mi-e sete

Cînd compun niscai sonete,
Nici de sete nu mănînc
Cînd mi-e foame de Adînc !
Nici de aripi nu mi-e zbor

Cînd aş vrea să te ador,
Nici aproape nu-s departe
Naşterii de după moarte !
Nici de sete nu mi-e foame

La pomul fără de poame,
Nici de foame nu mi-e salt
Cînd mi-e sete de Înalt !
251
Noaptea
Seara trecută, trecu ţesută

Într-o ţinută sumar tăcută
În noaptea agale, cu ore ovale,
Şi negre ţoale pe străzile goale.
Noaptea ţesută trecu tăcută

Peste o lume prea prefăcută,
Cu vise amare, monumentale
Şi negre ţoale pe suflete goale !
252
Cînd voi şti
Cînd voi şti să te surprind

Astfel ca nici chiar un gînd
Să nu scape neatins
De dorul de-a fi cuprins,
Atunci poate voi fi fost
Cel mai rareori anost.
Cînd voi şti să mă cuprind

Astfel ca nici chiar un gînd
Să n-apară cu plăcere
Din adînca mea Tăcere,
Atunci sigur voi fi fost
Cel ce şi-a găsit un Rost.
253
Anima şi Animus
Dormeam în tine aţipit

Femeia mea din partea stîngă,
Precum tresare un clipit
În palma care dă să strîngă.
Dormeam în tine potolit,

Eu, hemisfera ta tăcută,
Ascuns ca taină neştiută
În pliul tău hermafrodit.
Trezeam în mine pătimit,

Femeia mea aflată lîngă
Poemul cel mai aromit
De versuri ce o fac să plîngă !
254
Sufletul de felul meu

Nu-i bărbat şi nici femeie,
Mai degrabă e Scînteie
Dintr-un foc la apogeu !

Nu-i femeie, nici bărbat,
Mai degrabă e serbat
Într-un zbor instantaneu…
Sufletul de genul meu

Nu-i bărbat şi nici femeie,
Mai degrabă e mereu
Un buchet de curcubeie !
255
Trecea
Trecea prin lume un poet

Cu gînduri albe de ascet
Şi sub manşetă un sonet,
Din care recita încet.
Trecea prin lume un poet

Cu versuri roze în buchet,
În cel mai tainic creuzet
Din miezul unui alfabet.
Trecea prin lume un poet,

Păşind duios a epitet,
Adeseori plîngea-n verset
Şi uneori iubea discret !
256
De-aş fi...
De-aş fi rimă la femeie,

Mi-ar plăcea să fiu o cheie,
Care face din ea fee
Şi din rîsu-i melopee !
De-aş fi rimă la un pom,

Aş îmbrăţişa un om,
Pînă cînd dintr-un monom,
S-ar trezi ca supraom !
De-aş fi rimă într-o carte,

Aş dori să fiu o parte
Din misterul ce împarte
Fericirea cea mai foarte !
257
Geniu
Pe cînd era yoghin,

Un geniu genuin,
Se pregătea senin
Pentru a fi Deplin.
Modest şi chiar blajin,

Gingaş ca un delfin,
Şi drăgăstos din plin,
Precum un Androgin !
Iar genuinul geniu,

Cam peste un deceniu,
Primi un fel de premiu,
Numit ARBATELENIU !
*Arbateleniu – particulă şi undă,

ce creşte fecundă,
cu viteza iubirii sfinţite
în toate sufletele smerite !
258
Inimii depline
Inimii depline, blîndă acceptare,

Ca şi cum prea plinul Apelor de Jos
Ajunse la buză, sînt în transformare,
Luminînd privirea Omului Frumos !
Inimii depline, cîntecul aparte,

Verdele naturii, albul călător,
Bucurii adînci, chiotul departe,
Pacea unei stînci cînd învăţ să zbor !
Inimii depline, sunetul tăcut,

Ca şi cum prea plinul Apelor de Sus
Dăruiesc savoarea altui Început
Cu mărturisirea unui Dor Nespus !
Inimii depline, totul din preaplin,

Pacea ne-gîndirii, spaţiul infinit,
Cu încredinţarea că Îţi aparţin,
Ca şi cum sînt haina omului smerit !
259
Pasăre albă
„Nu va fi niciodată o vreme

cînd viaţa nu este această clipă."
Deepak Chopra
Pasăre albă pe ramuri de fum

Deasupra a ceea ce pare nicicum,
Zboară năvalnic, zboară altcum,
Din ceasul Trezirii, în clipa de-Acum !
Pasăre albă cu aripi de foc,

Dincolo de timp şi dincolo de loc,
Zboară năvalnic peste amoc,
Din clipa aceasta, în clipa deloc !
Fluture alb cu aripi de vis

Mîngîie Cerul ca pana în scris,
Plinind misterul acela prescris
De-a fi în lume un tainic trimis !
260
Limba tăcerii
„Tăcerea este singura limbă a lui Dumnezeu;

Orice altceva este o palidă traducere a acesteia !”
Rumi.
Să faci gaură cînd taci

Într-un cer plin de rumoare,
Presupune să desfaci
Liniştea dintr-o mirare !
Să faci nod unei tăceri

Într-un fluviu de cuvinte,
Presupune să oferi
Trepte pentru luări aminte.
Se prefaci neprefăcutul
Într-un fel care să placă,
Presupune renăscutul
Celor care vor să tacă !
261
Golul plin
“Un om poate avea totul, neavînd nimic

şi nimic avînd totul !” Eminescu.
Gol de plin şi plin de gol

Şi-au dădut autogol
Într-o noapte de nămol,
Răsucindu-se domol...
Eu fiind mai gol un pic
Decît golul dintr-un dric,
Nu mă laud cînd vă zic
Că am Totul în nimic !
262
Lumile, plînsele
„Curg în ele însele”.
Nichita Stănescu.
Lumile, plînsele,
“Curg în ele însele”
La capăt de Cer Înalt,
Într-o floare de bazalt,
Cu noi Umbre peste ape,
Peste văi şi peste pleoape,
Peste ochii adormiţi
Între norii risipiţi…
Lumi de Piatră răsucită

