Pisica Nazdravana (Teatru de Joaca) - George Hibovski

Gheorghe Hibovski * PISICA NĂZDRĂVANĂ
D
DEE
JOACĂ
PISICA
NĂZDRĂVANĂ
1
PERSONAJELE :
FELICIA COTOI,
pisica teatrului
SORIN MUSCULOSU,
şoarecele teatrului
DISTRIBUŢIA (stabilită de Felicia şi Sorin) :
PISICA NĂZDRĂVANĂ : . . . . . . . . . . . . Felicia Cotoi
ŞOARECELE DE MOARĂ,
ŞOARECELE DE PĂDURE,
ŞOARECELE DE BIROU,
ŞOARECELE DE BIBLIOTECĂ,
ŞOARECELE DE PALAT,
MARELE KAPKAN
ŞI LEUL : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Sorin Musculosu
IEPURELE,
REGELE,
PRINŢESA,
ORFANUL (MARCHIZUL DE CARABAS),
CURTENII ŞI ŢĂRANII : . . . . . . . . . . . . .Copiii din sală
2
Scena 1
În faţa cortinei. Şoarecele fuge disperat şi e tras înapoi de laţul unei capcane. Pisica
traversează avanscena cu nişte cutii de tablă legate de coadă. Şoarecele încearcă încă o
dată să scape de laţ şi nu reuşeşte. Pisica şi şoarecele apar în acelaşi timp. Laţul şoarecelui
se agaţă de cutiile pisicii.
SORIN :
Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci !
FELICIA :
Ghinionul tău !
SORIN :
Ce-o să-mi faci ?
FELICIA :
Mai nimic…O să te mănânc !
SORIN :
Poftă bună !
FELICIA :
Poftă bună ?! Tu nu eşti sănătos !…
SORIN :
Aşa-i ! Momeala a fost otrăvită !
FELICIA :
Aoleu !
SORIN :
Nu mor eu din asta ! Nici bomba atomică nu mă sperie prea tare…
FELICIA :
Aşa ceva numai mie mi se poate întâmpla !
SORIN :
Ce ? Să prinzi un şoarece ?
FELICIA :
Nu ! Să prind un şoarece otrăvit.
3
SORIN :
Oamenii sunt răi !
FELICIA :
Răi ! Dacă nu eram eu…
SORIN :
Aveam şi eu o viaţă mai uşoară.
FELICIA :
Arca lui Noe se ducea la fund !
SORIN :
Cine te-a pus ?
FELICIA :
Dumnezeu ! I-a aruncat mănuşa lui Noe !
SORIN :
L-a provocat la duel ?!
FELICIA :
L-a ajutat să acopere gaura făcută de tine.
SORIN :
Eu n-am fost acolo.
FELICIA :
Ba ai fost !
SORIN :
De unde ştii ?
FELICIA :
Eu eram mănuşa !
SORIN :
Nu-mi amintesc.
FELICIA :
Te-a pus dracul să găureşti arca !
SORIN :
Pe mine ?!
4
FELICIA :
Pe tine, pe strămoşul tău… Tot un şoarec !
SORIN :
Poveşti !
FELICIA :
Poveşti ? Mângâie-mă !
SORIN :
Eu ?… Nici mort !
FELICIA :
Să vezi cum sar dracii din mine…
SORIN :
Şi copiii ştiu că e vorba de electricitate .
FELICIA :
Tot un drac !
SORIN :
Hai, nu mai sta ca o mâţă plouată şi dezleagă laţul ăsta ! Pisica desface laţul şoarecelui .
FELICIA :
Nu sunt mâţă !
SORIN :
Te-ai supărat, mâţucă ?
FELICIA :
Nu sunt mâţucă !
SORIN :
Bine, cum spui tu, mâţoi ! Iar am greşit ? Dacă nici mâţoacă nu-ţi place...Cum să-ţi
spun ?
FELICIA :
Ca nemţii, Katze !
SORIN :
Câţi ! M-am prins...
FELICIA :
Sau, ca latinii, Catta ! Italienii îmi spun Gatta.
5
SORIN :
Gata ! Cum să-ţi spun în româneşte ?
FELICIA :
Cotoi ! Felicia Cotoi, din Ordinul Carnivora !
SORIN :
Asta înseamnă că nu-ţi place carnea. O mănânci din ordin, nu ?
FELICIA :
Roade aţa ! (Şoarecele roade aţa cu care sunt legate cutiile de coada pisicii.) Aţa, nu coada ! Pe tine
cum te cheamă ?
SORIN :
Crezi că mai ştiu ?
FELICIA :
Calmează-te ! Poţi fugi când vrei.
SORIN :
Sorin !…Sorin Musculosu, din Ordinul Rodentia !
FELICIA :
Am înţeles ! Ai ordin să rozi…
SORIN :
Aţa de la cozi !
FELICIA :
Poftim ?
SORIN :
Iar pofteşti ?!… Stai acolo unde eşti ! Îţi spun tot !…
FELICIA :
Şase ! şase ! Copiii !
SORIN :
Aoleu ! Cine ? Unde ?
FELICIA :
În faţa ta, chiorule !
SORIN :
Miroase a puişori de om !
6
FELICIA :
Ăştia ? Puişori !?
SORIN :
Nu pleca ! Ei stau ca la desene animate.
FELICIA :
Cât se uită la desenele animate mă lasă-n pace. Prăpădul începe după !
SORIN :
Te învaţă să nu mai muşti şi să nu mai zgârii...
FELICIA :
Mă învaţă să înot !... În cadă...
SORIN :
Frumos din partea lor !
FELICIA :
În apă fierbinte !… Cu detergent !!…
SORIN :
Te usuci şi-ţi trece.
