Scoala ateniana de

Raffaello Sanzio
Stoica Daniela Anastasia
Clasa a IX a C
Educatie Vizuala
 I. Biografie
• Raffaello Sanzio s-a născut la Urbino la 6 aprilie 1483 . Tatăl său, Giovanni Santi, era un modest pictor al curții din Urbino, un mediu de mare cultură
cosmopolită. În 1491 mama sa Màgia moare, iar tatăl său, la scurt timp, se recăsatoreste. Tatăl său moare pe 1 august 1494. Ramanad orfan de la vârsta de
unsprezece ani, Rafael este încredințat unchiului său preot, Bartolomeo . Rafael iși arătase deja talentul, întrucât Giorgio Vasari, contemporanul său, spune că în
copilărie fusese de mare ajutor tatălui său în numeroasele lucrări pe care Giovanni le-a interpretat în statul Urbino . În Urbino Raffaello a studiat lucrările lui
Piero della Francesca și Luciano Laurana și a început să studieze desenul și perspectiva .

• Una dintre primele lucrări a fost fresca înfățișând Fecioara din casa Santi . După moartea lui Giovanni , Rafael a intrat în contact cu Perugino, de la care și-a
derivat stilul inițial și cu care a rămas în contact până în 1498. În acești ani a intervenit probabil în ciclul de fresce din Sala del Cambio din Perugia. Din 1499 s-a
aflat în Città di Castello, cu magazinul preluat de tatăl său, unde a realizat Stindardul Sfintei Treimi și Retaul San Nicola da Tolentino (acum dezmembrat în mai
multe muzee).
• La începutul secolului al XVI-lea era deja printre cei mai solicitați artiști din toată Umbria și, după scurte sejururi în Florența și Roma, s-a alăturat
prietenului său Pinturicchio din Siena, unde a creat câteva desene animate pentru frescele din Biblioteca Piccolomini. În 1504 a pictat celebra căsătorie a
Fecioarei (Milano, Pinacoteca di Brera) și în același an s-a mutat la Florența, unde a pictat în mare parte lucrări de devotament privat, precum Madonna del
Cardellino și Madonna del Belvedere , și portrete precum Maddalena Strozzi , Muta și Doamna cu Unicornul .
• În 1507 a făcut celebra Depunere Baglionipentru San Francesco al Prato din Perugia, pe care Scipione Borghese o furase un secol mai târziu (astăzi lucrarea se
află la Roma la Galleria Borghese). În 1508 Iulius al II-lea l-a chemat pe Rafael la Roma, unde a rămas până la moarte, creând cele mai mari capodopere,
inclusiv Camerele Vaticanului ( Segnatura , Eliodoro , Incendio di Borgo , Costantino ) și Loggia di Psiche alla Farnesina. De asemenea, a devenit arhitectul
Fabbrica di San Pietro și a proiectat Capela Chigi din Santa Maria del Popolo și Villa Madama.
• În ultimii ani a pictat lucrări precum Fornarina și Schimbarea la Față. A murit în 1520, lăsând în urmă un magazin înfloritor activ în zonă, a cărui diaspora
după Sacul Romei în 1527, va aduce rafaelismul în toată Italia. Visul lui Rafael nu se oprește.
 II. Descrierea lucrarii
• Pictorul Rafael ,chemat la Roma – de la Florența, unde se afla atunci – de Papa Iuliu al II-lea, decorează pentru acesta camerele apartamentului pontifical
(numite „stanze”). Într-una dintre ele ia naștere una dintre cele mai importante creații ale sale: Școala din Atena (1511). În cadrul acestei compoziții
monumentale, Rafael prezintă un număr mare de filozofi antici în diferite ipostaze.

