Mijloace de expresivitate

1. Personificarea (atribuirea unor însuşiri omeneşti unor

obiecte, fenomene, fiinţe, necuvântătoare)
Ex: „Apele plâng” (M. Eminescu)
Subst. + vb.
! Nu confunda personificarea cu epitetul personificator:
Ex: Florile zâmbesc. => personificare
Subst. + vb.
Florile zâmbitoare aşteaptă. => epitet personificatir
Subst. + adj.
2. Comparaţia (doi termeni se alătură, pentru a se pune în
lumină reciproc)
Ex: negru ca/ la fel ca/ precum tăciunele
T1 T2
3. Epitetul (ilustrarea unei însuşiri care particularizează)
a) Cromatic: (cartea) aurie
b) Personificator: (Sălciile) plângătoare
c) Metaforic (însuşirea este înlocuită printr-un cuvânt
sau sintagmă)
Ex: (păr) blond => (păr) de aur
(suflet) rece => (suflet) de gheaţă
(zi) toridă=> (zi) de foc
d) Ornant (înfrumuseţează textul): (curge) lin ; (bolta)
senină;
4. Enumeraţia (însuşire de caracteristici, obiecte,
fenomene cu efect expresiv)
Ex: „Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în
depărtare” (V. Alecsandri)
5. Repetiţia (reluarea unui termen pentru a accentua ideea
poetică/ sentimentul)
 Ex: valuri îndurerate, îndurerate
„Plouă, plouă, plouă… Ce melancolie” (G. Bacovia)
6. Metafora (ilustrarea unui obiect, prin altul, pe baza
analogiei = comparaţie subînţeleasă)
Ex: (pădure) de smarald (=verde) -> epitet metaforic
„lună, tu, stăpâna mării” -> metaforă
Închisoarea elevilor (şcoala)
Izvorul cunoaşterii (cartea)
Spaţiul-cuib (familia)
„Plaja-ntinsă, tăiată-n unghi perfect” (N. Stănescu) ->
construcţie metaforică
„Curenţii” (=teamă, eşec, obstacol insurmontabil)
7. Aliteraţia (figură de stil care constă în reluarea
consoanelor sau a silabelor pentru a crea efecte sonore/
pentru a accentua un sentiment)
Ex: „Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie” (M.
Eminescu)
Şerpuind ca şarpele şoptind
Vesel Velea vine-n vale
Trece trecătoarea trudind pentru a trăi
8. Hiperbola (figură de stil care constă în folosirea unei
expresii/ imagini exagerate pentru a accentua ceva =
supradimensionare)
Ex: „Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Vorba-i e tunet, răsuflul ger
Şi Vodă-i un munte” (G. Coşbuc)
9. Antiteza (ilustrarea în contrast a unor elemente, idei,
concepţii, sentimente, timpuri etc)
„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate,
Tu te-ntreabă şi socoate.” (M. Eminescu)