1. You..!!

My lovely rose of time!

You the darling harbor of my life!
You, creation of all times
Always there for good and rough times...but not just that!
You, sometimes fairy of my lost dreams
That random at your please!
You, that once, I thought I knew
But how wrong I was that time soon to know!
You graceful appearance
Without soul, but just mere illusion!!
So sweet, and so tender
So wanted, but yet so mistrustful!!
A nightmare or ecstasy
Delirium or just heartless reality?!?!
Should I stretch my hand and be deceptive?
Should I never wake and keep you live within my this earthly being??
You, my prisoner, but yet
My silent torturer!!!
What shall I....
You...

2. Eu....
Mereu neschimbată
Şi, totusi, azi mai diferita ca ieri
Mai puţin ca maine!
În aceeasi realitate, prinsă
Sau poate prizonieră?
Cine are timp să se întrebe?
Şi,....la ce ajută
Descoperirea de sine,azi
Cînd nu-i decat un moft?!
O fiţă pentru cei cu timp
De aruncat în neant!
Cu siguranţă nu-i pentru orişicine!
Şi uite aşa trece şi azi, cum a trecut şi ieri fără să ştiu
Şi fără să am timp să mă iert!
Au EI, însă, vreme să mă judece!
Şi va veni şi maine care-i deja aici!
Şi care, deja, nervos, mă arată cu degetul că nu am timp
Nici să-l privesc, nici să-l înţeleg
Ci, eu mereu grabită
Spre UN ALTCEVA mă-ndrept!
Spre....dar şi eu am uitat
Un text, o menire, demult, parcă scrisă
Pe-o margine de viitor.
Oare, unde am s-ajung
În acest ritm fără stop?
Fără amintiri, fără impuls
Doar încă un robot
Pus în mişcare,
Without start, stop, or love!

3. Dorinţă
As vrea sa fiu o piatra...
Nimic să nu-mi atingă aşchia!
Nici vorbă, nici gând, nici simţământ!
Dar parcă pot?
Aş vrea sa fiu un râu
În cursul meu grabit să n-acord atenţie
Să ofer doar iluzie
Şi agilitate celui ce o clipa s-ar preface îndragostit de al meu curs!
Dar parca pot?
Aş vrea să fiu o fibră de frunză
Nici vară, nici toamnă
Nici iarna, şi nici emoţie de vară să nu simt!
Sa nu tresar la al ierbii melancolic fior!
Dar parca pot?
As vrea să fiu roua din diadema unei antice zeite
Sa pot contrmpla a lumii filosofie, sa pot dezmierde a univesrsului lege...
De parca pot...??
As vrea sa fiu un cerc de fulger
Sa pot incinge a lumii cingătoare
Sa pot strapunge dincolo de Circe....
Dar,EU....pot?
As vrea sa fiu un curcubeu de fantezie
Sa inspir,sa ofer creativitate si
Snuri de vitalitate din toate partile
Sa inunde aceste creaturi pamantene....
Dar,NU POT!
Ce sunt eu?
Ce pot eu?
Biata fiinta,demna de mila
Si de invidie....
De critici si de sirghin
Doar un biet terestru aici, si eu fara noima
Fara crez,fara speranta!
Dar cu idee, de cum va sa fie!

TEMPUS MORI
Azi
Ieri
Mâine
Şi din nou, iar mereu
Şi de la capăt, iaraşi, încă odată!
Trăim, sperăm, ba uneori încă mai credem,
În speranţe, în vise, doar suntem fiinţe pământene
Şi ne-nchipuim ca fericirea-i doar la
O atingere distanţă....
Şi ne-ntindem ale noastre năzuinţe
Să sărute eternitatea şi nemurirea şi mărirea....
Dar ele, biete păsări de hârtie,
Fără aripi
Cad rănite, murind în chinuri
Şi pământul ne pare mai aproape
Dar deziluzia e zeiţă,
Fără chip şi fără favor
Ce muşca azi un colţ
Maine sfâşie o bucată
Dintr-un suflet şi aşa
Sângerând şi absurd....
Ce încearcă, în zadar, poate
Să-nţeleagă care-i rostul său!
Are vreo menire sau e doar un altul pierdut iremediabil între
Atâtea INCOMENSURABIL de multe aşa-zise simţăminte!
Şi speră, şi aşteaptă şi ghemuit se-ncordează sub o harpă
Veche, sofianică, stând parcă, să-i arate
Măcar o cale spre NE-NCETARE!
5. INSPIRAŢIE LĂUNTRICĂ