FELICIA :
Mă usucă ei !... Cu fierul de călcat !
SORIN :
Eu, în locul tău, aş pleca învârtindu-mă...
FELICIA :
Mă învârt ei !... De coadă !
SORIN :
Şi tu ce faci ?
FELICIA :
Zbor ! Ca elicopterul !
SORIN :
Înseamnă că-ţi place.
FELICIA :
Mă aruncă ei ! De pe bloc !
7
SORIN :
Lasă, că şi tu !... Sfâşii perdelele, spargi ghivecele cu flori, îţi bagi botul prin oale...
(Pisica aleargă după şoarece.)
SORIN :
Puţin respect !
FELICIA :
Asta e ! Oamenii nu ne mai respectă !
SORIN :
Când au respectat ei ceva ?
FELICIA :
Era o vreme când egiptenii vedeau în noi pe zeul Râ.
SORIN :
Vedenii !
FELICIA :
Râ apăra grâul de şobolani ...
SORIN :
Un fel de motan ?!
FELICIA :
Un motan de foc !
SORIN :
Mai rău !
FELICIA :
Soarele, nătărăule ! Si zeiţa Bast avea cap de pisică !...
SORIN :
Asta cine mai era ?
FELICIA :
Era stăpâna lunii şi patroana muzicii, incultule !
SORIN :
N-o să te apuci acum şi de miorlăit !...
FELICIA :
De ce nu ? Mieunatul meu e ca o simfonie ! Are armoniile violinelor...
8
SORIN :
Şi răguşeala contrabasului !
FELICIA :
Melancolia violoncelului...
SORIN :
Şi ţipătul trompetei !
FELICIA :
Dulceaţa flautului...
SORIN :
Şi zdrăngăneala cutiilor de conserve ! Pisica aleargă după şoarece.
FELICIA :
Mai încet ! Ai uitat ? Ei mi-au agăţat cutiile de coadă !
SORIN :
Nu cred !
FELICIA :
M-au bătut cu pietre !...
SORIN :
Nu se vede !
FELICIA :
Au hărăţit câinii ca să mă scarmene !
SORIN :
Rău îmi pare că n-am fost de faţă !
FELICIA :
Mult nu mai este... Am paşaport…Aştept viza şi plec ! Cer azil !
SORIN :
Şi crezi că-n altă parte umblă câinii cu colaci în coadă ?
FELICIA :
Da ! În Bubastis pisica era sfântă !
SORIN :
Buba...cum ?
9
FELICIA :
Bubastis ! O cetate din delta Nilului...
SORIN :
Aha !
FELICIA :
Egiptenii îşi rădeau sprâncenele când murea o pisică !
SORIN :
Da ! Boceau de mama focului ! Mi-a murit pisiicaaaa !
FELICIA :
Cine omora o pisică era condamnat la moarte. .
SORIN :
Nu te apropia ! Fac alergie la pisici !
FELICIA :
Mă mir ! Mie îmi plac şoarecii ! Pisica aleargă după şoarece.
SORIN :
Opreşte-te ! Să-ţi povestesc ce-au păţit egiptenii din cetatea Avaris.
FELICIA :
Povesteşte !
SORIN :
Cetatea era burduşită de provizii. Şoarecii aveau ce mânca, pisicile mâncau şoareci,
cetăţenii iubeau pisicile...Toţi erau fericiţi ! Până când au apărut perşii, care voiau şi ei să
mănânce. Erau plecaţi de-acasă cam demult şi trăgeau mâţa de coadă la poarta cetăţii.
FELICIA :
Uite ce e, nu te lua de coada noastră că s-ar putea să rămâi tu fără coadă !
SORIN :
Ce ai cu mine ? Perşii trăgeau… Trăgeau să moară de foame şi s-au hotărât să atace.
FELICIA :
Numai că avarii erau puternici, odihniţi şi sătuli.
SORIN :
Ai răbdare ! Copii, să zicem că voi eraţi perşii şi mărşăluiaţi spre oraş. Bateţi pasul din ce
în ce mai tare ! Aşa ! (Copiii din sală mărşăluiesc).
10
FELICIA :
Şi noi ?
SORIN :
Noi eram avarii… Apăram oraşul.
FELICIA :
Să-mi scot ghearele din teacă !
SORIN :
Fiecare din voi ţine o pisică în braţe. Pisicile miaună. Noi nu ne putem atinge de voi.
FELICIA :
De ce !
SORIN :
Cine omoară o pisică e condamnat la moarte !
FELICIA :
Normal !
SORIN :
Mărşăluiţi şi mieunaţi ! (Copiii din sală mărşăluiesc şi miaună.) Trageţi mâţa de coadă !
FELICIA :
Iar ?
SORIN :
Ca perşii !
FELICIA :
Aşa da !
SORIN :
Noi nu îndrăznim să atingem pisicile şi ne predăm.
FELICIA :
Eu nu mă predau !
SORIN :
Nu da drumul la pisică ! Te omor ! Aşa ! Mărşăluiţi ! Mieunaţi ! Şi strigaţi ! Uraaa ! Aţi
cucerit cetatea ! Uraa !
FELICIA :
Tu vorbeşti ? Cine îmbolnăveşte oamenii de ciumă ?
11
SORIN :
Puricii. Pe cine se verifică medicamentele ? Pe noi ! Cine îi conduce în labirintul
calculatorului? Ce înseamnă mouse ? Aud ?
FELICIA :
Şoarece !
