Sunteți pe pagina 1din 123

V11 Subiectul I: 1.ingrosat, desfrunzeste 2.

cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite si de a acorda o oarecare melodicitate textului.Deasemenea cratima are rolul de a da o fluenta textului, pastreaza masura si ritmul. 3. Mai doresti un pahar de vin? Priviti, vin baietii de la fotbal. 4. "stau in tarmu-albastru-al raului de soare" "pasarile negre suite in apus" 5. a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat 6.natura si moartea 7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea frunza bolnava sugereaza moartea care este chiar si unul dintre motivele poeziei 8.prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte. 9.caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:Stau in tarmu-albastru-al raului de soare/Din mocirla carui aur am baut. -sintaxa dezarticulata:Pasarile negre suie in apus/Ca frunza bolnava a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur. -limbaj cu semnificatii neobisnuite:Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra lor,in ses. Subiectul II. .Sunt de acord cu afirmatia Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile, in sprijinul careia voi aduce urmatoarele argumente. In primul rand constiinta este vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai deplina a virtutilor, care sunt calitati morale .Totodata ea trebuie educata atat prin credinta cat si prin unele norme stabilite

de societate.Fiind capacitatea noastra de a face judecati morale ea trebuie sa stea la baza actiunilor noastre. In al doilea rand legile sunt facute de oameni, in consecinta sunt supuse greselii si de multe ori sunt nedrepte sau lasa loc interpretarilor dubioase. Legile trebuie respectate dar trebuie trecute prin filtrul constiintei. Un astfel de exemplu in literatura romana il putem regasi chiar in unu dintre romanele lui Rebreanu si anume Padurea Spanzuratilor unde il regasim pe locotenentul Apostol Bologa ca un om cuprins de remuscari caci avea datoria de soldat sa isi infrunte propriul popor, sa treaca peste constiinta si sa atace neamul din care face parte. Aceasta datorie dictata de legile razboiului nu o poate implini, caci constiinta si inima ii dictau sa treaca de partea fratilor romani. In concluzie consider constiinta ca si capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate morale si astfel ea trebuie sa stea la baza oricaror datorii pe care le avem de indeplinit. V12 Subiectul I. 1 . neputinta-slabiciune povata- sfat 2 "..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul autorului 3. fata asta e un inger. 212e414c mihai a primit un pumn de a vazut numai stele 4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite 5.tema :relatia cu divinitatea motivul ingerului 6."mie","Nu-ti cer"","mea-ncruntata" 7.sent dominant = "robul tau"=de supus al lui dumnezeu si deasemenea tristetea autorului. predomina atitudinea de negare, tagada a divinitatii 8 comenteaza folosind fig de stil si imagini artistice 9.lirism de tip subiectiv= "tu le vorbeai", "nu mi-ai trimis"

Subiectul II. Consider ca afirmatia lui Lucian Blaga este plina de intelepciune. Ne motiveaza sa reflectam la cat de importanta este inocenta copilariei in viata noastra. Pentru copii nu conteaza ca asteapta, ca pierd timpul sau ca lumea este suparata si incruntata. In primul rand copiii sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Si spun acest lucru bazandu-ma pe faptul ca ei au felul lor de a vedea lumea. In plus, ei isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. Cu cat cunoastem mai profund lumea din jur, cu atat intelegem ca misterele ei nu ne vor fi niciodata dezvaluite in totalitate. Cu cat stiinta si tehnologia avanseaza mai adanc in necunoscut, cu atat mai mult ele ne indeparteaza de bucuria pura si simpla. Iata de ce, filosoful Lucian Blaga ne impulsioneaza sa redescoperim copilaria, sa recunoastem lumea cu ochii unui copil, cu naivitatea si inocenta unui spirit care crede aproape orice. Cei mici au parte de senzatiile cele mai puternice, de trairile cele mai profunde deoarece ei nu se joaca niciodata cu un anumit scop, joaca fiind scopul jocului lor. In al doilea rand, dupa cum spune si ilustrul George Calinescu, "jocul nu e o pierdere de vreme ci un exercitiu serios al tuturor puterilor spiritului. Departe de a fi o distractie, jocul e o concentratie a sufletului, un moment de zvacnire a fortelor. In concluzie, va propun sa redescoperim joaca in tot ceea ce facem! I. 13. (De-abia plecasesi Tudor Arghezi) 1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are rolul marcarii pronuntarii ntr-o singura silaba a prepozitiei de si a primei vocale a, a adeverbului abia, ajutnd astfel la mentinearea masurii si ritmului versului. 3. Tot acel vis ngrozitor s-a dovedit a fi un semn pe care numai eu l puteam ntelege. Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om. 4. Voiam sa pleci, voiam si sa rami 5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului lupta ce se da n sufletul poetului ntre glasul inimii, care o vrea napoi pe fiinta iubita De ce-ai plecat?, si glasul orgoliului ranit de ce-ai mai fi ramas? 6. Teoria iubirii nemplinite; motivul plecarii; 7. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la persoana I si a II-a te-", am rugat, voiam, plecasesi), mpreuna cu cea a exclamatiilor (nu te-ai uitat o data

napoi!) si a ntrebarilor retorice (de ce-ai plecat?) marcheaza n poezie lirismul subiectiv. 8. Ultima strofa se realizeaza n ntregime pe baza antitezei ntre glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gndul cel dinti). Indecizia din sufletul poetului este redata n special n primul si ultimul vers Voiam sa pleci, voiam sa si rami/ [...]/ De ceai plecat?de ce-ai mai fi ramas?. Retorismul ntrebarii din finalul strofei adnceste sentimentul melancoliei data de regretul eului liric n fata deciziei sale de a renunta la iubire. 9. Titlul poeziei, constituit dintr-o locutiune adverbiala de-abia, lnga care plasat e un verb la mai mult ca perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult ncheiate), subliniaza durerea nca puternica din sufletul poetului. De asemenea, persoana a II-a, singurul, a verbului sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei, cuprins n forma unui monolog adresat din poezie. I. 14. (Gri George Bacovia) 1. Pinea coapta pe vatra bunicilor este cea mai buna din lume. mi va ramne mereu n suflet vatra parinteasca. 2. Linia de pauza marcheaza o structura incidenta, separnd vorbirea directa de restul versului. 3. Inima de plumb; (greu)ca plumbul; 4. ninge, gri, plumb 5. Verbe, adjective posesive si pronume la persoana I: mi-am zis, am oftat, mea. 6. tema solitudiniii; motivul plumbului, motivul iernii; 7. Epitetul metaforic (zarea) grea arata senzatia apasatoare pe care o resimte eul liric, pna si zarea ngreunndu-se parca sub forta zapezii de plumb. Ideea este ntarita si de metafora ninge gri care adnceste starea depresiva a eului, sentimentul de vid. 8. n ultima strofa a poeziei Gri Bacovia transmite o neagra melancolie data de starea singuratate resimtita de artist n raport cu tot ceea ce l nconjoara. Aceasta stare este redata cu ajutorul imaginilor artistice, ndeosebi vizuale (iar n zarea grea de plumb/ Ninge iar) si al figurilor de stil bazate n special pe cromatica monotona a peisajului nnegri, gri, plumb. Metafora zarea grea de plumb adnceste apasarea uriasa din sufletul eului liric. Se remarca acea concordanta, ntalnita si n alte poezii bacoviene dintre monotoniadecorului exterior si sentimentul depresiv care l domina pe poet.

9. Titlul, construit simplu din adjectivul cromatic gri, motiv des ntlnit n opera bacoviana, anticipeaza tema poeziei, sugernd tristete, deprimare, singuratate. Se observa repetarea acestuia si n interiorul poeziei n sintagma ninge gri din finalul fiecareia dintre cele doua strofe. De asemenea, devenind astfel un laitmotiv, n poezie pot fi identificate o serie de elemente din cmpul sau semantic nnegri, plumb, cu rol n adncirea senzatiei de melancolie. I. 15. (Amurg de iarna George Bacovia) 1. sumbru = ntunecat, posomort; orizont = zare; 2. Folosireacratimei marcheaza n ambele cazuri pronuntarea ntr-o singura silaba a sunetelor finale din primulcuvnt si a celor initiale din cel de-al doilea (valabil si pentru al doilea cu al treilea cuvnt), avnd rol n pastrarea masurii si ritmului versului. 3. n amurg; n amurgul vietii; 4. Cmpia alba un imens rotund ; Copacii rari si ninsi par de cristal; 5. tema mortii, glul, motivul corbului; 6. Epitetul cromatic cmpia alba nu are o simpla valoare ornanta; el creaza un contrast expresiv su termenii care evoca insistent culoarea negru (sumbru, corb), imprimnd viziunii poetice un caracter ireal. 7. Cea de-a doua strofaa poeziei continua descrierea tabloului trist de iarna din prima strofa. Se observa constructia nchisa marcata de aparitia versului taind orizontul, diametral, att n finalul acestei strofe, dar si n cel al primei strofe. Astfel impresia creata este de stranie miscare n cerc. Spatiul poetic este tensionat de imaginea repetata a miscarii corbului. Zborul corbului ntr-o directie nedeterminata (n prima strofa) si ntoarcerea lui n a doua strofa, sugereaza repetarea obsesiva a miscarii ce devine o expresie simbolica a unei stari limita. 8. Titlul Amurg de iarna este semnificativ pentru aceste pastel simbolist, sugernd prin conotatia cuvntului amurg sentimentul de vid, solitudinea poetului aflat ntr-un spatiu nchis, iar prin substantivul iarna o lume pustie, trista, agonizanta. 9. prezenta simbolului, a sugestiei; tematica: moartea, sentimentul vidului I. 16. (Negru George Bacovia)

1. carbonizate = arse; parfum = miros 2. Linia de pauza marcheaza aici tocmai sfrsitul unei etape (amorul). 3. Flacara arunca scntei pe pamntul ud. 4. carbonizat, arse, mangal, sicrie; 5. tema mortii, motivul sicriului; 6. Metafora noian de negru semnifica o gramada de scrum. Totuleste ars, culoarea dominanta este negrul mortii, peste tot sunt semne ale distrugerii. 7. Motivul centralal strofei este amorul. Poetul pare a fi supravietuit unei experiente de cosmar carear fi putu avea loc n vis. Iubirea a murit de curnd, pentru ca este prezent verbul fumega, ceea ce ar nsemna ca arderea nus-a produs de mult. I se asociaza parfumul de pene arse, cadere si moarte. Focul si ploaia, prezente n text, sunt ambele elemente ce duc la dezagregare. Reluarea n ultimul vers a metaforei noian de negru duce cu gndul al un sfrsit de lume material si sufletesc. 8. Adjectivul negru reprezinta un simbol des ntlnit n poezia bacoviana. Acesta sugereaza prin repetarea obsedanta ideea mortii prezenta n toate elementele din jur. 9. Dorinta simbolistilor era aceea de a nu numi n mod direct stari sau sentimente, ci de a le sugera prin intermediul simbolului. Astfel, n aceasta poezie, ideea mortii este sugerata prin dezagregarea materiei (noian de negru, carbonizate flori) sau prin sfrsitul iubirii. I. 17. (Pastel George Bacovia) 1. frunza, galbena; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite (conjunctia coordonatoare si de pronumele -i), marcnd elidarea vocalei , consecinta fonetica fiind pronuntarea ntr-o singura silaba a celor doua cuvinte. Se mentine masura si ritmul versului. 3. a taia frunze la cini; a umbla de funza frasinelului; 4. pica frunza/ si-i galbena ca tine imagine vizuala imagine auditiva

iar eu n golul toamnei/ Cheman n aiurare..

