Mircea cel Bătrân (1386-1418)

- a fost domnitor al Ţării Româneşti

- este primul domn român care participă la cruciade
- cauzele înfruntării cu otomanii au fost : preluarea Dobrogei şi alianţele ţărilor creştine
împotriva otomanilor
- 1389: participă la lupta antiotomană de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei)
- 10 oct. 1394/17 mai 1395: victoria de la Rovine împotriva lui Baiazid
- 7 martie 1395: tratatul încheiat cu Sigismund al Ungariei împotriva otomanilor în vederea
alungării acestora de la gurile Dunării şi din Europa
- 1396: aliaţii creştini sunt înfrânţi la Nicopole de către otomani
- 1402: intervine în luptele pentru tron din Imperiul Otoman, susţinând diferiţi candidaţi,
care însă nu au ajuns la conducerea imperiului; acest fapt va duce la impunerea în 1417 a unui
tribut anual şi pierderea Dobrogei
- 1418: moare şi a fost înmormântat la Mănăstirea Cozia
Iancu de Hunedoara (1441-1456)
- a fost voievod al Transilvaniei
- 1443-1444: “campania cea lungă”, campanie antiotomană sfârşită prin o pace încheiată cu
sultanul la Seghedin; pacea este favorabilă creştinilor pentru că turcii se obligă să înceteze orice
confruntare timp de 10 ani, sunt eliberate teritorii creştine
- 10 nov. 1444: înfrângerea creştinilor la Varna
- 1448: lupta de la Kossovopolje este câştigată de otomani în urma unei trădări
- 1456: Victoria de la Belgrad contra lui Mehmet II
- 1456: moare şi a fost înmormântat la Alba Iulia

Vlad Ţepeş (1456-1462, 1476)

- a fost domnitor în Ţara Românească
- după urcarea pe tron a refuzat să plătească tribut turcilor
- a intrat în conflict cu Mahomed al II lea care şi-a propus sa-l înlocuiască din domnie
- 1461-1462: eliberează Giurgiul
- 16/17 iunie 1462: atacul de noapte de la Târgovişte întreprins împotriva otomanilor
- boierii, fiind nemulţumiţi de politica domnului au trecut de partea lui Radu cel Frumos
(pretendent la tronul ţării), iar în urma unei scrisori false adresate regelui Ungariei, Matei
Corvinul, domnul a fost în temniţă la Buda până în anul 1476
- eliberat la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul redobândeşte tronul, dar după 2 luni este ucis de
către boieri
- 1476, moare fiind decapitat, iar capul dus la Constantinopol

Ştefan cel Mare (1457-1504)