SORIN :
Şoare… cum ?
FELICIA :
Şoa-re-ce !
SORIN :
Şi oare cu ce ne alegem noi ?
FELICIA :
Da ! Cu ce ne alegem noi ? Ai paşaport ? Te iau cu mine !
SORIN :
Nu ! Eu rămân ! Deschid un depozit. Vreau galerie personală cu piscină... Asta-i viaţa !
FELICIA :
Viaţa e o poveste care se repetă ! Hai să emigrăm într-o poveste ! Poate învaţă şi alţii din
experienţa noastră.
SORIN :
E clar ! Oamenii te-au încălţat şi pe tine ! Să mori de râs, nu alta, pisica încălţată !
FELICIA :
Pisica năzdrăvană ! Nici prin cap nu-ţi trece în ce tărăşenie te-ai băgat ! Curaj !
SORIN :
După tine !
FELICIA :
Eu sunt născocitoarea jocurilor. Să ne jucăm !
SORIN :
Să ne jucăm !
Pisica şi şoarecele deschid cortina.
12
Scena 2
Un drum de ţară. Intră pisica năzdrăvană.
PISICA NĂZDRĂVANĂ :
Stăpâne ! Stăpâne ! (Intră şoarecele de moară.) Nu l-ai văzut pe stăpânul meu ? Stai, că nu te
mănânc !
ŞOARECELE DE MOARĂ :
Stau… mai deoparte.
Ajută-mă să-l găsesc !
Tu ai nevoie de stăpân ? De ce ?
Cum de ce ? Mă apără, îmi dă de mâncare…
Dar tu eşti cea mai puternică din lume !
Aş vrea eu ! Soarele e cel mai…
Soarele ? Luminăţia-Ta, hai să ne măsurăm puterile !
Domnule Soare ! N-aud nimic ! Răspunde ?
Nu poate ! Nu vezi ? L-a acoperit Norul…
Norul e cel mai…
Nu cred ! Să-ncercăm ! Coboară, Întunecimea-Ta, dacă te ţin bojocii ! Tună şi fulgeră, ce
mai aştepţi ?
13
Domnule Nor ! Nici un semn.
De la cine ? L-a risipit vântul !
E limpede ! Vântul e cel mai…
Doboară-mă, Nestatornicia-Ta, dacă poţi !
Vântule ! Domnule Vânt ! Suflă ? Eu nu-l simt !
Nu ajunge până la noi. Nu trece de moară !
Moara e cea mai…
Moara ? O dărâm când vreau ! Sub moară sunt galeriile mele, nu-ţi dai seama ?
Ce vrei să spui ? Tu eşti cel mai tare ?! Tu, un biet şoarece de moară !?…
Aşa s-ar părea !
Îţi arăt eu forţă !
Pisica aleargă după şoarece şi-l prinde.
Ai înţeles ?
Ce să înţeleg ?
Că eşti puternică !
Ai dreptate ! Eşti liber ! Stai ! Pleacă ! Stai ! Pleacă ! Stai !
14
Vezi ? Mai ai nevoie de jupân ?
Eu ? Nu ! Dar el, săracul, are nevoie de mine. A rămas orfan ! Numai pe mine mă are !
Patroane, unde eşti, patroane ?
O fi printre copii… Caută-l !
E greu ! Sunt prea mulţi !
Roagă-i pe copiii orfani să vină la tine. Şeful tău ar trebui să fie printre ei.
Degeaba ! Nu l-aş recunoaşte ! Când a murit morarul… mi s-a întunecat mintea… de
durere !…
Le pui o întrebare încuietoare. Care dintre ei răspunde mai bine…
E stăpânul meu ! Orfanii să vină la mine !
Nu aşa ! Copiii orfani sunt mai sensibili…
Copilul, când vede o pisică, uită de orice supărare. N-am dreptate ? Veniţi ! N-o să vă
pară rău.
Copiii orfani urcă pe scenă.
Întreabă-i ! Eşti puternică !
Da… Ce face morarul înainte să moară ?
Dă foc la moară ca să moară şoarecii.
Întreabă-i tu, na !
15
Şoriceii mei, ce-au moştenit copiii morarului şi cu ce s-a ales cel mai mic ?
Copiii răspund.
Nu-l recunosc !
Copii, aveţi pisici ? Vorbiţi-ne despre pisicile voastre !
Copiii vorbesc despre pisicile lor. Pisica îşi recunoaşte stăpânul. Fireşte, e un copil sensibil, inteligent şi
talentat.
Stăpâne, să nu fii supărat ! Eu sunt puternică şi voi avea grijă de tine.
Ceasul rău, pisica neagră şi scapi de toate necazurile !
Pisica aleargă după şoarece şi nu-l poate prinde.
Să nu-mi mai ieşi în cale ! Vă mulţumesc din suflet !(Copiii coboară de pe scenă.) Mi-aţi fost
de mare ajutor ! Să ne revedem sănătoşi ! Stăpâne, ai încredere-n mine ! Dă-mi patinele
cu rotile şi găsesc eu o cale ! Da ? Ştiam eu că ai inimă bună ! Mă duc să le iau !
Aşteaptă-mă !
Pisica iese. Intră şoarecele.
N-ai nevoie de pisică ! Puterea e-n tine ! Fii chibzuit, fii strângător, ca mine, dacă vrei să
nu mori de foame ! Adună orice ! Cu un sac şi o pereche de ciubote faci singur avere.
