AVENTURA IN PATRU/ Asteptand un tren de Ion Bogdan Marin

PERSONAJELE:

BEŢIVUL, BEŢIVUL
CASIERA GĂRII, CASIERA
ACTORUL CĂLĂTOR, ACTORUL
TÂNĂRA CĂLĂTOARE, DR. VIOLETA CĂLDĂRUŞE, TÂNĂRA

Prolog

Casiera, Beţivul.

Fundal sonor: sunet de locomotivă pusă în mişcare... Sirena specifică... Sunet de locomotivă care
se îndepărtează...

Sala de aşteptare. La ghişeu se află Casiera, iar pe unul dintre scaunele din apropierea ghişeului
stă tolănit un bărbat: Beţivul.
Ghişeul are o deschizătură, destul de mare, care lasă vederii jumătatea bustului Casierei. De jur-
împrejur, geamul este mat.
Casiera, cu şapca din dotare, scoate capul prin deschizătura ghişeului.

CASIERA: Măi, omule, e-aproape miezul nopţii, de ce nu mergi acasă?! Acolo ai căldură, ai...
BEŢIVUL (ridică încet capul, se uită în sus, o priveşte pierdut): Căldură?! Mmmata... ai vorbit
sau... (cu arătătorul spre difuzor) rrradiou’?!
CASIERA: Te rog, nu fi obraznic! Acu’ chem poliţaiu’ să te-arunce afară!... Eee!...
BEŢIVUL: „Eee!” N-ai mata... su... sufletu’ ăla! Bunătatea... (Îşi balansează capul.) Bunătatea ţi
si... si ţe... la naiba!... ţi se ci...citeşte pe faţă! Eşşşti o doamnă!
CASIERA: Oi fi, dar nu pentru tine!... Vagabondule! De cinci ani mă oboseşti cu scenele astea!
Înainte erai om, vorba-aia!
BEŢIVUL: Mei... Mei... Maybe! Eee... era-n engleză, „vorba-aia”...
CASIERA: Cine ştie ce prostie ai scos pe gură!? Ce om ai fost!?... Te-a pus dracu’ să joci la
cărţi... „Cartaforule”! Şi? Uite unde ai ajuns! Banii... s-au dus! Nevasta... s-a dus! Ai pierdut
aproape tot... Ceee băăărbat erai!...
BEŢIVUL: Şşştii cum se spune: morţii... cu morţii, viii cu... viile!? Cu... cu viiile! Mie-mi place
Chardonnay-ul... sau Tămâioasa Rrrromâneaască, şşşpriţ!
CASIERA: Fi-v-ar băutura... (Sună un telefon... „Mobilul” Beţivului.)
BEŢIVUL: Al meu este. (Îl răsuceşte de câteva ori.) Da! Da... ci...cine eşti, bre?! Ai? Ah, da! Da,
Fffănică, tu erai?!... (Către Casieră.) E pa... paaatronu’ de la... Da, măi, te aud. Da, sssunt la
gară.... La post, tu... tu nu ştii?! Aha! Am... am înţeles. Da, mă, a venit nea... nea Costache cu
căruţa, acummm... 10 minute şi mi l-a dat. Eu ce să fac cu... Sigur, mă!... Ştii că nu mă pot
bucura de nnnecazu’ altuia! Bine! Oameni suntem!... Mergi de te culcă... Da, mă’! Ssstai liniştit!
Haide, pa!
CASIERA: Cine era?
BEŢIVUL: Fane-barosanu’. Doar... ţi-am spus...
CASIERA: Şi ce voia?!
BEŢIVUL: Curioşii mor... innn...instantaneu! Poc!
CASIERA: Ce să zic!?... „Poc!” Bine că eşti tu deştept! (Se aud paşi.)
Scena 1

Casiera, Beţivul, Tânăra.

Pe uşa din dreapta sălii de aşteptare intră, precipitat, Tânăra. Trage după ea un mic troler, se
îndreaptă direct către ghişeu.

TÂNĂRA: Bună seara, doamnă! Spuneţi-mi, vă rog, trenul spre Bucureşti...

CASIERA: Domnişoară, cu regret, a plecat acu’ cinci minuţele...
TÂNĂRA: „Bullshit”! Ok, şi următorul?...
CASIERA: Abia dimineaţă, la şase! Exact când mi se termină mie tura. Atunci vine „schimba”...
TÂNĂRA: Eu v-am întrebat despre tren, nu despre... „schimba”! Cum este posibil?! Ce fel de gară
e asta?!
CASIERA: De provincie, duduie! Da’ n-oţi vrea să fie Parisu’!?
TÂNĂRA: Vă rog să nu fiţi ireverenţioasă!
CASIERA: Eu sunt casieră, duduie! Nu... veren...ţoasă! Vă rog!
TÂNĂRA (a lehamite): Aaam înţeles! Şi nu mai este nicio legătură... Nicio altă posibilitate?...
BEŢIVUL (se ridică preţ de o secundă): Nţ! Nnn...nicio! (Tânăra îl priveşte cu condescendenţă.)
TÂNĂRA (Casierei): Deci, doar la şase dimineaţa?
CASIERA: Aşa!
BEŢIVUL: Aaaşa!
TÂNĂRA (oftează profund): Aici, se fumează?
BEŢIVUL: Nţ!
CASIERA: Numa’ afară, duduie! E un loc amenajat pe peron. (Tânăra, extrem de nervoasă, se
aşază pe un scaun situat, oarecum, vizavi de casa de bilete. Bate repetat din picior.)

Scena 2

Casiera, Beţivul, Tânăra, Actorul.

Pe uşa din stânga îşi face intrarea Actorul care, la rândul său, împinge un troler.

ACTORUL (merge direct la ghişeu, cu un bilet în mână): Sărut mâinile, domniţă!... (Tânăra
scoate un scâncet ca un oftat prelung.) Fiţi bună, spre Bucureşti...
CASIERA: S-a dus, domnule! Exact acu’ cinci minute şi jumătate... Că asta vorbeam şi cu
duduia... L-aţi pierdut, iar altul este abia la şase, când îmi vine schimba...
ACTORUL (intrigat): Ce-i aia?!...
CASIERA: Schimba! Cea care mă schimbă pe mine din tură.... Schimba! Aşa se...
ACTORUL: Aha! Logic, trebuia să mă prind...Şi altă posibilitate... nu mai este nicio... (Priveşte
tabelul cu Mersul Trenurilor.)
BEŢIVUL: Nţ!
ACTORUL: Eu sunt actor, doamnă, şi trebuie neapărat să ajung dimineaţa la Bucureşti, am un
casting, am o...
BEŢIVUL: Bi... bine că mata mai ai o... Iooo... am... io am pierdut... tot. Tot, tot, tot... (Sughite.)
ACTORUL (nu-i acordă atenţie): Deci, abia la ora şase... Extraordinar! Şi nicio altă şansă?!... O
ocazie, ceva...
CASIERA: Cu părere de rău, tocma’ mâine dimineaţă!
ACTORUL: Ce idioţenie!? Aici se poate fuma?...
BEŢIVUL: Nţ! Ş-apoi, fumatul... eee... Nu-i bun, bre! (Tânăra bate în continuare din picior.) Zău!
ACTORUL (nu-l ia în seamă, merge şi ia loc la câteva scaune distanţă de Tânără. Tinerei.): Sărut
mâinile, domnişoară! Şi dumneavoastră aţi pierdut... (Tânăra bufneşte şi îi întoarce spatele.)
BEŢIVUL: Demoazelă, bre! (Tânăra întrerupe bătaia cu piciorul.)
CASIERA: Te rog să laşi călătorii în pace, că acu’ chem şefu’ dă post...
BEŢIVUL: Doarme dus, doar e bu... bugetar! Cine poate să... să mă dea pe mine afară?...
Mmmata... Îţi place să te repeţi, zău! Să văd ci... ci... cine are curaju’?!

Din difuzor se aude un jingle specific urmat de o voce feminină nazală: Trenul personal, numărul
2013, pentru direcţia Tulcea, va sosi în staţie la lina a II-a şi va staţiona
2 minute.
Se aude sirena, urmată de sunetul locomotivei care opreşte în staţie.
Actorul şi Tânăra privesc miraţi către cele două uşi, aşteptând să vadă călători grăbiţi, care intră
sau ies...
Jingle! Voce: Persoanele care i-au condus pe călători la tren, sunt rugate să coboare din
vagoane!
Jingle! Voce: Trenul personal, numărul 2013, pentru direcţia Tulcea va pleca în 30 de secunde.
Vă urăm călătorie plăcută! Jingle.
Sunet de locomotivă pusă în mişcare... Sirena... Sunet de locomotivă care se îndepărtează...

ACTORUL (foarte surprins): P-aici... nu prea mai pleacă lumea la Tulcea?!