5. Prezenta eului liric n poezie este sugerata prin folosirea verbelor si pronumelor la persoanele I si a II-a: spune, chemam, -ma, tine, dar sia verbelor la imperativ: rami, stai, spune. 6. Punctele de suspensie, alaturi de linia de pauza, marcheaza grafic regretul eului liric n fata alegerii facute, aceea de a renunta la iubire. 7. Tema poeziei este tipic bacoviana, pierderea iubirii asociata imaginii dezolante a toamnei. n cea de-a doua strofa este prezentata plecarea iubitei, lasndu-l n urma pe poet ntr-o stare de deznadejde. Cadrul pustiu al toamnei vine sa sublinieze tristetea, sentimentul de vid, care au pus stapnire pe sufletul poetului. De asemenea, aceste stari sunt sugerate si prin utilizarea liniei de pauza sau a punctelor de suspensie. 8. Desi intitulata Pastel, poezia bacoviana se constituie mai degraba ntr-o descriere a trairilor poetului (un decor interior) pe fundalul unei toamne agonizante, care pustieste natura. 9. simbolism tematica (pierderea iubirii) utilizarea simbolului repetarea unor cuvinte sau sintagme I. 18. (Ploua George Bacovia) 1. tina, ploua; 2. Utilizarea punctelor de suspensie n finalul primului vers exprima sentimentul de deznadejde a eului liric n fata ploii nesfrsite. 3. n luna mai vremea este cea mai frumoasa de pe tot timpul anului. Nu mai pot merge la mare. 4. motivul ploii; motivul talangei; 5. forme verbale si pronominale de persoana I si a II-a : n-am mai vazut, -mi; 6. Epitetul personificator grele (talangi) adormite sugereaza un sentiment de apasare, de deznadejde a poetului ca urmare a ploii. Aici ea cade nencetat. Impresia de sfrsit de lume este astfel amplificata de repetarea acestui cuvnt n versul-refren al poeziei. 7. Un procedeu tipic simbolist este repetarea unui vers n poezie, cu valoare de refren (Ah, plnsul talangii cnd ploua!) ce sugereaza aici atmosfera apasatoare, agonizanta.

8. Cea de-a treia strofa completeaza tabloul monoton al unei naturi necate de ploaie. Ploaia, n poezia bacoviana, nu vine sa purifice, nu este un simbol al fecunditatii naturii, ci unul al dezagregarii materiei. Sentimentul vidului, al tristetii pune stapnire pe poet. 9. O caracteristica a limbajului simbolist este sugestia. Utiliznd simbolul sau repetnd anumite sintagme sau versuri sunt sugerate sentimente, stari ale poetului (Aici agonia, deznadejdea, depresia, cauzate de ploaia nesfrsita). I. 19. (Palind George Bacovia) 1. pala lumina, noapte deplina; 2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite, marcnd pronuntarea ntr-o singura silaba; astfel, contribuie la mentinerea ritmului si masurii versului; 3. O umbra de tristete i rasari pe fata. Piata neagra din Romnia s-a extins n ultimii ani. 4. tristele becuri cu pala lumina, pustiilor piete 5. Epitetele tristele becuri si pustiilor piete sugereaza o atmosfera monotona, tipic bacoviana, n care pna si lumina pare trista. Piata pustie este un decor des ntlnit n poezia lui Bacovia, un spatiu n care poetul nsingurat si dezamagit bntuie. 6. lirism subiectiv descrierea trasaturilor interioare ale poetului

marcile lexico-gramaticale ce marcheaza prezenta eului liric (verbe si pronume la persoanele I si a II-a) 7. Ultima strofa are aceesi structura nchisa, ca si primele doua prin repetarea n debut si n final a aceluiasi vers (Sunt solitarul pustiilor piete), cu valoare de refren. Astfel se insinueaza gndul obsedant al singuratatii, al pustiului, ce l macina pe poet. Structura nchisa a acestui ultim catren sugereaza la rndu-i, spatiul nchis n care agonizeaza poetul, lipsit de orice speranta de a iesi din el. Aceasta imagine dezolanta a eului liric bntuit de gndul mortii ntr-o piata solitara, imagine schematica, obtinuta cu ajutorul unui numar mic de figuri de stil (epitete), este un laitmotiv al liricii bacoviene ce trimite catre o tema tipic simbolista: moartea prezenta n toate elementele lumii nconjuratoare. 8. Titlul poeziei, constituit dintr-un verb la gerunziu (palind) trimite cu gndul la un decor tipic bacovian, dominat de obscuritate, dar si la palirea sufletului poetului, devenit o umbra ce bntuie prin pietele solitare. 9. utilizarea versului cu valoare de refren tematica: moartea, piata pustie.

I. 20. (i-am mpletit... Ion Barbu) 1. cununa = coroana grava = solemna 2. virgulele despart o structura (substantiv+adjectiv), n vocativ, de restul propozitiei. 3. inima de piatra; cu mna pe inima; 4. Nu mi-a spus unde pleaca. Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii. 5. Sa te nalti mai grava n cadrul tau de azur Asteapta infinita si limpede ca marea. 6. Inversiunea umeda [...] tiara accentueaza semnificatia epitetului umeda, care imprima ideea de maretie. 7. Titlul poeziei, constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal ti-, arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre slavita sora, ce simbolizeaza de fapt creatia. Se anticipeaza, astfel, nca din titlul, caracterul de arta poetica al textului barbian. 8. Poezie modernista, i-am mpletit... apartine liricii subiective n primul rnd prin prezenta evidenta a eului liric, indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric ntr-un limbaj atipic. 9. Barbu foloseste n poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. Poezia poate fi privita ca o arta poetica, al carui limbaj se caracterizeaza prin ambiguitate, trasatura specifica poeziei moderniste. Mesajul poetic este ncifrat, relatia dintre poet creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ, din crearea unor figuri de stil. I. 31 (Dan Botta, Cununa Ariadnei) 1. nlantuiti = uniti; melancolie = tristete.

2. Cratima din structura Dumnezeieste-ntraripati marcheaza elidarea vocalei si are scopul de a pastra ritmul si masura versului. 3. 4. Un cntec fara moarte as vrea sa cnt. Teme/motive literare: tema iubirii, motivul cntecului, motivul lunii.

5. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric n textul dat sunt verbele la persoana I singular: as vrea si plural: sa plutim si pronumele personale la persoana I singular: ma si plural: noi. 6. Metafora Dumnezeieste-ntraripati de vnt sugereaza nfocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca sentimentele acestora, prin intensitatea lor, i ajuta sa se detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra, materiala, au o valenta eliberatore si n acelasi timp le insufla vitalitate, un clocot interior. 7. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de a-si eterniza sentimentele de dragoste, idee sugerata de verbul a cnta: sa cnt, sa cnte. Verbul sa plutim ilustreaza dorinta eului liric de a depasi zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui naltatoare si eliberatoare. 8. n ultimele doua strofe eul liric si imagineaza momentele finale ale iubirii lui, crend o atmosfera melancolica, aflata n contrast cu cea dinamica, nfocata, din incipitul poeziei. Sentimentul de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului bratul rece si al personificarii Acelasi pescarus n larg va plnge, care sugereaza legatura permanenta dintre natura si eul liric, dar si cu al metaforei Melancolia va luci stelar, prin care se face o noua trimitere la planul ceresc, spre care tinde eul liric, plan aflat n opozitie cu cel ntunecat al lumii materiale: Pe marginea de umbra a tunicei. Este utilizat motivul mitologic al reginei Berenice n cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului nstelat care pare sa atinga ndragostitii: peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei. 9. Cuvntul cntec, devenit un motiv al poeziei, simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa, sentimentele lui nfocate pe care doreste sa le eternizeze. n cea de-a doua strofa sensul simbolic al cuvntului este generalizat, referindu-se la iubirea traita de toti ndragostitii, iar cntecul devine asemenea unei vraji, o incantatie a iubirii: Un cntec printre ani si un descnt.

I. 32 (Emil Botta, Marea)


1. ,,frunze; ,,valuri 2. Cratima folosita n constructia ,,nu-mi da are rolul de a marca elidarea vocalei ,, din forma pronominala ,, mi. 3. Am fost la mare. (substantiv)

Parcul acela este mare. (adjectiv) 4. teme/motive literare: marea, valuri, uitarea,

5. pronume si adjective pronominale la persoana I (mi, meu, ma); verbe la persoana I (nu stiu, nu vreau, sa uit) 6. n partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira eului liric. Astfel, prin utilizarea adverbelor negative (nu, nici valoare adjectivala) ideea de singuratate si de ntoarcere catre sine este foarte bine evidentiata. 7. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este asociata cu imaginea padurii, stabilindu-se o analogie ntre sunetul produs de valurile clocotitoare si fosnetul frunzelor. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului, o data la mijloc si o data n finalul poeziei, astfel fiind accentuata asemanarea si realizndu-se o simetrie a textului. 8. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor forte interioare care pna acum parca nu s-au manifestat. Pentru a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite figuri de stil, precum epitetul n inversiune (,,clocotitoare valuri), metafora(,,digul pieptului meu), dar si diferite tipuri de imagini artistice vizuale sau auditive (leganare de frunze, valuriloveau, talazuri cresteau). Gradatia este marcata si de verbele folosite, trecndu-se de la ,,se trezeau si ,,abia ncepea, la ,,loveau si ,,cresteau. Imperfectul, timp verbal care exprima o actiune nceputa n trecut fara a se preciza momentul ncheierii acesteia, face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi stavilite, continund sa-si faca simtita prezenta permanent. 9. Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotart marea care denumeste metafora centrala a textului, ,,marea padurii. Astfel, titlul sugereaza asemanarea evidenta n perceptia eului liric dintre freamatul padurii si clocotul marii, metafora amintita fiind explicitata pe parcursul textului liric. I. 33 ( Mateiu I. Caragiale, Gradinile Amagirii) 1. ursuza = posomorta; taina= secret;

2. n primul vers, cratima leaga parti de vorbire diferite si este utilizata de asemenea din necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului). 3. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ). Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ). 4. Teme/ motive prezente n poezie: timpul, luna, umbra.

5. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristetea, acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie, nefiind multumit de prezent. Grupurile nominale indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant

(,, tulburi nori, ,,vazduhul vested, ,,mohorte flori, ,,ursuza luna etc.). 6. n poezia ,,Gradinile Amagirii, apare ideea trecerii ireversibile a timpului. Eul liric simte ca nu mai poate aduce clipele trecute napoi si ncearca un sentiment de nostalgie, cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (,,n zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti mai nvie-o clipa a stinsei fericiri). 7. Epitetul ,,vazduhul vested are rolul de a descrie vazduhul, acesta fiind lipsit de viata, mohort, inducnd un sentiment de tristete. Se creeaza o simetrie ntre natura si starea eului liric, natura mpartasindu-i parca suferinta. 8. n ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de tristete. Eul liric regreta ca nu se mai poate ntoarce n trecut, la perioada de tinerete pentru a simti macar o clipa de fericire. Apare epitetul n inversiune ,,searbedele zori, figura de stil menita sa arate corespondenta dintre trairile eului liric si natura. Totodata, acesta are rolul de a arata viziunea modificata a eului liric, lucrurile frumoase nemaiavnd nicio importanta pentru el. Inversiunea ,,amara soarta arata cruzimea sortii care face ca timpul, respectiv lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa de a le ntoarce. 9. Titlul ,,Gradinile Amagirii contine un termen concret (,,gradinile) si unul abstract (,,Amagirii), care este personificat prin scrierea cu majuscula. Astfel, se arata existenta unui loc aflat n constiinta eului liric, spatiu legat de clipa prezenta, clipa n care nu mai exista dect amagirea. Cmpul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (,,s-a ofilit, ,,ursuza, ,,tulburi, ,,vested, ,,vei plnge, ,,amara, ,,mohorte, ,,searbedele), aratndu-se starea eului liric regretul dupa ,,apusa tinerete. Spatiul imaginat, gradina, trimite initial cu gndul spre o imagine a frumosului, a armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se evidentiaza ideea ca totul nu este dect o iluzie, o imagine a efemerului. I. 34 (G. Calinescu, Neoromantica) 1. Coama bogata a calului demonstreaza ca este bine ngrijit. Pe coama acestui deal se cultiva pomi. 2. n structura Descoperit-am cratima marcheaza scrierea inversata a formei verbale la timpul perfect compus. 3. Funebra turla sumbra printre molifti si pini 4. poetul, natura,motivul codrului, motivul lacului

5. Verb la persoana I singular Descoperit-am; pronume la persoana I mi, eu. 6. Repetitia enumeratiei solemn si elegant realizeaza paralelismul ntre prima si ultima strofa, relevnd asemanarile dintre Poetul de acum un secol si eul liric, figura de stil creionnd atitudinea specifica poetului romantic pe care o preia si eul liric. 7. Motivul lacului este unul specific romantismului, prezenta sa n poezie ajutnd la conturarea universului poetic romantic care constituie tema textului. Astfel lacul reprezinta un element ce apartine spatiului exterior poetului si care l inspira, creatia romantica accentund relatia dintre om si natura. 8. Ultima strofa marcheaza trecerea la lirismul subiectiv, eul identificndu-se cu poetul romantic de acum un secol al carui univers este descris n strofele anterioare. Reluarea epitetului tilindrul cel gigant, a imaginii redingotei si a turlei realizeaza paralelismul cu prima strofa, exprimnd asemanarile eului cu un poet romantic de altadata, prelund de la acesta atitudinea eleganta, observndu-se si trecerea de la timpul imperfect folosit pentru descrierea Poetului, la timpul prezent, la neoromantism. Se reia motivul apei, din care ies sirene si undine, si motivul codrului care constituie o metafora pentru universul liric romantic, ntruct natura si mitologia sunt teme predilecte ale romantismului pe care le va aborda si eul liric n ipostaza de poet, idee ilustrata de metafora eu ma pierd n codri solemn si elegant. 9. Poezia are ca tema poetul romantic si universul sau liric, primele trei strofe realiznd portretul unui poet de acum un secol si proiectnd n exteriorul sau marile teme ale creatiei romantice, pentru ca apoi eul liric din prezent sa creeze tot n maniera romantica desi curentul apusese, ceea ce explica titlul reinventarea romantismului prin folosirea stilului specific curentului, sugerat de dublul epitet solemn si elegant, si reluarea motivelor literare ale acestuia, dar ntr-o maniera neoromantica. I. 35 (Vasile Crlova, nserare) 1. cu ochii n soare, soare cu dinti

