ALBĂ CA ZĂBAVA ŞI CEI ŞAPTE PITICI

de Eduard Covali

adaptare a textului de Andreea Tatiana Grigore

Distributie :

·0 Mama Vitrega - Cezara

·1 Alba ca Zabava - Ecaterina

·2 Ptiticul Prostila - David D.

·3 Piticul Saramala & Printul - Rares

·4 Piticul Tic-Tac - Matei

·5 Pitic Negura - Bianca

·6 Piticul Somnorila - Ilinca B.

·7 Piticul Uitucila & Oglinda - Andreea

·8 Piticul Sfios - Ilinca R.

Scena 1:
(Piticii intra in scena, printre spectatori, interactioneaza cu acestia, ii saluta,
bat palma, se imbratiseaza. Vin de la sala de fitness, au in maini cateva
gantere si obiecte de la sala, executa 2-3 miscari specifice de aerobic, dar
cad istoviti de foame si incep a cauta prin casa ceva de mancare. Decorul
este minatural - cele 7 paturi sunt mici asezate pe o masa, in realitate ei dorm
pe unde reusesc. Exista totusi o canapea, un dulap, un cuier, o masa, perdele,
2-3 cutii cu diverse lucruri prin ele. Vesela si tacamurile sunt diverse: o cutie
de conserve, un borcan, o tigaie cu coada, o cratita, o sticla de lapte, un
ceaun, o oala de lut, un pahar, o ulcica, Cutit, furculita, lingura, surubelnita,
patent, dalta. Concert de sorbituri si leorpaieli, clefaieli si cate or mai fi.
Piticii se sterg cu maneca, cu poala camesii, cu un colt din fata de masa, cu
perdeaua, cu ce le cade la indemana. Dezordine. Piticii termina de mancat ca
la comanda)

NEGURĂ : La naiba! Aşa ceva nu se mai poate!