Cine ştie dacă se mai întoarce pisica ?
Pisica aleargă după şoarece şi nu-l poate prinde.
Te mănânc, să ştii, dacă te mai prind pe aici ! Sănătate, minte şi noroc, nu sfaturi !
Stăpâne, eu plec la vânătoare. Aşteptă-mă în scorbura aceea şi-o să vezi ce noroc a dat
peste tine !
Orfanul iese.
16
Scena 3
Ce mă fac ? Trebuie să-i dau mâncare stăpânului meu şi eu nu ştiu să vânez decât
şoareci… Cum să prind un iepure, o prepeliţă ?… Dac-ar veni iepurele şi s-ar da prins…
Ce-mi văd ochii ? Sunt mâini ridicate, sau urechi de iepuraşi ? Sunt iepuraşi ! Sunteţi prea
mulţi ! (Pisica alege, din sală, câţiva copii care urcă pe scenă.) Voi vâna iepuraşul cel mai dolofan.
Am un singur morcov…Poftă bună ! (Copiii sar pe morcov, dar nu reuşesc să pună mâna pe el.
Morcovul e manevrat de pisică cu ajutorul unui fir subţire. Pisica ia un copil în braţe, îl duce-n culise
unde-i pune cap de iepure şi se întoarce cu el în scenă.) Gata ! Fugiţi ! (Copiii se întorc la locurile lor.)
Nu, nu, nu ! Tu rămâi cu mine ! Mănâncă bine ca să am ce-i duce stăpânului meu !
Pisica iese.
17
Scena4
O pădurice. Intră regele . Nu are cap, îşi ţine coroana pe umeri.
REGELE :
Nu fugiţi ! Sunt regele vostru şi am ieşit la vânătoare… Nu vă fac nimic ! Vă omor şi
gata ! Ursule ! Lupule ! Vă cheamă regele !
Intră pisica năzdrăvană.
Miau !
REGELE :
Pisici nu vânez !
Maiestate, unde ţi-e capul ?
REGELE :
Nu mai ştiu ! Am atâtea griji !… Şi coroana asta e atât de grea pentru mine !… Am noroc
de prinţesă… Unde-i prinţesa ? Unde-i fetiţa mea ? Unde-s curtenii ?
În pădure. Vânează.
REGELE :
Vai ! N-am prins nici măcar un iepuraş…
Iepuraş, maiestate ? Iată-l !
REGELE :
Aha ! Te-am prins cu mâţa-n sac ! Nu cu mâţa, cu iepurele ! Braconaj ! Te las fără cap !
Ai vânat în pădurile mele ! Să vină călăul !
Iepurele ?! Este … din partea marchizului ! Marchizul din… marchizul de… Carabas !
REGELE :
Un gest frumos din partea marchizului de Contrabas…
Stăpânul meu e marele marchiz de Carabas !
18
REGELE :
De Cărăbuş. Bucătar, ia-l de-aici !
Şi bucătarul e-n pădure.
REGELE :
Să i se taie capul !
Nu te pripi, maiestate ! Ia-te după capul meu !
REGELE :
Şi-l tai !
Taie-l, dacă vrei să rămâi fără prinţesă şi fără curteni.
REGELE :
Bine, te iert !
Prinţesa şi curtenii sunt în mulţimea asta de suflete…
REGELE :
Cheamă-i la mine !
Nu se poate, maiestate ! Toţi pretind că fac parte din alaiul tău.
REGELE :
Să vină călăul !
Vor veni o sută de călăi.
REGELE :
Minunat ! Se vor decapita unii pe alţii şi va rămâne cel mai bun călău.
Miau ! Eu ţi-i aduc şi tu îi recunoşti.
Pisica alege din sală câţiva copii care urcă pe scenă.
REGELE :
Să danseze ! Curtenii mei dansează frumos. (Copiii dansează. Regele se plimbă printre ei şi îşi
alege curtenii.) Ei sunt curtenii mei !
19
Prinţesa, maiestate !
REGELE .
Să cânte ! Fata mea cântă ca o privighetoare. (Fetele cântă. Regele alege fata care cântă mai
frumos.) Prinţesa mea, pe unde umbli ? Ţi-o fi foame… Hai să mâncăm o friptură de
iepure !
La bună vedere, maiestate !
REGELE .
Toate mulţumirile marchizului de Caltaboş !
Regele şi suita lui pleacă.
Carabas !
REGELE :
Ca-la-cratiţă !
Poftă bună ! Caracatiţă ! Sta-ţi-ar în gât !
Iese.
20
Scena 5
O poieniţă. Intră pisica năzdrăvană.
Vai ! Iepurele e pe masa regelui şi stăpânul meu rabdă de foame. Nu mai vorbesc de
mine… Ce bine mi-ar mai prinde un şoarece ! Mi-ar prinde… Cine să mi-l prindă ? Cine
prinde şoareci mai bine decât mine ? (Pisica pândeşte. Apare un şoarece care roade tot ce apucă.)
Mănâncă, nu glumă, de parcă i-au mas şoarecii în burtă ! (Şoricelul mănâncă, se scarpină,
aleargă, încremeneşte, respiră precipitat. Pisica reproduce sonor, amplificat, acţiunile şoricelului. Şoarecele