2. Din punct de vedere fonetic, apostroful marcheaza accidentala a vocalei e si pastreaza masura si ritmul, conferind oralitate stilului. 3. 4. 5. 6. cevasi, sgomot, blajana teme/motive: natura, luna, singuratatea s.a. marci ale eului liric: pronume si verbe la persoana I: tiu, eu, ma. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete

placuta vreme, trista vale, repetitia ncet, ncet, personificarea luna[...]si cauta de cale adesea multumind), care ajuta la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive. 7. Att tema poeziei (natura) ct si numeroasele motive (noaptea, singuratatea, luna si stelele, visul) justifica ncadrarea textului n lirica de inspiratie romantica. O alta trasatura romantica a versurile este comuniunea ce se stabileste ntre om si natura; singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric. 8. Atmosfera strofei este de melancolie, tipic unei creatii romantice. Motivul lunii este predominant, acesta genernd o serie de imagini vizuale(cmpiile albind). n ultimele doua versuri, aceasta este personificata. Senzatia de armonie este data de perfectiunea astrului selenar care domina totul (si plina de placere, cu frunte mai blajana / si cauta de cale adesea multumind). Prin repetitia ncet, ncetse urca, dar si prin locutiunea verbala si cauta de cale se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibila. n aceasta strofa, Vasile Crlova realizeaza un tablou nocturn n care se asterne linistea odata cu aparitia lunii vremelnica stapna. 9. Titlul nserare face trimitere la motivul principal al textului, sugernd n plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric, care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii. Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei repetabilitati, a unei stari de continua detasare n fata tumultului vietii (Pacea placuta vreme, n asta trista vale,/ De sgomot mai de laturi eu totdauna viu.). (Ruxandra Manea, 12 L; coord. prof. Luminita Paraipan) I. 36 (George Cosbuc, Pastel) 1. padure; mac

2. Cratimele din structura si-adoarme-apoi au fost utilizate pentru a marca rostirea legata a celor trei cuvinte. Rolul prozodic al cratimei consta n pastrarea masurii si a ritmului versurilor.. 3. E vara, deci se ntuneca mai trziu. I s-a ntunecat fata cnd m-a vazut venind spre el, credea ca o sa-l cert. 4. 5. tema natura; motivul nserarea liniste

6. Personificarea Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea exprima starea de liniste redata de contemplarea naturii, cu puternice reverberatii n sensibilitatea eului liric. Aceasta personificare are rolul de a crea o atmosfera n care

linistea totala si pune amprenta si asupra vegetalului. 7. Verbele la prezent, predominante n poezie, au rolul de a transmite ideea eternizarii naturii surprinse n acest pastel, a elementelor care compun tabloul fascinant al nserarii: bate, adoarme, tace etc. Aceste verbe sugereaza ncremenirea naturii cuprinsa de o liniste profunda. 8. n a treia strofa a pastelului este prezentat un tablou static, care ntregeste starea de liniste ce a cuprins ntreaga natura n momentul nserarii, stare la care fac trimitere si strofele anterioare. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la noapte, prin imaginea vizuala: amurgul moare/ Da semne noptii din ponoare. Personificarea Eambraca haine-ntunecate, precum si epitetul personificator tacuta, au rolul de a crea o atmosfera plina de mister. Se remarca impersonalitatea vocii lirice, motivata fiind de faptul ca accentul cade pe spectacolul naturii contemplate, o magnifica panorama surprinsa, parca, n toate detaliile ei. Astfel singura marca a prezentei eului liric este deicticul personal eu, din strofa a doua, care sugereaza relatia directa dintre om si natura. 9. Titlul Pastel este sugestiv, indicnd denumirea speciei liricii peisagistice, utilizata doar n cadrul literaturii romne. Astfel, titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de natura, n care poetul si exprima discret sentimentele, prin intermediul stihiilor si al vegetalului : Prin visini vntul n gradina/ Catnd culcus mai bate-abia/ Din aripi, si-n curnd s-alina, Din ochi clipeste-ncet cicoarea/ si-adoarme-apoi si ea. Treptat, orice trimitere spre ideea de miscare dispare. I. 37 (Aron Cotrus, Muntii) 1) degeaba; necuprins

2) Liniile de pauza marcheaza o pauza n vorbire, realizata n ambele cazuri, pentru a delimita o constructie metaforica cu valoare apozitionala. 3) Ceea ce l-a determinat sa-si paraseasca drumul ales n viata a fost sentimentul apasator de vina, de care nu putea sa scape. ntr-un moment al vietii n care pierduse sprijinul apropriatilor sai, singurul lucru care l motiva sa-si urmeze studiile era setea de cunoastere. 4) 5) teme/motive literare: viata privita ca o lupta continua, muntii, lumina etc. n coaja lui tirana, setea-mi

6) Metafora piedica-mi de huma, este o figura de stil prin care eul liric si exprima viziunea asupra relatiei dintre trup si suflet; astfel, partea fizica a fiintei omenesti este vazuta ca un obstacol (piedica) n calea obtinerii desavrsirii spirituale, prin atingerea absolutului.

7) Modalitatea n care versificatia poeziei a fost conceputa poate fi interpretata ca o ncercare de a reda ct mai fidel starea interioara de neliniste sufleteasca a eului liric, care nu poate fi ncadrata la nivel structural de constrngeri prozodice. Lipsa armoniei ritmului, masurii si a rimei ar putea sugera, astfel, ideea de limitare a individului, n comparatie cu nazuintele sale. 8) Ideea poetica din ultima strofa este conturata printr-o paralela realizata ntre conditia umana si cea a muntilor, iar ncercarile eului liric de a atinge absolutul sunt asemanate cu procesul de formare al muntilor. Lupta vocii interioare a poetului cu propriile restrngeri este redata printr-o serie de figuri de stil : metafore (piedica-mi de huma, setea-mi de lumina), o comparatie (ca dintr-o strmta ocna), enumeratii (sa ies, sa scap, sa fug), inversiuni (sufletu-mi ce totul rvneste sa absoarba) si epitete (omortor, slut, salbatic, statornic etc.). Comparatia vietii, vazute ca o lupta continua, cu fenomenul de ridicare a muntilor, este evidenta la nivelul textului liric prin repetarea structurii ca voi att la nceputul strofei, ct si spre sfrsitul acesteia. 9) Titlul poeziei poate contraria asteptarile cititorului. Initial accentul pica pe modul de formare a muntilor vazut ca o revolta mpotriva ordinii naturale. Deci, asa dupa cum anunta si titlul imaginea muntilor apare n prim-plan. Strofa a doua nsa, aduce o schimbare: ncercarea muntilor de a se ridica din coaja pamntului este comparata cu dorinta eului liric de a-si depasi propriile posibilitati, de a se elibera de tiparele neschimbatoare impuse fiecarui individ n parte. Astfel, finalul poeziei sugereaza un sentiment al eului liric de tip eterogen, manifestat att prin admiratie, ct si prin invidia fata de puterea intrinseca a muntilor. I. 38 (Nichifor Crainic, Desmarginire) 1. a-si lua inima n dinti; a avea o inima de aur; a-si calca pe inima; a pune la inima. 2. Virgulele din versul Iar tu, frumoasa lume, sa-mi pari o piatra seaca au rolul de a izola apozitia frumoasa lume de restul propozitiei. 3. 4. amara = dureroasa, trista; azur = albastru. Teme/motive: tema dezmarginirii, motivul arhanghelului, motivul stelei.

5. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric n textul dat sunt verbele la persoana I singular: ma voi sui, voi deslipi, voi sfarma, voi culca si pronumele si adjectivele pronominale la persoana I singular: ma, meu, -mi, mea. 6. Verbele din poezie sunt utilizate la timpul viitor deoarece ele exprima dorinta eului liric de a se detasa de latura sa materiala (ma voi sui, voi deslipi), de a ntreprinde o ascensiune catre absolut (voi sfarma, voi culca, s-or lumina) si de a accede la esenta, de a se contopi cu Divinitatea (Ma va-nvali, m-oi topi).

7. Esential n transmiterea mesajului poeziei este simbolul norului, care reprezinta un intermediar ntre terestru si ceresc, ntre materialitatea de care eul liric doreste sa se detaseze si absolutul la care el vrea sa acceada. Astfel, norul, salupa/Ritmata de arhangheli, este cel care faciliteaza ascensiunea catre Divinitate a eului liric. 8. Ultima strofa a poeziei nfatiseaza finalul ascensiunii eului liric si accederea lui la absolut. Oximoronul crestete de hau sugereaza imaterialitatea planului ceresc si imposibilitatea lui de a fi raportat la lumea terestra. Metafora O pretutindeneasca vibrare de lumina simbolizeaza idealul pe care eul liric doreste sa-l atinga, iar metafora m-oi topi n boare de muzica divina ilustreaza dematerializarea acestuia si contopirea lui cu Divinitatea, reprezentata cu ajutorul epitetului muzica divina. Metafora Despovarat de zgura parerilor de rau sugereaza detasarea de grijile si regretele inerente trupescului odata cu atingerea spiritualului. 9. Titlul Desmarginire, care prefigureaza tema poeziei, sugereaza eliberarea de materialitate a eului liric, desprinderea acestuia de lumea terestra si de constrngerile temporale si spatiale si accederea lui la absolut, la Divinitate. I. 39 (Leonid Dimov, Sa fie iarna) 1. jale tristete; naluci fantasme

2. sa-nteleg n aceasta structura cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala ) despartind doua parti de vorbire diferite si pastrnd masura. 3. Fata se privea ntr-o oglinda sparta. sens propriu Ochii sunt oglinda sufletului. sens figurat 4. 5. teme/motive: iarna, visul, firea, noaptea etc. A chipurilor n amurg plapnd

6. Prezenta eului liric n poezie se evidentiaza prin pronumele personale la persoana I, singular (ma, mi) si prin verbul la persoana I singular (-nteleg). 7. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui aceluiasi timp. Iarna capata conotatiile unui moment miraculos, n care nimic nu e surprinzator si totul e posibil, element intermediar ntre divin si terestru, tarm al minunilor n contingent. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza doleanta eului liric de stagnare, conservare a acestui timpului. Valoarea imperativa, de care aminteam, sugereaza intensitatea sentimentului, dorinta puternica de a se abandona ntr-un timp ncremenit. Iarna ar mai putea sa sugereze lumea launtrica a eului liric. Prizonier al cotidianului, acesta doreste sa se afunde n inconstient pentr-un ev ntreg, ntr-o lume de preziceri si colinde. 8. n primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin prezenta unor ansambluri insolite. Un spectacol fabulos e creat prin gndurile eului liric. naintarea n

miraculos si configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului liric la constrngerile si la limitele realului. Succesiunea imaginilor ar putea fi interpretata ca o dorinta a acestuia de a nlatura barierele si de a explora miraculosul. Astfel: Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adnc sugereaza faptul ca acest plan secund al existentei este ntotdeauna prezent n orice fire. Personificarea visului care dirijeaza fiintele miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din imposibil posibil. Aparitia figurilor mitologice, legendare reliefeaza prin intermediul enumeratiei zei, meandri, eve/ si cavaleri faptul ca n acest spatiu orice este realizabil. Oximoronul fantasmelor care gonesc usor realizeaza sub forma unei asocieri paradoxale, o imagine de miscare absurda, care vine sa demonstreze din nou faptul ca n acest spatiu concretul se dizolva n abstract. Se observa, de asemenea, structura simetrica a nceputului celor trei strofe, prin care se realizeaza cte o comparatie de fiecare data parca neterminata, n sensul ca nu apare termenul cu care se face comparatia. (Cum roade visul, Cum se lipesc cu totii, Cum nasc apoi naluci). 9. Expresivitatea poeziei este data de aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie. Poezia este formata din patru catrene, n primele trei strofe configurndu-se un cadru abstract, ireal. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza figuri legendare. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si ireal Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa treaca dincolo ct mai curnd. Oniricul tinde spre invadarea realului, spre contopirea cu acesta ntr-un spatiu metafizic, absolut. nsa acest lucru e mpiedicat de bariera reprezentata simbolic prin oglinda. Astfel jalea creste n tagma suferinda, epitet (gerunziu acordat) ce sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii dintre real si ireal. Personificarea nalucilor care se plimba calare si oximoronul gonind usor creeaza o imagine paradoxala care configureaza un spatiu miraculos. Nalucile iau parte la circul interzis pentru cei vii, la spectacolul accesibil doar celor care transcend din realitate n acest cadru oniric. n ultima strofa tensiunea lirica se amplifica, iar prezenta eului liric se face simtita prin pronumelor personale la persoana I, singular (ma, mi) si prin verbele la persoana I singular (-nteleg). Hiperbola pentr-un ev ntreg sugereaza dorinta eului poetic de a ramne captiv unui timp abstract, ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a fenomenelor sa se anuleze, timpul sa si piarda esenta, iar el sa patrunda ntr-o alta forma a existentei pentr-un ev ntreg. Expresivitatea lirica este, astfel, ct se poate de bine conturata. I. 40 (stefan Augustin Doinas, Iedera ndragostita) 1. arhitrava , coloane 2. n versul Ah, de-atunci suvoaie-ntregi de clipe este utilizata virgula pentru a marca interjectia ah. 3. a sterge de pe fata pamntului, a intra n pamnt de rusine 4. tema creatiei, motivul timpului