- membru al dinastiei Musatinilor, fiu al lui Bogdan al II-lea, nepot al lui Alexandru cel
Bun
a fost domnitor în Moldova, 1457-1504. A urcat pe tron cu ajutor de la Vlad Tepes, domnul
Munteniei.
A intarit Moldova pe plan intern, a reformat clasa sociala a boierimii acordand incredere si
responsabilitati boierimii mici si mijlocii, cortenilor, radicand la rang de boieri si pe unii tarani
razesi (de exemplu, neamul Movilestilor). A intarit cetatile (Hotin, Tighina, Neamt, Soroca,
Craciuna) , a inzestrat armata, a organizat viata economica. Pe plan extern, in prima parte a
domniei a continuat sa plateasca tribut turcilor (tribut care se platea din vremea lui Petru Aron,
din 1456) . Ca si predecesorii sai, in contextul politic al zonei, marcat de existenta a doua
puteri, Polonia si Ungaria si de pericolul ottoman, Stefan se apropie de Polonia, depunand prin
reprezentantii sai juramnat de vasalitate (“consilium et auxilium”) in 1459 apoi in 1464, lasand
regelui polon Cazimir al III-lea si cetatea Hotinului.
In 1459-1460 are loc Congresul de la Mantova in care papa Pius al II-lea lanseaza apelul la o
noua cruciada. Adera la cruciada Ungaria, condusa de regale Matias Corvin, fiul voievodului
transilvan Iancu de Hunedoara si Tara Romaneasca, condusa atunci de Vlad Tepes. Polonia si
Moldova nu se raliaza acestei politici antiotomane.
-In 1462:, din ratiuni strategice,in timp ce sultanul Mehmet II, cuceritorul Constantinopolului, il
ataca pe “razvratitul domn ghiaur” al Valahiei, Stefan profita de situatie si atacă Chilia , ce
apartinea Ungariei dar era pazita de garnizoana munteana. Cf cronicarului Laonoic
Chalchocondil, in acest atac moldovenii ar fi colaborat cu otomanii! . Atacul este un esec pentru
Stefan: el cucereşte Chilia abia în 1465.
]n 1463 tributul Moldovei catre turci urca la 3000 de galbeni
- relatiile cu Ungaria se inrautatesc. In 1467, oastea maghiara condusa de Matias Corvin patrunde
in Moldova dar strategia aleasa de Stefan (atacul de noapte) da roade, ungurii sunt zdrobiti in
confruntarea de la Baia, din noaptea de 14/15 decembrie 1467.
- In 1470 oastea Moldovei, la porunca lui Stefan, ataca si distruge asezari muntene de la granite
cu Moldova, inclusive cetatea Brailei. La solicitarea domnului muntean Radu cel Frumos, turcii
trimit asupra Moldovei pe tatarii, vasalii lor, pe care insa Stefan ii invinge in batalia de la Lipinti.
-In 1471 domnul Valahiei Radu cel Frumos ataca Moldova dar este infrant (”Şi-au biruit Ştefan
voievod şi au omorât mare mulţime dintre ei. Şi toate steagurile lui au fost luate, chiar marele
schiptru al lui Radu a fost luat”, se afirma in Letopiseţul de la Bistriţa.)
- 1473 Stefan inceteaza sa mai trimita tributul anula catre turci, ba chiar întreprinde o
incursiune în Ţara Românească împotriva lui Radu cel Frumos (frate vitreg si succesor al lui
Vlad Tepes), vasal supus al turcilor, pe care îl înfrânge. Conflictul cu Muntenia va dura 4 ani
(1470-1474); Stefan va pune alti domni pe tronul acestei tari dar ei il tradeaza, trecand de partea
turcilor.
Cu aceste actiuni menite sa intareasca granita sudica al Moldovei incepe politica antiotomana a
lui Stefan cel Mare.
Turcii riposteaza in 1475. O uriaşă armată, după unii cronicari de 120.000 de oameni, condusă
de Soliman Hadâmbul şi însoţită şi de oastea muntenească a intrat în Moldova . Ştefan avea o
armată de numai 40.000 de oameni la care se adăuga un detaşament secuiesc de 5000 de oameni
şi unul maghiar de 1800 de ostaşi. Deşi depăşit numeric, Ştefan va administra turcilor o
înfrângere umilitoare la Vaslui, în locul numit Podul Înalt. 
  ”A fost un grozav măcel şi puţin a lipsit ca să nu fie cu toţii tăiaţi bucăţi şi numai cu mare
greutate Soliman Paşa şi-a scăpat viaţa prin fugă”, scria cronicarul otoman Seadedin. Însăşi
mama sultanului a mărturisit că ”niciodată armatele turceşti nu au suferit un dezastru atât de
mare”, în timp ce cronicarul polonez Jan Dlugosz mărturisea înmărmurit că ”Foarte puţini turci
şi-au putut găsi mântuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns până la Dunăre
au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi”. 
-Stefan, constient de riposte otomana, cere sprijin Europei, prin ~scrisoarea circulara” din 25
ianuarie 1475, in care arata riscul pentru Europa daca Moldova, “paorta a crestinatatii” ca cadea
sub turci. Dar in afara de laude si titluri (“este proclamat “athletus Christi”- luptator pentru
Christos) Stefan nu primeste ajutor concret: bani, arme, soldati. Nici Polonia nu iese in ajutorul
vasalului sau astfel ca, la 12 iulie 1475: încheie un tratat de alianţă antiotomană cu Matei
Corvinul, regele Ungariei
- iulie 1476: atac ottoman cu trupe muntene si tatare asupra Moldovei. Obligand pe Stefan sa
lupte pe doua fronturi, efectul a fost victoria otomanilor la Războieni, in conditiile in care
ajutorul militar al Ungariei vine dupa ce batalia se terminase . Totusi Stefan reface oastea si, cu
sprijin ungar, recastiga tara alungand pe Mehmet al IIlea.
- In 1483 Matias Corvin incheie tratat de pace cu Baiazid al III-lea.
- 1484: otomanii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă. Regele Ungariei, Matia Corvin a trimis un
emisar la sultan ameninţându-l cu război deoarece a încălcat tratatul de pace prin atacarea
Moldovei. Replica sultanului a fost promptă: l-a invitat pe regele Matia să citească tratatul, în
care nu era nicio clauză referitoare la protecţia Moldovei! Dar a promis că se va limita doar la
cele două cetăţi şi satele din jur. Matia l-a luat la socoteală pe arhiepiscopul de Esztergom, cel
care a condus tratativele din partea Ungariei cu ocazia semnării tratatului cu turcii. Deoarece
acesta nu a inserat în tratat niciun paragraf referitor la Moldova şi Ţara Românească a fost aspru
pedepsit de rege:arhiepiscopul, cea mai înaltă faţă bisericească din Ungaria, a fost arestat şi
închis până la moartea lui Matia în 1490. În viitoarele tratate dintre Ungaria si Poartă întotdeauna
s-au introdus clauze referitoare la protecţia Moldovei şi Ţării Româneşti.
- 1485: domnul Moldovei depune la Colomeea un omagiu de vasalitate regelui Poloniei,
Cazimir IV, sperand ca va primi ajutor miilitar de la acesta pt recuperarea Chiliei si a Cetatii
Albe, dar Polonia nu face nimic in acest sens.
- 1489: Stefan ntăreşte alianţa cu Ungaria din 1475
- 1497: lmaniat pe inertia si ipocrizia polonilor, Stefan cel Mare le da o lectie aspra; a Codrii
Cozminului înfrânge oastea lui Ioan Albert al Poloniei
- 1499: Prin tratatul semnat in acesta an de Stefan, este recunoscută independenţa Moldovei de
către Polonia şi Ungaria. Pentru a se asigura ca tronul Moldovei ramane stabil, Stefan asociaza la
domnie pe fiul sau Bogdan al III-lea (“cel choir”), pedepsind cumplit pe boierii care unelteau sa
aduca pe Stefanita, fiul lui Alexandrel.
- 1504: Stefan cel Mare a incetat din viata, in dimineata zilei de marti, 2 iulie şi este
înmormântat la Mănăstirea Putna. Lasa in urma o tara puternica, cunoscuta, apreciata si
respectata de multe state ale Europei si, chiar daca in final Moldova platea din nou tribut turcilor,
el li s-a inchinat acestora “ nu ca un invins ci ca un invingator”, dupa cum scria admirativ
cronicarul polon Jan Dlugosz.(1415-1480).