CASIERA: Cu mine vorbiţi?!
BEŢIVUL: Ba, cu mine! Ce să... şşş... zici şi tu?!
CASIERA: Este o gară mică de provincie, domnule! Satul a îmbătrânit...
BEŢIVUL: Satul, în general!
CASIERA: ...tinerii sunt la Bucureşti sau la muncă în Spania! Ce-i drept, avem o pensiune
frumoasă, dăvale, între lac şi pădure, unde mai vin turişti, da’ acu’ nu e sezon. Poate doar
ocazional...
BEŢIVUL: Ş-apoi, ce săăăă... ce să faci la Tulcea?! Mata, nu pari a fi pe-pe-pe...
CASIERA: Te rog să-l laşi pe domnu’ în pace! Domnu’ nu e Pepe!
BEŢIVUL: Peee...pescar, voiam să...
ACTORUL: Deci, este o zonă... aproape moartă din punct de vedere al activităţii sociale şi
economice...
BEŢIVUL (se ridică, dar se aşază imediat la loc): Yesss! Bineee... spus. Ca la teatru, bre!
CASIERA: Mai înainte, la vreo doi ani după revoluţia din ’89...
BEŢIVUL (clatină din cap): Care... revoluţieee?!... Să... să-mi fie iertat!
CASIERA: Mă rog!... Era vuiet mare. Venise un investitor... Alţii... (arată cu privirea spre Beţiv)
au ajuns să facă afaceri pe picior mare, dar... După care a venit unul, care se căpătuise în
Spania, şi i-a atras pe toţi. Nu mai prinzi picior de om în putere prin comună. Doar bătrânii şi
copiii... Cine să mai călătorească?!
ACTORUL: E trist, da! Şi acest aspect este întâlnit în multe localităţi din ţară...
BEŢIVUL: Şi io... io ce-am spus?!
CASIERA: A, să nu uit să vă spui!... Când şi când, este posibil să se mai ia lumina... Dar staţi
liniştiţi, am lanternă pă inventar! (Scoate lanterna pe geam şi o agită.)
BEŢIVUL: Ieee... dotată, doamna! Ministeru’ nu... nu uită şi nu iartă! (Râde şi imită gestul
Casierei cu lanterna.)
TÂNĂRA: Asta-i culmea! Ce fel de gară e asta!? Aşa ceva...
BEŢIVUL (se ridică şi se adresează Casierei): Păi, da! Ma... mama iei dă... gară! Cu-cu-cum ie
posibil aşa ceva?! Ruşine, doamna casieră! În atâţia ani... gu... guvernele... mi-miniştrii...
CASIERA: Stai locului, că acu’ chem poliţaiu’! Eee... Când era om... omul ăsta de-i băut acu’,
era... om! Iertaţi-l, viaţa l-a pedepsit destul!
BEŢIVUL: Păi, da! Că te-ai măritat repede cu Va...Va...cu Vasile. Io... io nu eram bun, ai?!...
CASIERA: Termină! Că nu interesează, la dumnealor, ce-a fost... Ce-a fost... a fost!
BEŢIVUL: Banii... ca banii!...
CASIERA: L-a părăsit soţia după ce a pierdut banii la cărţi...
ş-acu’ ş-aduce aminte de copilărie... D-ale noastre, din comună, d-aci... Termină-te, omule!...
BEŢIVUL: Ştiu! Chemi po... poliţaiu’!
ACTORUL: Lăsaţi-l, doamnă! Nu mă deranajează. Nu este agresiv, nu...
BEŢIVUL: Şşşi totuşi, io am o vorbă pentru domnul...
CASIERA: Ţine-o pentru tine!
BEŢIVUL: Să ve-vedem cât o să pot... (Sughite.) „This is the… question”?! Tot în engleză.
CASIERA: Iar spui prostii!... Nu mai are pe nimeni acasă şi, probabil, se plictiseşte!... Bea ca să
uite ce-a fost... şi vine, aci, pă capul meu. Vai de el!
BEŢIVUL: Mă... mmmăcar eu am fost. Alţii... nu sunt şi nu vor fi nimic... toată viaţa lor! Am dat
de lucru şi de mâncare la... la oameni... Ammm... educat generaţii...
CASIERA: Puteai să mergi în Spania să-ţi refaci capitalul...
BEŢIVUL: Ş-ce?! Nu ţi-am propus? Da’ tu...
CASIERA: Măi, omule! Vezi că sari calu’! Te rog să ai grijă, că sunt în exerciţiu’ funcţiunii şi...
(Beţivul fluieră a mirare.)
BEŢIVUL (se ridică): Săriţi, oameni buni, sssă... sări, măi frate, de apără demnitatea Căilor
Ffferate! (Cade la loc pe scaun. Tânăra zîmbeşte.)
CASIERA: Nu fi obraznic şi lasă oamenii în pace! (Trage vizeta ghişeului.)
BEŢIVUL: S-a supărat! (Şoptit.) Am iubit-o, mult... mult de tot. Pe cuvântu’ meu! Afacerea pe
care am... început-o, acu’ mai bine de 23 de ani... Douăzeci şi trei de ani!... Ajunsesem să am
peste două sssute de capete de bovine... Vaci de lapte. Fffermă mare, domnişoară şi... domnule!
Am vrut să... A fost o ambiţie, mă luptam cu unu’ Vasile... Unnn... terchea-berchea, un... (Se
deschide vizeta.)
CASIERA: Hei, hei! Ai grijă ce spui! Crezi că nu te-aud?! (Trage vizeta.)
BEŢIVUL (se ridică şi se apropie de Actor, şoptit): Şi ea m-a iubit, dar părinţii ei... Ca la ţară,
deh... Ăla... avea ceva pământ... Pământ! Şi ce? Îl iei cu tine?!... Am iubit-o ca un nnnebun...
(Se aude zgomot de dincolo de ghişeu. Beţivul se întoarce către ghişeu.) Da, ştii bine! (Revine cu
privirea spre Actor.) De necaz... (Sughite.) Am luat-o pe prima care... care mi-a ieşit în cale...
CASIERA (de dincolo de ghişeu): Păi da, că numai pe moţata aia de Liliana lu’ Manghiolea puteai
să pui ochii!?
BEŢIVUL (gest a lehamite): Manghiolea, da!... Nume de referinţă! S-a dus bre... Şi io ce... ce să
fac acu’?
CASIERA (de dincolo de ghişeu): Păi, ce? Eu te-am pus să joci poker cu vagabonţii ăia?!
Şmecheri dă Bucureşti... Fraierule!
ACTORUL: Deci, să înţeleg...
BEŢIVUL (revine pe scaunul său): Bine că înţelegi ma... mata! Eu... eu nu mai înţeleg nimic!
Neee!... Agricultură... neam! Iiindustrie... neam! Bani... neam! Ne-am... tâmpit dă tot.
(Se apleacă în faţă, desenează cu degetul arătător.) Haaaos... Haaaos politic! Haaaos gurver...
guuuvernamental. Haaaos naţional. (Îşi reia poziţia, cu degetul arătător în sus.) Haaaos...
planetar!... Pfaaa!...
ACTORUL: Ei, eu cred că, deşi pare ciudat, acest „haaaos” este un haos controlat!
BEŢIVUL: Să... prespu... să pre... presupunem, ş-atunci, cine ţine contorul?! Aceasta este
întrebarea! Era reto...
TÂNĂRA (privind spre Actor): Cât este ceasul, vă rog?
BEŢIVUL: Iote-l sus! (Arată cu degetul spre un ceas mare, de perete, situat deasupra intrării din
stânga.)
ACTORUL: Şi dumneavoastră, iertaţi-mă, tot spre Bucureşti?
TÂNĂRA (îl priveşte lung, ridicând din sprâncene): Hm! De parcă... (Gest de lehamite.) Mda, tot!
ACTORUL: Bănuiesc că eraţi tare grăbită să ajungeţi...
TÂNĂRA: Domnule, eu... Da, al dracului de grăbită! Sunteţi mulţumit acum?!
BEŢIVUL: Ia, uite, bre, ce... ce supărate suntem! Eee... un tren, dă-l în...
TÂNĂRA: Domnule, nu vă permit! Cu cine credeţi că vorbiţi dumneavoastră?
BEŢIVUL (priveşte de jur-împrejur, se ridică şi se reaşază): Păi, eu... eu credeam că vvvorbesc
cu oameni, dar... (Sughite.)
ACTORUL: Lăsaţi-o, domnule! Probabil că este foarte necăjită că a pierdut trenul... (Tânăra
pufneşte.) Plus că, fiecare,
le-avem pe-ale noastre!...
BEŢIVUL: Şşş-acuma, ce vreţi?! Să iau şi io d-acolo?! Şi io le am... le am p-ale mele! Mai dihai
decât... Ce sssă zic?! (Sughite.)
CASIERA (de după ghişeu): Să nu mai zici nimic! Eşti beat criţă!
BEŢIVUL: Beat... beat! Da’ nu şi prost. Do-do-domnişoară...
(Se ridică şi face o reverenţă, se clatină.) Vă rog din suflet să... să iertaţi aaaceastă ’mpoli...
’mpoli... impoli...teţe!
(Ia loc.) Ea se datorează... doar faptului că sunteţi extrem, dar extrem de... atrăgătoare, iar în
faţaaa... în preajmaaa... sau în faţa?!... (Sughite.) Mă rog!... În faţa frumuseţii, un muritor atât
de... efemerid, pleo...nastic vorbind, nu poate reeezista... (Tânăra schiţează un zâmbet ironic, în
timp ce se aude un pufnet de după ghişeu.) Nnnu poate!
ACTORUL: Lăsaţi, domnule! Domnişoara a înţeles. Cred!?
(Se ridică, merge spre uşă.) Deci, aici nu se poate fuma?!
BEŢIVUL: Nţ!
TÂNĂRA: Aveţi o brichetă, domnule?
ACTORUL: Sigur.
TÂNĂRA (se ridică şi se apropie de Actor): Dacă îmi permiteţi... (Scoate o ţigară din pachet.)
ACTORUL: Vă rog! (Îi întinde bricheta şi ies.)

Scena 3

Beţivul, Casiera.