5. Scrierea cu litera mica la nceputul unor versuri se justifica prin faptul ca poetul a utilizat ingambamentul care consta n continuarea unei idei poetice n versul urmator, fara a marca aceasta printr-o pauza. Autorul foloseste acest procedeu, des utilizat din perioada modernista pna n prezent, pentru a evidentia mai bine o idee poetica, pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri... 6. epitet dublu: Iat-o: frunza palida, sihastra, personificare: Iedera-mbatata de cuvnt 7. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face cititorul sa surprinda cteva secvente ce amintesc de o desfasurare epica. n prima parte a textului observam aparitia imperfectului, indicnd actiuni durative, n cazul carora nu se poate preciza momentul ncheierii lor: n vreme ce mesterul nalta, iedera ncerca zadarnic sa se prinda de piciorul lui. Dupa ce mesterul i adreseaza chemarea prin imperativul vino, iederea, ademenita de cuvnt, ncepe sa urce, iar toate actiunile ei vor fi numite de acum de verbe la indicativ, timpul prezent (musca, se alinta, deschide, misca). 8. Textul este conturat pe baza unei fantezii ce mbraca o poveste inedita de dragoste ntre mester si planta firava, timida, prezentata metaforic. Initial, aceasta este retinuta, sfioasa, nsa odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi, prinde curaj iar dragostea lor se va pierde n timp suvoaie- ntregi de clipe. Ultimele 7 versuri ncep prin imperativul iat-o, care dinamizeaza atmosfera poeziei, sugereaza surpriza eului liric n momentul aparitiei iederei. Urmeaza o ampla personificare a sa, construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet multiplu (frunza, palida, sihastra), metafora (glezna pietrelor) si a imaginilor vizuale (suind cu soarele pe dungi, misca brate gingase, prelungi). Odata ce a gustat din fructul dragostei, iedera ncepe a-si manifesta sentimentele prin miscari lente, gingase : se alinta, linge. 9. Limbajul poetic n poezia data se caracterizeaza prin expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete frunza, palida, sihastra, metafore glezna pietrelor, repetitii si mereu, mereu si ia avnt, personificari iedera-mbatata de cuvnt, prin imaginile artistice folosite - imagini vizuale: iat-o: frunza palida, sihastra, ct si prin interjectia din versul: ah, de atunci suvoaie-ntregi de clipe si prin imperativul iat-o ce denota implicarea eului liric si ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie. I. 41 (stefan Augustin Doinas, Balada ntrebarii lui Parsifal) 1. tnjea = zacea; cumplit = teribil. 2. Cratima din versul Durerea-l bntuia ca o fanfara, are rol de a marca elidarea vocalei , realizndu-se totodata si pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (substantiv/pronume personal, forma neaccentuata). 3. E n floarea vrstei.

4. Padurile schelete care tipa; si apele, sleind, stagnau solemne 5. teme/motive: natura, castelul, apele 6. n primele patru versuri, prin diferite trimiteri se realizeaza personificarea castelului aflat ntr-o vale legendara. Comparatia Durerea-l bntuia ca o fanfara accentueaza ideea conform careia castelul resimte la rndului lui, fiind personificat, durerea bolii stapnului. 7. Boala Regelui Pescar pare sa fi afectat toata fire. Natura ntreaga respira a boala. Imaginile vizuale care puncteaza acest lucru sunt ct se poate de elocvente prin enunturile eliptice care le cuprind Padurile - schelete, stresinile toate-ntr-o aripa. Nicio naltare nu mai este posibila, vazduhul nsusi fiind trt prin noroi, ntr-un mod fortat dupa cum arata si comparatia ca un sclav. Metafora prin care imaginea padurilor este apropiata de cea a unor schelete, amplifica zbuciumul naturii care vibreaza la aceeasi intensitate cu suferinta Regelui Pescar. Cntecul si pierde menirea de a exprima frumosul si ajunge doar sa se transforme ntr-un vuiet care anunta haosul creat de aceasta stare apasatoare. Epitetul metaforic vntul galben, sugereaza si el boala grea care a contaminat tot locul. 8. Balada desemneaza specia genului epic care dezvolta un subiect istoric, legendar sau mitologic, avnd si pasaje de lirism. Fragmentul citat se ncadreaza n definitia speciei. Incipitul marcheaza o atmosfera de poveste, n vreme ce natura este prezentata ca ntr-un pastel. 9. Caracterul descriptiv al secventei citate este dat pe de o parte de faptul ca se prezinta un tablou prin detaliile sale specifice (cmpie legendara, apele, sleind, stagnau solemne, Vazduhul tras prin tina), iar pe de alta parte de prezenta grupurilor nominale, specifice unei descrieri (vechi castel, cumplit zugrav, vntul galben). I. 42 (Geo Dumitrescu, Banala) 1) firesc = natural ; urasc = detest 2) Prezenta punctelor de suspensie n versul ca as vrea sa fi ntotdeauna a mea se justifica prin nevoia de a accentua intensitatea sentimentelor eului liric fata de iubita. 3) Am strns mna de la mna si am cumparat ceva frumos. si-a imaginat povestea mea cu ochii mintii. 4) m-am gndit ca esti frumoasa; cu toate ca esti frumoasa 5) teme / motive literare : iubirea, sarutul

6) Enumeratia ca esti frumoasa, ca te iubesc, ca as vrea sa fii ntotdeauna a mea are rolul de a scoate n evidenta sentimentele pe care eul liric le are fata de femeia iubita. Doar gndul la frumusetea iubitei, trezeste n el dorinta de a o avea toata viata alaturi. Puritatea acestei nazuinte este subliniata de epitetul dublu gnd cuminte si firesc. Sentimentele lui i apar drept o consecinta fireasca a reprezentarii iubitei. 7) n a doua strofa, poetul concentreaza ntreaga lor poveste de ndragostiti, n cteva imagini vizuale ce redau intensitatea dragostei traite. Comparatia totul e roz si plin ca n literatura sugereaza ineditul sentimentelor resimtite de ndragostiti, care nu pare a fi real. Prin cea de-a doua comparatie totul e ca ntr-un refren de tangou poetul face trimitere la pasiunea ce caracterizeaza povestea lor de iubire n a caror brate se lasa purtati fara nicio retinere. Ultimul vers al strofei reprezinta apogeul pasiunii celor doi, mplinirea fizica a dragostei pe care amndoi o simt unul fata de celalalt printr-un sarut. Cele trei puncte de suspensie n clipa asta ti-am simtit buzele pe gura au rolul de a accentua emotiile traite de eul liric si implicarea afectiva a acestuia. n acea clipa tot ceea ce-i nconjoara pare ca dispare. 8) Titlul poeziei, format doar din adjectivul banal, pare initial n opozitie cu ideile poetice ale textului. Astfel se poate observa cum la nceput dragostea este acaparatoare, intensa fiind prezenta n orice gnd m-am gndit ca esti frumoasa, ca te iubesc, ca as vrea sa fi ntotdeauna a mea... nsa, dupa ce punctul culminant al pasiunii ce i cuprinsese pe ndragostiti se consuma: n clipa asta ti-am simtit buzele pe gura..., iubirea ncepe treptat sa si piarda din culoare si din farmec, iar cei doi iubiti sa nu ramna cu nimic altceva dect cu o amintire care acum li se pare Banala. Daca raportam titlul la contradictia cuprinsa n ultima strofa (desi faptul ca te iubesc mi apare evident/nu stiu de ce te urasc n acest moment) apare o noua explicatie. Sentiment inefabil, iubirea poate conduce de multe ori la stari contradictorii, un motiv pentru a considera toata aceasta poveste de iubire ca fiind una banala. 9) Poezia citata este una de dragoste, avnd n vedere tema acesteia (iubirea), dar si faptul ca ntregul monolog liric este adresat iubitei (as vrea sa fii ntotdeauna a mea, m-am gndit ca esti frumoasa, n clipa asta ti-am simtit buzele pe gura). (Diana Ionescu, 12 L; coord. prof. Luminita Paraipan) I. 43 (Mihai Eminescu, Iambul) 1. vers = stih trezind = desteptnd. 2. Punctele de suspensie marcheaza o ntrerupere a enuntului, o pauza afectiva n text; ele pot marca si o stare de melancolie, reflectii asupra propriilor conceptii.

3. Afirmatia mea l-a lasat cu gura cascata. E toamna n sufletul meu. 4. s-auzi n el al undei sopot / versul cel mai plin 5. tema creatorului/conditia poetului, motivul inspiratiei poetice, melancolia, iubirea. 6. Comparatia masura/plina e ca toamna mierea-n faguri vine sa evidentieze si sa ridice la rang nalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata si abundenta mierii n anotimpul precursor iernii. De asemenea, se subliniaza rolul important al prozodiei clasice n creatia lui Eminescu. 7. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica, semnul exclamarii fiind nsa nlocuit cu linia de pauza, sugernd ntreruperea ideii poetice, a starii de melancolie si revenirea la realitate, marcata grafic prin conjunctia adversativa dar. Ideea poetica este redata prin substantivele aflate n relatie de antonimie: patima- ura, prin epitetul n inversiune: dulce glas, menit sa-l caracterizeze pe Amor. Versul al doilea, trezind n suflet patima si ura, sugereaza exprimarea sentimentelor n poezie. 8. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotart iambul, sugernd ideea de unicitate a piciorului de vers, compus din doua silabe, care este cel mai plin, mai blnd si mai pudic. Reluarea lui n ultimul vers are rolul de a pune n evidenta faptul ca ntreaga poezie este nchinata iambului. 9. Poezia se ncadreaza n curentul romantism prin temele si motivele specifice (tema creatorului, melancolia), accentul fiind pus pe sentimente, pe exprimarea subiectiva a trairilor. (Ramona Manica, 12 L; coord. prof. Luminita Paraipan) I. 44 (Mihai Eminescu, Stau n cerdacul tau) 1. senina = clara; misca = freamata.

2. Cratima din versul Deasupra-mi crengi de arbori se ntind are rolul de a pune n evidenta pronuntarea mpreuna a doua parti de vorbire diferite. Se pastreaza totodata masura si ritmul versurilor. 3. Procedeaza cum vrei, atta timp ct transferul nu va bate la ochi.

Prefera sa ramna n ntuneric, dect sa afle ca a fost tradat de propriul frate. 4. 5. mna ta cea fina , umeri de ninsoare Teme/motive: iubirea, luna, stelele, ramuri.

