ragment din "Levantul", * de Mircea Cartarescu (e ciudat!

)
"Deodata mi se face moarte cum altora somn li se face.si cum lor li se
ingreuneaza ochii asa si mie mi se ingreuneaza inima.Atat inima imi ajunge de
grea ca o scap dintre coaste cum as scapa-o dintre degete.Si chiar atunci vine
ingerul-Ce ai facut, ba, cu inima ta? ce ai facut cu inima ta?Aripile lui sunt
turturi de gheata. In sprancene are turturi de gheata.Mantia de pe umeri
din turturi de gheata-i tesuta.-Ai dat-o la porci s-o manance ai dat-o iepurilor sa
o roada ai dat-o la cartite sa isi sape in sangele ei tunele. Ai sangele plin de
cartite, bre nu vezi ca ai sagele plin de cartite?Stateam in fata lui cu coastele
desfacute si el tot lopata din aripi de turturi Lopata,lopata, pana cand a izbit cu
aripile luna si-a dat-o jos si-a calcat-o cu talpile pana cand a stricat soarele si
planetele pana canda ruinat sentimentele. - Nu, nu, i-
am raspuns falfaind si eu din coastele desfacute Dar deja el povarnise cu
aripa si zdrobise cu talpa toate cuvintele .E toamna, a mai zis ingerul lopatand,
lopatand...
Ctre

"Mi-aduc aminte sfnta clip:

Nainte-mi tu te-ai artat
Vedenie ce piere-n prip,
Al frumuseii duh curat.

Oriunde, trudnic, pus-am pasul

n al vieii valmag,
Eu auzeam sunndu-i glasul,
Vedeam n vis chipul tu drag.

Trecut-au anii. n furtun

S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tu cum sun,
Uitat-am chipul tu divin
n trist surghium, n grea uitare,
Priveam la zilele ce-mi mor,
Lipsit de crezuri, de-ncntare
De via, lacrimi i amor.

i-n suflet raze se-nfrip:

i iari tu te-ai artat,
Vedenie ce trece-n prip,
Al frumuseii duh curat,
i inima-mi piept tresare,
i, beat, freamt de dor,
i de credin, de-ncntare,
De via, lacrimi i amor..."

Lucian Blaga

Eva

Cnd arpele intinse Evei mrul, i vorbi

c-un glas ce rsun
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a ntmplat c-i mai opti apoi
i ceva la ureche
ncet, nespus de ncet,
ceva ce nu se spune n scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a optit anume

cu toate c asculta i el.
i Eva n-a voit s-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o tain
i-i misc geana parca-ar zice
c ea tie ceva,
ce noi nu tim,
ce nimenea nu tie,
nici Dumnezeu chiar.

Din nou despre Eva - Rimma Kazakova

Stefan Augustin Doinas - Psalmul XXI

Stiu, stiu prea bine, Doamne, ca te joci.

In largul marii, in pustiu, sub roci
placerea Ta de-a plasmui sub deget
pigmei sporeste lumea. Dar eu preget
sfios : ce sunt ? Tipar in care, greu
si jalnic, modelandu-se mereu,
se-arata insasi tainica Ta fata ?
De ce te joci, Stapane ? Ce ne-nvata
divina Ta indemanare de-a
ne oferi, precum o acadea,
aceasta existenta dulce-amara?
Jucandu-ne noi insine-ntr-o doara
"de-a Domnul si de-a Dracul", nu Te temi
ca-n loc sa ne sanctifici, ne blestemi ?
ca-n loc sa-ti dovedesti in mine chipul ,
imi curgi ca printre degete nisipul ?

Coboara, Doamne, ca sa vezi ca jos

vai ! jocul nostru-i foarte serios

Stefan Augustin Doinas - Psalmul XXIV

Dar Tu - ce esti : un foc ? un nor ? un duh ?

Esti poate zvonul unui alt vazduh
sau linistea cumplita ce se-ascunde
in munti inalti si-n cataracte scunde ?
Ti-e chipul nalucire care nu-i
nici lucru-aievea, nici absenta lui?
Iubirea, creierul, vointa - toate
dorindu-Te se zbat in colb netoate.
Exista oare-un ceas pentru cules
a tot ce-n harul Tau e ne-nteles ?

Abia atunci cand jubiland senine

vom deveni, Divinule, ca Tine,
noi - biete minti cu granite firesti -
vom sti-n sfarsit cu-adevarat ce esti.