Într-o Apă nepăzită,
Lumi de Foc răscolitor
Cu un Aer visător,
Lumi subtile de Eter
Şi prea pline de mister,
Ne aşteaptă, ne conţin,
Dinspre gol într-un Prea Plin !
263
Strigătură
Foaie verde bob mărunt,

Am venit să spun că sunt,
Sau mai bine zis că sînt
Floarea unui ne-cuvînt
Colorată inefabil
Într-un alb insaţiabil...
Foaie verde bob zglobiu,

Aş muri să vezi că-s viu,
Spre a fi ce vreau să fiu,
Pînă nu e prea tîrziu...
Şi iar verde bob vital,

Ca să nu mă dau oval,
Am să fac din mine punte
Şi din tine pisc astral,
Să mă urc apoi pe Munte
Spre a deveni Total !
264
De aş şti
"Ceea ce nu a fost pierdut vreodată

nu poate fi nicicînd găsit."
De aş şti ce ştiu că ştii,

Doamne ce m-aş mai smeri,
Să îndrum orice ilot
Spre Esenţa celor Vii !
De-aş putea să vreau cum pot,

Doamne ce m-aş oferi
Să fiu lumii antidot
Pentru orice-ar suferi !
De aş fi cum sînt şi Eşti

Din adînc de veşnicii,
Doamne ce Te-aş mai iubi,
Să mă regăsesc în Tot !
265
Nu e
Nu e spaţiu într-o cuşcă,

Precît viaţă într-o puşcă;
Nu e pace la un om,
Cît e golul din atom;
Nu e linişte în minte,
Ca dorul de Necuvinte;
Nu e salt în Nemurire,
Fără mai deloc iubire;
Nu e orice-ar fi să fie,
Fără strop de poezie !
266
E rîndul tău
E rîndul tău să vezi cum plînge

Iubirea-n ochii unui înger,
E rîndul tău s-auzi cum strigă
Tăcerea care te exigă,
E rîndul tău să guşti din pace
Atunci cînd mintea nu-ţi mai tace,
E rîndul tău s-atingi o rană
De parc-ar fi sfînta icoană,
E rîndul tău să vezi o stupă
Şi să întrebi: ce este după ?...
E rîndul tău să fii mai bine

Una cu tot ce este-n Sine !
267
Spre
„Ridică-ţi mîna şi ciocăneşte uşor

cerul nopţii. Apoi ascultă !” Îndemn zen.
Din frămîntarea unei seri

Cu gînduri şi păreri ierboase,
Mă-ndrept pe căi anevoioase
Spre neştiutele Tăceri...
Spre dimineaţa unei zile

În care zorii va să scrie
Întîiul strop de poezie
Pe prospeţimea unei file.
Cu bucuria unei sorţi,

În care visul de trezvie
Să fie partea cea mai vie
A celei de a doua morţi !
268
Muzei
Dezmiardă-mă cu dulce grai

Să mă caute esteţii
În tărîmul frumuseţii,
Ca şi cum aş fi serai...
Alintă-mă oriunde stai,

Să se tulbure poeţii
În adîncul dimineţii,
Ca şi cum mă preferai...
Uimeşte-mă cu mistic trai,

Să mă caute asceţii
La Izvoarele Blîndeţii,
Ca şi cum aş fi un Rai !
269
Dacă n-aș fi cine par
Dacă n-aș fi cine par,

Aș fi vrut să fiu ce sînt,
Taina unui necuvînt
Dintr-un timp fără hotar.
Dacă n-aș fi prea arar

Cel ce vreau să fiu mai des,
Aș fi vrut să fiu ales
Ca poet vizionar.
Dacă n-aș fi cine sînt,

Aș fi vrut să fiu devot,
Să iubesc umil de tot,
Mai intens decît un sfînt !
270
Asta este ...
Să redai în versuri mute

Toate cele ce-s tăcute;
Să presari în imanenţă
Picături de transcendenţă
Şi din valuri de tristeţe
Să faci vals de frumuseţe;
Să prefiri stropi de lumină
Într-un dans de balerină;
Şi din orice bucurie
Să faci poartă aurie,
Iar misterul din femeie
Să-l dezlegi cu blîndă cheie;
Să te-nalţi în ne-uitare
Cu eternul dintr-o floare,
Ca din ramură de veac
Să dai orbilor un leac;
Să extragi dintr-o otravă
Imne Domnului spre slavă;
Să dai sens la „nebunie”
Într-un strop de Armonie...
Asta este Poezie !
271
Cînd apuc
Cînd apuc să mă adun

La o umbră de alun,
Mă trezesc că-s violet
Cu nuanţă de poet !
Cînd apuc să mă traduc

Într-un vers cumva caduc,
Mă trezesc că am un stil
Cu nuanţe de subtil !
Cînd apuc să mă desprind

De lumescul felurind,
Mă trezesc că mă extind,
Pînă nu mă mai cuprind !
272
Ca şi cum
Ori de cîte ori mă cheamă

Rosturile mai de seamă
Şi oricînd mă recîştigă
Liniştea care mă strigă,
Mă-ntreb spre ce îndeamnă
Frumuseţea dintr-o toamnă ?
Doamna mea de viţă veche,

S-a-ntrupat acum ca nouă
Dintr-un sîmbure de rouă
Să-mi şoptească la ureche
Că nu ninge, nici nu plouă,
Dacă nu-i devin pereche !
Şi aşa cum dintr-o dungă

Se extinde o prelungă,
Tot aşa dintr-o mirare
Versul inimii apare,
Ca şi cum ar fi o mantra
Către neştiuta tantra !
273
În clipa
În clipa care va să treacă

Înspre ceva ce e prezis,
Mi-aş fi dorit să fiu oleacă
Ceva mai mult decît un vis.
În clipa care dă să vină,