6. Metafora flori de umbra ma cuprind este extrem de sugestiva n redarea ideii de analogie ntre sentimentele eului liric si natura. Se creeaza o atmosfera intima, de mister, arborii si florile nascnd umbre n lumina selenara. 7. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa dar, care muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redata n prima strofa, pe imaginea iubitei care este privita. Fereastra, element recurent n lirica eminesciana reprezinta, pe de o parte, hotarul dintre cele doua spatii exterior si interior despartindu-i parca pe cei doi ndragostiti. Pe de alta parte, fereastra este cea care permite privirii ndragostitului sa poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o iubeste. Epitetul mna ta cea fina, precum si metafora n val de aur parul despletind exprima senzualitatea celei care pierduta n gnduri se uita n lumina. Relatia de apropiere dintre cei doi este evidentiata de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: eu, tu si de adevaratul ritual al privirilor celor doi. 8. Titlul sonetului este reluat n primul vers din primul catren, fixnd cadrul: Stau n cerdacul tau.... Atmosfera de intimitate este creata de acest cerdac, desemnnd un spatiu intermediar, un ansamblu domestic ntrepatruns cu un aer familiar. Multitudinea imaginilor artistice, n mare parte dinamice (vntul misca arborii-n gradina, n val de aur parul despletind, desfaci visnd pieptarul de la sn, ncet te-ardici), ct si figurile de stil ( epitetul umeri de ninsoare, personificarea stele tremura etc.) contribuie la alcatuirea unui spatiu intim, feeric, dominat de lumina selenara s-alaturi luna bate trist n geam) deoarece toate miscarile sunt abia resimtite. Observarea iubitei se face prin intermediul unei ferestre, spatiu al oglindirii si al invaziei erotice, fapt ce presupune reveria trairii. Feminitatea nuda, marmoreana, reflectnd razele lunii, urmata apoi de stingerea luminii (ncet te-ardici si sufli-n lumnare...) nvaluie ndragostitul n efectele semiobscuritatii produse de o noapte senina. Vraja este att erotica, invadnd spatiul sacru al intimitatii, ct si exterioara, contaminnd natura. 9. Sonetul Stau n cerdacul tau... apartine liricii intime si dezvaluie o tema romantica. O modalitate de evadare, de data aceasta absoluta, specifica romanticilor este reflectata si aici, prin motivul visului, dar si prin tema naturii. Avem de-a face cu o natura coplesitoare, asupra careia domina lumina selenara, un motiv caracteristic curentului romantic. mpletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene, evidentiata si n acest sonet. Cultivarea sensibilitatii, a imaginatiei si a fanteziei, minimaliznd luciditatea si ratiunea este un alt argument n sprijinul apartenentei acestei poezii la curentul romantic. I. 45 (Mihai Eminescu, Departe sunt de tine..) 1. clipa = moment, vreme; etern = vesnic, nemuritor.

2. Cratima din structura ,,aducerile-aminte aflata n versul,,Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri marcheaza grafic rostirea mpreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza, intrnd n alcatuirea unei locutiuni substantivale. Sub raport prozodic influenteaza masura si ritmul versului.

3.

Pentru el focul inimii e mai puternic dect ratiunea. Ochii sufletului ti arata adevarata fata a omului.

4. ,,Cu ochii mari n lacrimi, cu mini subtiri si reci; ,,si parc-ai vrea a-mi spune ceva...apoi suspini 5. Teme/motive: viata lipsita de noroc, visul/ reveria, moartea, amintirea

6. Comparatia ,,batrn ca iarna are rolul de a evidentia motivul mbatrnirii iremediabile. Substantivul ,,iarna evoca ideea de singuratate, neliniste, tristete, aspectul de pustietate, lipsit de viata, fiind asociata cu vrsta celui care se simte ,,batrn din pricina departarii de iubita. 7. Ultimele patru versuri ncep cu exclamatia retorica ,,O! glasul amintirii ramie pururi mut, aducnd n prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii, nteleasa ca amestec ntre fericire si nefericire. Folosirea verbului la conjunctiv prezent, ramie fara conjunctia ,,sa indica dorinta de respingere a ,,glasului amintirii. Antitezele norocul (,,norocul ce-o clipa l-am avut)-nenorocul (,,viata-mi lipsita de noroc), amintirea (,,aducerile-aminte pe suflet cad n picuri)-uitarea(,,sa uit pe veci) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa si prezentul visarii, pus sub semnul regretului, melancoliei, dorintei de uitare. Alternanta prezent/trecut scoate n evidenta efectele transformatoare ale iubirii. Amintirea e modalitatea de eternizare a iubirii, metafora ,,glasul iubirii, sugereaza departarea fiintei de realitate. n aceste versuri apare motivul mbatrnirii iremediabile suferite odata cu pierderea iubirii, epitetele ,,batrn si singur, reprezinta un final melancolic si dramatic. Trairile eului liric sunt contradictorii, limita expresiva a situarii ntre vis/iluzie si realitate, dorinta si mplinirea acesteia crend la nivelul textului o expresivitate deosebita. 8. Titlul ,,Departe sunt de tine... evidentiaza tema iubirii eterne, care traieste prin puterea amintirii. Adverbul departe are dubla perspectiva, att locativa ct si temporala, avnd rolul de a sublinia distantarea n timp si n spatiu a fiintei iubite. Trairile eului liric sunt contradictorii, bazate pe relatia atractie-respingere. ntreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate, odinioara/altadata-prezentul clipei, noroc-nenoroc, amintire-uitare. Folosirea verbelor la viitor ,,vei fi murit proiecteaza sentimentul iubirii n eternitate, un final melancolic si dramatic. Prezentul visarii este pus sub semnul regretului, al melancoliei, dar si al dorintei de uitare, al refuzului asumarii unei realitati banale. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa. 9. Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei; antitezele romantice, generatoare de melancolie: norocul-nenorocul, amintireauitarea; cultivarea emotiei si a sentimentului; universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii valorificate prin imagini artistice: ,,singur lnga foc, vntul loveste n feresti.

I. 46 (Mihai Eminescu, Din valurile vremii) 1. umbra = amintirea; zadarnic = inutil;

2. Virgula este semnul grafic care n versul Sa te ridic pe pieptu-mi, iubite nger scump desparte o apozitie dezvoltata de restul enuntului. 3. Gestul lui m-a impresionat pna la lacrimi.

Ai ncalzit un sarpe la sn. 4. tema iubirii/ motivul visului

5. Structura de monolog adresat a textului este conferita de sintagme precum iubita mea, iubite nger scump, dar si de utilizarea verbului la persoana a II-a singular, modul imperativ rasai. 6. n metafora iubite nger scump, dubla determinare epitetica iubite si scump, evidentiaza sentimentele puternice ale ndragostitului. Epitetul n vocativ iubite transfigureaza iubirea, afectivitatea, iar epitetul scump sugereaza imaginea perfecta a femeii n ochii ndragostitului. 7. Poezia eminesciana Din valurile vremii se ncadreaza n estetica romantismului prin tema si motivele pe care le dezvolta: iubirea pierduta, ireversibilitatea timpului, stelele, umbra, visul. De asemenea, predilectia pentru marturisirea directa, sincera a propriilor sentimente, stilul confesiv poate fi un alt argument n sustinerea acestei idei. 8. Metafora Din valurile vremii, din care se constituie titlul, apare si la nceputul primului si ultimului vers, conferind textului simetrie. Titlul invoca trecerea ireversibila a timpului, felul n care amintirile vin n prezent din valurile vremii, aduc sentimente puternice, iar apoi ncep sa scada n intensitate. Punctele de suspensie reprezinta nostalgia, melancolia eului liric, dar si efortul sau repetat de a-si aminti peste timp imaginea iubitei, care nu mai are contururi clare odata cu trecerea timpului. 9. Prima strofa evoca nostalgia eului liric fata de timpul trecut, pentru imposibilitatea de a trai n prezent o iubire ideala. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor (bratele de marmur, parul lung, balai, fata stravezie, zmbetul tau dulce), a comparatiilor stravezie ca fata albei ceri, toate aceste figuri de stil conturnd un portret al femeii cu trasaturi specifice liricii eminesciene. Portretul este desavrsit prin metafora Femeie ntre stele si stea ntre femei, evidentiind frumusetea, perfectiunea iubitei. n ultimele versuri apare sentimentul de tristete profunda, cauzat de nemplinirea iubirii n ochii fericirii ma uit pierdut si plng. I. 47 (Mihai Eminescu, Peste vrfuri)

1.

slab de inima; din inima

2. Cratima este un semn de ortografie, care marcheaza n prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite (inima-mi), iar n cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei . De asemenea, folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului. 3. Mi-a promis cte-n luna si n stele. Ea are o inima mare. 4. 5. teme/motive: iubirea, natura, codrul, luna, melancolia Peste vrfuri trece luna,/ Codru-si bate frunza lin

6. Inversiunea din primul vers (Peste vrfuri trece luna) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru, n scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. Epitetul lin reda o adiere usoara si trista a codrului, care este pusa n legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric. 7. Peste vrfuri de Mihai Eminescu este o poezie romantica, ntruct are la baza trasaturi specifice romantismului. Prima strofa este o descriere a cadrului natural, n care apare ca element specific recuzitei romantice luna. Intensitatea trairilor eului liric, starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin ntrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa. 8. Titlul Peste vrfuri se regaseste si n primul vers al poeziei, si face trimitere spre tema textului. Eul liric este ndurerat la gndul trecerii ireversibile a timpului; timpul nu ia n seama aceasta suferinta, ci si continua drumul mai departe, mai departe ntr-un ritm firesc, la fel ca trecerea lunii. 9. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa n momentul noptii. Imaginile vizuale (Peste vrfuri trece luna/ Codru-si bate frunza lin) alaturi de imaginea auditiva (Melancolic cornul suna) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii, care parca se completeaza reciproc. Toate miscarile, sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul lin, care reda miscarea usoara a frunzelor din codru, dar si de epitetul personificator melancolic, care califica sunetul cornului. Inversiunile (trece luna, Melancolic cornul suna) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. Sentimentul resimtit n fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie, la fel ca sunetul cornului. I. 48 (Mihai Eminescu, La steaua) 1. a face cale ntoarsa; a o lua pe o cale gresita 2. Virgula este folosita pentru a marca pauza ritmica din interiorul strofei, marcnd si coordonarea prin juxtapunere ntre propozitii. 3. a pieri a se pierde; amor iubire

4. teme/motive: steaua,dorul, noaptea 5. Metafora Icoana stelei accentueaza importanta stelei, aproape divina. Epitetul noapte adnca subliniaza imaginea cosmosului ntunecat, nvaluind atmosfera ntro aura de mister. 6. Icoana stelei ce-a murit/ ncet pe cer se suie 7. Poezia se ncadreaza n lirica romantica deoarece apar teme/motive literare specifice romantismului: noaptea, cosmosul, iubirea. De asemenea, continutul meditativ si exprimarea gnomica reprezinta alte doua argumente n acest sens. 8. Titlul poeziei La steaua prezinta elementul principal al textului. Steaua reprezinta punctul de reper al cosmosului dar si al ntregii omeniri. Ea lumineaza vietile oamenilor, dar de multe ori lumina stelei este vizibila dupa ce astrul deja a disparut. 9. n ultimul catren poetul compara iubirea, dorul care persista, chiar dupa ce sentimentul s-a consumat, cu calatoria luminii emanata de o stea. Metafora al nostru dor/ Pieri n noapte-adnca sugereaza faptul ca iubirea care se stinge, nu dispare ca senzatie cu totul. Dragostea, la fel ca si cosmosul, este eterna. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul ca n urma unei iubiri vor ramne amintiri vesnice. Poetul foloseste metafora Lumina stinsului amor pentru a sublinia ideea ca ntotdeauna omul care a fost nnobilat de acest sentiment si va aduce aminte de frumusetea unei iubiri, care cndva i-a luminat sufletul. I. 49 (Mihai Eminescu, Noaptea) 1. a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei n structura Pe-ai mei ochi nchisi ca somnul si pe fruntea-mi n mijloc este acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor. 3. Ideea fratelui tau a facut lumina n gndurile colegilor.

Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele. 4. 5. teme/ motive : iubirea, noaptea; Noaptea potolit si vnat arde focul n camin;

Lumnarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin. 6. Tabloul iubirii este constituit n jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora mintea mi adoarme sugernd linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru ndragostitilor. De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, n care exteriorul nu mai are nicio importanta, comparatia ochii mei nchisi ca somnul demonstrnd delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian. 7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza att prin temele si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatndu-se zona subconstientului

si visului, considerat a fi mai consistent dect realul, ct si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata ntr-un cadru propice (potolitarde focul, somnu-i cald, molatic,lin). 8. Motivul central al poeziei este evidentiat nca din titlu, simboliznd spatiul romantic de mplinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascndu-se din starea de contemplatie si de visare, n cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala (somnu-i cald, molatic, lin), iubirea fiind ncununata de puritatea iubitei (alba ca zapada iernii) ntr-un momentul propice visarii, al caderii ntr-o stare meditativa: noaptea. 9. Spatiul interior descris n prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin intermediul imaginilor vizuale (arde focul n camin, Dintr-un colt pe-o sofa rosa, Lumnarea-i stinsa n casa). Epitetul dublu potolit si vnat arde focul, pe lnga sugestia cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din camin, se realizeaza n mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta, calificata de trei epitete (somnu-i cald, molatic, lin). n aceasta atmosfera, pe care nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie (mintea mi adoarme - metafora). I. 50 Mihai Eminescu, De cte ori, iubito) 1. ostenite=istovite pierzndu-se=disparnd 2. n versul Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se foloseste n interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa o pata", referitoare la luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcnd totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. 3. El a plecat departe de casa. Momentele petrecute mpreuna sunt att de departe 4. Metafora Oceanul cel de gheata simbolizeaza imposibilitatea mplinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul oceanul" ilustreaza distanta ce s-a creat ntre cei doi ndragostiti, iar gheata, imposibilitatea de a strabate aceasta distanta. Epitetul personificator priviri suferitoare" are ca rol redarea starii de tristete ce survine odata cu pierderea iubirii. 5. pe bolta alburie, o stea nu se arata; o pasare pluteste cu aripi ostenite; pierzndu-se-n apus; ma-ntunec si nghet 6. Versurile poeziei fac distinctia ntre planul circumscris de natura si cel al interioritatii eului liric. ntre cele doua exista o evidenta legatura, deoarece starile resimtite de eul liric odata cu pierderea iubirii, gaseste ecou n toate elementele naturii.

7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii n sensibilitatea eului liric, precum si tema poeziei (iubirea pierduta) sunt doua argumente care ncadreaza textul n estetica romantica. 8. Titlul De cte ori, iubito este reluat n incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul iubito nu reda doar raportul relatiei dintre cei doi, ci sugereaza si sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parca, ntr-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura de cte ori exprima frecventa amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum ocean de gheata. 9. Incipitul poeziei reia titlul, De cte ori iubito, exprimnd suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora oceanul cel de gheata care-i chinuieste sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic bolta aurie, este imposibila, ntruct la orizont nu se arata nicio stea simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic luna cea galbena si prin apozitia explicativa o pata. I. 51. (Horia Furtuna, Balada lunii) 1. tainuit = ascuns, secret; fugara = scurta, de moment; 2. Linia de pauza din versul Din fiecare-ndragostit poet are rolul de a sublinia prin izolare substantivul poet, de a evidentia astfel efectul farmecului blnd si linistit al lunii si totodata de a pastra, prin cezura, sonoritatea poeziei. 3. a iesi n lume, ct lumea si pamntul, gura lumii etc. 4. motivul lunii, al iubirii, al visului 5. monologul liric adresat, descrierea 6. Sinestezia ntiul vis sub raza ta lunara/ si flfie din suflete pornirea are rolul de a mbina imaginea vizuala cu cea auditiva pentru a personifica ntiul vis. Metaforaoximoron izvorul de dureri, explicata prin apozitie (iubirea), constituie un cliseu poetic eminescian, care trimite la ambiguitatea sentimentului, reunind bucuria si tristetea. 7. Desi Horia Furtuna este un poet simbolist minor, discursul liric din Balada lunii este mai curnd romantic, deoarece poetul se foloseste de recuzita romantica att la nivelul continutului (luna, noaptea, visul, iubirea) ct si la nivelul expresiei: invocatia retorica adresata lunii, descrisa eminescian (farmecul tau blnd si linistit) ca obiect divin, pentru ca are puterea de a transforma omul n ndragostit, iar ndragostitul n poet. Indicatia de gen balada pe care o contine titlul poeziei constituie o alta trasatura specifica a romantismului. 8. Cea de-a treia strofa a poeziei contureaza rolul farmecului lunii, acela de a metamorfoza fiinta umana ntru frumos si armonie, de a face Din fiecare om

ndragostit / Din fiecare-ndragostit poet. Epitetele blnd si linistit si personificarea alunecndu-si raza-ncet atribuite farmecului selenar au rolul de a melancoliza omul, de a ilustra calea discreta prin care l transforma pe om n ndragostit si pe ndragostit n poet. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei date este alcatuit din substantivul balada, care reprezinta specia literara: cntecul nchinat lunii, iar doilea substantiv din titlu, luna, este laitmotivul poeziei. Acesta este semnificativ, astfel nct poetul descrie admirativ prin intermediul versurilor nsusirile lunii si puterea acesteia de a schimba omul. I. 52. (Barbu Fundoianu, Herta) 1. ploaie, toamna,vntul, iedera 2. Virgula marcheaza n vorbire o pauza scurta. n cazul primului vers al poeziei Herta, virgula este folosita pentru a separa doi termeni dintr-o enumeratie (a ploaie, a toamna). 3. ti mai aduci aminte? ti mai aduci aminte? 4. motivul toamnei, al aducerii aminte, al trecerii ireversibile a timpului, al spatiului natal vazut ca geografie mitica. 5. Prima secventa din textul liric dat descrie peisajul Hertei, tabloul naturii si al trgului cuprins de toamna. Descrierea subiectiva este realizata nca din primul vers prin imaginea olfactiva miroase a ploaie, a toamna si a fn, care are rolul de a purta cititorul n universul satului moldovean. Urmeaza, apoi, numeroase imagini vizuale vntul nisip aduce, fetele asteapta n ulita murdara, carute fugarite de ploaie care detaliaza peisajul trist si dezolant al trgului provincial cuprins de toamna, de ploaie si de vnt. Se remarca abundenta grupului nominal (substantive si adjective), timpul prezent al verbelor, prezenta indicilor spatiali si temporali, figurile de stil variate toate specifice textului literar descriptiv. 6. Metafora zmbet de iaz, de ses, cuminte din a doua secventa a discursului liric are rolul de a surprinde tineretea trecuta a batrnilor de la casa cea veche Motivul toamnei din poezia Herta este o metafora a vrstei, iar sintagma zmbet de iaz, de ses, cuminte este ca o amintire a tineretii care luceste n ochii batrnilor, mpreuna cu sclipirea fugara a unor elemente din spatiul natal. Amintirea vremurilor trecute, contemplate cu naivitatea copilariei. 7. Poezia Herta este realizata printr-o mbinare a stilului traditionalist cu cel modernist. Motivul aducerii aminte si al trecerii timpului sunt tipic traditionaliste, iar descrierea unui peisaj tipic romnesc, a satului/trgului provincial, apartine ideologiei traditionaliste care cuprinde conservarea specificului romnesc. Discursul liric este creat prin folosirea unor

termeni colocviali, neasteptati sau a unor imagini menite sa socheze precum ulite murdare, gste, cu pantofi galbeni, carute fugarite, grilajul de iedera coclit, ...azi/ si stearpa si molie ca o convalescenta, linistea...mucegaieste, toate marci ale modernismului. Tema si motivele textului tin de curentul traditionalist, dar anumite imagini sunt create n stil modernist. 8. Ultima secventa este ca o concluzie a discursului liric. Ideea poetica a ultimelor cinci strofe este trecerea ireversibila a timpului si amintirea tineretii care a ramas doar sub forma unor poze ntr-un album. Trecutul este ascuns n pozele facute n tinerete, prezentul fiind doar o trista imagine plina de riduri, vazuta n oglinda. Mijloacele artistice concretizeaza ideea poetica prin metaforele Ne-ascund att de bine albumele cu clampa / de-alama, tineretea! si trecutu-i lnga lampa, prin imagini vizuale plina e oglinda cu cute n obraz, prin comparatia expresiva si stearpa si molie ca o convalescenta. Comparatia din ultimele doua versuri aminteste de zilele copilariei lipsite de griji, linistite, de mult pierdute e-asa de lunga vremea. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii imaginilor artistice miroase a ploaie, a toamna si a fn, auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz, plina e oglinda cu cute n obraz si a figurilor de stil: comparatia si stearpa si molie ca o convalescenta, epitete factorul greoi si surd, tacerea lunga si gri, albumele cu clampa de-alama, metafore linistea n lucruri de mult mucegaieste, un zmbet de iaz, de ses, cuminte. I. 53. (Octavian Goga, Sonet) 1. biserica, altarul. 2. n versul si ele-adorm de tine alinate, cratima este folosita pentru pastrarea masurii medii a poeziei de 11 silabe, prin transformarea hiatului n diftong. 3. Mihai l bate mereu pe fratele sau mai mic. n partea estica a Europei bate Crivatul. 4. Poezia este un monolog liric adresat, pronumele personal tu din primul vers avnd rolul de a exprima subiectivitatea, fiind o marca a tipului direct de adresare. 5. O figura de stil prezenta n strofa a doua este personificarea patimileadorm prin care poeziei i este atribuita nsusirea omeneasca de a avea puterea alinarii durerilor sufletesti, de a le face uitate. 6. Poezia Sonet de Octavian Goga ilustreaza caracteristicile traditionalismului literar, prin cultul spiritului religios cu ajutorul poeziei devenite o Biserica cu porti nencuiate si prin prezentarea datinilor stravechi, precum mersul la biserica, spoveditul, alinarea si purificarea sufleteasca. Poezia este de esenta spirituala, ilustrnd ideea de religiozitate prin valorificarea riturilor si a credintelor stravechi.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului Poezie evidentiaza importanta acordata de catre autor poeziei, personificarea ei si adresarea directa prin folosirea vocativului, caz afectiv, oferind substantivului o pozitie-cheie, un rol central n structura poeziei. 8. n prima strofa, ideea poetica (Poezia ca altar spiritual unde fiinta umana se mpartasesete cu tainele universului) este subliniata prin utilizarea pronumelui personal tu, marca a tipului de adresare directa si a substantivului Poezie scris cu majuscula ce are rolul de a prezenta de la nceput importanta deosebita acordata actului de creatie, transformat ntr-un ritual religios. Poeziei i sunt atribuite nsusiri omenesti cu ajutorul epitetelor personificatoare tainica, curata Poezie; ea este tainica, putnd fi nteleasa doar prin patrunderea n misterele ei si curata pentru ca nu-i judeca pe ceilalti, avnd portile deschise pentru toata lumea, fara a face diferente. Metafora centrala a poeziei, Biserica cu porti nencuiate, dezvaluie legatura ntre poezie si religie, reliefnd procesului de transformare a poeziei n hrana pentru spirit. 9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin reflexivitate, predispozitie spre meditatie, prin cultul spiritului religios si valorizarea riturilor stravechi, dar si prin expresivitate, realizata cu ajutorul figurilor de stil: metafora Biserica cu porti nencuiate, personificarea poeziei n sine, careia i se atribuie nsusiri omenesti, ascultnd pacatele si oprind amarul, caracterizata drept tainica, curata si senina si mai ales, prin utilizarea termenilor religiosi biserica, a spovedi si altar. I. 54 (Octavian Goga, Iubirea mea) 1. crestetele = adncul 2. n versul Spre ceriuri bratele-si ntinde sa-i vie dragul mire: Soarele! cele doua puncte anunta o explicatie, la nivel sintactic un atribut apozitional, si marcheaza totodata o pauza mai mica dect pauza indicata de punct. 3. n fel si chip; n nici un chip; nu este chip 4. tema iubirii, tema naturii; motivul nostalgiei, al soarelui, al apei. 5. functia emotiva si functia poetica 6. Comparatia asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde sugereaza imensitatea sentimentului dominant iubirea. Sintagma contine si o metafora sugestiva, cetati de unde, care semnifica maretia pura a lacului dintre munti. 7. Poezia este structurata ca o ampla comparatie ntre natura si iubire: uniunea simbolica a elementelor firii, apa si soarele, este asemanatoare cu comuniunea sufleteasca dintre cei doi ndragostiti. Adverbul de mod asa are rolul de a sublinia ideea ca iubirea, sentiment trait de eul poetic, este profunda, misterioasa si statornica precum apele lacului de munte, nfiorate permanent de atingerea razelor de soare. 8.n penultima strofa a poeziei, poetul ilustreaza, prin personificare, reactia undelor lacului n momentul ntlnirii cu razele soarelui. Un animism simbolic strabate tabloul: razele saruta fata undei, spuma alba nfiorata'', prelung si patimas tresare, tremur. Termenii folositi apartin cmpului semantic al sentimentelor mpartasite, al pasiunii puse pe seama elementelor naturii. Aparitia soarelui reprezinta trezirea la viata a lacului, iar stralucirea razelor da viata acestuia pna n adncuri. Cuvntul hora semnifica bucuria adncului.