PROSTILĂ: Nu se mai poate pentru că nu-i posibil.
TIC-TAC: Nu mai merge deloc. S-a oprit. Merge înapoi.
TOŢI: M-am săturat!
SFIOSUL: Ne-am săturat!
SARMALĂ: Nu tu masă...
UITUCILĂ: Nu tu casă... Ce casă?
SOMNOROSUL: Nu odihnă...
PROSTILĂ: Eu m-am gândit.
NEGURĂ: Cine s-a găsit să gândească!
SFIOSUL: Eu am facut.
TOŢI: Ce-ai facut?
SFIOSUL: Am dat un anunţ la ziar. La „Zvonul Pădureţ”.
SOMNOROSUL: Că ce?
SFIOSUL: Aşa cum am vorbit noi data trecută. Să aibă cineva grijă de noi.
SARMALĂ: Să ne facă de mâncare? Să ne facă sarmale?
UITUCILĂ: Să ne facă curat?
PROSTILĂ: Să ne spele rufele?
TIC-TAC: Să ne spele vasele?
NEGURĂ: La naiba! Nu se poate!
TIC-TAC: Nu merge.
SFIOSUL: De ce nu se poate?
PROSTILĂ: Cine o să vină să slugărească la atâta lume?
SFIOSUL: N-am dat anunţul cu „amar de lume”.
UITUCILĂ: Dar cum ai scris?
SFIOSUL: „Domn singur, bine situat, Poiana Veveriţei nr.1, angajează
persoană respectabilă, indiferent vârstă, pentru menaj, servicii. Salariu
avantajos – negociabil.”
SARMALĂ: Şi când o să vadă câţi suntem?
UITUCILĂ: Fraaaţilor! Staţi!
SARMALĂ: Ce e?
PROSTILĂ: Ce s-a întâmplat?
UITUCILĂ: Vineeee!
SOMNOROSUL: Cineee?
TIC-TAC: Cine vine?
UITUCILĂ: Vine o haşchimodie mică! Vine şnur la noi! Să nu fie aia cu
anunţul.
SFIOSUL: Ce ne facem?
UITUCILĂ: Ne ascundem.
SOMNOROSUL: Şi cine-i deschide?
TIC-TAC: Cine-o primeşte?
PROSTILĂ: Cu cine vorbeşte?
TOŢI: Cu Sfiosul!
SFIOSUL: Hai, ascundeţi-vă. ( La uşă.) Imediat. Imediat!
ALBĂ: Deschide odată! Aici e Poiana Veveriţei nr.1?
SFIOSUL: Aici.
ALBĂ: Am venit pentru anunţul din ziar.
SFIOSUL: Noi.. sunt. Eu... suntem.
ALBĂ: Vai ce căsuţă frumoasă!
SFIOSUL: Nu-i aşa!
ALBĂ: Şi ce murdărie!
SFIOSUL: Nu-i aşa?
ALBĂ: Şi ce aer închis!..
SFIOSUL: Nu-i chiar aşa! E închis că aer tare şi e închis la culoare, dar aerul
din pădurea noastră miroase a izmă...
ALBĂ: Şi a cizmă!
SFIOSUL: Aerul din poiană miroase a soare, a vânt care respiră...
ALBĂ: ... a om care transpiră!
SFIOSUL: La noi sunt doar esenţe parfumate.
ALBĂ: Câte unele ar mai trebui spălate. Eşti singur? Ce faci?
SFIOSUL: Aşa mă roşesc eu. Că sunt timid. Sunt ruşinos. Mă cheamă
Sfiosul.
ALBĂ: Dar nu eşti singur.
SFIOSUL: Ba da. Singur-singurel. ( Pauză) Paturile sunt ca să mă odihnesc
mai bine, scaunele, ca să mănânc mai bine...
ALBĂ: De ce ai ochii roşii?
SFIOSUL: De la sudură.
ALBĂ: Dar cu ăsta ce e? Ce caută aici?
SFIOSUL: Nu ştiu! Eu sunt un domn singur...
SARMALĂ: Şi eu locuiesc aicea... Cu domnul...
ALBĂ: Iote-te: în ziar scrie: domn singur...
SARMALĂ: Şi eu sunt un domn singur. Dânsul e singur... eu sunt singur...
amandoi suntem doi domni singuri...
ALBĂ: Ăsta nu e lucru curat. ( Pauză) Dar ce e cu fotoliul ăsta? E cumva
fermecat?
PROSTILĂ: Sunt fermecat! M-ai fermecat!
ALBĂ: Tu cine mai eşti?
PROSTILĂ: Sunt tâmp. Stau pe dâmb, tălâmb.
ALBĂ: Tâmp?
PROSTILĂ: Dau în gropi, nu alta. Mai sunt pe lume şi alţi proşti, dar cu
mine e ceva de speriat. Fac prostii, vorbesc prostii, mă ţin numai de prostii.
Întreabă-i pe ei. Cu mine nu-i nimic de făcut! Vorba lor!
ALBĂ: Sărăcuţul de tine! Şi te doare?
PROSTILĂ: Nu, nu doare. Când şi când da, dar nu cine ştie ce! Iau un
paramotocel
ALBĂ: Paracetamol.
PROSTILĂ: Iau un paracematol şi-mi trece...
ALBĂ: Şi tu eşti un domn singur?
PROSTILĂ: Nu-s singur. Noi, proştii, nu suntem niciodată singuri. Noi
suntem mulţi.
UITUCILĂ: Sănătos! ( Pauză) Chef!
ALBĂ: Să-mi fie de bine. Mulţumesc. ( Pauză) Ia ieşi de sub pat. Ce cauţi tu
acolo?
UITUCILĂ: Mi-a căzut din mână un ban... şi s-a rostogolit... şi a căzut sub
pat... şi am intrat sub pat.
ALBĂ: De ce?
UITUCILĂ: De ce, ce?
ALBĂ: Şi ce căutai sub pat?
UITUCILĂ: Banul.
ALBĂ: Şi l-ai gasit?
UITUCILĂ: Nu.
ALBĂ: Cum aşa?
UITUCILĂ: Pentru c-am uitat de ce m-am băgat.
ALBĂ: Şi de ce n-ai ieşit de acolo?
UITUCILĂ: Pentru c-am uitat?
SFIOSUL: Ăsta e uituc rău!
SARMALĂ: Uită să mănânce...
PROSTILĂ: Uită să bea apă...
ALBĂ: Şi tu eşti singur?
UITUCILĂ: Sunt singur pe lume şi trist... că pe mine mă uită toată lumea...
mă uită părinţii.. mă uită fraţii...
ALBĂ: Eşti supărat! ( Pauză) Dar el? Cine-i el?
NEGURĂ: Eu nu sunt el, eu sunt rastel, port tigăiţe, sticle, cratiţi, oale,
pentru mâncare, borşuri şi sarmale.
ALBĂ: Şi tu eşti singur?
NEGURĂ: Singur, singurel. C-aşa e viaţa atunci când eşti rastel.
ALBĂ: Dar văd că aici e lume, nu glumă! Mai sunteţi mulţi? Ia ieşiţi afară! (
Pauză) Cum te cheamă pe tine?
TIC-TAC: TIC - TAC
ALBĂ: Şi pe tine?
SOMNOROSUL: Somnorosul. Am adormit. Văd că se poate trage un pui de
somn bun şi pe pat şi sub pat.
ALBĂ: Dar câţi sunteţi voi aici? 1, 2, 3, 4...
TOŢI: Noi suntem cei 7 pitici.
ALBĂ: Ce sunteţi voi?
TOŢI: Pitici.
ALBĂ: Pitici?
TOŢI: Pitici.
SFIOSUL: Noi nu suntem de pe aici.
NEGURĂ: Dar suntem pitici- pitici.
SOMNOROSUL: Avem faimă. Avem renume.
UITUCILĂ: Cei mai tari pitici din lume.