M jur pe-ntia zi a firii,

M jur pe ultimu-i azur,
Pe blestemul nelegiurii ,
Pe venic adevr m jur.
M jur pe chinul prabuirii,
Pe sacrul biruinei dor ;
M jur pe clipa ntlnirii,
Peameninarea despririi,
Pe visul meu nepiritor
M jur pe duhuri , pe nfrngeri,
Pe goana lor din loc n loc,
M jur pe veghetorii ngeri,
Vrajmai cu paloe de foc ;
M jur pe iad ,pe cer ,pe fire,
Pe tine jur ,ca s-mi rmi,
M jur pe ultima-i privire,
M jur pe lacrima-mi dinti,
Pe rsuflarea-i ce-n tcere
Revarsa-al buzelor prinos,
Pe prul lung i mtsos,
Pe fericire i durere,
Pe dragostea ce-i port duios ;
M jur s fug de rzbunare,
M jur s nu mai fiu trufa ;
De azi din lume va dispare
Cel ce-i al rului fpta ;
Vreau s m rog ,vreau s iubesc,
n bine iar s cred voiesc.
Cu lacrimi de cin-alerg,
Vrnd de pe fruntea mea s terg
Stigmatul flcrii divine
S fie vrednic de tine,
i tot ce-i viu, nestingherit
Va nflori, de ru lipsit !
O,crede-ma :sunt primul care
Te-a preuit i te-a-neles ;
i-am pus puterea-mi la picioare
i drept icoana te-am ales
D-mi dragostea ce se nfirip,
Dau nemurirea mea pe-o clip ;
Tamara , crede-mi sfntul el :
C-n dragoste ,precum i-n ur,
Eu sunt statornic, eu nu-nel !
Eu ,fiul hurilor reci ,
Spre stele te-oi purta de mn ;
Vei fi pe univers stpn ,
i draga mea vei fi pe veci ;
Privi-vei lumea de departe ,
Nencercnd comptimiri ,
Pmntul fr fericire
i frumusee , fr moarte_
Pe care-i crima i tortura,
Pe care nici un suflet nu-i
S-i duc, fr team , ura,
Ori subreda iubire-a lui.
Dar poate tu nu tii censeamn
Iubirea unui muritor ?
E-al tnrului snge zbor,
O zi-nsorit-n rece toamn.
Cine nfrunt desparirea,
Ispita unui chip frumos,
Ori plictiseala ,istovirea ,
i visul van i mincinos ?
Nu ! Afl :nu i-e dat de soart,
Prieten,ca panic stnd ,
Tu s te ofileti curnd
Ca jertf-a pizmelor de rnd ;
n lumea-i strmt i deart ,
ntre nepstori , miei ,
Sperane sterpe , team vie ,
Tu , ntre ziduri reci i moarte ,
Cercnd al patimilor greu
Ai s te stingi , n rugi mereu ,
Deopotriv de departe
De oameni i de Dumnezeu
O , nu !Tu ,splendid fiin ,
O altfel de osnd ai ;
Te-ateapt-o alta suferin ,
i altfel de-ncntri i trai ;
Tu las vechile dorini ,
i lumea , sorii ei meschine ;
n schimb am s-i deschid depline
i netiute cunotini;
Iar duhurile mele ,toate ,
Smerite te-or slvi atunci ,
i slujitoare fermecate
Vor atepta s dai porunci ;
Luceafrului eu cununa
Smulgnd-o i-o voi da n dar ,
i roua ce-oglindete luna
Pe-a ta cunun-am s presar ;
i-oi furi o cingtoare ,
Din asfinit fii rupnd ,
i tot vzduhul strbtnd
Le-oi adpa cu-arome rare ;
Cu melodii a ta ureche
Necontenit o voi vrji ;
Din nestemate-i voi zidi
Palate fr de pereche ;
Oi cufunda n mri , ca vntul ,
Voi sageta spre stele-n zbor ,
i-oi drui ntreg pmntul-
Iubeste-m !
...............

O, tat drag, cu vorbe grele

De ce o ceri pe fiica ta ?
Eu plng : Vezi lacrimile mele ?
De-attea ori am plns aa.
Zadarnic mirii vin n cete,
Din deprtate cetui
n Gruzia-s destule fete ;
Eu nu voi fi a nimnui!
O, nu m dojeni iar, tat :
Tu vezi de mult cum m topesc
Din zi n zi, m ofilesc !
M sting ncet, ca jertf-s dat,
i-o grea otrav sorb avan;
M chinuiete-un duh viclean
Cu-n vis ce-n ispitiri m ine ;
Eu pier, ndur-te de mine !
O, du la sfnta mnstire
Pe fiica-i cea cu gnd nebun ;
Hristos s-mi fie ocrotire,
i lui amaru-ntreg s-l spun.
Mi-e moart-n lume bucuria
Ca-n umbra sfintei pci s fiu,
Primeasc-m de-acum chilia
Ca un mormnt de timpuriu
Pecetea ,moarte ,cnd i-o pui ,
Putere s-o sfrime nu-i !