Dinspre tărîmul nenumit,
Mi-aş fi dorit să fiu lumină
Pentru misterul nesfîrşit.
În clipa care e prezentă

Într-un Acum nemărginit,
Mi-ar fi plăcut să fiu o tentă
Dintr-un extaz mereu trăit !
274
În egală măsură
În egală măsură sînt cal şi trăsură,

Sînt tot ce sînt şi cel ce nu par,
În egală măsură sînt candelă pură,
Puţin din mult şi Totul în Dar...
În egală măsură sînt sfinţitură,

Adînc de Înalt şi capăt de Cer,
În egală măsură sînt fără măsură
Şi picătură din vastul Mister !
275
Criptică
Rostul dintr-o Parte se cuprinde-n Tot,

Vastul cel adînc îl pătrund, de pot,
Îngheţînd părerea fiecărui val,
Ca şi cum aş fi liniştea la mal !
Mugure de vers saltă din fîntînă,

Izvorînd de Sus, curge dintr-o mînă,
Peste cîmpul alb, tainic să evoc,
Zborul mai înalt Păsării de Foc !
Împreună dulce, amăruiul trai,

Răspîndind savoarea fiecărui grai,
Lasă omenirii tîlcul să-l priceapă:
Multe vălurele, dar aceeaşi apă !
276
Socotind la socoteli
Socotind că socoteala
Se socoate-n socoteli,
Tot aşa cum este fala
Multora din scofîlceli,
Te întrebi care-i morala
Feluritelor sminteli ?
Socotind că socoteala
Se măsoară-n nimereli,
Tot aşa cum e brodeala
Multora din aiureli,
Te întrebi care-i scofala
La atîtea sclifoseli ?
277
Să învăţ
Să învăţ cumva să fiu

Mai smerit şi răbduriu,
Cu o geană de-auriu
Şi un ton trandafiriu...
Să învăţ modest să ţes,

Urzeală cu înţeles,
Într-un strai fără eres,
Pentru sufletul ales...
Să învăţ umil să cînt

Liniştea din crezămînt,
Taina unui ne-cuvînt
Şi a Duhului Prea Sfînt !
278
Iubitei care va să vină
A venit sortitul iară

În pădurea dinspre seară,
Avea inima arară
Celui de întîia oară...
Se îndepărta de burg
Cu blîndeţea unui murg,
Peste nodul unde curg
Lebedele în amurg...
Căci acolo e o fată,

Nu oricum şi nici deodată,
Care e neadorată
Mai demult ca niciodată !
279
Nicăieri
Nicăieri nu este zare

Mai înaltă decît cerul,
Care să reflecte-n mare
Din adîncuri, tot misterul !
Nicăieri nu este munte

Mai înalt decît zenitul,
Care poate să înfrunte
Dragostea şi Nesfîrşitul !
Nicăieri nu e avere
În oricare prisosinţă,
Precum tainica Putere
Din profunda umilinţă !
280
Reuniri
Reunind Rîul cu Marea

Se obţine transformarea,
Bucurînd ochii cu Zarea,
Ne apare Minunarea.
Ci făcînd Cărări în pante

Peste rîpele perdante,
Ne încovoiem a Munte,
Înspre Crestele cărunte.
Nu-s doar licăr în Oglindă

Care va să te surprindă,
Ci sînt Focul plurivoc
Într-un timp din orice loc !
281
Atît de frumoasă
E atît de frumoasă toamna

Că înfloreşte în mine şi doamna,
Iar mugurii calzi de lumină
Dansează suav în grădină.

Că bucură în mine şi doamna
Şi orice suspin de tristeţe
Adoarme senin în fîneţe.

Că mîntuie în mine şi doamna,
Iar fagurii blînzi de lumină
Mă rostuie şi mă închină !
282
Foame
Mi-e foame de Sete, mi-e foame de Vînt,

Mi-e foame de Focul acestui Pămînt...
De Vîntul din Apă şi Focul din Cer,
Mi-e foame de crapă pofta-n cuier !
Mi-e foame de aripi, mi-e foame de zbor,

Mi-e foame de pace pînă să mor,
Mi-e foame de taina oricărui Cuvînt,
Mi-e foame de Dorul Eternului Sfînt !
Mi-e foame de Aer, subtil cum e prana,

Mi-e foame de Vidul ştiut ca Nirvana,
Mi-e foame de setea de-a şti ce nu ştiu,
Mi-e foame de foamea de-a fi veşnic Viu !
283
Înainte
Înainte să-ntinezi
Sufletul unui copil,
Mai bine să-ngenunchezi
Dinaintea sa umil.
Înainte să începi
Saltul în nemărginire,
Ar fi bine să percepi
Liniştea în ne-gîndire.
Înainte să sfîrşeşti
Capătul unei risipe,
Caută să împlineşti
Nesfîrşitul unei clipe !
284
Mi-e toamnă în trup
Mi-e toamnă în trup

Şi pacea mi-e nouă,
Aştept să erup
În boabe de rouă.
Mi-e pacea ca roua

Mijind dintre nori,
Aştept cea de a doua
Trezire în zori.
Mi-e nu ştiu ce fel

Dinspre niciunde
Şi merg spre Altfel
Să mîntui Secunde !
285
Să fiu
Să fiu pentru tine

Floarea din spin,
Chinul ce moare
În vidul prea plin.
Să fiu pentru tine

Dulce suspin,
Cum tu eşti în mine
Întregul deplin.
Să fiu pentru tine

Adîncul azur,
Cum tu eşti în mine
Vastul contur.
Să fiu în oricine
Culme senină,
Ca orbul de mine
Să afle lumină !
286
Ştii ?
Ştii locul acela fără de loc

În partea din dreapta, către mijloc ?
Acolo te caut şi te evoc
Blîndeţe a lumii în linga de foc !
Ştii clipa aceea fără de timp,

Ascunsă în vidul oricărui răstimp ?
Acolo te caut în contratimp,
Oricînd va să fie acel anotimp !
Ştii Neştiutul acelei Seminţe,