Scena 2 :

ALBĂ: Pitici! Şi ce vreţi voi de la mine, mărunţeilor?

NEGURĂ: Mai întâi şi întâi de toate spune-ne cine eşti?
ALBĂ: Eu sunt fată de împărat. Mama mea a murit când eram mică. Tata şi-
a luat de atunci o împărăteasă nouă. Şi uite aşa m-am trezit cu o mama
vitregă rea şi afurisită.
SARMALĂ: Înseamnă că tu eşti...
TOŢI: Albă ca Zăpada!
ALBĂ: Nu, nu! Pe mine mă cheamă Albă ca Zăbava.
PROSTILĂ: De ce?
ALBĂ: Iote-aşa! Pentru că întârziam mereu la şcoală.
TOŢI: Şi?
ALBĂ: Şi mama mea vitregă a început să mă persecute.
TOŢI: Nţ, nţ, nţ!
ALBĂ: Asta nu ar fi nimic. Vedeti voi. Împărăţia lui tata e foarte mare şi
bogată, asta îl face pe tata un om foarte mare şi bogat. La noi la curte, sau, în
curte, eram tratată ca o prinţesă, pe când mama vitregă mă tratează ca pe o
servitoare, ca pe o cersetoare, ca pe o cenuşăreasă.
TOŢI: Vai!
ALBĂ: Dar nu s-a mulţumit doar cu atât. Şi-a pus în gând să mă omoare.
Doar ştiţi povestea... cu vânătorul... cu milă... cu puiul de mistreţ...
Intro mama vitrega :

MAMA VITREGĂ: Nu mi-am putut imagina niciodata că aş fi putut auzi

asemenea miciuni de mâna a doua, până şi gumele mele sunt mai rafinate.
Tineretul din ziua de azi ! Ah şi pe lângă asta, nu numai că nu cunosc niciun
vânăto!

Vreţi s-o stiţi pe aia bună ţi dreaptă? Fata mea scumpă, pe care o iubesc
nespus, a fugit de acasă! Da! A început uşor, întâi cu gumele de mestecat,
după aceea cu cafelele, acum e cu discotecile, ! Nu-i dau eu tot ce îi trebuie?
N-o ajut eu cu tot ce pot? Nu are în casa mea ce mânca şi ce îmbrăca? Asta-i
chiar paradoxal! Ah! Sigur, e elevă şi ca elevă trebuie să aiba o
îmbrăcăminte adecvată, nu cercei si mărgele. Dar ea îşi face unghiile, îşi da
buzele cu luciu. Cum aş putea să-i permit aşa ceva?

Generaţia lui peşte!

