Ţările Române şi statele vecine în

Evul Mediu

Partea I
 Politica de cruciadă a voievozilor români

Cucerind Peninsula Balcanică şi atingând la

sfârşitul secolului al XIV-lea linia Dunării,Imperiul
Otoman a ajuns o ameninţare directă pentru Ţările
Române şi chiar pentru întreaga Europă.
Puterile europene au reacţionat, declanşând
cruciadele târzii pentru a-i respinge pe otomani. În
această acţiune au fost atrase Ungaria şi Polonia,
care urmăreau interese proprii în sud- estul
Europei.
Primul domn român care a dus o politică de
cruciadă a fost Mircea cel Bătrân.
 Mircea cel Bătrân
(1386-1418 )

- domnitor al Ţării Româneşti

- la începutul domniei a încheiat
o alianţă cu regele Poloniei.
Pictură din biserica
Episcopiei de Argeş

Creşterea pericolului otoman l-a determinat să-şi orienteze politica

externă. În 1395 a semnat la Braşov un tratat de alianţă antiotomană
cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
A intrat în conflict cu otomanii din cauza stăpânirii Dobrogei.
Astfel, sultanul Baiazid în fruntea armatei atacă Ţara Românească.
Bătălia decisivă s-a dat la Rovine - data bătăliei este incertă -10 oct.
1394 sau 17 mai 1395. Turcii au fost înfrânţi, fiind nevoiţi să se
retragă. Deşi victorios, domnul muntean şi-a pierdut temporar tronul
ca urmare a unui complot boieresc.
 Inscripţie în limba greacă din 1409,
descoperită la Silistra

„Io Mircea, marele voievod şi domn a toată Ungrovlahia, şi al părţilor

de peste munţi, încă şi spre părţile Tătărăşti şi Herţeg al Almaşului şi
Făgăraşului şi domn al Banatului Severinului şi de amândouă părţile
peste toată Podunavia, încă până la Marea cea Mare şi singur
stăpânitor al cetăţii Dârstor.“
 Vladislav al II-lea
Sigismund de Luxemburg
al Poloniei

Sigiliu din 1390 aflat pe

tratatul dintre Mircea şi
Vladislav al Poloniei

Sultanul Baiazid I Sultanul Mehmed I

“Fulgerul”
Harta Ţării Româneşti în timpul lui Mircea cel Bătrân
- victoria de la Rovine a încurajat
Ungaria şi statele occidentale să
organizeze o nouă cruciadă
antiotomană în 1396, însă
cruciaţii au fost înfrânţi la
Nicopole.
- după moartea lui Baiazid,
Imperiul Otoman s-a confruntat
cu o criză politică – luptele
pentru tron între fiii lui Baiazid
în care Mircea a intervenit
sprijinind diferiţi pretendenţi
la tron, favorabili politicii
sale;încercările lui au eşuat.
Mehmed I, ajuns sultan şi a
organizat o expediţie în Ţara
Românească, Mircea a fost învins
şi a fost nevoit să cedeze
otomanilor Dobrogea şi să accepte
plata tributului. În schimb, turcii se
obligau să nu atace Ţara
Românească.
Bătălia de la Rovine
 Conflictul lui Mircea cu turcii a început în
anul 1389, când a trimis un ajutor militar
cneazului sârbilor Lazăr, în războiul pe care
acesta îl declarase sultanului Murad.
Bătălia s-a dat pe locul numit Câmpia
Mierlei (pe teritoriul actual al provinciei
Kosovo). După uciderea sultanului Murad de
către sârbul Miloş Obilici, fiul
sultanului,Baiazid,supranumit Ildârâm
(Fulgerul), a obţinu victoria, zdrobindu-i
pe creştini, în luptă fiind ucis inclusiv cneazul
Lazăr.
Potrivit unei cronici bulgare contemporană evenimentelor „lănci fără
număr s-au frânt atunci şi mulţimea săgeţilor a fost nenumărată, încât
văzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor”, iar râul
„curgea roşu de sângele ce
ieşea din mulţimea trupurilor
căzute”.
Bătălia de la Nicopole, înfăţişată într-o cronică a timpului,
locul unde Baiazid l-a zdrobit pe Sigismund de Luxemburg.
Harta bătăliei de la Nicopole
 Iancu de Hunedoara (1441-1456)
- Ioan de Hunedoara sau Ioan Corvin fiul cneazului
maghiar Voicu
- în 1438 devine ban de Severin, în 1441 voievod al
Transilvaniei, iar în 1446 guvernator al Ungariei.
Credincios ideii de cruciadă, a încercat să-şi asigure sprijinul Ţării
Româneşti şi Moldovei, unde a impus domnitori credincioşi lui
şi luptei antiotomane.

- în Moldova pune domnitori pe:

- Petru al II-lea în 1448
- Bogdan al II-lea în 1449

- în Ţara Românească pune domnitori pe:

- Basarab al II-lea în 1442
- Vlad Ţepeş în 1456
Blazonul Familiei Huniade
 Castelul Huniade primit de tatãl sãu Voicu, în 1409 de la
Sigismund de Luxemburg, drept răsplată pentru faptele sale
de arme în luptele cu turcii.
 “Campania cea lungă” - 1443-1444

- Iancu de Hunedoara a pornit o campanie

militară în fruntea unei armate compuse din
ostaşi de mai multe naţionalităţi - maghiari,
polonezi, cehi, români, sârbi, veneţieni.
- a trecut Dunărea atacând cetăţi turceşti şi învingând
mai multe oşti otomane ce încearcă să îi oprească
- a obţinut 6 victorii
- sultanul Murad al II-lea a cerut pace ( se încheie o pace
pe 10 ani )
“Campania cea lungă”
 Bătălia de la Varna – 1444

- creştinii au organizat o cruciadă

antiotomană pentru a stopa
înaintarea turcilor spre Europa
- bătălia s-a desfãşurat la Varna
( în estul Bulgariei ) la 10 noiembrie
Vladislav al III-lea
din1434 rege al Poloniei
1444
şi din 1440 concomitent - creştinii au fost înfrânţi iar regele
şi rege al Ungariei
Ungariei a murit pe câmpul de
luptă
Bătălia de la Varna reprezentată într-o cronică
poloneză de la 1564
Bătălia de la Varna
BIBLIOGRAFIE
Al.Vulpe, Radu G.Pãun, Radu
Bãjenaru,Ioan Grosu -manual de
Istorie, clasa a VIII-a, Editura
Sigma ,Bucureşti
Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea,
Ovidiu Cãtãlin Bojicã- manual de
Istorie, clasa a IX-a, Editura R.A. ,
Bucureşti
www.wikipedia.ro
www.descopera.ro
www.enciclopediaromaniei.ro