9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei Iubirea mea este format dintr-un substantiv comun si un adjectiv posesiv si se afla n strnsa legatura cu tema iubirii prezenta n poezie. Soarele alinta cu razele lui lacul asa cum iubirea alinta sufletul omului Pentru eul liric
iubirea este cea care ncalzeste sufletul si-i da viata, asa cum soarele vegheaza asupra lacului si-i trezeste sentimente arzatoare. n esenta, metafora curcubeului sugereaza iubirea mplinita.

I. 55 (Octavian Goga, Batrni) 1. plug, coasa 2.Cratima utilizata n versul si-n barba plnge tata... marcheaza elidarea vocalei si reducerea numarului de silabe prin evitarea hiatului. Astfel se pastreaza masura si ritmul poeziei. 3.Verbul la modul conjunctiv, timpul perfect, repetat n ultimele doua versuri din prima strofa, subliniaza regretul parasirii satului, vazut ca o matrice existentiala: Sa fi ramas fecior la plug, / Sa fi ramas la coasa. 4. Prezenta eului liric se evidentiaza prin pronumele de persoana I: m, mi , eu si prin verbele la persoana I: rataceam, sa fi ramas, marci specifice ale subiectivitatii poetice. 5. Textul poetic are o structura clasica : are cinci strofe, catrene. Masura este de sapteopt silabe, rima apare doar la versurile 2 si 4, ceea ce creeaza o sonoritate ampla, prin rostirea versurilor doua cte doua. 6. Metafora un stlp la batrnete din ultimul vers al strofei a doua evidentiaza dorinta de a fi ramas n satul natal, pentru a fi un sprijin pentru parintii sai ajunsi la batrnete. 7. Poezia Batrni de Octavian Goga se ncadreaza n lirica traditionalista prin ntoarcerea nostalgica spre lumea satului, vazut ca o matrice existentiala. Regretul nstrainarii (motivul dezradacinarii, specific poporanismului) predomina n ntregul text poetic, eul liric raportndu-se la trecut, la parinti si la sat ca la un univers al credintei, al linistii sufletesti si al traditiei. De asemenea, expresivitatea textului tine de recuzita traditionalista: tendinta de epicizare a liricului, figuri de stil lipsite de ambiguitate, prozodie clasica. 8. Ultima strofa ncepe cu un adverb de mod Asa, urmat de puncte de suspensie, reprezentnd o marca a implicarii afective. Melancolia trecerii timpului este subliniata prin epitetul bieti , alaturat substantivului batrni , dar si prin verbul va treceti, cu nuante stilistice. Specific lumii satului, parintii si pun nadejdea n credinta, singura ce le-ar putea alina absenta fiului iubit : si plnge mama pe ceaslov, / si-n barba plnge tata... Sentimentul de tristete se desprinde din ntregul text poetic, fiind dat de regretul nstrainarii.

9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Astfel, titlul Batrni evidentiaza mesajul textului poetic. Trecerea ireversibila a timpului este resimtita de parinti, care sunt singuri si si asteapta fiul. Substantivul din titlu este nearticulat, subliniind generalitatea, faptul ca regretul nstrainarii de cei dragi poate apartine oricui a trait aceasta exeperienta. I. 56 (Radu Gyr, Victorii negre) 1. tumult = zbucium; am strns = am cuprins, am adunat 2. Cratima marcheaza elidarea vocalei a pentru mentinerea masurii si a ritmului din versul respectiv, prin evitarea hiatului. 3. n orice zi, cu att 4. Tema trecerii timpului, motivul mortii, motivul sensului existentei, motivul nvingerii fiintei de catre timp (al conditiei umane finite) 5. Utilizarea pers. I plural sugereaza ca tema poeziei este una universal valabila: ne credem stnci, ne vrem granit. Toate afirmatiile din text sunt observatii ale naturii umane n raport cu viata si cu moartea, pentru o mai buna identificare a cititorului cu autorul. 6. Ne credem stnci : Metafora stncii reprezinta aparenta putere si imortalitate, calitati dorite de om si pe care uneori considera ca le are, ascunznd n interior viermi profunzi: frica, slabiciune, fragilitate. 7. Pe parcursul ntregii poezii observam tehnica ingambamentului, ideea poetica nefiind enuntata ntr-un singur vers; versurile care ncep cu litera mica sugereaza continuitatea ideii. 8. Ultima strofa, concluzia discursului liric, este deschisa de o disjunctie pentru a accentua, n acelasi timp, ideile din strofele precedente, puse n relatie cu aceasta ultima idee. Este prezenta o nota de optimism, caracteristica oamenilor care au trait momentul si l-au pretuit, caci acestia vor putea zmbi la urma (n loc sa izbucnim n plns). Ca mijloace artistice, poetul utilizeaza inversiunea (n inimi dac-am strns), pentru a pastra rima si ritmul, si epitetul metaforic zile vii (amintind parca de ndemnul Carpe Diem). Antiteza zmbim izbucnim n plns este sustinuta, la nivel sintactic, de perechea propozitie principala circumstantiala opozitionala, care pun n evidenta diferenta de atitudine a omului, multumit cu meschina izbnda asupra zilei ce a trecut, n loc sa fie nelinistit de faptul ca n ziua aceea ... a mai murit putin. 9. Titlul unui text literar reprezinta o cheie de interpretare a continutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de asteptare. Titlul poeziei, Victorii negre, se refera la victoriile mici, ce ne dau impresia puterii, dar care se afla, de fapt, sub negura incertitudinii si a nfrngerii de catre forte mai mari dect noi. Acest aspect este reliefat

si de metafora miezului viermuit, caci aparenta este ntotdeauna alta dect esenta si victoriile trecatoare sunt, pna la urma, nghitite de moarte, oamenii fiind ntotdeauna nvinsi, prin conditia lor efemera. I. 57 (Ion Heliade Radulescu, Zburatorul) 1. nesatiu forma literara: nesat; prinz forma literara: prind; morele forma literara: morile. 2. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul n vocativ, marca a adresarii directe. 3. N-am nicio veste de la rude. N-am cumparat doua veste, ci una. 4. motivul literar al zburatorului, motivul comuniunii omului cu natura, motivul noptii, al somnului etc. 5. Masura versurilor este de 13-14 silabe, iar rima este ncrucisata. 6. Repetitia epitetului nalta, un superlativ afectiv, contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja, noaptea e nalta si vesmntul ei negru, semanat cu stele, cuprinde ca o mantie imensa lumea n bratele somniei. Este momentul aprinderii stelelor pe cer, al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala, propice pentru aparitia Zburatorului. Se remarca la Heliade tendinta spre nalt, larg, fiindca obiectul liric nu poate trai la acest poet dect sub regimul sublimului.(Eugen Simion) 7. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa n mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii (marci lexico-gramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular -mi, verbele la timpul prezent, persoana I singular tremur; topica afectiva / cezura. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare, o estompare a prezentei eului liric n spatiul poetic. Locutorul devine mai abstract, nct, n multe poezii obiectualitatea devine voce (Wolfgang Kayser), parnd ca se exprima pe sine, nct nu mai este perceptibil nici un receptor al ei, deci nici un locutor. Eul liric ramne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. n descrierea nnoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. Pastelul sinteza remarcabila ntre lamartinism si eresurile populare este dominat de liniste, motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian. Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric n poezia culta, idilicul rural ). 8. n poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu, ntlnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile i sunt amplificate la maximum, senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta, el fiind pretutindeni si nicaieri. n contact cu o astfel de puternica sursa de

energie, corpul tremura, napadit de o exaltare extraordinara: Ah, inima-mi zvcneste!... si zboara de la mine! / [...] si cald, si rece, uite ca-mi furnica prin vine, / n brate n-am nimica si parca am ceva, de o vibratie profunda, cuprinznd ntregul trup, facndu-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. Mnata de forte care depasesc cu mult nchipuirea, incapabila de a se stapni, tnara fata trece succesiv de la o stare la alta, fara oprire, de la bucurie la tristete si plns. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica, ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei boli misterioase. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste mi cere...nu-s ce-mi cere, n-am nimica si parca am ceva. 9. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. n poezia Zburatorul, impactul fiintei demonice cu tnara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu ngrijorare este construita gradat, prin interogatii, exclamatii si vocative: Vezi, mama, ce ma doare!, Ca uite, ma vezi, mama?. Dragostea se manifesta ca o boala, prin simptome cu totul noi pentru tnara n sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate, ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: pieptul mi se bate, un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate, mi ard buzele, obrajii-mi se palesc, inima-mi zvcneste!, -mi furnica prin vine, tremur de nesatiu, ochii-mi vapaiaza. Fata este derutata, bulversata de senzatiile contradictorii, aflate n antiteza. Noaptea, n decorul unei lumi cufundate ntr-o liniste patriarhala, ntr-un paradis terestru, se deschid caile magice pentru ntlnirea fetei cu Zburatorul, nger si demon n acelasi timp, ncntator prin frumusetea lui neobisnuita. Oniricul ce domneste asupra ntregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea ntregii naturi: Tacere este totul si nemiscare plina; / ncntec sau descntec pe lume s-a lasat; / Nici frunza nu se misca, nici vntul nu suspina, / si apele dorm duse si morele au stat. Versurile redau o secventa de timp ncremenita ca n fata unui mare miracol, un tablou imobil, un univers ce se poate ntlni n tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului n real, participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate, punnd n evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. Lumea asteapta nfrigurata sosirea fapturii ceresti, undeva la granita dintre real si ireal. I. 58 (st. O. Iosif, Cntaretul) 1. pururea = mereu, totdeauna; trudit= obosit, ostenit 2. Punctele de suspensie din a doua strofa confera o nota de mister asociata imaginii poetului si marcheaza ntreruperea sirului vorbirii. 3. a face umbra pamntului, a se speria (chiar si) de umbra sa 4. Verbele la conjunctiv exprima o actiune dorita, posibila, ele vizeaza o imagine ideala a poetului.

5. pe fata lui de chin brazdata 6. Metafora faurar de rime se refera la conditia artistului. Este sugerata ideea poeziei ca mestesug, ca arta. Poetul este un mestesugar, iar poezia pare a se naste, ca la Arghezi, prin intermediul efortului creator. Poetul este cel care faureste, care modeleaza poezia, ea pare sa fie o mbinare miraculoasa ntre, asa cum ar spune Arghezi, slova de foc si slova faurita. 7. Poezia este o arta poetica deoarece n ea poetul si exprima ideile despre conditia poetului (sa treaca nebagat n seama / ca si o umbra prin multime / ce nici sa stie cum l cheama), viziunea despre arta, despre procesul de creatie si despre rolul artistului fauritor de rime. La nceput, poetul pare a fi ntruchiparea poetului damnat ca n poezia simbolista, sau a celui romantic ca n poezia eminesciana, dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar, ce nu vrea sa fie recunoscut de nimeni el n-ar dori sa-l recunoasca / pe lume nimeni niciodata, sa treaca nebagat n seama, un poet ce pare sa aspire catre anonimat. Nu omul n sine, fiinta biologica, reala, este important, pare a spune vocea poetica, ci rodul creatiei sale trebuie sa fie cunoscut si mpartasit de ceilalti. 8. Ultimele doua strofe contureaza conditia artistului, dar si lumea n care acesta vietuieste. Epitetul trudit sugereaza efortul depus pentru conceperea poeziei. De asemenea, epitetul personificator sihastra, asociat casei, poate fi interpretat ca o metafora ce sugereaza solitudinea, interiorizarea poetului si a universului sau. Strofa a doua vine sa ntregeasca dorinta poetului de a se pierde n anonimat. Ultimul catren se constituie ntr-o aspiratie a poetului care si doreste sa se detaseze de aceasta data. El vrea sa-si nstraineze suferinta, mpartind-o celor multi sa-i para-o inima streina / ca sufera si plnge-n ele. Aceasta idee de detasare este sugerata prin intermediul epitetului streina. Opera poetica devine un bun spiritual al tuturor, o alinare pentru fiecare suflet. Interesanta este ideea receptarii propriei creatii din perspectiva Celuilalt: suferinta, odata sublimata n Text, se poate ntoarce ca balsam sufletesc pentru nsusi creatorul acestuia. 9. Orice titlu genereaza un orizont de asteptare si induce un anumit nivel de lectura a textului poetic. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforica Cntaretul, desemnnd att poetul ct si conditia sa. Asocierea poeziei cu cntecul si a poetului cu un cntaret, ca n Antichitate, sugereaza caracterul orfic, muzical, melodios, armonios al poeziei. Discursul liric confirma asteptarile generate de titlu: poezia este o confesiune lirica despre statutul poetului. I. 59 (Emil Isac, Vnturile noptii...) 1. sa scape = sa salveze, sa elibereze; spaima = groaza, frica, teama 2. n structura O, ncete plnsul! virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul propozitiei; semnul exclamarii este folosit la sfrsitul unui enunt exclamativ, marcheaza