De s-ar stinge stelele-n cunună

Tu ai lumina
O cale demult labirintică!
Un destin sau poate o nalucă...
În raze albe
Totul s-ar nărui
Sau poate s-ar Extazia
Printre karme
Şi apă de candoare!
Dacă...
Dar Oare...
Destinul ar mai fi o dulce amintire?
Sau doar UITARE?
Din abis măcar în vis
Să mi te năzari
Să nu te stingi, stea înşelătoare,
Să nu te-aprinzi
Din noiane îndepărtate!
De parcă aş putea să te ştiu mai aproape
Măcar ca pe-un vis în miez de iarnă...
Ca pe-un sărut de ocean pierdut....
Uscat, fără capăt şi chibzuire!
Stea căzută,
Fără nume, fără păcat,făr de glie şi...
Dar gândul la tine nu dispare!
Ci, ca un monstru creşte
Şi în chingi de gânduri gri
Pe zi ce trece mai rău mă-nlănţuie!
Îmi băntuie clipa, hăituieşte starea!!
Ah! Tu, nimfă fără pereche
Unde te-oi ascunde?
În ce triunghi de univers te-oi ghemui?
Tu, a sufletului meu, INDIFERENTĂ MUZĂ!
 De sezon...
Emoţie de toamnă,
Cu sentimente pe alei
Şi frunze de suflet
Aşternute pe asfalt ca un covor bolnav.
Cu ploi, când încă se mai visează în doi
Şi tristeţi ce dispar speriate în ceaţa unei dimineţi impertinente.
Cu apus timpuriu, şi rece, dezgolit şi-nfrigurat
Fără blândeţe, fără emoţie
Doar, griul, greu, el abandonatul!
Emoţie de toamnă....
Cu trandafiri de vară
Veştejiţi, obosiţi şi stacojii, ca nişte feţe de carnaval
Groteşti, muribunde, dar încă rugătoare!
Emotie de toamnă...
Cu trotuar îngropat în lacrimi
A mii sau poate, nenumărate despărţiri sfâşiate,
La o margine de timp, pe-un colţ de sentiment,
Neştiute, tardive, trecute sub tăcere!
OH! tu anotimp fără inima şi fără timp,
Vi, şi pe nesimţite, în inimă otravuri aburinde ne picuri!
Ucizi crezuri aurii de altă dată, şi nici măcar nu clipeşti!
Treci, liniştită, nu-ti curmi al tău drum,
Căci, ce-i pentru tine o inimă fluidă?
Doar o altă victimă anonimă ce,
N-a ştiut să se ferească din al tău marş!
Din petale muribunde să-ţi facă altar
Să te-ncoroneze cu diademă,
Confecţionată dintr-o lume de melancolie şi amar!!
You careless UNTOUCHABLE You, AUTUMN!
 Sideral

Iarnă − anotimp al spasmului teluric

Şi, al decadenţei sentimentale
Al extazului criogenic
Muritor, impasibil de vină şi de păcate.
Ah! Tu, iarnă
Virtute Nepătată, care doar vrei să ne amagesti
Cu ale tale farmece îngheţate, cu săgeti mincinoase, biruitoare!
Cine te-o crede?
Tu gândeşti că pe astă lume-ngheţată
Mai e vreun suflet de tăgadă?
Dar...! Cum te-nşeli tu, draga de tine
Biata iarnă! Încă te mai visezi o, fiară
Când şi tu ştii ca nu eşti decât o tristă sărmană...
Rătăcită, fără adăpost şi hăituită,
Gonită de peste tot ca o molimă orfană!
Tu ,pierdută, fără putere, cândva fată de prelat,
Acum cerşind o săptămână, sau poate, dacă norocoasă o lună
Îngăduită, în silă şedere de la cele ce, cândva, doreau ca tu să le arăţi milă!
Azi, ele devenite suverane, pe tine te-aruncă într-o chilie
Şi te ţin de-abia de millă şi de-a vremurilor tortură
Să-ţi arate că n-au uitat cu ce osânde tu le-ai binecuvântat!
Şi, ia, priveşte, tu apusă Împărăteasă,
Azi, o hiperbolizată Cenuşăreasă, cum lumea s-a schimbat
Şi, EA, chiar şi la timpuri a umblat!
Să fie doar ce-i place, fără anotimp rece
Fără gheaţă şi sloi, fără steluţe, polei
Fără tine, dragă, IARNÃ, care poţi acum
Privi ,un spectacol fără noimă
Cu detaşare, fără visare şi fără-ncetare
Doar cu resentimente, din vremuri adunate
Dar..Şi cu ele ce-ai putea face
Când afara-i ORICE, dar nu eşti TU?