Ascunsă în Centrul oricărei fiinţe ?
Acolo e Locul în Clipa deloc
În care Mă aflu ca soliloc !
287
Pseudo-gramaticală
Substantive, substantive !
Leagă-ţi Verbul de un ţel

Şi Adverbul de motive
Care te vor înălţa niţel
În trăiri superlative !
Caută un Epitet
Cît mai foarte emotiv,
Care să fie verset
Pînă la infinitiv !
Ia un Verb şi îl conjugă,
Nici a lene, nici a fugă,
În poeme expresive
Să devii un rug în rugă !
288
Cum - nici
Cum rana imundă

N-o legi cu o fundă,
Nici partea murindă
N-o legi de o grindă...
Cum pacea profundă

N-o pierzi cînd abundă,
Nici mintea plăpîndă
N-o duci la izbîndă...
Cum parcă nicicum

Nu trăim în Acum,
Nici clipa de-apoi,
Nu încape în noi !
289
M-aş fi dus...
M-aş fi dus înspre apus

Dacă aş fi fost sedus;
M-aş fi dus spre răsărit
Dacă aş fi fost sărit;
M-aş fi dus înspre oriunde,
Undeva pe laterală,
Să găsesc ce se ascunde
În lumea senzorială...
Dar cumva mi s-a tot spus

Să aleg o verticală,
Unde totul e inclus
Într-o tainică spirală !
290
Fă-mă, Doamne
Fă-mă, Doamne, din grăunte,

Rod gustos pentru flămînzi,
Peste vale fă-mă Munte
Întru marile izbînzi.
Şi în desele căderi
Să prefaci în mine salt,
Ca din rîpele de ieri
Să plutesc înspre Înalt.
Mai apoi fă-mă să fiu,

Doamne, cît mai plin de miez;
Din copil să-Ţi devin Fiu
Ca din moarte să-nviez !
291
Visele unor cuvinte
Visele unor cuvinte

În pădurea de iluzii,
Ne apar a fi morminte
Pentru multele confuzii.
Clipele prea des cernute

Netrăite ca mister,
Ne apar a fi pierdute
Precum umbrele în cer.
Tîlcul unor ne-cuvinte

Între multele păreri,
Ne prefiră-n simţăminte
Minunatele tăceri !
292
Primeşte-mă
“Poate că pentru lume ești o singură persoană,

dar pentru o singură persoană ești întreaga
lume.” Marquez.
Primeşte-mă în dreapta ta,

Ca iubindu-te duios,
Să văd cît s-ar dilata
Firmamentul amoros.
Primeşte-mă în taina ta
Ca fiind adîncul meu,
Să vedem ce-ar rezulta
Dintr-un eu şi un non-eu !
Primeşte-mă în umbra ta,

Ca fiind prezentul meu,
Să văd cum s-ar completa
Niciodată cu mereu !
293
Nici nu ştii
Nici nu ştii cîte zăvoare

Zăvoresc orice zăvor,
Pînă nu încerci să clatini
Egoismul tuturor !
Nici nu ştii cîte izvoare

Izvoresc dintr-un Izvor,
Pînă nu înveţi să dărui
Partea bună tuturor !
Nici nu ştii cîtă iubire

Izvoreşte uimitor,
Pînă nu deschizi zăvoare
Zăvorite la Izvor !
294
Esenţe
În mijlocul Tăcerii
Se află Miezul Firii,
Precum e gustul mierii
Pe limba Nemuririi !
La marginea uimirii
Se urcă altă treaptă
Pe calea infinirii
Spre lumea înţeleaptă !
În mijlocul din mijloc,

Irumpe mult prea plinul
Din vidul care umple
Peste zăgaz Deplinul !
295
Mai degrabă
Nicidecum nu vreau să fiu

Lacrimă de om pustiu,
Nicidecum nu vreau să par
Substantiv la singular,
Mai degrabă să despic
Sîmbure de vers peltic
Şi să-l plămădesc măiastru
Într-o rugă de sihastru,
Ca din aparent nimic
Să irumpă un triptic,
Avînd centru-n orice loc
Şi marginile la mijloc !
296
Călător
Călător printre morminte

Între spaţii de tăcere,
Sap fîntîni din ne-cuvinte
În adîncuri de mistere.
Călător înspre sorginte

Între valuri de păreri,
Sap tăceri întru cuvinte
Neştiutelor dureri.
Sufletul celui trezit,

Pelerin spre înviere,
Îmbrăcat în strai smerit,
Miezul liniştii îl cere !
297
Nicidecum
Nicidecum nu vreau să mîngîi

Tot aleanul dintr-un spin,
După cum nu pot să tîngui
Amăreala din pelin;
Mai degrabă mă încumet
Să întreb fără de sunet:
Cît ar fi să mă înclin
Doar albastrului suspin ?!
298
Şi să-mi spui
Şi să-mi spui, Doamne, să-mi spui:

Cîtă toamnă e-n gutui ?
Cîtă iarnă e-n ogradă
Cînd e frig şi e zăpadă ?
Şi să-mi zici, Doamne, să-mi zici,

Cînd cobor de Sus, aici:
Cîtă frică e în teamă
Şi iubire într-o mamă ?
Să ne spui, Doamne, apoi:

Cîtă pace e în noi ?
Mai ales cîtă iubire
Este între ea şi mire ?
Iar la urmă să ne spui:

Dacă toamna din gutui
Şi amurgul din suspine,
Ne vor aminti de Tine ?
299
Aş fi vrut
Aş fi vrut să fiu mai bun

Decît sînt şi decît spun,
Aş fi vrut să fiu devot
Mai intens decît socot,
Aş fi vrut să fiu modest
Şi umil în orice gest,
Aş fi vrut să fiu antreu
În Raiul Lui Dumnezeu...
Deocamdată sînt ilău,

