Andronache Tuzluc Andronache Tuzluc este personaj secundar, realist si negativ (antierou), intruchipand ciocoiul venetic si parvenit, "putrajunea

si mucegaiul" ce distrug din temelii orice societate. Acest grec venise in Tara Romaneasca odata cu suita domnitorului fanariot Caragea si, prin viclesug si lingusire, stiuse sa-si asigure in scurt timp protectia domnitei Ralu. Tuzluc este initiatorul metodelor de imbogatire grabnica, pe care le pune in aplicare cativa ani buni si pe care le preia Dinu Paturica pentru a le duce la perfectiune. Parvenitismul personajului este ilustrat indirect de catre narator prin ascensiunea rapida pe care o parcurge Tuzluc de la munca de ciohodar (slujbas, la curtea domneasca ce avea sarcina sa se ingrijeasca de incaltaminte -n.n.) la vel-camaras (slujbas care avea in grija sa odaile domnitorului - n.n.), apoi de la functiile de calemgiu (logofat de vistierie - n.n.) si spatar (inalt demnitar la curtea domneasca - n.n.), pana aproape de varful piramidei sociale, la atributiile de mare postelnic (mare boier, membru al sfatului domnesc -n.n.)si sfetnic preferatal domnitorului Georgie Caragea. Priceput in uneltiri si vorbe magulitoare pentru cei puternici, Tuzluc este caracterizat direct de catre narator, ca fiind inzestrat cu un "mare talent in intriga si lingusire". Indirect, aceste insusiri atesta iscusinta si lacomia cu care Tuzluc reuseste sa stranga averi prin exploatarea taranilor, iar prin cardasie cu hotii si talharii, jecmaneste "tara in toate modurile mai mult de trei ani, pana ce isi cumpara vreo zece mosii, cateva familii de tigani, case, vii". Arivistul Andronache, acelasi care pana nu demult era doar "un ticaios ciohodar", cum il aracterizeaza direct naratorul omniscient, ajunge sa traiasca in lux si bogatie, deoarece "fura ca un talhar de codru si cheltuia ca un nebun". Aceste trasaturi reies, indirect, din faptele personajului, petrecerile desfranate pe care le organiza la "curtea" lui fiind reprezentative pentru decaderea morala care-l caracterizeaza, mai ales ca la aceste orgii participau infamii lui prieteni, avand nume

sugestive pentru particularitatea definitorie: Maturica, Mana-Lunga, Pingelescu, Birlic. Dominat de un snobism triumfal si necunoscand valoarea banului muncit, Tuzluc isi permite sa piarda la stos (joc de carti - n.n) 10.000 de lei o data, cu nepasare. Pe Dinu Paturica i1 invata cum sa vanda, pe bani multi, posturile din administrate, sa obtina de la tarani si arendasi venituri din ce in ce mai mari, in scopul mavutirii, de unde reiese aviditatea exagerata a lui Andronache Tuzluc.Andronache Tuzluc, "ciocoiul marsav", avid de imbogatire si de ascensiune rapida, dispus sa "jupoaie pe vaduva si pe sarac", este domic sa patrunda si in casa boierimii autohtone, cerand - in acest scop - pe fiica Banului C, Maria, de sotie, fapt din care reies, indirect, impertinenta, infatuarea si parvenitismul grecului. El este refuzat cu fermitate de boierul de vita romaneasca, care, chemat de voda pentru a-l convinge sa-si dea fiica lui Tuzluc, are curajul de a respinge cu demnitate propunerea fanariotului, Banul C. caracterizandu-l direct pe ticalosul postelnic: "Maria-ta, porunceste mai bine sa-mi taie capul sau surghiuneste-ma, ca pe alti boieri pamanteni ai tarii, dar nu cere de la mine sa dau de bunavoie pe fiica mea, in mana celui neomenos, care prada pe vaduva si pe sarac, fara cea mai mica mustrare de cuget". "Depravat pana la extremitate", cum il califica direct vocea auctoriala, orbit in dragostea pasionala pentru Duduca, victima a perfidiei lui Dinu Paturica, Andronache Tuzluc este atras tot de infami si desfranati ca si el. Postelnicul ajunge vlaguit fizic si psihic, fiind privit cu oarecare compasiune de catre naratorul omniscient, deoarece este capabil de o pasiune pentru Duduca, regreta atitudinea sa fata de Gheorghe, caruia-i cere iertare si varsa lacrimi de recunostinta cand acesta il ajuta, are asadar o anumita constiinta a vinovatiei sale. Tot prin generozitatea lui Gheorghe, Tuzluc are parte de o inmormantare fastuoasa, semn ca scriitorul il iarta pentru nelegiuirile sale, deoarece ispasise inca din timpul vietii o mare parte dintre pacate: saracise, ajunsese cersetor si dusese o viata chinuitoare dupa ce ii luase Paturica toata agoniseala.