BEŢIVUL (se ridică, face un pas spre ghişeu): Fumatul ăsta... nu-i sănătos. Da’ pân’ la şşşase...
(priveşte spre ghişeu) când vine schimbaaa... Treburi, aroganţe, şşşmecherii...
CASIERA (din off): Nicio şmecherie! Vine schimba şi gata. Numai fumuri ai în cap! Auzi: să merg
în Spania cu tine!? Aoleuuu... râd şi curcile...
BEŢIVUL: Terapie prin... râs! (Râde zgomotos.) Pe ocolite, prin curci.
CASIERA: Ţi-am spus că nu se poate aşa ceva. Ce-ar spune lumea?!... Femeie măritată! Nu se
poate şi... nu se poate! În fond, Vasile, chiar nu-i băiat rău...
BEŢIVUL: Daaa? Atunci, spune sincer, îl... îl iubeşti!? S-aud? (Moment de linişte, beţivul duce
mâna la ureche.) Oha! Sss-aude musca-n... Bucureşti!...
Ţi-am ssspus, Gigi, văr-miu, şi-a deschis o mmmăcelărie în estul Spaniei, în... Cassstellón… Are
un magazin, o pensiune… Vin şi io cu ce am… I-am zis de tine. Ne… ne aşteaptă… Tu, ce mai
aştepţi?!
CASIERA (ridică vizeta): Ţi-am spus să nu mai insişti!?
BEŢIVUL (se ridică): Mă las… Să fiu al naibii, dacă… dacă mai pun ssstrop de alcool pe limbă şi
pe gingii! Vând tot şi… gata!
CASIERA: ’Ţi-ar gingiile… Discuţia s-a încheiat! Odată pentru totdeauna! (Trage vizeta.)
BEŢIVUL (ia loc): Fu-fu-fuga-i sănătoasă… dar dragostea nu piere… (Sughite.) Ca şi… (Se ridică
şi fredonează.) „Tot ce-i românesc nu piere”. O piesă pe… pe care o… cânta unu’… Mmmoscopol.
Jean Moscopol… Ce ştii tu?!
CASIERA (de după ghişeu): De câte ori bei, ţi-aduci aminte de ce-a fost…
BEŢIVUL: Uite că de Gică Petrescu… nu-mi… nu-mi mai aduc… deşi…
CASIERA: Gata! Ce nu înţelegi? Mortu’, de la groapă, nu se mai dezgroapă! (Beţivul îşi reia
locul.)
BEŢIVUL: Ba da! Se de… de… deshumează pentru… testu’ ADN… C-au greşit verdictu’… Ca lu’
Ţundrea, ăla! Săăăracu! (Se aud voci.)

Scena 4

Beţivul, Actorul, Tânăra, Casiera.

Reintră cei doi.

ACTORUL: Vă rog, domnişoară! (O conduce politicos spre scaun. Actorul îşi reia locul.)
TÂNĂRA: Mulţumesc, domnule!
BEŢIVUL (privind către ceasul de deasupra uşii): Ooo... o oră s-a dus! Trece grrreu timpul, atunci
când aştepţi, căci alftfel... se duce-al dracului... de nici nu ştii când a trecut!... Ca mâine, te
trezeşti cu părul alb. (Sughite.) N-a putut, el, ai... ai-iai-iai... Einstein să-l oprească... Pe timp!
ACTORUL: Mda, trece! Constat că... mă rog, chiar dacă aţi consumat ceva licoros...
BEŢIVUL: Chardonnay şi Tămâioasă...
CASIERA (de după ghişeu): Şpriţ!
ACTORUL: Cu toate acestea, raţionaţi ca un om...
BEŢIVUL: Ca un om! Ca unul treaz. Nu, bre, că nu beau... nu beau sssă cad pe stradă. Beau să-
mi treacă... sssă mă vindec... Un fel de... alcoo... alcooloterapie...
ACTORUL: Dacă nu vă supăraţi, eu cred că refugiul în alcool este un gest de laşitate, unul de...
CASIERA (de după ghişeu): Aşa e!
BEŢIVUL: Dar ce?! Du... dumneavoastră, actorii, nu consumaţi? Oţi fi sss...
CASIERA (de după ghişeu): Ssst!
BEŢIVUL: Aşa! Sssfinţi!?
ACTORUL: Ei, ba da! Dar şi băutul ăsta... cere o măsură, o artă.
BEŢIVUL: Eu sunt amator! Joc la estradă... şi fffac figuraţie!
E bine?!
TÂNĂRA: Ştie cineva, cam cât face până la Bucureşti?
CASIERA (ridică vizeta): Ajunge la 9:30, în Nord. Asta dacă nu are întârziere...
TÂNĂRA: Adică, se poate întâmpla?...
CASIERA: Păi da, duduie! Că mai fură nenorociţii ăia cablul. Ăştia cu fierul vechi... Pentru
cupru... ş-atunci...
ACTORUL: Sper ca astăzi să nu avem parte de aşa ceva!
BEŢIVUL: Dacă mmmata speri, păi da’... io!? Aţi auzit... doamna casieră?!
CASIERA: Aici era vorba despre Mersul Trenurilor, nu despre bazaconiile dumitale... Mai doriţi şi
alte informaţii?...
TÂNĂRA: Nu, mulţumesc!
ACTORUL: Mulţumim!
BEŢIVUL: Iooo... nu! Nu mai doresc... Am dorit o... o viaţă, şi?! (Casiera pufneşte şi trage
vizeta.) Ce vreţi?! Viaţa e grea la ţară... Şşşşi în ţară! Golo... Gooo... Globalizare prin criză!
Divide et...
ACTORUL: Mda! Aveţi multă dreptate.
BEŢIVUL: Câtă-ncape! Şşşi totuşi, io am o vorbă pentru domnu’...
CASIERA (de după ghişeu): Iar începi!? Lasă oamenii în pace, cu vorba ta! (Ridică vizeta.)
BEŢIVUL: Hhhocus... pocus! (Reverenţă, rămâne în picioare.) Şi... iată casieraaa!... Mentalist
curat.
CASIERA: Şi spuneaţi că sunteţi actor...
BEŢIVUL: Pă mine... vă rog să mă scuzaţi... Merg până afară sssă beau nişte apă... că mă arde
gâtu’ de zici că...
(Se îndreaptă către uşa din dreapta, privind-o pe Casieră.) De zici că şi-a pus doamna casssieră
Furadan înnn... priviri, na! (Se clatină, zâmbeşte din cadrul uşii, iese.)
CASIERA: Băutura, domnule. Iertaţi-l... Şi spuneaţi...
ACTORUL: Da!... Am jucat la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamţ, la „Fani Tardini”, din Galaţi,
la „Regina Maria”, din Oradea, la „Nottara” şi la „Bulandra”, în Bucureşti... pe teve... Pe unde s-a
nimerit.
CASIERA: Frumoasă meserie v-aţi ales! Cultă.
ACTORUL: Da, îmi place foarte mult ceea ce fac!... (Tânăra îşi drege vocea. Actorul şi Casiera o
privesc miraţi.) Mă chinuie talentul, dacă îmi permiteţi să glumesc!?
CASIERA (un vag flirt): Vă permit, ce să fac!? Ş-acu’?... (Revine Beţivul şi se aşază pe scaunul
său.)
BEŢIVUL (îşi masează braţele): Sss-a lăsat rece afară! Toamnaaa... nu-i ca vara!
ACTORUL: Am o colaborare cu Teatrul „Jean Bart”, din Tulcea, joc într-o piesă, dar acum merg la
Bucureşti pentru un casting... (Casiera îl priveşte nedumerită.) Adică, un concurs pentru
distribuirea într-un serial la Pro Tv...
CASIERA (cu emfază): Casting!
BEŢIVUL: Mă mai uit şi io... la teve. Îmmm... îmi place „Las Fierbinţi”... Cel care îl joacă pe
„Ce...lentano”... Actor, domnule!
ACTORUL: Adrian Văncică! Face un rol de compoziţie bun, într-adevăr!
CASIERA: Lui, numai beţivii îi plac. E în branşă.
ACTORUL: Nu, doamnă, chiar are o partitură reuşită. Rolul acesta l-a făcut celebru.
BEŢIVUL: Sticla te face celebru! Păi, da, că e o artă sssă ştii să bei, nu?! (Sughite.) Mata ai spus-
o!
CASIERA: Da’, parcă nu aţi fi de prin partea locului...
BEŢIVUL: Inteligent ssspus! Să fiu al naibii, dacă te aşteptai la... la aşşşa ceva!? Mentalistă!
ACTORUL: Am avut o... Adică, am... (Tânăra îl priveşte foarte atent.) Am văzut aceste locuri
frumoase din tren şi mi-am spus că ar fi bine să le văd mai de aproape, să fac un popas şi să
sorb cu nesaţ din binefacerile naturii... Un peisaj grozav, iar lacul... O adevărată feerie, ce mai!
Am tras la pensiunea de la marginea satului pentru o zi... Dar... nici nu ştii când zboară timpul...
Pe urmă, necazuri cu bagajul... Aşa am plecat prea târziu şi inevitabilul s-a produs!...
BEŢIVUL (zâmbeşte): Păi, ce, gentuţa aia... eee... bagaj?! Haide, bre!
ACTORUL: Nu-mi găseam actele...
BEŢIVUL: Aaa...atunci, ssse explică!

Moment de tăcere.

BEŢIVUL: Domnule, dumneata ai fost în Ssspania?!