Nici prea bun şi nici prea rău !
300
În căutare
Rămîi pe Cale să anunţi

Că eşti misterul unor nunţi
Sau taina care va să ţipe
În golul dintre două clipe;
Rămîi pe cale să pronunţi
Necesitatea unor punţi
Sau tîlcul unui început
În căutarea versului tăcut !
301
Bucurîndu-mă senin
Bucurîndu-mă senin
Nu am jale de suspin,
Nu-mi lipseşte ce nu am
Şi nici parte de haram !
Bucurîndu-mă senin,
Nu sînt gol şi nu sînt plin,
Nu sînt vesel şi nici trist,
Căci exist şi nu exist !
302
Deducţii
Fără mal nu este punte,

Fără punte nu e rîu,
Fără rîu nu este munte
Şi nici galben fără grîu !
Fără val nu este barcă,

Fără barcă nu-i îndemn,
Cum nici Dacă fără Parcă,
Nu înseamnă să fii lemn !
Lîngă rîul fără punte

Nu te întrista pe mal,
Cum nici piscul unui munte
Nu tresare abisal !
303
Doleanţă
Ziua cînd e marţi spre joi

Aş fi vrut să fie toamnă,
Ca ştiindu-mă de soi,
Să mă caute o doamnă
Îmbrăcată-n purpuriu
Cînd mă strigă la fereastră,
Astfel că atunci cînd scriu
Poezia mea albastră,
Să tresară-n auriu
De cît este de măiastră !
304
Cînd mi-a fost
Cînd mi-a fost să fiu Ocean,

Doamne ce mai simţămînt,
Să nasc boabe de mărgean
Din albastrul care sînt !
Cînd mi-a fost să fiu mormînt,

Doamne ce mai ne-cuvînt,
Renăscînd într-un mirean
Pentru altfel de avînt !
Cînd va fi să fiu un sfînt,

Doamne ce deznodămînt,
Să fiu perlă în Ocean
Fără de nici un veşmînt !
305
Dacă mor
Dacă mor nemîntuit

În visul acestei vieţi,
Să faceţi din mine schit
Pentru cei mai buni poeţi.
Dacă mor cumva chiar mîine

Într-un mod biruitor,
Să faceţi din versuri pîine,
Şi din Pace un izvor.
Dacă mor în vîrf de munte

Înainte de-a muri,
Să faceţi din mine punte
Spre alt mod de-a nemuri !
306
Nu am moarte
Nu am moarte de nimic,
În afară de ce doare,
Cîtă vreme sînt un pic
Din nimicul care moare !
Nu am moarte de nimic,
În afară de ce doare,
Cîtă vreme mă dezic
De nimicul care moare !
307
Eternul Poet
Maxim o oră, minim o zi,

Sufletul nostru se va trezi,
Maxim o clipă, minim un ceas,
Sufletul nostru este atras,
Maxim un vers, minim o seară,
Sufletele noastre îşi murmurară,
Minim o boltă în semicerc,
Sufletul nostru tresare a cerc,
Minim o floare, maxim o undă,
Sufletul nostru în pace fecundă,
Maxim o sutră, măcar un sonet,
Sufletul nostru se-nalţă discret,
Dinspre iubire, printr-un verset,
Către cerescul, Eternul Poet !
308
Aproape-Departe
Departe de mine Aproapele meu,

Aproape de tine Departele Eu;
Apoi nu ştiu să-ţi spun pe cuvînt,
Cît de departe îmi eşti sau îţi sînt !
Dar sufletul simte, dacă e treaz,

Cît de aproape sînt de turcoaz,
Cît de departe exişti lîngă mine,
Cînd inima ta nu mă conţine !
309
Hiatus
În pragul dintre azi şi ieri

Sau ţărmul dintre azi şi mîine,
E golul unei privegheri
Dintre ce pierzi şi ce rămîne.
La limita dintre oriunde

Şi timpul netrăit oricum,
E clipa care corespunde
Între Departe şi Acum.
La graniţa dintre secunde

Am căutat în mod precis,
Să aflu ce mi se ascunde
Mai sus de umbra care mi-s !
310
Să căutăm împreună
Să căutăm împreună
Vîrful de om şi clarul de lună,
Polul secret şi taina din rună,
Tot ce e bun şi ne adună.
Să căutăm amîndoi
Dăruirea deplină ascunsă în noi,
Liniştea blîndă dintr-un zăvoi
Şi partea din faţă a lui Apoi.
Să căutăm laolaltă
Tot ce încîntă şi ne exaltă,
Iubirea nebună sau invoaltă,
Dar mai ales Pacea înaltă !
311
Dacă n-aş fi
Dacă n-aş fi cine sînt,

Aş face din mine pom,
Să rodesc un simţămînt
Pentru foamea de-a fi om.

M-aş face din nou ţărînă,
Să răsară din pămînt
Setea de a fi fîntînă.

Aş fi vrut să fiu savoare
Din aura unui sfînt
Cît mai foarte iubitoare !
312
Cine sînt eu ?
Mă scoate din sărite aripa stîngă a Infinitului !

Mă scoate din răbdări aripa dreaptă a Nedreptăţii!
Şi nu mai mirui cuvintele,
Nu mai sar peste nelimitare;
Stau cuminte şi rumeg diferite posibilităţi,
Diferite imbolduri, diferite diferenţe
Sau mîngîi capra vecinei fără nici un chef,
Ori cîntăresc paiul din ochii trecătorilor,
A trecutului şi a viitorului...
Şi pînă la urmă Cine sînt eu ?

Un atom de importanţă ?
Un fluture burzuluit ?
Sau o turmă rătăcită de gînduri ?
Deci, cine sînt eu pentru tine, Rătăcitorule ?

Dar pentru voi, Rătăcitelor ?
Pesemne nici vă pasă că...

