1.

Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Ascultaţi...! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez..."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, pentru a
accentua suspansul şi a creşte tensiunea momentului.Cititorul este
obligat să se oprească, să conştientizeze fiecare moment şi să-l
trăiască la intensitate maximă.

2. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Doar mie, Domnul, vecinicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, niciunul..."
Aici, punctele de suspensie se pun la sfârşitul poeziei pentru a sugera
că starea de aşteptare continuă. Eul liric nu va înceta să aştepte un
semn de la Dumnezeu, chiar dacă este dezamăgit şi dezorientat.

3. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Da, plouă cum n-am mai văzut...
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!"
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care
accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Este sugerată aici
incoerenţa gândirii care sare, fără o legătură vizibilă, de la imaginea
vizuală a ploii, la o imagine auditivă, a tălăngilor care "sună sub şuri
învechite".

4. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Astăzi, punând mâna la ochi,
m-am gândit că eşti frumoasă, că te iubesc,
că aş vrea să fii întotdeauna a mea…
Şi gândul mi se părea cuminte şi firesc."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care
accentuează tensiunea sufletească a eului liric. Acesta ar vrea ca
iubita să fie întotdeauna a lui şi acest gând îi stăruie în minte mai
mult timp (timp sugerat de punctele de suspensie), până când devine
conştient de el şi începe să îl analizeze, părându-i-se "cuminte şi
firesc".

5. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Aripi reci, şi niciun gând,
peste goluri tremurând…
zbor de pasăre uitată
deznădejde-ntârziată."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, care
creşte încărcătura emoţională. Oprirea poate sugera o stare de vid
sufletesc, o absenţă a gândurilor şi a sentimentelor, care îl
încremeneşte de spaimă pe eul liric.

6. Precizează rolul punctelor de suspensie în versurile:

"Septemvrie... Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân."
Punctele de suspensie marchează o pauză în discursul liric, ducând la
creşterea încărcăturii emoţionale. Eul liric este cuprins de nostalgie în
momentul rostirii numelui lunii şi, înfiorat, se opreşte câteva clipe
înainte ca amintirile să-i năvălească în suflet.