ACTORUL: Da!... Frumoasă ţară şi... oameni la fel de frumoşi. Am fost într-un turneu la Madrid
cu „Nottara”...
BEŢIVUL: E? Oameni frumoşi! Nu eu am spus-o! Domnu’ actor...
CASIERA: Şi... dumneata, duduie...
TÂNĂRA (surprinsă): Eu?! Eu nuuu... nu am fost în Spania!
BEŢIVUL: Eeei, parcă... Nu, domnişoară!... Doamna casieră... femeie, deh!... Şi ca orice femeie,
voia să afle ce acccident v-a făcut să ajungeţi... săăă... mă-nţelegeţi?
TÂNĂRA: Niciun accident. Mă aflu aici şi gata!
BEŢIVUL (gest specific celor care se predau): Şi gata! Fără accidente! Eşti mulţumită, doamna...
casieră? (Oftează.)
CASIERA: Beţivule! (Trage vizeta.)
BEŢIVUL: S-a supărat! Femeile vor doar să le... să le cânţi în ssstrună! (Sughite.) Da’ io... io nu-
s trubadur!
TÂNĂRA: Dumneata comentezi cam mult, domnule! Bănuiesc că nici măcar bilet nu ai, ca să ai
dreptul de a aştepta în gară!
CASIERA (de după ghişeu): Are dreptul, duduie...
BEŢIVUL: Aţi auzit?! Am dreptul... Dar îl am şi pe ssstângu’... dacă priviţi cu atenţie! (Îşi
etalează piciorul.) Ete, drăcia dracului... (Casiera ridică vizeta) mi s-a tras... mi s-a tras un fir de
la ciorap! Şşşi dai atâţia bani pe... dresurile astea!!! Nţ, nţ, nţ... (Casiera lasă vizeta.)
CASIERA (de după ghişeu): Nu fi obraznic!... Clădirea gării îi aparţine, domnişoară... Ministerul
Transporturilor a făcut nişte privatizări... S-a făcut o licitaţie şi, cu ultimii bani rămaşi după
bovine şi ce mai avea, a câştigat-o... (Deschide vizeta.) A făcut-o la ambiţie... că lucrez io aci.
Acu’, el ia chirie...
BEŢIVUL: Sâc! Domnişoară, dumneata... ssstai în gara mea! În gara... (Se ridică, deschide
braţele, o priveşte pe Casieră şi începe să cânte patetic.)
Hai, vino iar în ga... în ga...gara noastră mică!
Priveşte-mă, să vezi cât mi-e de frică...
Aaalintă-mă şi dă-mi curajul vieţii,
Sssărut-mă, s-alungi um... um... umbra tristeţii...
ACTORUL (îl apludă): Nu-i rău deloc! Dar chiar deloc!
BEŢIVUL: Gabriel Dorobanţu, mulţumesc! (Se aşază.) Lucru’ dracului... do... domnişoară, eu
sunt gazda dumitale. Aşa că... dar astăzi, sunt un domn! Nu mă pot ssupăra! Şşşi totuşi, io am o
vorbă pentru domnu’ actor...
ACTORUL: Ce fel, că deja tinde să devină şlagăr?! Alunecăm spre Caragiale...
BEŢIVUL: Nu v-aţi pus... cau... cauciucuri de iarnă!
CASIERA (ameninţătoare): Măi, omule...
BEŢIVUL: Dar ooo... vorbă să... Bine, o mai ţin!
CASIERA: Numai bazaconii!... (Se stinge lumina.) Nu vă speriaţi! Imediat... Gata! (Scoate
lanterna prin deschizătura ghişeului şi o îndreaptă către cei doi călători.)
TÂNĂRA: Vă rog, nu mi-o îndreptaţi către ochi! (Casiera schimbă direcţia fasciculului fixându-l în
tavan. Scena se află cufundată în clarobscur.)
BEŢIVUL: Pune reflectorul pe mine! Nnnu... Nu mă supăr!
TÂNĂRA: Abia pot închide ochii un pic... Mai e destul până la şase.
BEŢIVUL: Poţi stinge lanterna! Totul e sssă... nu sforăiţi, domnişoară!
TÂNĂRA: Domnule, te rog să nu fii insolent, acum că... ţi-ai luat gară!
BEŢIVUL: Doar clădirea! Dar sunteţi... ma... ma...ma...
CASIERA (îndreaptă lanterna către Beţiv): Cum să fie mamă?! Nu ţi-e ruşine?!
BEŢIVUL: ...Maliţioasă! Na, c-am zis-o! Şşşi nu-s actor! Stinge-o! (Casiera se execută.)
ACTORUL (se aude bâzâit de muscă): E mai bine aşa! Scăpăm şi de muşte...
BEŢIVUL: Şi ele... nişte... vietăţi ale Domnului!
CASIERA: Auzi-le cum bâzâie!
BEŢIVUL: Şi-n fond, ce este musca?… Musca de casă sau… Mmmusca Domestica este un aaagent
supărător tipic şi un dăunător igienic… Asta o ştie orişicine. Muşşştele deranjează oamenii… pe
noi acuma, bunăoară, aşşşezându-se şi deplasându-se, zbang!, zbang!, ca proasta, pe diverse
părţi ale corpului, zburând haotic p-aici prin sală şi bâzâind nervos… Bâzzz… Bâzzz… Irassscibil:
bâzzz… bâzzz…
CASIERA (îndreaptă lanterna către Beţiv.): Auzi? Mai bâzâi mult?! Că oamenii vor să se
odihnească. Omul ăsta este actor, domnişoara… şi ea… ce-o fi!?
BEŢIVUL (impasibil): Ce-o fi… o fi! Prin… depunerea ouălor… (sughite) şi din cauza fazei de
hrănire a la-la-larvelor, muştele pot contamina mâncarea... Da, da!... Muşşştele sunt un rrreal
pericol, pentru că sunt purtătoare de boli... Mai mult de 100 de agenţi… mm…patogeni sssunt
asociaţi cu musssca de casă inclusiv salmonella, ssstafilococci… coccci şi alţi viruşi… Există dovezi
clare, domnule, doamnă şi domnişoară, că muştele de casă pot transmite bacteria He… He…
Helicobacter pylori, care poate cauza ulcerul la om. Păăăăi?!...
CASIERA: Beat... beat, da’ ale dracului muşteee!...
ACTORUL: Domnule... (Casiera îndreaptă fascicolul către Actor) iartă-mă, dar nu pari a fi... (Îşi
apără ochii de lumina lanternei.) Adică, ce meserie ai avut înainte de...
CASIERA (fascicolul spre sine): A fost profesor de biologie şi de genetică la Liceul de Agronomie
din comună... Iar acuma... Heee...
BEŢIVUL (fascicolul spre Beţiv): Dragostea şşşi cărţile, domnule!
CASIERA (fascicolul spre sine, sub bărbie): Cărţile de joc, să ne-nţelegem!
ACTORUL: Atunci, dom’ profesor, daţi-mi voie să vă salut!
BEŢIVUL (fascicolul spre Beţiv): Adică, şşşi dacă nu... eram, ce? Rămâneam neee... nesalutat!
Vezi, doamna casieră, că haina face pe om!? Altfel spus: patalamaua! D-aia şi Caragiale, că tot
aţi po... pomenit, a fost schimbat de la direcţia Teatrului Naţional, n-avea... n-avea patalama! Ce
porcărie!? Caragiale, frate!
(Se inspectează cu privirea.) Astăzi... nu mi-am luat cossstumul de prof...
ACTORUL (lanterna sper Actor): Ei, nu! Eu am vrut să spun că mă bucur să vă cunosc.
CASIERA (lumina spre sine): Ia, uite ce repede!? Eu, în atâţia ani, n-am reuşit să-l cunosc!...
BEŢIVUL: Apropo de asta... (Lanterna pe Beţiv.) Şşşi totuşi, io am o vorbă pentru domnu’...
CASIERA (lanterna spre sine): Mai ţine-o! Că spui numa’ prostii...
BEŢIVUL: Bine! O ţin, da’ nu-ştiu cât mai...
CASIERA: Politica asta!
CASIERA: Şi lumina nu mai vine!
BEŢIVUL: Ssst! Aici se petrece un act artistic!
CASIERA (visătoare): Hooof!
TÂNĂRA: Dar...
BEŢIVUL: Am auzit despre nişte întâmplări... cu lumi paralele. O... o nişă a timpului...
(Priveşte către bec.) Numai de muşte n-am scăpat. Ele sunt atrase de lumină şi de căldură,
domnişoară... Gata! Iertaţi-mă pentru... pentru treaba cu muştele! Şi ele... nişte vietăţi ale...
TÂNĂRA: Şi eu am făcut genetică în liceu...
BEŢIVUL: I-auzi!
TÂNĂRA: Am absolvit un liceu cu specific...
BEŢIVUL (se mută două scaune mai aproape de Tânără): Aaatunci trebuie să ştiţi... Omul este
alcătuit din aparate! Este?!... Că tot îi spun casierei şi nu mă... Aparate, nu gadget-uri, aiii....
aiii... iPhonuri sau alte alea... (Râde satisfăcut.)
CASIERA: Lasă domnişoara în pace! Cum să fie omul făcut din aparate?! Doamneee... (Se
închină.) O avea şi fire, şi leduri, şi siguranţe, şi...
BEŢIVUL (privind-o pe casieră): Mata ai sssărit peste lecţia asta: aparatul respirator; aparatul
di... digestiv; aparatul circulator şi aparatul...
TÂNĂRA: ...Escretor. (Acele ceasornicului sunt duse la ora 2.)
BEŢIVUL: Bravo! (O priveşte lung pe Casieră.) Aparate, na!
CASIERA: Ete, ce drăcie, domnule!
BEŢIVUL: Doamnaaa... aici de faţă, (o priveşte lung pe Casieră) a spus că nu mai poate să
resspire de mine... Normal. Eu
i-am spus că are probleme cu...cu...cu aparatul respirator... Şi ea-i tot îi dădea cu... cu
aspiratorul!!! (Râde.)
ACTORUL: Mai o vorbă, mai o frază... şi-uite... cum trece vremea! Este două, deja! Eu aş fuma o
ţigară...
TÂNĂRA: Domnule, dacă îmi permiteţi, aş mai apela încă o dată la bunăvoinţa domniei voastre...
ACTORUL: Chiar vă rog! Plăcerea şi onoarea sunt de partea mea, domnişoară! (Cei doi părăsesc
sala.)
Scena 5

Casiera, Beţivul.

CASIERA: Heee... (Zâmbeşte pierdută.) Uite, dacă îmi vorbeai aşa... Cine ştie?!
BEŢIVUL: Nu mă fă... că acu’ recit din... din „Doom”! Din dicţionar şi nu cum ai vrea tu, din...
Dom... Perignon... (Zâmbeşte.) Dar dacă mergi cu mine în Ssspania, te îmbăiez în şampanie!...
CASIERA: Fugi d-acilea! Să mă bâzie muştele alea!?...
BEŢIVUL: Păi, da!... Că parcă despre asta era vorba!? Mie îmi e că tu nu poţi să-nţelegi, nu că n-
ai vrea!...(Sughite.) Ţi-e te... te... teamă şi de gura lumii... În Spania, cine dracului ne bagă în
seamă?! Ronaldo sau Messi?!... Ăia-s cu fotbalul. N-ai să vezi!
CASIERA: Am crezut că discuţia asta...
BEŢIVUL: Sincer! Va... Vasile de câte ori te-a bătut în ultimii cinci ani? Spune!
CASIERA: Pe mine nu m-a... (O priveşte cu sprâncenele ridicate.) Adicăăă... bine, doar de trei
ori.
BEŢIVUL: Că pa-pa-palmele rătăcite nu se pun! Măi, femeie, te mai întreb o dată: eşti fffericită
cu Vasile?...