Mă scoate din sărite aripa stîngă a Infinitului,
Iar de răbdări mă stoarce
Aripa dreaptă a Eternităţii !
313
Cine sîntem noi ?
Se zvoneşte că se desfiinţează
Aripa stîngă a Infinitului
Şi se restructurează
Aripa dreaptă a Eternităţii.
În locul celei dintîi va fi instaurată
Monarhia completitudinii...
Asta vrea să însemne că

Aripa dreaptă a Eternităţii mele
Este completată rotund
De aripa stîngă a Infinităţii tale...
Şi nu mai mormăi sub limbă femeie

Că nu-ţi convine !
Ia spune-mi: de ce-mi ascunzi
Aripa dreaptă a Infinităţii tale
Şi cu cine o completezi, mă rog ?!
314
Poate n-am să ştiu
Poate n-am să ştiu niciodată

Cît de rotundă şi îndepărtată
E aripa stîngă a Infinităţii mele
În raport cu aripa dreaptă a Eternităţii tale...
Poate n-am să ştiu niciodată

Cît de fecundă e rădăcina pătrată
A Infinităţii înamorată
De aripa dreaptă a Eternităţii mele...
Dar poate cîndva, la marginea unei clipe,

Vom fi simţit cele două aripe
Ca pe un zbor între Apele de Jos
Şi Apele de Sus
La modul cel mai glorios,
Iar atunci şi acolo n-o să ne mai doară
Cîte infinităţi de timp
Şi cîte eternităţi de spaţiu
Vor fi trecut pînă s-au unit
Într-o joi de sîmbătă seară
Pentru a deveni Una
Cu Acela de Pretutindeni !
315
Îndemn
El îmbrăcat în harurile sfinte

Pe drumul dinspre Cer la o răscruce,
Eu dezbrăcat de patimi în cuvinte,
L-am fost văzut cum merge cînd se duce !
Nu ştiu să spun ce grijă mă cuprinde,

Fiind mai multă noapte înspre zi
Şi cum mă caut pe oriunde
În sentimentul mistic de-a trăi !
Ci tăinuindu-şi Domnul darurile sfinte,

Cum mă privea de-acolo din răscruce,
El mă-ndemna, dar fără de cuvinte,
Că-i rîndul meu să urc acum pe cruce !
316
Forma felului de-a fi
Mai îmbracă-mă în har,

Am cerut deunăzi
Şi mi-a dăruit în Dar
Forma felului de-a fi.
Mai reumple-mă cu soma,

Ca trăindu-mă din plin,
Să împărtăşesc aroma
Modului de-a fi deplin.
Mai smereşte-mă nerar,

Am cerut Celui de Sus
Şi mi-a dăruit nectar
Din paharul lui Iisus !
317
Tăcîndu-şi Domnul
„Mergîndu-şi, Domnul, drumurile sfinte”.

Arghezi
Tăcîndu-şi, Domnul, ţelurile-ascunse,

Pe povîrnişul unui deal spre munte,
El îmbrăcat în taine nepătrunse
Eu căutînd credinţa din grăunte,
Am fost văzut cum straiul lui de Har
Mă scoate dintr-un ne-habar
Şi mă înseamnă înspre frunte
Cu gestul unui mistic Dar !
Nu pot să spun cîte secunde

Sau de cîţi ani mă tîrîi înspre Har,
Şi cîte griji îmi fac oriunde
Că nu am parte de vreun Dar,
Iar după ce mă zvîrcolesc o vreme
Prin colbul altui vis neclar,
Mă-ndemn cu mistice poeme
Înspre Eternul tăinuit Altar !
318
Ultima întrebare
Atunci am întrebat :
Ce este Adevărul ?
Iar El a răspuns...
Tăcîndu-mă !
Tot tăcîndu-mă, să fiu

Cel mai cel dintre Cei Mai,
Mai Frumos decît un Rai,
Mai iubit decît un Fiu,
Mai altcum decît tîrziu
Şi mai vast în auriu !
Tot iubindu-mă, să fiu