Eu sunt din garda veche, generatie adevarata, am grijă de mine, sunt prima
peste tot, în toate topurile am cea mai buna prestanţă! Nu credeţi? (scoate
oglinda din geanta)

Oglindă, oglinijoara mea

Spune-mi mie dumneata
Nu sunt eu cea mai frumoasă?
O împărăteasă aleasă?
OGLINDA: O, mărite-mpărăteasă
Ca paharu-eşti de frumoasă
Ca paharul de creştar
Numai că mai e un „dar”
Cea mai brava şi mai brava
Este Albă ca Zăbava.
MAMA VITREGĂ: Am să sparg oglinda asta!
OGLINDA: Nu te sfătuiesc!
MAMA VITREGĂ: Cât timp trăieşte Albă ca Zăbava, nu pot să am o clipă
de linişte. ( Pauză) A plecat fara nimic de acasă. Ca mamă bună şi iubitoare,
ia să-i las eu ceva de-mbrăcat. Am să-i las cingătoarea asta.
ALBĂ: Acestea fiind spuse, să trecem la anunţul din ziar. Ce vreţi voi de la
mine?
NEGURĂ: Nimica.
TIC-TAC: Mai nimica...
SARMALĂ: O nimica toată.
ALBĂ: Vasăzică...
SFIOSUL: Ar fi totuşi.. unele...
NEGURĂ: Mărunţişuri
TIC-TAC: Ceva, ştii, nu prea...
UITUCILĂ: Nu prea şi nici chiar...
SOMNOROSUL: Ştii că în zadar...
NEGURĂ: Noi muncim pe rupte
Şi pe întrecute
Haina se răreşte
Nimeni n-o cârpeşte
Capătă acreală
Nimeni nu o spală.
TIC-TAC: Ciorapii se găuresc
SOMNOROSUL: Pantalonii se boţesc
SARMALĂ: Vasele se slinoşesc
UITUCILĂ: Praful peste tot se-aşează
SFIOSUL: Şi pudrează, şi pudrează...
PROSTILĂ: Buruienile năpădesc,
Florile le-năbuşesc
ALBĂ: Asta-i tot?
TOŢI: Tot.
ALBĂ: Bun, dacă tot am aflat ce doriti, haideti să facem putină gimnastică.
TOŢI: Gimnastică?
ALBĂ: Voi nu vedeţi cum vă mişcaţi? Voi nu vedeţi cum respiraţi? Facem
gimnastică de înviorare ca să ajungeţi pitici mari, frumoşi şi sănatoşi. Şi
apoi, ne vom ocupa de gospodărie.
SARMALĂ: Gospodărie?
UITUCILĂ: Parcă era vorba...
NEGURĂ: Noi?
ALBĂ: Da’ cine? Eu singurică? Nu v-ar fi ruşine obrazului... Apoi să nu mă
supăraţi că întorc foaia.
Astazi invatati sa :
- Tu, să tai lemne şi ai să le aduci în casă (catre Negura)
- Tu sa aprinzi focul şi ai să întreţii focul (catre Prostila)
- Tu să aduci apă, să dai cu mătura şi să ştergi cu cârpa (catre Saramala )
- Tu să speli cratiţele şi oalele. (catre Uitucila)
- Tu să scuturi ţoalele, (catre Sfios )
- Tu să strângi zarzavatul, tu să tai carnea ( catre TIC-TAC)
- Tu să culegi ciuperci şi fructe. ( catre Somnorila)
S-a înţeles?
TOŢI: Yes, madam!
ALBĂ: E limpede?
7 PITICI: E limpede.
ALBĂ: Deci ce invatam astazi?
7 PITICI : Sa ne gospodarim.
ALBĂ: La treaba baieti! 1, 2, 1, 2, 1, 2...sa trecem la treaba!!

(muzica de gimnastica, piticii muncesc de zor, Alba ii supravegheaza,

termina repede de facut curat, se da stingerea si adorm cu totii)
TIC-TAC: Este 8 si 30 de minute si 26 de secunde. Stingereaaa!
Noapte buna!
TOTI: Noaptea buna!!