Difuzorul: jingle, voce: Trenul Intercity, numărul 2050, de la Tulcea spre Bucureşti-Nord, nu va
opri în staţie! Jingle.
BEŢIVUL: Ş-atunci, de ce dracu-l mai anunţă, ai!?
CASIERA: Ca să nu-şi facă lumea gânduri... sau ca să ferească linia!
BEŢIVUL: Ai dreptate! Şşşi totuşi, io am o vorbă pentru domnul...
CASIERA: Te-am rugat să termini cu chestiile astea! Să laşi omul în pace! Eşti ca ţaţele alea...

Sirena trenului care trece în viteză prin dreptul gării.

Acele ceasului sunt duse la ora 3. Zgomote de afară.

Scena 6

Casiera, Beţivul, Tânăra, Actorul.

Actorul şi Tânăra reintră în sala de aşteptare.

BEŢIVUL (privind ceasul de perete): S-a făcut de 3! (Cei doi îşi reiau locurile.)
ACTORUL: Heee... Nu mai este mult!
BEŢIVUL: Mda! Nu mai e mult!
TÂNĂRA: Mai e destul! (Se stinge lumina. Casiera scoate lanterna aprinsă prin ghişeu şi o
orientează în sus.)
ACTORUL: Iar?... Extraordinar!
CASIERA: Ca la ţară!
TÂNĂRA: Fi-r-ar a naibii de ţară!
BEŢIVUL: Una-două... înjurăm ţara! Nu ţara e de vină, do... do... domnişoară! Ci oamenii. Noi...
eu, casiera, actorul, chiar şi dumneata...
TÂNĂRA: Eu?! Eu, ce vină am?!
BEŢIVUL: Aşa băut cum sssunt... raţionamentul e simplu: dacă vă grăbeaţi... dacă eraţi
prevăzătoare, adică, dacă... E!
N-aţi fi pierdut trenul... Şşş-atunci... (Sughite.) Totul e simplu, nu? Deci, nu ţara... România
este... şi ea o ţară! Încă una frumoasă, dar mai e mult până departe... Ăia 47 de ani de
comunism ne-au... ne-au îndobitocit. În... încă îi mai ducem în ssspate... Cutume, mentalităţi,
educaţie... Heee... Parcă încep să mă trezesc... Deci, oamenii, nu ţara!
ACTORUL: Da, aşa e, avem o ţara frumoasă! Şi mulţi nici n-o cunosc... De aceea m-am şi oprit
pe aceste meleaguri, eu sunt un tip mai romantic...
CASIERA: Heee... Actor, ce vrei!?
BEŢIVUL: Adică, eu nu sunt romantic?! Eu care... Am dat ultima sută de mii de euro pentru
clădirea asta oribilă... (Casiera plimbă fasciolul lanternei pe pereţii sălii. Beţivul urmăreşte
lumina.) Grotescă, hrrr...
CFR-u’ a scos-o la licitaţie, c-o ducea greu!... Mă rog, aici e de discutat!... Erau ultimii mei bani,
domnule şi domnişoară... De ce?
TÂNĂRA: Chiar de ce aţi cumpărat această... (Casiera fixează lumina lanternei pe Beţiv.)
BEŢIVUL (se apără cu braţele de lumina lanternei): Am crezut că v-aţi dat seama! Pentru această
domniţă... (Casiera fixează lumina pe propriu-i chip, îşi aranjează o şuviţă imaginară.) Pentru
doamna casieră... Dragostea vieţii mele... S-a măritat cu altul, că aşa i-a ordonat familia...
(Fascicolul lanternei rămâne pe casieră.)
ACTORUL: Domnule, probabil că sunt şi alte lucruri la mijloc...
TÂNĂRA: O sută de mii de euro... (Revine lumina.)
BEŢIVUL: Da! Poate acum realizaţi, domnişoară... Am pierdut mult mai mult, că şi de jocul de
poker tot din cauza... doamnei m-am apucat. Aşşşa puteam să-mi iau gândul de la ea... Să uit.
La început am scris... Am scris peste o sută de poezii pe care i le-am dedicat şi... (Actorul se
mută mai aproape de Beţiv.)
CASIERA (surprinsă, extrem de mirată): Mi-ai scris poezii?! Mi... mie?!...
BEŢIVUL: Ţi... ţie!
CASIERA: O sută!?
BEŢIVUL (o priveşte pe Casieră): Cred că şi mai mult! O ştiu de la doi anişori... (Actorului.) Poate
că nu par, domnule, dar sunt un romantic incurabil... Da, am scris, sunt într-un caiet... Sora
mea, care le-a citit, fiind profesoară de română la Bucureşti, mi-a ssspus să le public, dar eu nu
vreau...
Ş-apoi, ce editură mai face, astăzi, bani din poezie!?!
În fond, e ceva numai între mine şi... şi această domniţă... Dragostea este ceva intim şi
profund... Nu ssse pune la gazetă... sau pe on-line, că e la modă. (Casiera oftează.)
CASIERA: Sau pe facebook... Toaaată lumea cu chiloţeala la vedere! (Cei trei o fixează cu
privirea.) Aşa am auzit! Doamne, iartă-mă! (Se închină şi lasă vizeta.)
TÂNĂRA: Domnule... (Vine cu scaunul mai aproape.) Încep să nu mai regret că am pierdut
trenul...
ACTORUL (surprins): Da?!!
TÂNĂRA: Oare câţi bărbaţi... mai sunt ca dumneata?!
BEŢIVUL: Aici, la noi în comună?
TÂNĂRA: Nu, nu! Era retorică... La modul general... Puţini, oricum. Sau le este teamă să se arate
în toată splendoarea... Este în trend să fii macho!... În... în lumpen şi în suburbii, acolo este
locul... (zâmbeşte) „macioilor”!
BEŢIVUL: „Macioi”!? Mi-a plăcut asta!
Domnişoară, am cumpărat clădirea aceasta, doar ca sssă pot veni să o văd pe ea... (Se aude
plânset înfundat de dincolo de ghişeu.) Să-i fiu aproape... Să o privesc şi să nu mă mai satur...
Că doar asta mai puteam face... (Lasă privirea în jos.) Atât mai aveam... Să-i văd chipul ei
drag... şi să visez. Dreptul la visare îl avem cu toţii, nu?
ACTORUL: Mda! Domnule, este o situaţie... o situaţie extrem de delicată. Ştii cum e?... Dragoste
cu de-a sila... (Plânsetul se aude mai tare.)
TÂNĂRA: Ba, eu cred că nici doamnei nu-i sunteţi indiferent... (Priveşte spre ghişeul casei de
bilete.) Dar...
ACTORUL: Mda! Dar dincolo este o familie... Divorţul, despărţirea... pot însemna o dramă... Cel
puţin pentru una dintre părţi... Nu-i uşor!
TÂNĂRA: Da, aşa e! Dar decât să trăieşti într-un simulacru, în minciună... Mai ales că, din câte
am înţeles, nu sunt copii la mijloc...
BEŢIVUL (clatină negativ din cap): Nu, nu sunt copii... Dar eu nu sunt Dumnezeu şi nu am
puterea lui... Sunt un biet suflet care-a-mbrăcat acest... (se priveşte de sus până jos) acest trup
modest!... Eu nu pot decât să iubesc... Să iubesc până la capătul vieţii...
TÂNĂRA: Şi fără patimă vindicativă!
BEŢIVUL: Atât şi... şi nimic mai mult! (Ofteatză. Se aude uşă trântită de după ghişeu.)
TÂNĂRA: Cât de frumos! E imens ceea ce aţi spus! Fabulos! Eu dacă aş fi fost în locul doamnei...
ACTORUL (oarecum iritat): Dar nu sunteţi! Şi cred că este destul de greu să vă poziţionaţi în...
TÂNĂRA: De ce nu, domnule!? De ce nu?!... Dragostea aduce cu ea mirajul vieţii veşnice... Este
elixirul nemuririi...
BEŢIVUL: „Elixirul nemuririi”! Ce frumos! Da, da! (Se aude uşa de după ghişeu.) Aşa e!
Dragostea va exista cât va fi pământul, iar senzaţia pe care o ai, atunci când... când iubeşti, este
că eşti cel mai bun om de pe pământ... De fapt nu-i o senzaţie... Tu chiar ai acest sssimţământ şi
încerci să dai şi altora din preaplinul tău... Io... cel puţin, asta sssimt... aşa văd eu...
TÂNĂRA: Cât de frumos! (Se reia plânsetul de după ghişeu.) Şi toate acestea... la capătul
pământului... Aici, în acest colţ uitat de lume...
ACTORUL: Peste tot sunt oameni...
TÂNĂRA: Da, dar acest om... Acest om m-a surprins. (Se apropie de Beţiv.) Îmi daţi voie?
BEŢIVUL (se bâlbâie): Da! Aaa... adică... Ce să... (Vizeta se ridică o treime.)
TÂNĂRA: Aş dori să vă îmbrăţişez! (Beţivul se ridică încet. Tânăra îl ia în braţe şi îl sărută pe
obraz.) Domnule, îţi doresc să-ţi găseşti cât mai repede fericirea! Dragostea! Chiar de va fi... o
alta... O meriţi! (Se lasă vizeta cu zgomot.) O meriţi din plin. Şi chiar mă bucur că am pierdut
trenul... Şi iartă-mi insolenţa de la prima oră!... Eram destul de tracasată...
BEŢIVUL (în picioare): Domnişoară, nu aţi greşit cu nimic. Doar că aşa se întâmplă când oamenii
nu au timp să-i asculte pe ceilalţi şi să-i înţeleagă... Ne fură grijile mărunte. Banalul cotidian.
Traversăm stări în viteză... Trecem grăbit prin viaţă!... Şi odată ajunşi la capăt... (Oftează şi o
fixează cu privirea.) Dar, acum, mi-aţi dat o cheie a întregului meu calvar... Cred că pot s-o iau
de la capăt... Sunt în stare. Sufletul meu gol... Mi-aţi... Mi-aţi remobilat camera sufletului...
Începuse să sune a doagă, a gol.
Aprecierea şi cuvintele dumneavoastră m-au trezit de tot... Şi nu este vorba despre starea de
ebrietate... (Tânăra merge la loc şi se reaşază.)
Vorba domnului actor: dragoste cu de-a sila...
ACTORUL: N-am spus-o eu... Doar am repus-o pe tapet.
Într-adevăr... şi eu spun că în toate este un nou început... (Beţivul ia loc.)
TÂNĂRA: Că tot era vorba despre laşitate mai devreme... Depinde de ce parte a baricadei te afli!
(Actorului.) Din ce unghi priveşti lucrurile, domnule! Ş-apoi, dragii mei domni... Câte vieţi avem?
Aici pe pământ, mă refer!...
ACTORUL: Domnişoară, paşii trebuie să fie bine chibzuiţi... Este nevoie şi de raţiune...
Asamblarea relaţiei, în sine, şi situarea ei pe un făgaş legal şi normal cere timp, nu?! Celeilalte
părţi, nu-i poţi spune pur şi simplu: draga mea sau dragul meu, nu te mai iubesc... De fapt, nu
te iubesc de loc, iubesc pe altcineva şi am hotărât să-mi refac viaţa... Te-am pupat şi n-am
cuvinte! Pa şi pusi!
TÂNĂRA: Hm! Cred că este vorba, mai degrabă, despre psihologie... Trebuie să asculţi de sinele
superior... Psihologie cognitivă... Ea dezvoltă o anume abilitate de a lua decizii importante,
cruciale... Este nevoie de o abordare care să facă lumină, să... dezlege firicelele de neuroni
pentru a se interconecta la un stimul cognitiv... (Cei doi o privesc miraţi.) Care să declanşeze şi
să genereze outputul comportamental...
BEŢIVUL (se scarpină în ceafă): Out... put!?...
TÂNĂRA: Adică, în dragoste este nevoie şi de curaj...
BEŢIVUL: Aşaaa?! Acum, am înţeles.
TÂNĂRA: Curajul este, şi el, tot o dovadă a iubirii pe care o nutreşti pentru celălalt. (Se aude uşa
de după ghişeu.) Transpunere simpatetică...
BEŢIVUL: Simpatetică?!...
TÂNĂRA: Empatie, omule!
ACTORUL: Curaj, curaj... Dar între oamenii aceia s-a legat o... o... Este un sentiment de...
prietenie, dacă iubire nu mai este... Şi de compătimire... Pleci şi... nu te mai gândeşti deloc la
omul cu care ai împărţit viaţa o vreme.... Acelaşi pat, aceeaşi farfurie... Nu-i uşor!
BEŢIVUL: Sigur că nu poţi pleca aşa... pur şi simplu. Trebuie pregătită chestia asta.
ACTORUL: Da, măi omule, aşa e! Terenul trebuie pregătit... Dar suntem oameni, nu putem să ne
punem mâna la fund, gata, adio şi...
BEŢIVUL: ...un praz verde!
TÂNĂRA: Nu! Dar cine a spus aşa ceva?! Sigur că se cuvine ca terenul să fie pregătit, dar situaţia
nu trebuie împinsă către agonie... Lucrurile... este imperios necesar să fie clarificate... Nu se
poate trăi la infinit în clarobscur... La limita dintre lumină şi întuneric... Între bine şi rău... Să faci
echilibristică pe o lamă de cuţit.
BEŢIVUL: Aici, sunt de acord cu domnişoara. Este foarte greu momentul despărţirii, dar, tocmai
pentru faptul că nu poţi fi lispsit de fairplay, faţă de omul lângă care ai stat o vreme, nu poţi să-i
faci asta fără să ai o discuţie prealabilă, civilizată şi lămuritoare... Realitatea ustură-al dracului!...
Îţi trebuie curaj, da! Dar, a demonstra că ai curaj este, totodată, şi un gest de demnitate umană,
nu?...
TÂNĂRA: Exact! Motivaţia unei despărţiri nu trebuie să îmbrace haina cea grea a unei
condiţionalităţi şi să te arunce în tenebrele deznădejdii... Scuzaţi-mi limbajul, oarecum specios!
Cu delicateţe şi cu tact... trebuie pus capăt acestei torturi psihice... Stop joc!
BEŢIVUL: „Rien ne va plus!” Hai că m-am trezit! (Acele ceasului sunt duse în dreptul cifrei 5.)
TÂNĂRA: „Exactement”!
ACTORUL (se apropie de Beţiv, cu voce scăzută): O toaletă... un weceu, aveţi p-aici?
BEŢIVUL (tare): Toaletă? E un par peste şine de care se ţine lumea când... Hai, domnule, că am
glumit! Ce, numai mata cu bunicu’? (Actorul îi face semn să vorbească mai încet. Şoptit.) Cum
ieşiţi afară, faceţi stânga şi este una... E curată, dar şi aia este tot a mea!
ACTORUL: Vă mulţumesc!
BEŢIVUL: Te ţii cât te ţii, dar nu mai poţi la un anumit moment dat... Ca şi vorba mea.
ACTORUL: Are tot ce-i trebuie?
BEŢIVUL: Are! Hârtie, săpun, șampon, feon, spary paralizant...
ACTORUL: Spray paralizant!? Pentru ce?
BEȚIVUL: Pentru muște.
ACTORUL: Ah! (Iese zâmbind.)
ACTUL II