încremeneşte de spaimă.) Măi, Roade-Tot !
SORIN :
Nu mă cheamă aşa ! Mai ai dreptul la două încercări. Aoleu ! Nu mă trage de coadă că
mă doare ! Aoleu, ce gheare ai ! Aoleu, nu mai da !
Ce sensibil eşti ! Cu cine avem onoarea să discutăm ?
SORIN :
Iar facem cunoştinţă ?
FELICIA :
Eu ştiu cine eşti, dar copiii nu ştiu.
SORIN :
Cum să nu ştie ? N-ai spus chiar tu că sunt un biet şoarece de moară ?
FELICIA :
Când eram la moară ! Acum eram în pădure.
SORIN :
Şi, în pădure, nu eram tot eu ?
FELICIA :
Erai tot tu, dar nu mai erai şoarece de moară, erai şoarece de pădure !
SORIN :
M-am prins !
21
FELICIA :
Eu te-am prins !
SORIN :
Sunt şoarecele de pădure ! Nu mai da în mine !
Ce sensibil eşti ! Cu cine avem onoarea să discutăm ?
ŞOARECELE DE PĂDURE :
Cu cineva care tocmai stătea la masă.
Mestecă tot ce ai de mestecat, dar mai repede !
Nu pot ! Am un nod în gât.
Ia o gură de apă !
Aş face o baie, mai degrabă, că m-au trecut toate năduşelile !
O baie aş face şi eu… Nici stăpânului meu nu i-ar strica o baie… Ba – ie… Ba e, ba nu
e… Ba e ! Ba nu e !
Ce ? Capul regelui ?
Ce te interesează pe tine ?
Nu mă interesează, dar vine !
Cine vine ?
Regele fără cap.
Şoarecele iese.
Norocul tău ! Unde eşti ? A dispărut. Iese.
22
Scena6
Pe malul unui râu. Intră pisica năzdrăvană.
Ba e, ba nu e… Nu e, dar ar putea fi ! E, dar nu se vede ! Ce se vede ? Ce e pe deasupra !
Ce e pe deasupra poate fi schimbat ! Când se schimbă omul ? Când face baie… Stăpâne,
stăpâne ! (Intră orfanul.) Vino iute ! N-avem vreme de pierdut ! Du-te în crângul de colo şi
dezbracă-te ! Nu sta şi te uita că-ţi stă norocul şi te uită ! Hai, că-i cald, uite că au apărut
şi mâţişorii…Nu te uita după puişori de mâţă ! Mâţişori, adică flori de salcie, de răchită,
de alun… (Marchizul de Carabas iese.) Săriţi ! Săriţi ! Domnul marchiz de Carabas a intrat la
apă !
Intră regele cu suita.
REGELE :
Nu e pisica aceea care mi-a dat iepurele ?
Mai repede, maiestate, că-i ud ca un şoarece !
REGELE :
Cine s-a udat ?
Domnul marchiz de Carabas !
REGELE :
A intrat la apă domnul marchiz de Caraghios ?!
De Carabas ! A făcut o baie ca să se răcorească…
REGELE :
Şi de ce nu se îmbracă ?
A rămas fără haine ! Hoţii, maiestate !
REGELE :
Hoţii ? Să li se taie capul ! Să vină la mine Marele Intendent al Casei regale ! Aici erai ? Să
aduci numaidecât, pentru domnul marchiz de Ca-un-hoţ, cel mai frumos veşmânt !
Marele Intendent pleacă.
23
Pentru domnul marchiz de Carabas !
REGELE :
De Ca-un-bleg !
Maiestate, stăpânul meu a trecut prin clipe grele şi nu i-ar strica să fie poftit la o plimbare
regală.
REGELE :
Minunat ! Prinţesa se plictiseşte de moarte ! Numai să vrea … El e ? Aşa de mic ?
A intrat la apă, nu v-am spus ?
REGELE :
Domnule marchiz de Ca-un-boţ, însoţeşte-o, rogu-te, pe fiica mea !
Cu plăcere, maiestate !
MARCHIZUL DE CARABAS :
Cu plăcere, maiestate !
REGELE :
Să ne continuăm plimbarea !
Suita regelui iese.
24
Scena7
Pe malul râului. Pisica se pregăteşte să tragă un pui de somn.
Ce frumos ! Uiţi şi de foame, şi de sete… Stai şi visezi…
Adoarme. Intră şoarecele de birou, trece peste pisică şi-i smulge perna improvizată.
ŞOARECELE DE BIROU :
Ce oboseală ! Regele acesta e nebun !
Se culcă. Pisica se trezeşte. Caută perna şi dă cu ochii de şoarecele de birou. Pisica mimează acţiuni
distrugătoare. Şoarecele are un somn agitat. Pisica înhaţă şoricelul.
Profetul Mohammed a tăiat mâneca lui cu ciucuri din aur ca să nu mă trezească din somn
şi tu, popândăule, îndrăzneşti să mă deranjezi ?
Iartă-mă, n-am vrut ! Te-ai supărat ?
Să mă supăr ? Nici pomeneală ! Mă culcasem flămândă…
La fel ca mine !
Ai apărut la ţanc !