Cel mai cel dintre cei vii,
Ravisant în poezii,
Mai smerit decît mă ştiu,
Şi dispus a nemuri
Oriunde va fi să fiu !
319
320
Cuprins
Prefaţă...............................................................................5
Poezii modificate genetic .................................................7
(Uni)versuri de joacă ........................................................9
Într-o gnoză lină ...............................................................9
Gura care rîde .................................................................10
Strigătură de iubit ...........................................................11
Baladă pentru un Erou ....................................................12
Giurămînt de ciumpalău .................................................13
Strigătură de iubit (2) .....................................................14
Monorai în La diez .........................................................15
Modest, modest, da’ să se ştie ! ......................................16
Strigătură de ursit ...........................................................17
Donaţie ...........................................................................18
Fabulă .............................................................................19
Balada yoghinului dăruit ................................................20
Altă întrebare ..................................................................21
Balada ochilor larg închişi ..............................................22
Mama fustă .....................................................................24
Trecere ............................................................................25
Cîteodată.........................................................................26
Laude ..............................................................................27
Seven pink .....................................................................29
321
Frumoasa mea ................................................................31
Din cîte presupun ...........................................................32
Ferească Dumnezeu ........................................................33
Semn ...............................................................................34
Ipoteză ............................................................................35
Nişte goi .........................................................................36
Rezonanţe .......................................................................37
Neti, neti .........................................................................38
Întrebări ..........................................................................39
O meduză........................................................................40
Gard cu gardă .................................................................41
Imago mortis ..................................................................42
Tratament .......................................................................43
O răţuşcă şi-un pisoi .......................................................44
Nicăirea... .......................................................................45
Tuturor ............................................................................46
( Uni)versuri de vis .........................................................47
Dacă ne-am iubi .............................................................47
Fie ca noi ........................................................................48
Pacea din inima mea .......................................................49
Miruiţi.............................................................................50
Roua ...............................................................................51
Strop cu strop .................................................................52
Cuprindere ......................................................................53
322
Zîmbește-mă ! ................................................................54
Nostalgie .........................................................................55
Peste văi şi peste ape ......................................................56
Misterioasele mistere ......................................................57
Verde ..............................................................................58
Dintr-o zare ....................................................................59
Dulce amăruie ................................................................60
M-aş face ........................................................................61
Mai am o zi .....................................................................62
Cine sînt ? .......................................................................63
Eu sînt .............................................................................64
Îndemnuri .......................................................................66
Odă în mediu tantric .......................................................67
Invocaţie .........................................................................68
Inimă, Inimă ...................................................................69
Ecuaţia inimii .................................................................70
Să-mi dea Dumnezeu .....................................................71
Niciodată nu-i tîrziu .......................................................72
Transformare ..................................................................73
Eu şi tu ............................................................................74
Dă-mi, Doamne ..............................................................75
Doamne, ajută.................................................................76
Tu prinde-ţi .....................................................................77
De la mine ......................................................................78
323
Semeni ai mei .................................................................79
Eu sînt Lumina Lumii ....................................................80
Lasă-mă ..........................................................................81
Trezeşte-mă ....................................................................82
Doamne ! ........................................................................83
Am fost ...........................................................................84
Sînt aici ...........................................................................85
Ruga din urmă ................................................................86
Să fie ! ............................................................................87
Ferestre spre infinire.......................................................89
Sînt .................................................................................91
Povestea noastră .............................................................92
Mirări ..............................................................................93
Într-un fel ........................................................................94
Poezia .............................................................................95
N-ai tu .............................................................................96
Florile paşilor tăi ............................................................97
Nu e mult ........................................................................98
E atîta.............................................................................99
Moartea mea .................................................................100
Nu ştiu ..........................................................................101
Floarea Zorilor Cereşti .................................................102
Am un ...........................................................................103
Înainte de-a fi vers ........................................................104
324
Muza .............................................................................105
Aham ............................................................................106
My dir ...........................................................................107
Mă primeşti ..................................................................108
Am un leu .....................................................................109
Sfinte ............................................................................110
Înspre zi ........................................................................111
Dăruieşte-mi, Doamne .................................................112
Într-o zi revendic .........................................................113
Bucură-mă, Doamne .....................................................114
Pastel de toamnă ...........................................................115
Vreau să fiu ..................................................................116
Dacă mor ......................................................................117
Lasă-mă ........................................................................118
Umbra care ...................................................................119
Nici să ...........................................................................120
Nu e toamnă .................................................................121
Niciodată ......................................................................122
Ştie cineva ? .................................................................123
Nu e ..............................................................................124
Întocmai ........................................................................125
Mama Pămînt şi Tata Soare .........................................126
Şi mă tem ......................................................................127
Ai văzut ........................................................................128
325
Epigonică ......................................................................129
Roua care plînge ...........................................................130
Un rînd de lacrimi ........................................................131
Cu tîlc ...........................................................................132
Fereastră spre infinire ..................................................133
Între noi ........................................................................134
Mori de gînd .................................................................135
Gustul felului de-a fi ....................................................136
Transfigurare ................................................................137
Sufletul nu e .................................................................138
Aş mai ..........................................................................139
Dimineţi de buzunar .....................................................140
Leg destinul ..................................................................141
Umbre în doi.................................................................142
Joc.................................................................................143
Dincolo de văl ..............................................................144
De mi-ar fi ....................................................................145
Fiind .............................................................................146
Am nevoie ....................................................................147
Într-o zi .........................................................................148
Creaţie ..........................................................................149
Doamne, nu ..................................................................150
Dacă poţi ......................................................................151
Din pricină ....................................................................152
326
Tot ................................................................................153
Aspiraţie .......................................................................154
Fie-ţi ! ...........................................................................155
Cînd ..............................................................................156
Zile şi nopţi..................................................................157
A fost ............................................................................158
Floare orişicum .............................................................159
Cînd doreşti ..................................................................160
Rătăciţi .........................................................................161
Nu e .............................................................................162
Oaspeţi ..........................................................................163
Ca şi cum ......................................................................164
Nu ştiu ..........................................................................165
Pe cale ..........................................................................166
Susur de lumină ............................................................167
N-am venit ....................................................................168
Ce-ar mai fi ...................................................................169
Altfel.............................................................................170
Felurite felurimi (2) ......................................................171
Bărbatul şi Femeia ........................................................172
Felurite felurimi (3) ......................................................173
Tu eşti ...........................................................................174
Ia-ţi duminica ...............................................................175
Iubitei mele – Poezia ....................................................176
327
Sufletul în pijamale ......................................................177
Vreau să fiu ..................................................................178
Cum să fac ? .................................................................179
Calea .............................................................................180
Înainte de a fi ................................................................181
Cerului ..........................................................................182
Măsurînd.......................................................................183
Doamnă, nu ..................................................................184
Chemări ........................................................................185
Aspiraţie .......................................................................186
Sufletul .........................................................................187
Cumva ..........................................................................188
Omul .............................................................................189
La trei paşi ....................................................................190
Îngeri-m-aş ...................................................................191
Lung e drumul ..............................................................192
Fiul Secetei ...................................................................193
Preschimbări .................................................................194
Visez .............................................................................195
În strop de azur .............................................................196
Vine vremea .................................................................197
Total .............................................................................198
Poemul poet ..................................................................199
Frumoasă femeie ! ........................................................200
328
Am venit ......................................................................201
Foaie verde ...................................................................202
Esenţe ...........................................................................203
Felul meu ......................................................................204
Abece ............................................................................205
Lasă, Doamne ...............................................................206
Visul meu .....................................................................207
Dintr-un vers ................................................................208
E seară în suflet ............................................................209
Nefiinţei ........................................................................210
Rege fără .....................................................................211
La sfîrşit........................................................................212
Martorul ........................................................................213
Felurimi ........................................................................214
Singurul... .....................................................................215
Verde la dreapta ...........................................................216
Poet este cel… ..............................................................217
Eu sînt ...........................................................................218
Cel mai Mare Poet ........................................................219
DIMINEAŢĂ DE ALUN ...........................................221
Dimineaţă de alun .........................................................223
Mai puţin ......................................................................224
Sufletul din ochii ei ......................................................225
Dimineaţă de alun (2) ...................................................226
329
Puteam fi ......................................................................227
Să-mi fii ........................................................................228
Cadou ...........................................................................229
Transformări .................................................................230
Totul în Parte ................................................................231
Înainte ...........................................................................232
La cît sînt ......................................................................233
Eu sînt beta ...................................................................234
N-a fost niciodată .........................................................235
Sinestezii ......................................................................236
Dacă nu mă crezi ..........................................................237
Înainte de sfîrşit ............................................................238
Niciodată ......................................................................239
Pasăre de curcubeu .......................................................240
Femeia aceasta .............................................................241
Ninge ............................................................................242
Mai devreme sau tîrziu .................................................243
Întrebări cu miez ...........................................................244
Trecea prin timpuri .......................................................245
Peste două-trei ..............................................................246
Eu sînt ...........................................................................247
Printre gînduri ..............................................................248
Recunosc ......................................................................249
Dacă ..............................................................................250
330
Nici ...............................................................................251
Noaptea.........................................................................252
Cînd voi şti ...................................................................253
Anima şi Animus ..........................................................254
Sufletul de felul meu ....................................................255
Trecea ...........................................................................256
De-aş fi... ......................................................................257
Geniu ............................................................................258
Inimii depline ..............................................................259
Pasăre albă ....................................................................260
Limba tăcerii ................................................................261
Golul plin......................................................................262
Lumile, plînsele ............................................................263
Strigătură ......................................................................264
De aş şti ........................................................................265
Nu e ..............................................................................266
E rîndul tău ...................................................................267
Spre...............................................................................268
Muzei ............................................................................269
Dacă n-aș fi cine par .....................................................270
Asta este ... ...................................................................271
Cînd apuc......................................................................272
Ca şi cum ......................................................................273
În clipa ..........................................................................274
331
În egală măsură.............................................................275
Criptică .........................................................................276
Socotind la socoteli ......................................................277
Să învăţ .........................................................................278
Iubitei care va să vină ...................................................279
Nicăieri .........................................................................280
Reuniri ..........................................................................281
Atît de frumoasă ...........................................................282
Foame ...........................................................................283
Înainte ...........................................................................284
Mi-e toamnă în trup ......................................................285
Să fiu ............................................................................286
Ştii ?..............................................................................287
Pseudo-gramaticală ......................................................288
Cum - nici .....................................................................289
M-aş fi dus... .................................................................290
Fă-mă, Doamne ............................................................291
Visele unor cuvinte.......................................................292
Primeşte-mă ..................................................................293
Nici nu ştii ....................................................................294
Esenţe ...........................................................................295
Mai degrabă .................................................................296
Călător ..........................................................................297
Nicidecum ....................................................................298
332
Şi să-mi spui .................................................................299
Aş fi vrut.......................................................................300
În căutare ......................................................................301
Bucurîndu-mă senin .....................................................302
Deducţii ........................................................................303
Doleanţă .......................................................................304
Cînd mi-a fost ...............................................................305
Dacă mor ......................................................................306
Nu am moarte ...............................................................307
Eternul Poet .................................................................308
Aproape-Departe ..........................................................309
Hiatus ...........................................................................310
Să căutăm împreună .....................................................311
Dacă n-aş fi ...................................................................312
Cine sînt eu ? ................................................................313
Cine sîntem noi ? ..........................................................314
Poate n-am să ştiu .........................................................315
Îndemn ..........................................................................316
Forma felului de-a fi .....................................................317
Tăcîndu-şi Domnul .......................................................318
Ultima întrebare............................................................319
333