Scena 1

Beţivul, Tânăra.

BEŢIVUL: Domnul actor... Mi-a plăcut povestea actorului...

TÂNĂRA: De un patetism şi un neverosimil aparte.
BEŢIVUL: Chiar dacă pare ireală...
TÂNĂRA: Mda, n-avem de unde şti! Casiera dumitale... e plecată de ceva timp!...
BEŢIVUL: Şi ea, ca oamenii. S-o fi dus acasă, că stă aproape!
Mie îmi plac actorii! Ai ce vorbi cu ei, domnule. Oameni finuţi, oameni de lume...
TÂNĂRA: Şi ei cu probleme, ca fiecare.
BEŢIVUL: Da, dar noi îi vedem acolo, sus, pe un piedestal şi ni se par aproape nemuritori.
TÂNĂRA: Este o percepţie firească. Ei, prin rolurile şi prin creaţiile lor chiar sunt nemuritori... Ne
lasă nouă toată truda şi harul lor dumnezeiesc. Dar, voiam să spun că şi ei iubesc, se
îmbolnăvesc, stau la rând la pâine, merg la piaţă...
BEŢIVUL: Sau la toaletă.
TÂNĂRA: Ca noi toţi. Nouă ni se par a fi ceva aparte pentru că noi nu suntem ca şi ei... dar poate
că şi ei ne invidiază pe noi, pe ceilalţi, pentru că suntem mecanici foarte buni, profesori, medici,
muzicieni şi aşa mai departe. Fiecare, în zona sa, poate performa la fel de bine.
BEŢIVUL: Da, dar notorietatea?
TÂNĂRA: Astăzi, valorile parcă nu mai sunt atât de respectate, iar notorietatea se câştigă foarte
uşor... O altfel de notorietate. Poţi fi fata de la pagina 5 şi, în doi timpi şi trei mişcări, eşti pe
sticlă... „Vedetă”! Se confundă notorietatea cu valoarea. Notorietatea!? Hm!
BEŢIVUL: Mă gândeam la ea ca la ceva pozitiv. Bine, pe actori nu îi invidiem doar pentru
notorietate, dar aplauzele?...
TÂNĂRA: Aici, suntem de acord! Actorii şi marii muzicieni primesc aplauze şi sunt chemaţi la bis.
Banii şi toate aurul din lume nu fac cât o ieşire la rampă pentru a culege aplauzele şi aprecierea
publicului. Astea te încarcă. Îţi dau putere, chiar bolnav fiind sau în doliu după cineva drag, să
revii şi să dai întreaga măsură a talentului tău. Să fii cabotin, să râzi, şi să-i faci şi pe alţii să se
amuze, deşi sufletul tău plânge amarnic.
BEŢIVUL: Vedeţi, domnişoară? Vedeţi? Actorul e...
TÂNĂRA: ... un sclav al publicului său. Al Măriei Sale Publicul.
BEŢIVUL: Frumos! Acum patru sau cinci ani, sora mea, care, v-am spus, e profesoară de română
la Bucureşti, m-a invitat la teatru... la Naţional! Take, Ianke şi Cadâr. În rolurile principale, jucau
Beligan, Marin Moraru şi Dinică...
TÂNĂRA: Ce constelaţie!
BEŢIVUL: Strălucitoare! Sora mea, mi-a spus: haide, frate, că Beligan e bătrân, cine ştie când îl
mai vezi!? M-am dus... şi la câteva luni s-a prăpădit Dinică! Soarta! Nu ştiam că era bolnav...
Ne-a ascuns până în ultima clipă. Ce actor!
TÂNĂRA: L-am cunoscut prin doamna doctor Monica Pop, medicul otlamolog... Era prietenă de
familie cu soţii Dinică. Lângă el, cu toate ironiile lui şi cu privirea precum o tăietură de bisturiu,
te luminai şi te încărcai. Plecai de lângă el parcă mai... nu ştiu, acum încerc să retrăiesc
sentimentul, prin recurenţa memoriei... mda, plecai parcă mai înţelegător şi mai bun.
BEŢIVUL: Ei, vedeţi de ce îi iubesc eu pe actori?! Pentru că ei chiar sunt nemuritori.
TÂNĂRA: Sunt, aşa e! Ei, pe lângă rolurile memorabile, ne rămân în aminitire precum nişte copii
care râd jucăuş în soare. Asta este imaginea mea despre cei care ne bucură sufletul şi mintea...
Despre actori.
BEŢIVUL: Pot să vă sărut mâna? (Se apropie şi îi sărută mâna.)
TÂNĂRA: Iubesc actorii. Iar pe unul chiar îl ador...
BEŢIVUL: Fiecare avem câte un actor sau chiar mai mulţi preferaţi! Mda...