Muncesc zi şi noapte, ca şoarece de birou, la Cancelaria regală şi nu mă aleg cu nimic.
Sărăcie mare !
Ce vorbeşti ? Chiar aşa de sărac să fie regele nostru ?
Lipit pământului ! Ce faci, nu mai dormi ?
Nu-i vreme de dormit. Du-te şi tu la treabă ! Socoteşte averea regatului până la ultimul
bănuţ şi prezintă-te cu raportul la mine. N-ai plecat ? Miau ! (Şoarecele dispare.) Mi-au venit
nişte idei…
Iese.
25
Scena 8
Un deal şi-o vale. Intră pisica năzdrăvană.
(Către copiii din sală) Copii, sala era o fâneaţă şi voi eraţi cosaşi. Când soseşte regele, ciuliţi
urechile ! Faceţi cum v-am spus şi n-o să vă pară rău ! Atenţie, vine regele !
Intră regele şi suita lui.
REGELE :
Al cui e pământul ăsta ?
Al domnului marchiz de Carabas.
COSAŞII :
Pisica iese.
REGELE :
Începe să-mi placă marchizul ăsta de Cărăuş ! Pe aici, marchize, pe aici ! Vreau să văd
până unde se întinde fâneaţa…
Regele şi suita lui pleacă. Intră pisica.
(Către copiii din sală) O dată şi gata ! Acum eraţi secerători. Când vă întreabă regele…
Regele !
Intră regele cu suita lui.
REGELE :
Oameni buni, al cui e grâul acesta ?
SECERĂTORII :
Pisica iese.
REGELE :
Dragul meu marchiz, eşti putred de bogat ! Prinţesă, fii mai atentă cu marchizul nostru
de Cară-bir ! Şi nu scăpa din ochi pisica ! Ne arată toate domeniile marchizului.
Regele şi suita ies.
26
Scena 9
Lângă o livadă de nuci. Intră pisica.
Miau ! Mi-au amorţit picioarele ! Şi ce foame m-a luat ! Intră şoarecele de bibliotecă. Răsfoieşte
o carte. Citeşte.
ŞOARECELE DE BIBLIOTECĂ :
Pisica ! Era ucenica vrăjitoarelor… E vrăjitoare ! (Se aşează pe pisică.) În Olanda, pisicile
erau aruncate din turnuri… O dată pe an… În Miercurea pisicilor… (De bucurie, trânteşte
cartea în capul pisicii.) La Salem, erau băgate în sac şi arse pe rug !…(Închide cartea şi-i prinde
labele. Pisica iese, miaună în culise.) Pisica are nouă vieţi… Ce foame m-a luat ! Mâncare…
ioc ! Nici cât să chiorăşti un şoarece !
Şoarecele roade din carte. Pisica aşteaptă în poziţie de pândă. Şoarecele intră-n panică.
Nu te speria, şoricel, eu sunt prietenoasă !
Mâţa blândă zgârie rău !
Cu ghearele mă pieptăn, nu zgârii ! Şi le ţin în teci de catifea ! N-aş fi în stare să fac rău
nici unei păsărele !
Da ? Înseamnă că filozoful scrie numai prostii în cartea asta !
Ce scrie ? că nu ştiu să citesc .
Nu ? Te uiţi ca mâţa-n calendar…
Lasă calendarul ! Ce scrie-n carte ?
Că eşti ucigaşă de păsărele…
27
Eu ? Mama mea, pisica, mânca păsărele, peştişori, şoricei…Eu, când mi-e foame, ies la
păscut.
Mama mea, şoricioaica, mi-a spus că ce naşte din pisică şoareci prinde ! Nu te mai pisici !
Pa !
Şoricelul dispare, pisica după el. Pauză. Apare şoricelul şi dispare. Pauză. Apare pisica şi dispare.
Pauză. Apare şoarecele dansând. Dansează şi pisica. Pauză. Stop-cadru. Pisica înşfacă şoricelul.
Miau ! Mi-au scăpat câţiva şoareci la viaţa mea, dar tu n-ai nici o şansă !
Îndurare, Pisicenia-Ta ! Nu-i de rangul tău să-ţi pui mintea cu un şoarece de bibliotecă !
Hai, nu te mai pisici ! Uiţi cu cine stai de vorbă ?! Am o foame de căpcăun, n-am ce face,
trebuie să te mănânc !
De ce nu mănânci un căpcăun ?
Dă-mi un căpcăun şi te las în viaţă !
Asta caut !
Tu vrei să mă prosteşti ? Aşa cauţi o nucă, nu un căpcăun…
Ai ghicit ! Caut o nucă. Palatul căpcăunului se află închis într-o nucă.
Eşti sigur ?
Sunt şoarece de bibliotecă la palat şi cunosc toate secretele căpcăunului. N-ai cum să intri
în palat decât dacă pocneşti din ceva. Pocneşti, şi nuca se transformă în palat ! Are
căpcăunul ăsta un palat... de moare pisica !
Miau ! Mi-aud bine urechile ?
28
De stă pisica-n coadă… E mai bine ?!
Lasă, dă-i înainte cu secretele !
Căpcăunul ăsta se poate preface în orice dihanie. Se dă de trei ori peste cap şi gata !