A Zecea Porunca Puskin

La binele altuia sa nu ravnesc,

Tu Doamne,mie-mi poruncesti
Stii insa, ca mi-s puterile lumesti-
Fierbintile-mi simtiri,ar trebui sa-mi stapinesc?
Prietenul sa-mi supar nu voiesc,
La satul lui nu jinduiesc
De are-un bou,nu mi-l doresc
La toate ,linistit si impacat privesc.:
Nici casa lui,nici animalul,niciun sclav,
Nu ma atrage averea-i toata,
Insa cumva,de are-o roaba
PreafrumoasaDoamne!Eu sant slab!
Si daca se intampla ca iubita lui,
Sa fie dulce,ca ingerii la trup,
O Doamne,iarta-ma,sa ma infrupt
As vrea,din fericirea lui.
Cine inimii poate sa-i porunceasca?
Cine este rob inutilelor porniri?
Cum poti,cinstit, a nu iubi?
Cum raiul,cineva sa nu-si doreasca?
Ma uit,ma cutremur si regret,
Porunca-ti insa stiu sa o pazesc,
Din inima-mi,dorinta izgonesc,
Tac.si sufar in secret
Vai! Chipul Tau si-asemanarea Ta, -
cum mi s-au scurs de pe obraz
Cu cine
mai seman eu acum? Sunt o maimuta
a Domnului: fac gesturi creatoare,
invoc lumina si lumina vine,
alung din paradisul meu pe-acela
ce nu mi se supune, imi duc fiii
pe Culmea Capatanilor, si acolo
ii bat in cuie, si-i impung in coasta.
Dar nu ma simt in stare sa iau partea
nici unuia dintre talhari, iar chipul
si-asemanarea Ta imi cad in pulberi

Pleaca-ma-voi cu fruntea la tarana,

si-asa voi sta, pana ce-o noua fata
-aidoma crescand ca-n ziua-a sasea-
ma voi invrednici sa ma ridic

Copil frumos, te-a ine-ascuns

n locul unde n-au ptruns
nici rutatea, nici mnia,
n locul unde e stpn bucuria.
i i-a pstra deselenit
grdina vieii, i-nflorit,
ca un surs s fie fiecare floare,
pe chipul tu s rd lumina de la soare.
i i-a aterne dragoste n cale,
din suflet a lsa s scuture petale,
ca s nu simi nici pietre ascuite i nici spini,
s nu te rtceti prin mrcini.
Vise nalte i-a pzi n palm,
iar zborurilor tale le-a ine vremea calm,
i timpul l-a supune i l-a mblnzi,
l-a pune n clepsidr i i l-a drui.
Dar nu tiu cum s fac acestea toate,
nu era scris n nicio carte,
i nu cred c a fost vreun nelept
care tia ceva i a pstrat secret.
i-atunci tot ce rmne e s i dau povee,
s te nv c lumea are multe fee,
s i art cum sufletul se oelete,
dar dragostea din el e cea care te crete.
S-i spun c din durere iei putere,
c pentru a cldi un vis de multe ori se cere
s lai buci de suflet s se sfie din tine;
dar s nu-i par ru cnd tot ce faci e bine!
S nu uii idealuri chiar dac i se pare
c s-au pierdut cndva n neagr deprtare!
Orict de ntuneric, mai sunt cteva stele;
s caui mereu zborul i s ajungi la ele!
De cazi, s te ridici mai sus
i s rsari chiar dac soarele-a apus!
Dac pierzi astzi, poi nvinge mine;
s nu-i vinzi inima pe-un col de pine!
S nu uii niciodat s fii bun i drept,
s nu te pleci, dar s fii nelept!
i vieii s-i surzi, s tii cum s te bucuri
de mpliniri nalte i de mrunte lucruri!
Iar la sfrit, cnd scazi i cnd aduni,
cnd timpul ce-i rmne e ct s-l ii n pumni,
s-i fie gndul linitit i inima senin
c ai trit frumos i viaa i-a fost plin.
Autoare: Carmen Pricop