Pauză. Beţivul se plimbă cu mâinile la spate. Se opreşte brusc în faţa Tinerei.

BEŢIVUL: Ieri dimineaţă, i-am scris o nouă poezie...

TÂNĂRA: Foarte frumos!
BEŢIVUL: Vreţi să vi-o spun? Bine, nu am talentul domnului actor...
TÂNĂRA: Sigur, chiar vă rog!
BEŢIVUL: Dor... Dor, este titlul poeziei.
Săruta-m-ai dimineaţa,
Când e soarele cu faţa.
Săruta-m-ai după-masă,
Când e lumea mai voioasă.
Săruta-m-ai pe-nserat,
Când ies lupii la vânat.
Săruta-m-ai pe furiş,
Într-un loc de ascunziş.
Săruta-m-ai ca şi când,
Doar de tine-aş fi flămând.
Săruta-m-ai... gând nebun,
Căci la nime’ n-am să spun.
TÂNĂRA (aplaudă): Bravo! Superb!
BEŢIVUL: Ete, că mai primesc aplauze şi oamenii simpli! Chiar v-a plăcut?
TÂNĂRA: Mult de tot şi, dacă nu vă supăraţi, aş dori să o reţin... pentru mine...
„...Săruta-m-ai ca şi când/Doar de tine-aş fi flămând...”
TÂNĂRA şi BEŢIVUL:... „Săruta-m-ai gând nebun/Căci la nime’ n-am să spun”.
TÂNĂRA: Chiar aţi putea să încercaţi să le publicaţi. Bănuiesc că şi celelalte sunt la fel de
pătrunse de frumuseţea fiorului dramatic... de dor.
BEŢIVUL: De mult dor.
TÂNĂRA: Şi dumneata ai putea fi un bun actor!
BEŢIVUL: Lăsaţi! Apropo de actor! Îl simt... nu ştiu cum?!
E ceva cu dânsul. Nu este în toate apele lui teritoriale...
TÂNĂRA: Îi este teamă să nu piardă castingul acela... O avea şi emoţii!
BEŢIVUL: Nu, este ceva mult mai profund. Chiar dacă eu nu ştiu să explic aşa de... specios, ca şi
dumneavoastră, dar îl simt, citesc dincolo de el... Are ceva probleme, acasă, cred! E la o
răscruce... E în dubiu.
TÂNĂRA: Cum credeţi că... adică, de unde până unde?!
BEŢIVUL: Uitaţi că am fost profesor? Citesc în privirea omului, iar după prima frază îmi dau
seama cu cine am de-aface. Rar m-am înşelat.
TÂNĂRA: Cine ştie!? Toţi avem probleme... În ochii mei, de pildă, ce vedeţi?
BEŢIVUL: La dumneavoastră?... Dumneavoastră nu aveţi doar probleme...
TÂNĂRA: Da?!
BEŢIVUL: Da! Dumneavoastră aveţi şi exerciţii... Am glumit, domnişoară. Dar şi la
dumneavoastră lucrurile nu sunt lămurite. O incertitudine vă macină pe interior... Dar se vede şi
multă dragoste...
TÂNĂRA: I-auzi! Poate mai vin p-aici! (Se amuză.)
BEŢIVUL: V-aşteptăm cu toată plăcerea!

Se aude uşa de la intrare, revine Actorul.

Scena 2

Beţivul, Tânăra, Actorul.

ACTORUL: S-a făcut 5. Ce bine, mai avem o oră şi decolăm! (Ia loc.)
BEŢIVUL: Ca să mai destindem atmosfera... Să treacă timpul... Să vă spun şi eu una! E
întâmplarea naibii... Să vă povestesc ce-am păţit, în 1990, când m-am dus prima dată la vărul
din Spania. Pe atunci muncea la o familie, la o pensiune mare... făcea de toate. Inclusiv cu...
soţia patronului. Român potent, ce vreţi?!
ACTORUL: Bine, dar nu era moral...
TÂNĂRA: Pfu!
BEŢIVUL: Nu era moral, dar era sănătos. Acum, sunt împreună, spanioloaica a divorţat şi l-a luat
pe văr-miu... Dar să vă spun întâmplarea, că e haioasă foc!
În prima zi la ei, m-am trezit dimineaţa... spre prânz, parafrazând un vechi proverb românesc:
„cine dimineaţa se trezeşte... prost este!” Aşa că mi-am luat prosopul şi am intrat direct la duş.
Acolo... minune! Zeci de recipiente, care de care, cu şampon, cu creme şi cu alte poţiuni plăcut
mirositoare, stăteau aliniate pe un pervaz, gata să fie „manageriate” de individul din est,
descălecătorul în ai cărui ochi puteai citi fericirea nestăvilită datorată confortului occidental. Eu,
un biet profesoraş de la ţară...
Am luat sticlele la rând şi am început să-mi bag nasul prin ele, una galbenă, mai mare şi retrasă,
aşa, mi-a atras atenţia cel mai mult, mirosea grozav a lămâie, muguri de brad şi rom Havana...
Încerc să citesc, dar cum spaniola nu era punctul meu forte... ei şi!?, mi-am spus... Mi-am spus
şi am făcut palma căuş, am turnat o mână zdravănă, una din aia de nesimţit, că doar nu eu
dădusem banii... şi dă-i prin toate zonele cu păr... şi dă-i, şi freacă, şi dă-i, şi masează, şi dă-i...
Obosit, dar satisfăcut, dau drumul la apa caldă să mă curăţ... să mă curăţ... să mă curăţ...
ACTORUL: Se oprise apa caldă!?
BEŢIVUL: La ei nu! Dar ce?! Mai puteam!? Soluţia din recipientul galben s-a dovedit a fi una cu
personalitate, se înclisase şi, pe timp ce trecea, mai tare se-nbăţoşa, se cimenta cu o viteză
uimitoare... Exact ca-n basmele româneşti actuale cu „Făt-Frumos” din parlament a cărui avere
creştea într-o zi cât a unui om normal într-un secol!
TÂNĂRA: E şi o satiră, să înţeleg!?
BEŢIVUL (imperturbabil): Aşa am păţit, aşa spun! Lichidul se întărea întruna, schimbându-şi
culoarea gălbui-rozalie într-un alb murdar, după care a dat într-un vineţiu cadaveric...
TÂNĂRA: Şi e şi horror?!
BEŢIVUL: O oră încheiată am lucrat la „dezhumarea” clisei... Am tras de soluţia aia de făcusem
scurtă la mână, iar orificiul de scurgere al cabinei de duş se înfundase de la atâta păr donat
pentru susţinerea cauzei! Care cauză? Parcă mai avea importanţă! Îmi venea să plâng de ciudă.
Privirea aceea, plină de fericire, îmi dispăruse.
ACTORUL: Mirajul occidentului.
BEŢIVUL: Am luat un alt recipient pe care scria în germană, de data aceasta, bine, nici de aici nu
pricepusem mare lucru, am turnat din abundenţă şi, după încă o oră, am reuşit să scap şi să ies,
oarecum întreg... Ameţit, dar întreg. Noroc cu nemţii!
TÂNĂRA: Ţară civilizată!
ACTORUL: Angela Merkel...
BEŢIVUL: Asta n-a fost cu mine-n baie. (Tânăra se amuză tare.)
Spaniolii mă aşteptau de mult timp la masă... Zâmbeau şi, cred, se întrebau în sinea lor: oare
românii ăştia, nu au duşuri în casă?! Nu, îmi venea să răspund, dar nici ciment la flacon!
TÂNĂRA: Amuzantă întâmplarea.
ACTORUL: Râsu-plânsu’!
BEŢIVUL: În fine, la o săptămână după aia, am aflat pentru ce era flaconul acela galben a cărui
soluţie plăcut mirositoare o folosisem pentru deratizarea zonelor... capilare. Consuelo, gazda şi,
totodată, simpatica angajatoare spaniolă a lui
văr-miu, cu mănuşi groase din cauciuc, cu flaconul cu pricina în mână, a turnat pe o perie dură
de sârmă şi a început să frece gresia de pe holuri...
ACTORUL: Brrr!
BEŢIVUL: Da, oameni buni şi dragi! Era un lichid coroziv care a avea rolul de a ataca depunerile.
Eu nu avusesem, dar tot le-a atacat!...
Şi freca draga de Consuelo, de ziceai că-i la un campionat mondial de profil. De câte ori scârţâia
peria pe gresie, mă durea până-n vintre, îmi scârţâiau dinţii, iar părul mi se făcea măciucă... De-
atunci a început să-mi şi cadă.
ACTORUL: Femei frumoase, ibericele.
TÂNĂRA: Parcă despre asta era vorba?! Bine că soluţia nu era pentru dertatrajul maşinii de
spălat!
ACTORUL (amuzat): Cu spaniola nu-i de glumit!
BEŢIVUL: Asta a fost concluzia pe care am tras-o şi eu, după acea păţanie de la duş! D-aia m-am
şi întors la iubita mea din sat.
ACTORUL: Ş-apoi, viaţa s-a născut la sat!
TÂNĂRA (Beţivului): Veșnicia! Mă rog... Referitor la povestea de dragoste dintre dumneata şi
casieră... Sigur, nu sunt în situaţia dumitale... dar, eu una, nu aş ceda... În primul rând, timp de
o săptămână, în tura de noapte, când stai în gară să-i fii aproape... nu aş mai veni băut...
ACTORUL: Corect!
TÂNĂRA: Apoi, i-aş aduce caietul acela cu poezii... I-aş recita... Pe-aici, noaptea, nu trece nici
măcar trenul... Ar avea timp să le citească şi...
BEŢIVUL: Ea nu a fost aşa, domnişoară... Părinţii... Un tată extrem de dur, îi ştiau toţi de frică în
comună... O subjugase emoţional. O vorbă nu scotea în faţa lui...
ACTORUL: Şi acum... Parcă spuneai că... „nu scotea”... Adică... la trecut!
BEŢIVUL: Da, a încetat din viaţă! Dumnezeu să-l ierte!
TÂNĂRA: Iar dacă nu cedează şi nu cedează... Îi aduci un buchet mare de trandafiri roşii şi îi spui
că într-o săptămână pleci definitiv în Spania şi ai venit să-ţi iei adio... Chiar îţi iei bilet şi i-l
arăţi... Atunci se poate produce un declic...
(Îl priveşte pe Actor.) Ştiind că s-ar putea să nu te mai vadă niciodată...
BEŢIVUL: Domnişoară, să ştii că... Dar ce bine vorbeşti?!
ACTORUL: Mda!... Cine ştie?! S-ar putea să funcţioneze...
BEŢIVUL (îl priveşte pe Actor): Domnişoară... Şi totuşi, eu aş avea o vorbă pentru domnul...
TÂNĂRA: Lasă-l pe domnul actor acum! Dumneata şi doamna sunteţi într-o situaţie la limită.
Trebuie să găsiţi o soluţie!... Să ieşiţi din acest impas emoţional. Ori... Ori? Altfel vă chinuiţi
amândoi... Sufletul ţi-e greu, domnule! Lucrurile neduse până la capăt sunt dureri ascunse. Îţi
întunecă mintea. Îţi destructurează orice act de voinţă...