Cu atât mai bine !
E greu să-i vii de hac !
Ce-ar trebui să fac ?
Să ajungi la viaţa lui.
Normal !
Ţine minte ! Viaţa căpcăunului stă în doi gândaci care stau într-un chiţcan !
Cu alte cuvinte, căpcăunul e un fel de şoarece !…
Mai încet ! Eu nu ţi-am spus nimic ! Eu nu ştiu nimic ! Treaba ta !
Şoarecele iese.
Nu minţi ? Grijă mare ! Te găsesc şi-n gaură de şoarece !
Pisica iese.
29
S c e n a 10
O livadă de nuci. Şoarecele de palat chiţăie şi dansează.
ŞOARECELE DE PALAT :
Presimt !… Se va întâmpla ceva îngrozitor !… Un dezastru !… În momente din astea,
chiţăi şi dansez… Am eu darul ăsta al prevestirii… Şi nu-i furtună… Nimic nu se
scufundă… Cutremur nu… Ce poate fi ?… Să fim pregătiţi pentru orice ! Să verificăm
sistemul de alarmă ! Alo ! Alo, Potcoava ! Aici Mintosu ! Antenele pe recepţie ! Nu
dormi, Liliacule ! Peştera te mănâncă ! Pune în funcţiune radarul ultrasonic ! Aoleu, vine
o armată întreagă ! Alarmă ! Alaarmăă !!
Şoarecele de palat dispare.
30
S c e n a 11
Lângă livada de nuci. Intră pisica.
O nucă… Unde poţi găsi o nucă ? Sub un nuc, bineînţeles ! Să-ncerc în nucetul de colo !
Iese. Intră regele şi suita.
REGELE :
Pis, pis, pis ! Pisicuţooo ! Unde eşti ? N-aţi văzut o pisică ? Strigaţi şi voi, nu staţi şi vă
uitaţi la mine ! Trebuia să n-o scăpaţi din ochi ! Strigaţi, nu aruncaţi pisica de la unul la
altul ! Marchize, e pisica ta ! Dacă nici la tine nu vine… Pis, pis, pis ! Veniţi după mine !
Pis, pis, pis !…
Ies.
31
S c e n a 12
În livada de nuci. Intră pisica.
Asta-i nuca cu pricina ! E-o nucă încuiată. Nu se sparge nici cu spărgătorul de nuci ! Să
pocnesc din ceva ! Din ce ? (Către copiii din sală) Pocniţi din degete, poate se transformă în
palat !
Copiii pocnesc din degete. Întuneric şi zgomot.
32
S c e n a 13
Palatul Marelui Kapkan.
Hei, e cineva pe-aici ? Vreau să vorbesc cu Marele Kapkan ! (Şoarecele-fantomă sperie pisica.
Pisica-fantomă îl sperie pe şoarecele-fantomă. Şoarecele îşi pune capul de căpcăun şi latră ca un câine.)
Bine te-am găsit, domnule căpcăun ! Te-am recunoscut uşor pentru că toţi vorbesc
frumos despre tine. Eşti Marele Kapkan, stăpânul acestui palat ! Nu-ţi pune mintea cu
mine ! Eu sunt o fricoasă, pe când tu !… De când lumea, tu stai de pază şi lupţi cu duş-
manii, în timp ce eu mă joc cu ghemul, după sobă. La gura sobei am auzit tot felul de
poveşti… E adevărat că poţi să te prefaci într-un leu ?
Şoarecele schimbă capul de căpcăun cu un cap de leu. Pisica e pusă pe fugă şi se caţără pe tron.
Te-am mai văzut pe undeva, dar nu ştiu de unde să te iau … Da ! suntem neamuri…
Eşti pisica aurie din Africa ? Eşti din Bengal ? Pisica nevăstuică nu poţi fi !… Pi-sica cu
nasul alb nu… Eşti de munte ? de nisip ? de peş-te ? Nu ! Tu trebuie să fii nepotul meu,
Leonard… Leo, nu-i frumos ce faci ! Sunt mătuşa ta, eu te-am învăţat să vânezi. Noroc
că nu te-am învăţat şi căţăratul ! Stai cu-minte ! Tu eşti mare, puternic ! Eu sunt mică .
Până şi copiii îşi bat joc de mine şi mă chinuiesc în fel şi chip. (Şoarecele schimbă capul de leu
cu capul de căpcăun.) Vai, ce m-ai speriat ! Eşti nemaipomenit ! Miau !! Mi-au văzut ochii
multe drăcării, dar asta le întrece pe toate ! Într-un şoricel ar fi mai greu ?…
Şoarecele dă jos capul de căpcăun şi pisica îşi recunoaşte prietenul, şoarecele de moară. Două lasere roşii
hăituiesc şi ţintuiesc şoricelul, acustic şi cinetic : ochii pisicii. Şoricelul dispare în culise, pisica după el.
Sunet-izbitură şi pisica e respinsă violent în scenă. Situaţia se repetă până când vedem de ce anume se
izbeşte pisica. Luptă, dans, joacă între pisică şi şoarecele-manechin, între şoarece şi şoarecele-manechin,