• Fresca are ca subiect armonia dintre filosofia platonică și cea aristotelică. În centrul acesteia sunt două personaje: Platon, care ține în mână cartea sa Timaios–
ce vorbește despre legile armoniei cosmice – și Aristotel, care ține în mână Etica – marcă a legilor comportamentului moral. Renascentiștii vroiau să împace
știința cu religia , iar Școala din Atena a reușit pe deplin asta.

Camera semnăturilor
 În noiembrie 1507, Papa Iuliu al II-lea decide să-și transfere cartierul general în Palatul Vatican, mai precis în apartamentele Borgia, unde erau însă o mulțime
de embleme ale predecesorului sau, Alexandru al VI-lea. Din ordinul lui Iuliu al II-lea lucrarea lui Rafael trebuia să împodobea că unul dintre pereții Stanzei
della Segnatura (Camera semnăturilor).
 Apollo și Atena – semnificația statuilor prezente în frescă
 Pereții sunt ornați cu statui și basoreliefuri. În cele două firide principale, pictorul i-a așezat pe protectorii artei și științei: pe Apollo în stânga și pe Atena (sau
Minerva, după cum îi spun italienii) în dreapta. Apollo este zeul inspirației poetice și divinatorii (și îi grupează, parcă, pe filosofii idealiști), iar Atena este zeița
înțelepciunii și a științelor (grupându-i pe filosofii rațiunii, ai experienței și ai vieții practice).

Numerotarea personajelor

Platon si Aristotel

Platon și Aristotel
 Platon (nr.1) – este de fapt Leonardo da Vinci. Platon ține într-o mână cartea Timaios, iar cu cealaltă arătă spre cer lumea ideilor desăvârșite, lumea unde el
credea că este cunoașterea. Este reprezentant al filosofiei speculative, idealiste.
 Aristotel (nr.2) este cel care vorbește cu Platon. Ține în mâna stângă Etica Nicomahică, iar cu dreapta arată spre pământ, subliniind că observarea lumii din
jurul nostru este sursa înțelegerii. Ca reprezentant al filosofiei practice pare să afirme, prin gestul său, că științele au ca obiect de studiu morala și aplicarea
experienței.
 Este posibil ca hainele lui Aristotel, albastre și maronii să fie de fapt un semn al apei și al pământului (pentru a accentua faptul că filosofia sa este materială), la
fel și în cazul lui Platon, culorile hainelor pe care le poartă, albastru și roșu, să reprezinte aerul și focul.
 Grupul peripateticilor (nr. 3- 6)
 În Atena antică, elevii lui Aristotel se plimbau, învățau și dicutau despre filozofie printre coloanele, numite în greacă, peripatos. Peripateticii sunt, deci, filosofii
care urmau filosofia lui Aristotel. Astăzi, termenul mai are și înțelesul de intelectual căruia îi place să discute plimbându-se. După acest înțeles al termenului,
atunci toată Școala din Atena este una… peripatetică. În sensul că toții filosofii din opera lui Rafael discută și se plimbă. La numerele 3-4 găsim pe doi foști
elevi ai lui Aristotel.(Dicearh din Messina (nr.3) ; Aristoxenes din Tarent (nr.4)
Eudemos din Rodos (nr.5) si Teofrast din Lesbos (nr. 6) )

Grupul stoicilor (nr.7-10)

 Următorii filosofi sunt stoicii. Ei sunt promotorii unui materialism naiv. Pentru stoici, întregul proces al lumii se întâmplă după o
necesitate absolută, de la cea dintâi producere a lucrurilor și până la apunerea acestora în focul
originar. În lume stăpânește destinul, ursita, legea universală, înlănțuirea cea mai severă a
cauzei cu efectul.(Zenon din Cition (nr.7) ; Nr. 8 este neidentificat. Nr. 9 este și el greu de
identificat si Crisip (nr.10) ).