Înainte De-A Fi Vers

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Înainte De-A Fi Vers

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARBATEL FILOTHEANU

ÎNAINTE DE-A FI VERS

Arbatel Filotheanu: Înainte de-a fi vers

Copyright Arbatel Filotheanu

Pentru prezenta ediţie în limba română, toate drepturile

ÎNANTE DE-A FI VERS

În această carte au fost incluse cele mai frumoase

Într-o gnoză lină

Într-o gnoză lină

Intră dinspre seară

Gura care rîde

Dacă astăzi nu mă vrei...

Şi apoi de nu-s dorit,

Foaie verde de macrou

Şi acum repet din nou,

Să n-am frînă la baston,

Să n-am drujbă în chiloţi,

Ay,ay,ay, tristeţe grea,

Foaie verde strop de rouă

Dacă nu eşti tu aceea,

Exist, trăiesc şi te visez

Totuşi nu vreau să epatez

Dacă nimeni nu mă vrea,

Dacă nimeni nu mă cere

Dacă nimeni nu mă cheamă

Donez culoare aurie

A-nceput de ieri să cadă

Grija iar s-a măritat

Norii s-au mai deşertat

Trec banii şi zilele-n goană,

Eu nu ştiu tărîmul spre care

La cursuri mergeam ca la strană,

Aspir să ating o Nirvană

Într-o seară, Valetul de Caro

Dar Dama de Pică

Amu, se pune răzbit o-ntrebare :

Foaie verde de cicoare,

Foaie verde pe ogoare

Foaie verde ofticoasă,

Într-o lună vidă

După ani de zile de mers rostogol,

Sprijinit puternic într-un caduceu,

Astfel se aburcă lent acest nativ

Fără laude, drept să spui,

Aşadar, vreau laude,

Cum se vede mai mereu,

Seven pink I say goodbye,

Te-am zărit cîndva în mai

Frumoasa mea, aş vrea să-mi spui,

Frumoasa mea cu ochi căprui,

Frumoasa mea şi-a nu ştiu cui,

Din cîte presupun

Din cîte presupun

Din cîte simt sau presupun

Din cîte presupun sau bănuiesc

Ferească Dumnezeu să cad

Ferească Dumnezeu să mor

Ferească Dumnezeu s-ajung

Ferească Dumnezeu să fiu

Pune-ţi la ureche fundă

Fă un semn care s-arate

Fă un semn de două ori

O teză şi-o antiteză