între şoarece şi pisica-manechin, între pisică şi pisica-manechin. Lovituri subliniate de sunete. Pisica-
soldat, cu cască pe cap şi cu vizieră, atacă decisiv şi înşfacă şoricelul.
Gata, te-am mâncat !
ŞOARECELE :
Cruţă-mi viaţa ! Ai uitat că am mâncat aceeaşi pâine la moară ?
Mie să-mi spui cum ai ajuns să faci pe căpcăunul ?
ŞOARECELE :
Nimic mai simplu ! I-am pus pe alţii să muncească pentru mine. Oamenii sunt proşti ! E
de ajuns să-i sperii cu ceva şi faci ce vrei cu ei. Ei cred că sunt un căpcăun.
Pentru mine nu eşti decât un şoarece. Nu mai spune nici pis ! Pisica mănâncă şoarecele.
33
S c e n a 14
Sala tronului. Apare regele cu suita.
REGELE :
Pis, pis, pis ! Pe unde umbli, pisică neastâmpărată ?
Nu se putea să vă primim oricum în palatul marchizului de Carabas !…
REGELE :
Domnule marchiz, arată-mi palatul ! Înainte de orice, vreau să fac şi eu ceva cu cap !
Îngenunchează, pisică năzdrăvană ! Eşti ridicată la rangul de Mare Doamnă !
Miau ! Mi-au dat lacrimile !
REGELE :
Şi încă ceva ! Dacă-ţi place fata, domnule marchiz, facem nunta aici !
Mulţumeşte regelui, norocosule !
MARCHIZUL DE CARABAS :
Mulţumesc, maiestate !
REGELE :
Să vizităm palatul ! După mine !
Regele şi suita pleacă.
34
S c e n a 15
Pisica aruncă patinele cu rotile.
FELICIA :
Fricoşilor ! Mincinoşilor ! Da, fricoşi ! Mincinoşi ! Aţi auzit bine ! Şi mincinoşi ! Sunteţi
mai fricoşi şi mai lacomi decât şoarecele-căpcăun ! Sunteţi mai mincinoşi decât pisica
năzdrăvană ! Nu-i adevărat ? L-aţi minţit pe rege ! L-aţi trădat ! Da, l-aţi trădat, pentru că
aţi fost supuşii lui pe durata acestui spectacol ! Nu prin minciună şi hoţie se obţin
palatele şi averile ! Astea-s poveşti !… Poveşti care, din nefericire, se mai întâmplă şi azi.
V-a fost frică, nu-i aşa ? V-aţi temut că, dacă nu minţiţi, nu iese bine povestea ! Marchiz
de Carabas ?! De ce ? Pentru că e colegul vostru ?
Intră şoarecele însoţit de copiii care au jucat în spectacol.
SORIN :
Nu-i mai certa ! A fost o joacă şi s-au jucat. Tu de ce l-ai mâncat pe şoarecele-căpcăun ?
FELICIA :
Eu fac ce vreau ! Sunt pisică şi mănânc şoareci.
SORIN :
Ei sunt copii şi s-au jucat.
FELICIA :
De-a minciuna ? De-a hoţia ? De-a trădarea ?
SORIN :
Ei vor deveni oameni adevăraţi şi nu vor uita joaca asta de-a pisica cu şoarecele ! Vor şti
să aleagă între bine şi rău. Vezi că, dacă-i superi, iar mă rogi să-ţi dezleg cutiile de coadă !
FELICIA :
A, ţii cu ei ?!
Pisica aleargă după şoarece. Amândoi dispar în culise.
35
S c e n a 16
Intră regele, prinţesa, marchizul de Carabas şi curtenii.
REGELE :
Domnule marchiz de Ca-la-bal, dansează cu prinţesa ! Unde-i Marea Doamnă ?
Aici, maiestate !
REGELE .
Doamnă ! (Face o reverenţă) Să-nceapă nunta !
Regele dansează cu pisica, marchizul dansează cu prinţesa, curtenii aplaudă.
36

Pisica Nazdravana (Teatru de Joaca) - George Hibovski

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pisica Nazdravana (Teatru de Joaca) - George Hibovski

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gheorghe Hibovski * PISICA NĂZDRĂVANĂ

DISTRIBUŢIA (stabilită de Felicia şi Sorin) :

PISICA NĂZDRĂVANĂ : . . . . . . . . . . . . Felicia Cotoi

Un drum de ţară. Intră pisica năzdrăvană.

O pădurice. Intră regele . Nu are cap, îşi ţine coroana pe umeri.

O poieniţă. Intră pisica năzdrăvană.

Pe malul unui râu. Intră pisica năzdrăvană.

Un deal şi-o vale. Intră pisica năzdrăvană.

Lângă o livadă de nuci. Intră pisica.

O livadă de nuci. Şoarecele de palat chiţăie şi dansează.

Lângă livada de nuci. Intră pisica.

În livada de nuci. Intră pisica.

Sala tronului. Apare regele cu suita.

Pisica aruncă patinele cu rotile.

Intră regele, prinţesa, marchizul de Carabas şi curtenii.

S-ar putea să vă placă și