CITITORUL DE CONTOARE

Femeia (la telefon): Măi Sofico, ce să mai aștept, tu? Trebuie să mă mărit și gata.
Tereza a făcut-o, Andreea a făcut-o, eu de ce să n-o fac, ce să mai aștept? O să împart
cu soțul meu toate bucuriile, toate necazurile și toate salariile de pe card. A, am două
metode sigure, tu, ca să-l cuceresc la prima vedere. Primo, e inferioritatea tu; adică tu
ești mică și slabă și ai nevoie de protecția lui. El e mare și voinic... Cum tu, dacă el e
mic și slab? N-are, tu, nicio importanță, tu. Toți se cred grozavi. Îi măgulești
vanitatea, te arăți interesată de preocupările lui și gata, e imposibil să nu-l cucerești.
Asta a fost primo. Și secundo, e gospodăria. Păi cine nu vrea, tu, să ia de soție o
gospodină perfectă. Îi arăți la iuțeală tot ce știi să faci, să calci, să coși, să gătești,
absolut tot și e imposibil, tu, să... (sonerie) Iii, hopa tu, soneria de la intrare. Vai să știi
c-o fi chiar el, norocul meu! Ha, Cum intră îl iau cu primo. Gata, el e slab, eu sunt
voinică. Invers, tu, invers. Băi, M-am zăpăcit și eu, ce vrei, sunt emoționată. Pa tu,
pa. Da, da, imediat, da imediat. Poftiți, poftiți.

Bărbatul: Sărut mâna, doamnă

F: Domnișoară! (țipă) AAAAA!
B: Dar de ce Ah , doamnă, vă e rău?
F: Nu, nu, nu mi-e rău, dar știți sunt impresionată. Ce puternic ești.
B: Poftim? N-am înțeles?
F: De ce mi-ai ieșit în cale?
B: A, păi dacă sunteți în sectorul meu?
F: De ce-ai venit voinicule?
B: Ca să citesc contoarul?
F: Să citești contoarul?
B: Da.
F: Vai, ce minunat trebuie să fie să citești contorul... Ce pasionant!
B: Nu, numai să nu fie cifrele șterse, că e mai greu...
F: Da, da sigur. Și cum, cum faci?
B: Ce să fac?
F: Cum citești?
B: A, simplu, mă urc pe scaun și citesc.
F: Te urci pe scaun? Vai, ce curajos ești! Și nu ți-e frică?
B: Mi-e frică. Odată am și căzut, că n-am găsit scaun și m-am urcat pe o ladă putredă
să-mi rup...
F: Vai, ce dârz ești! Câtă vitejie, să-nfrunți primejdia!
B: Un moment doamnă, să mă urc...
F: AAAA!
B (se clatină pe scaun): Ce s-a întâmplat, doamnă?
F: Ce, ce înalt ești... și eu, ce...ce mică!
B: Mă dau jos într-o clipă... cum l-am citit, m-am dat jos.
F: Și după ce, după ce te dai jos, ce faci?
B: Ce, ce să fac? A, vă spun 15 kilowați. Cât e aici...
F: 15 kilowați...
B: Da...
F: Vai, ce voce puternică ai...
B: Să vedeți când mă curentez...( hârâie: hîh, hîîh!)
F: Și ce preocupări înalte ai...
B: Da, că dacă n-am găsit scaun și n-am găsit nici ladă, mă urc pe masă.
F: Pe masă?
B: Da, ca să văd.
F: Vai ce fericită aș fi să stau toată viața...
B: Pe masă, să stați?
F: Nu, nu pe masă, nu, nu, nu.... lângă, lângă un bărbat temerar, așa ca dumneata.
B (râde încurcat): Lăsați, doamnă...
F (îl prinde de haine): Nu, nu te las, nu te las, să știi că nu te las, nu, nu te las, nu te
las până nu te servesc cu secundo (îl trage după ea)
B: Cu ce să mă serviți, doamnă?
F: Cu un șerbet de trandafiri. Știi, eu ador gopodăria, da, cos, gătesc, calc... Nu vrei să
te răcorești cu o dulceață de vișine?
B: Nu.
F: Sau cu o ciorbă de perișoare?
B: Ciorbă de perișoare?
F: Da!
B: Așa de dimineață?
F: Vai, ai dreptate. Ce repede trece timpul lângă dumneata! Nici nu mi-am dat seama
că s-a făcut dimineață... AAAA!
B: Doamnă, de câte ori faceți Ah, eu tremur tot!
F: Vai de mine, un nasture! S-a rupt un nasture! (îl apucă de haină).
B: Ce dacă s-a rupt, pe mine nu mă deranjează...
F: Cum, dar trebuie să ți-l cos (îl trage de haină spre ea)
B: Dar nu e nevoie să vă deranjați...
F: Nu e niciun deranj, dimpotrivă îmi face mare plăcere... Poftim, ține (îi pune ceva
în gură).
B: Ce-i asta?
F: O bucățică de pâine cu unt... să mesteci ceva, să nu-ți cos mintea...
B: Pâine goală, doamnă, nici nu simt untul...
F: Iii, ai înghițit-o. Vai de mine, trebuia să-ți dau un fir de ață, dar m-am zăpăcit.
B: Da, doamnă, n-aveți o bucată de salam, că ar fi mai picant...
F: Aaaa, și reverul s-a descusut, vai de mine..
B: Lăsați, doamnă...
F: O să ți-l cos...
B: De ce să mi-l coaseți, doamnă.... Dacă știam aduceam și paltonul, că tot voiam să-l
întorc...
F: Vai, cu plăcere, cu plăcere... că eu posed de la mama franceza și mașina de cusut.
(fredonează în franceză... Les hommes qui passent, maman, m’envoie toujours de
cartes postales des Bahamas, maman)... Cos, gătesc, calc... AAAA!
B: Ce mai e doamnă?
F: Ți-ai șifonat haina.
B: Lăsați-o așa, doamnă.
F: Vai de mine, nu vrei să ți-o netezesc puțin?
B (se luptă cu ea): Nu, doamnă.
F: Nu?
B: Nu doamnă, vă mulțumesc...
F: Te rog, te rog să mă lași.... AAA!
B: Dar ce-am făcut, stimată doamnă, că n-am fost vinovat. Eu am venit...
F: Vai ce puternic ești! Dacă s-ar putea să nu ne despărțim toată viața...
B: Nici când mă duc acasă?
F: Nici. Ai ceva împotrivă?
B: Eu nu.
F: Părinții?
B: Nu.
F: Atunci cine?
B: Păi știu eu... poate nevastă-mea
F: AAAA.... Ești însurat!
B: Da, de zece ani. Am și trei copii: Viorica, Georgică și Sorinel, mezinul. E micuț.
F: (îl atacă cu fierul de călcat): Așa crezi că merge? Intri în casele femeilor, le citești
contoarele și nu spui că ești însurat? Nu spui nimic?
B: N-am avut când, pentru că...
F: Cum n-ai avut când?
B: Numai dumneavoastră taca-taca.
F: Să nu spui că ești însurat, Casanova!
B: Doamnă!
F: Ce e?
B: Vreau să vă mai spun totuși ceva.
F: Mai are ceva să-mi spună. Spune, spune (alintându-se și lipindu-se de el).
B: Spun: dacă nu plătiți lumina în 15 zile, tai curentul!