Mihai Viteazul (1593-1601)

- domn al Ţării Româneşti, apoi şi în Moldova, Transilvania
- înfăptuieşte prima unire a ţărilor române, deşi unirea sa are un caracter personal
- In 1594, desi devenise domn platind bani grei turcilor pentru a primi tronul Tarii Romanesti,
Mihai Voda aderă la Liga Creştină . (La iniţiativa papei Clement al VII-lea şi a împăratului
Rudolf al II-lea de Habsburg se constituie o alianţă antiotomană, „Liga Creştină” / Liga Sfanta
la care au aderat Spania, ducatele italiene Toscana, Mantua şi Ferrara, şi în final Ţările Române),
Mihai incepe politica militara antiotomana, invinge trupele tataro-turce trimise sa-l pedepseasca,
in batalaiile de la Serpatesti, Stanesti si Putineiu.
- 20 mai 1595: semnează la Alba Iulia un tratat cu Sigismund Bathory, regele Ungariei, prin care
puterea domnului este limitată devenind un supus al principelui Transilvaniei! Nu poate insa
reactiona, caci turcii se apropie.
- 23 august 1595: la Călugăreni, Mihai obţine o victorie semnificativă împotriva lui Sinan paşa,
fapt care asigură independenţa ţării (aceasta va fi recunoscută în 1597 de otomani)
- În 1597, sultanul i-a propus lui Mihai o pace avantajoasă, recunoscându-i domnia pe viaţă şi
reducerea tributului la jumătate. Prin urmare, se evita transformarea ţării în paşalâc,
- Totusi, in chiar anul următor, in 1598, prin tratatul de la Mănăstirea Dealu, încheiat cu Rudolf
al II-lea, voievodul muntean se impunea drept principal factor al coaliţiei creştine antiotomane în
sud-estul Europei. Documentul prevedea ca Ţara Românescă să reia lupta antiotomană,
împăratul oferea domnitorului bani pentru întreţinerea armatei şi recunoştea acestuia domnia
ereditară. Practic, Mihai Viteazul devenea conducătorul militar al Ligii Creştine, prestigiul său
european fiind în continuă creştere.
- 28 oct. 1599: victoria de la Şelimbăr îi oferă ocazia domnului de a începe politica de întregire a
teritoriilor româneşt, in incercarea de a crea un front antiotoman romanesci; la 1 nov. 1599, intră
în Alba Iulia
- 4 mai 1600: ocupă Moldova realizând astfel prima unire a ţărilor române
- în urma nemulţumirilor, Mihai va pierde teritoriile cucerite (Transilvania: lupta de la Mirăslău:
18 sept. 1600; Moldova: lupta de la Gurăslău: 3 august 1601)
- 9 august 1601: moare/ este ucis la Turda