Grupul scepticilor (nr.13-15)

 Scepticismul este, într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu putem obține o
cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate. ( nr.(13) este un tanar anonim ; Pyrrhon din Elis (nr.14) si
Arcesilaos din Pitania (nr.15) )

Între filosofi și savanți: artiștii (nr. 16-20)

 Numerele 16, 17 și 18 prezintă niște anonimi. Ei fac legătura dintre grupuri.
Rafael (nr. 19) s-a plasat pe el însuși, însoțit de maestrul său, Perugino (nr. 20), ca
„ascultători” ai filosofilor și savanților.
 Savanții: cei care cercetează Pământul și Cerul (nr.21 și 22)
 Nu departe de grupul artiștilor, apar două venerabile figuri de savanți ce simbolizează geografia și astronomia: Ptolemeu și Zoroastru.

Grupul lui Euclid (nr. 23 - 27): geometrul și elevii săi

 Părăsind din ce în ce mai mult speculația, spiritul privitorului este purtat către științele pozitive. În frescă, ele încep
cu geometria pe care o explică un maestru aplecat spre pământ, care demonstrează, cu ajutorul unui compas, figura
isogonică desenată pe o tablă. Mai mulți elevi sunt grupați în jurul său.( Euclid(nr.43) si elevii lui Euclid(nr. 24-27) .

Nr. 28: Diogene din Sinope

Nr.29 : Heraclit / Michelangelo
.
.
.

Grupul lui Platon (nr. 50- 56)

 Numerele 50 și 51 nu au fost identificate. Lângă Platon este fiul surorii sale, Spensippus din
Atena (nr. 56), care va rămâne fidel vechii Academii; mai sunt apoi – Menexenus din Eretria (nr. 53),
Xenocrates (nr. 52) calcedonianul – acesta a fost chiar conducătorul Academiei platoniene, între
339-314 î.Hr -, Phoedros (nr. 54) și Agathon (nr.55), cărora Platon le-a dat locurile cele mai distinse
in Simposionul său.
 III. Stilul artistic
• Stilul artistic al lucrarii ,,Scoala ateniana” este renasterea .
• RENAȘTEREA-epocă în istoria Europei, care cuprinde, în linii generale, secolele 14-16, perioada de tranziţie de la societatea medievală la cea modernă.
Renaşterea a început în Italia, unde au apărut mai întâi germenii relațiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curând sau
mai târziu, în cadrul societății medievale, cunoscând deosebiri de la o ţară la alta, în funcţie de etapa istorică şi de situaţia specifică, de tradiţie etc.

IV.Trasaturi stilistice
• Pierderea treptata a caracterului religios , sacru al culturii si artei italiene si apropierea tot mai accentuata de viata reala
• compozitiile devin clare si respecta proportionalitatea intre goluri si plinuri
 V. Parerea personala
Lucrearea ,,Scoala ateniana” de Raffaello Sanzio este o lucrare interesanta care lasa multe ideii de interpretarii. Inainte
sa citesc despre lucrare am crezut ca este o scena pe treptele unei biserici , oamenii fiind revoltati de conducera biserii.
Dupa citirea acesteia mi-am dat seama de unele lucruri care nu se observa la prima vedere , de exemplu coroana de pe
capul lui Ptolemeu (nr.21) in renastere semnifica simbolul credintei in Dumnezeu si coroana era purtat doar de ingeri.
Asta nu tare poti observa la o scurta privire asupra operei .
Opera este un profunda deoarece intr-un singur tablou sunt infatisate credinta , filosofia speculativa si filosofia practica .
Din punctul meu vedere opera semnifica treptele sociale ale vieti deoarece pe treptele cele mai inalte se afla cei invatati
si pe treptele de jos se afla invatacei .
In concluzie opera de arta ,,Scoala ateniana” de Raffaello Sanzio se afla acum pe lista mea de opere de arte pe care le
apreciez si le iubesc deoarece pot vedea lumea prin alti ochi.
Multumesc pentru atentia acordata!
Surse de informatie:
• www.arte.it
• www.historia.ro
• temepenet.blogspot.com