Pauză. Acele ceasornicului sunt duse la 5:30.

BEŢIVUL: Domnişoară... Domnişoară, dacă aţi şti cât de mult mă bucur că aţi pierdut trenul...
Fără răutate. (Priveşte ceasul.) Nu mai e mult, e cinci şi jumătate...
TÂNĂRA: Nu mai contează acum...
ACTORUL: Pentru mine contează...
TÂNĂRA: Pentru toată lumea contează! (Se ridică şi se apropie de Beţiv.) Domnule, a fost o
onoare să te cunosc... (Îi întinde mâna.) Nici în romane nu am întâlnit aşa o poveste... De fapt, o
dramă cu totul şi cu totul aparte! (Se aude zgomot de uşă trântită. Pe uşa din stânga apare
casiera cu un ochi vânăt şi cu ţinuta uşor deranjată.)
ACTORUL: Ce-aţi păţit, doamnă? (Tânăra se apropie de Casieră.)
BEŢIVUL: Iubito... (Se apropie încet.) Iubito, ce-i cu tine?
CASIERA: Heee... L-am părăsit pe Vasile... Gata! Am fost acasă şi... am discutat...
ACTORUL: Măgarul!... V-a lovit!?
BEŢIVUL (o ia în braţe): Cum a putut să-ţi facă una ca asta?! (O mângâie.)
TÂNĂRA: Şi... cum a reacţionat?
ACTORUL: Păi, nu se vede?! Despărţirea este dură, domnişoară...
CASIERA: Nu, nu... (Tinerei.) Este vorba despre stimulu’ ăla... cog... nociv... (Tânăra zâmbeşte.)
V-am auzit pe dumneavoastră... domnişoaraaa...
TÂNĂRA: Violeta Căldăruşe. Medic psihiatru...
BEŢIVUL (zâmbind cu toată gura): Aaa... păi, atunci se explică. Se explică, tot, tată...
CASIERA: V-am auzit şi... M-am dus şi i-am spus, lu’ Vasile, tot... tot ce-aveam pe suflet. Şi... şi
ştiţi cum a reacţionat?!
ACTORUL: Nociv, nu se vede?!
CASIERA: La despărţire... a spus: să fie... „drept amintire”... Dar nu asta... Mi-a mai spus că nu-i
pasă, că oricum el nu mă iubeşte şi că m-a luat pentru că aşa s-au înţeles părinţii... Că mă
urăşte şi că abia aştepta să scape de mine...
TÂNĂRA: Cum e, domnule actor?! Trebuie curaj?!... Trebuie! Doamna, a rupt pisica-n două...
CASIERA: Nu, că noi avem motan... Bebică-l cheamă. (Îl priveşte pe Beţiv.) Îl iubesc tare mult şi
vreau să îl luăm cu noi în Spania! Se poate?
BEŢIVUL: În Spa... în Spania!? Sigur că se poate, dragostea mea! Mai e vorbă!? Luăm şi raţele şi
gâştele... Luăm toată curtea! (O îmbrăţişează şi o sărută pe ochiul vânăt, pe umeri, pe mâini...)
Gata, gata! Linşteşte-te! Sunt lângă tine! De fapt, n-am plecat niciodată!
TÂNĂRA: Ce frumos!!!
ACTORUL: Heee... Ia uite! E fără un sfert. Să nu pierdem iar trenul!...
BEŢIVUL: Gata, iubito! Calvarul a luat sfârşit! Şi al tău şi al meu...
TÂNĂRA: În sfârşit, văd şi eu un cuplu pe deplin fericit.
FE-RI-CIT!
Dragilor, vă doresc din inimă viaţă lungă împreună! Să vă iubiţi, să vă respectaţi... şi să nu uitaţi
nicio clipă: cheia de boltă a unei căsnicii este toleranţa!
BEŢIVUL: Totul s-a întâmplat datorită dumneavoastră! N-am să vă uit toată viaţa, domnişoara
doctor! Mulţumim din suflet!
CASIERA: Aţi fost îngerul nostru.
TÂNĂRA: Ei! Stimulul acela este de vină... S-a întâmplat!...
CASIERA: Aşa a vrut Dumnezeu!... Sa pierdeţi trenul taman aci...
ACTORUL: Cred că trebuie să ne pregătim, acum ţipă difuzorul...
BEŢIVUL: Dar eu nu v-am spus ce aveam de spus, domnule...
ACTORUL: Aşa, măi omule, că ne-ai înnebunit cu... Spune odată!
BEŢIVUL: Proprietarul pensiunii, unde aţi tras ieri... până să ajungeţi dumneavoastră la gară, mi-
a trimis astea... cu căruţa... (Scoate din buzunar un portofel mare.) Sunt actele
dumneavoastră... Mi-a spus că... domnişoarei, când i-a căzut trolerul pe scări... probabil au
alunecat din buzunarul genţii şi... au rămas jos în hol... (Actorul se apropie şi preia portofelul.)
Tanti Anica, femeia de serviciu le-a găsit şi...
ACTORUL (îşi drege vocea): Mda... (Tânăra priveşte ceasul, pereţii... Moment de stânjeneală.)
Cred că mi-au căzut când... De fapt... De fapt, din cauza asta am şi pierdut... Da, a fost o căruţă
care a trecut în viteză, pe sub vale... dar noi nu am...

Jingle! Voce: trenul personal, numărul 2014, din direcţia Tulcea, pentru Bucureşti-Nord, va trage
în staţie la linia întâi! Trenul va staţiona două minute! Jingle!

TÂNĂRA: Viaţa bate filmul! Asta e!... Doamnă, domnule... Vine o vreme când oamenii trebuie să
se mai şi despartă... Mi-a părut bine de cunoştinţă! Să ai grijă de doamna în Spania! Să n-o duci
la luptele cu tauri!
BEŢIVUL: Domnişoară, încă o dată, vă mulţumesc din suflet! Datorită dumneavoastră mi-am
recăpătat iubirea! (Casiera îl mângâie tandru.)
ACTORUL (ia trolerul şi se apropie de cei doi): Am fost onoraţi să pierdem trenul în acest colţ
uitat de lume! (Bărbaţii îşi strâng mâinile.) Sincer!
TÂNĂRA (cu trolerul din dotare, se apropie de casieră şi îi întinde mâna): Mult noroc, doamnă
şi... copii frumoşi! (Casiera sare şi o îmbrăţişează.)
ACTORUL (se aude sirena trenului): Trenul! (O ia pe Tânără de mână şi dau să iasă.)
BEŢIVUL: Staţi aşa!
ACTORUL: Iar?! (Actorul şi Tânăra se opresc.)
CASIERA (cu patos, încercare de accent american): Madă’facă’!
CEILALŢI: What?!
CASIERA: „La naiba!” C-aşa am auzit eu în filme...
CEILALŢI (dezamăgire totală): Aaa...
BEŢIVUL: Uitasem să vă mai întreb ceva...
TÂNĂRA: Acum, ce mai e?!
BEŢIVUL: Voiam să vă întreb dacă aţi votat?
ACTORUL (răstit): Ce? (Sunet de frâne...)
BEŢIVUL: Dacă aţi fost la votare?! (Cei doi se privesc cu surprindere.)
ACTORUL: Nu... Nu, pentru că...
TÂNĂRA (bâiguit): Ammm fost...
BEŢIVUL: Bine-aţi făcut, căci vă stă aşa de bine împreună!!!
CASIERA (aprobator): Zău! (Cei patru izbucnesc în râs. Actorul o ia de mână pe Tânără şi ies.)

Jingle! Voce: Călătorii care i-au condus pe călători la tren, sunt rugaţi să coboare din vagoane!
Trenul personal, numărul 2014, din direcţia Tulcea spre Bucureşti-Nord, va pleca din staţie în 30
de secunde! Jingle!
CASIERA (Beţivul o ia pe după mijloc şi se postează în cadrul uşii. Casiera îşi lasă capul pe
umărul Beţivului): Dar nici noi n-am fost la... (Beţivul o ia în braţe şi o sărută.)
BEŢIVUL: Pentru că alegera noastră... a fost mult mai bună. (Cei doi îşi flutură mâinile... Se aude
trenul plecând şi sunând... Cei doi se sărută, ies.)

Jingle! Aceeaşi voce nazală:

Stimaţi spectatori, aţi urmărit piesa „Să pierzi trenul într-un colţ uitat de lume”... În continuare,
vă dorim, în drumul spre casă, dar şi în viaţă... călătorie plăcută!

Jingle.

Cortina