MAMA: Lasă să vedem noi acum cine e mai frumoasă. Am eu ac de cojocul

tău, fetito! Nu sunt eu o femeie rea, dar ce să fac? Nu-mi place să fiu a doua.
Totdeauna am fost prima. La concursul de vrăjitorie, la concursul de „vrute
şi nevrute”, la concursul de frumuseţe, până când păcătoasa asta a crescut
mai mărişoară, tot prima eram... eu aşa ceva nu pot să suport. Nu ştiu dacă
mă înţelegeţi.
Am aici trusa de magie, farmece şi blesteme. Iată ochelarii care orbesc,
clopoţeii care surzesc, mâncarea care te flămânzeşte. Focul care te-ngheaţă,
apa care te-neacă. Aha, aici era. Cingatoare care adoarme...definitiv. Muha
ha ha! Sunt malefica! Acum o voi ascunde pe Alba ca Zabava si eu ii voi lua
locul! Cand se vor trezi, piticii vor avea o surpriza, le vin eu de hac la toti!
(Piticii se trezesc brusc , buimaci, ametiti, din cauza sunetului de sirena)

MAMA: Trezireaaaa!!!
TIC-TAC: Este 7 si 30 de minute si 14 secunde. Trezirea !
PITICII: Gata, este timpul sa ne trezim!
MAMA: Buna dimineata! Trezirea!!
NEGURA: ALBA? Pari cam schimbata in dimineata aceasta!
PROSTILA: Ai ochii putin mai mari.
MAMA: Ca sa va vad mai bine.
SARAMALA: Si parul e putin mai diferit, chiar si urechile.
MAMA: Ca sa va aud mai bine.
TIC-TAC: Si hainele arata altfel.
MAMA: Gata, terminati o data cu tampeniile astea. Sunt la fel. Nu vedeti
voi bine.
SOMNIRILA: Si ce iti veni sa ne trezesti in felul acesta?
UITUCILA: Da, chiar...am fi vrut sa mai dormim!
MAMA: Somn? Nu este timp de dormit!
SFIOSUL: Bine, bine, am inteles. Astazi ce invatam?
MAMA: Poftim? Cum adica ce invatati?
NEGURA: Pai ai zis ca in fiecare zi vom invata ceva. Ieri ne-am gospodarit,
am gatit, am facut curat.
TOTI: Astazi ce invatam?
MAMA: Astazi (catre public : Nu stiu ce sa ii invat eu pe acesti pitici
sacaitori ) ...invatati BALET!
TOTI: BALET???
MAMA: Da, BALET! Muzica!! Alinierea, mai repede mai repede, si cu totii
facem incalzirea. (Le arata miscari specifice de balet, dar dupa 1 minut ii
cade paruca)
TOTI: Hey, tu nu esti ALBA CA ZABAVA!!
NEGURA: Ce ai facut cu ALBA CA ZABAVA? Spune mai repede sau o
incurci cu noi!
MAMA: Nu o veti gasi niciodata!
SFIOSUL: Nu scapi tu asa de usor cu noi! Stim sa ne luptam! (scot cateva
sabii de jucarie, si cateva obiecte de lupta improvizate)
MAMA: Sa fug mai repede de aici! M-au descoperit!
PRINŢUL: Am auzit ceva de Alba ca Zabava. Aha, tu erai, cotoroanţo!
MAMA: Ajutor! Ajutor! Mă omoară!
PRINŢUL: Spune mai repede unde este Alba.
MAMA: E ascunsa dupa perdea, dar nu o mai poti salva! HA HA HA!
PITICII: Mai vedem noi!! (o aduc in mijlocul scenei, ii rup cingatoarea si isi
revine)
ALBĂ: Mama vitrega? Ce cauta ea aici? Si tu ce faci?
PRINŢUL: Te scap de vrăjitoarea asta rea.
ALBĂ: Dar tu cine mai eşti?
PRINŢUL: Eu sunt Prinţul. Si am venit sa te salvez.
MAMA : Ajutor, ajutor, mor....
ALBĂ: De data asta nu te mai ajuta nimeni! Hasta la vista, mama vitrega!!
MAMA: As dori sa mai zic doar atat : Printul e Sarmala!!

Sfarsit!