intonatia imperativa a versului, punndu-se n evidenta o stare afectiva (tristetea, disperarea). 3. Mi-a raspuns cu promptitudine la ntrebare. (a reactiona, a replica) asteptat sa nu-mi raspunda la scrisoare. (a scrie) A raspuns exigentelor noastre. (a corespunde) 4. n poezie este prezenta tema naturii, evidentiata de motivul noptii, precum si tema raului existential, evocata de motivul mortii si cel al singuratatii. 5. Verbul la pers. I ma cufund, pronumele personale la persoana I sg: ma, mi, (sufletu)-mi, prezenta interjectiei afective o, interogatiile retorice reprezinta marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii. 6. A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (tertine) pune n evidenta spaima si disperarea eului liric, ce-si simte sfrsitul din ce n ce mai aproape. 7. La nivel tematic, poezia Vnturile noptii este o creatie moderna ntruct predomina exceptia si straniul, evidente nca de la nceput: natura si dezlantuie fortele si blesteama ntreaga omenire la moarte: nu e om pe lume. De asemenea, sentimentul dominant transmis de poezie este spaima, nelinistea; vocea poetica este marcata de anormalitate, angoasa si nstrainare, trairi specifice poeziei moderne. 8. Primele doua strofe marcheaza nceputul unei stari de neliniste, care se mentine pe tot parcursul poeziei. Cele doua exclamatii din finalul primei strofe, O, ncete plnsul! Sufletele doarma! ilustreaza o uimire fortata, impusa, ce reliefeaza atmosfera ncordata, ncercarea eului liric de a se salva de un rau existential profund, nenumit. Cea de-a doua strofa exprima nceputul disperarii si al spaimei. Metafora tot mai noapte-i noaptea evidentiaza frica si cufundarea n ntuneric, n tenebrele propriei fiinte, poate, vocea poetica dezvaluindu-si dorinta de salvare prin ntrebarea Unde-i mna alba care sa ma scape?. Antiteza alb - negru, lumina ntuneric devine astfel expresiva. 9. Titlul este alcatuit dintr-un grup nominal, Vnturile noptii, si ofera o cheie n dezlegarea ntelesului poeziei. Astfel, acesta se afla n strnsa legatura cu continutul, ntruct vnturile par a fi curentul ce aduce blestemul, moartea si spaima, transformnd totul ntr-o noapte totala, nesfrsita. De asemenea, punctele de suspensie mentin tesiunea si creeaza o atmosfera stranie, n care ntunericul se asterne pe neasteptate si pune stapnire pe tot ce gaseste n cale. I. 60 ( Alexandru Macedonski, Rondelul rozelor ce mor) 1. fior = nfiorare, freamat, tremur; valmasaguri = valuri, nvolburari Nu m-am

2. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui reflexiv de adjectivul duioase, contribuind, prin evitarea hiatului, la pastrarea masurii si a rimului din vers. 3. S-a lovit la frunte. n fruntea calaretilor se afla hatmanul nsusi. Privesc fruntile de piatra ale muntilor. 4. Tema efemeritatii fiintei, tema trecerii timpului, tema naturii; motivul rozelor, al tristetii, al mortii. 5. valmasaguri de suspine 6. Tristetea fata de trecerea timpului, nostalgia fata de vara, metafora a plenitudinii fiintei. 7. Respectnd trasaturile specifice rondelului, E vremea rozelor ce mor" se constituie ntr-un refren, ce contribuie la muzicalitatea versurilor, principiu estetic fundamental al simbolistilor. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate desavrsita. Regasindu-se n toate cele trei strofe ale poeziei, versul amplasat att la nceputul, ct si la sfrsitul poeziei se transforma n laitmotivul acesteia si sustine tema poeziei. 8. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric n fata conditiei efemere sugerata de amurgu-ntristator" si de suspinele ce se manifesta n valmasaguri". Moartea, ca dezintegrare cosmica, este sugerata de metafora marea noaptea care vine", prevestita de rozele care si pleaca podoaba corolei. Personificarea florilor, ce Duioase-si pleaca fruntea lor", amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea materiala: E vremea rozelor ce mor". Metaforele amurgu-ntristator si marea noaptea care vine sunt simboluri ale mortii iminente, care va pogor peste ntreaga fire si n fata acestui sfrsit inevitabil fiintele vremelnice rozele, oamenii nu pot dect sa-si plece fruntea. 9. Poezia lirica este o forma de poezie prin care autorul ncearca sa transmita propriile sentimente si starea de spirit, modurile de expunere fiind monologul liric si descrierea. Cuvintele au sens conotativ, functie emotiva si estetica, rezultnd un limbaj poetic expresiv, bogat n figuri de stil bazate pe sugestie. Se remarca, de asemenea, formulele artistice de factura ideatica, n ntreaga poezie existnd numai doua substantive concrete din lumea materiala: roze" si gradini", restul fiind din zona abstractului si definind stari interioare, din structura emotionala: fior", suspine". Prezenta eului liric constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice, expunndu-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei, si anume a sentimentului efemeritatii. I. 61 (Alexandru Macedonski, Pe balta clara) 1. a da apa la moara, apa de ploaie, a-i lasa gura apa, pe apa Smbetei

2. Punctele de suspensie marcheaza ntreruperea discursului poetic, pauza stilistica sugernd starea contemplativa a fiintei. 3. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice att descrierii, conturnd un peisaj lacustru, n lumina proaspata a diminetii (barca... plutea, zmbeau... rasfrngeri argintoase), ct si evocarii unei vrste trecute, a inocentei ( visul ce soptea). Imperfectul creeaza iluzia duratei, punnd n evidenta starea ambigua, de beatitudine melancolica a eului poetic. 4. Tema naturii, tema visului, motivul trecerii timpului. 5. Albeti neprihanite curgeau din cer; voioase / Zmbeau n fundul apei rasfrngeri argintoase 6. Epitetul din sintagma alba dimineata intensifica, prin inversiune, sugestia de puritate a ntregului cadru, care se reflecta si asupra sufletului. Culoarea alba poate sugera si luminozitatea, intensitatea luminii sau seninatatea. Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. n acelasi timp, constructia poate fi o metafora a vrstei tinere si inocente de odinioara. 7. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie a discursului liric. Dublarea sa, mpreuna cu adaugarea exclamatiei Oh! accentueaza starea de melancolie, de nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata: curatul argint de-odinioara. 8. n textul dat apar elemente specifice liricii simboliste, precum folosirea simbolurilor (lumina albei dimineti, crinii suavi, norii albi), tehnica repetitiilor si cromatica sugestiva, muzicalitatea textului poetic. 9. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un orizont de asteptare pe care aceasta l poate confirma sau infirma. Titlul pregateste cititorul pentru ceea ce constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare textului. n cazul de fata, titlul poeziei Pe balta clara, reluat n incipit, ne duce cu gndul la un peisaj din natura, la un pastel, dar estetica simbolista nseamna antimimesis, refuzul de a numi obiectele realitatii. Tusele de lumina si culoare care sugereaza un peisaj acvatic n stralucirea diminetii sunt, de fapt, corespondente ale sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei vrste (copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului si al oglindirii. Prin urmare, textul contrazice asteptarile cititorului, cel putin pe cele ale unui cititor neavizat. I. 62 (Alexandru Macedonski, Stuful de liliac) 1. gemea ; vitndu-se 2. n al doilea vers, cratima care leaga prepozitia de articolul posesiv este utilizat pentru pstrarea masurii, a ritmului si a rimei (prin inversiune)

3. Adverbul ce este menit sa accentueze trecerea timpului, precum si caracterul su ireversibil: clipele frumoase pe care ndrgostitii le-au petrecut n cadrul protector al naturii fiind acum doar o amintire. 4. Tema naturii ca spatiu protector (martor al iubirii), motivul iubirii, motivul trecerii timpului. 5. Prezenta eului liric este evidentiata prin pronume si verbe la persoana I, dar si prin exclamatii si interjectii afective: peste noi ; nu mai suntem doi, O! Doamne 6. Epitetul din sintagma ramuri plpnde sugereaz fragilitatea naturii, condamnat la efemeritate si mediocritate de ctre soarta ce-acolo le-a sdit. Situatia are ns s se schimbe, n momentul aparitiei iubitei. Devenind martor al iubirii dintre cei doi, stuful de liliac nfloreste magic, crend un spatiu protector pentru ndragostiti. 7. n strofa a treia este prezentat momentul n care destinul stufului de lilac ncepe s se schimbe. Moartea iminenta, timpurie, strneste groaza ramurilor plpnde, constiente de propriul sfrsit. Dintr-un element ce apartinea strict regnului vegetal, plngndu-si soarta potrivnica, odata cu aparitia iubitei, liliacul se transform, nflorind. Astfel, stuful de liliac descoper un alt regn si un alt rol al existentei sale, acela de a proteja iubirea celor doi ndragostiti. 8. Titlul prezint cititorului ideea central a poeziei: stuful de liliac, initial condamnat la moarte nc nainte de a nflori, si atinge totusi scopul fiintei sale prin intermediul iubirii, ns n final, se usuc odat cu aceasta. 9. Conceptul de poezie liric include att lirismul subiectiv, ct si pe cel obiectiv, ambele prezente n discursul poetic. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa n mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii (marci lexico-gramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I plural noi, verbul nu mai suntem la timpul prezent, expresia interjectionala O! Doamne, topica afectiva. Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare, o estompare a prezentei eului liric n spatiul poetic. Eul liric ramne un observator discret al desfasurarii tabloului de natura (pastelul din primele trei strofe) n fata cititorului si doar imaginarul poetic sugereaza personalizarea discursului liric. I. 63 (Adrian Maniu, Furtuna de toamna) 1. groparii, nmormnta, les, cimitirul 2. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia, plasata inegal.

3. Verbele la imperfect folosite n text evoca un moment trecut, impresionant pentru privitor, furtuna declansata ntr-o zi rece de toamna. Imperfectul sugereaza, de asemenea, sustinerea confesiunii lirice, rememorarea. 4. Tema naturii, motivul toamnei, motivul furtunii, motivul mortii. 5. Imagine vizuala copaci roscati [...] s-au despuiat; Treceau cocorii; Imagine auditiva tnguind pustietate; tipa, pierdut, stolul cocorilor. 6. Metafora fulgere verzi spargeau n tandari iadul norilor creeaza o imagine vizuala expresiva, prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri, impunatori, prin fulgurantul efect verzui care sfsie ntunecimea si, mai ales, prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor, sparti n tandari de fulgerele terifiante. 7. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale, specificul national. n textul dat, vocea lirica descrie natura, dar si spatiul rural (pe drumuri namolite gemeau care aplecate, araturi, vie); poezia pare a idiliza trecutul (Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi), prin evocarea vremurilor de odinioara, dar viziunea poetului, desi unul dintre ntemeietorii Gndirii, este sobra, iar limbajul este modernist. Este de remarcat mai curnd ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric, o viziune macabra (rece se nmormnta un les de soare, cimitirul cerului, nuci mocirlosi au glgit, arznd pucioasa). Versificatia este clasica. 8. n a doua strofa este conturat procesul de strngere a parilor din vie de catre argatii care grabira ca groparii din cauza sitelor de ploaie care cerneau picaturi strmb din zare. Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori, de parca ar avea loc nmormntarea ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii, al sfrsitului, al durerii, n urma ei neramnnd dect umbre ale lucrurilor ce au fost cndva. 9. n cazul poeziei de fata, sunt relevante expresivitatea si sugestia, concretizate de autor prin imagini vizuale, auditive si olfactive: treceau cocorii tnguind pustietate", miros de huma si de cremeni. Imaginarul are o nota de fabulos macabru, sugerata prin metafore si comparatii: rece se nmormnta un les de soare, cimitirul cerului, argatii se grabesc ca groparii pe care i apuca ploaia. Epitete precum nuci mocirlosi, scorpie cleioasa (n acelasi timp metafora a ploii) sau metafora cocoasa lumii suna arghezian. I. 64 (Ion Minulescu, Acuarela) 1. pas cu pas, la tot pasul, a face primul pas, a tine pasul etc. 2. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a versului-refren, prin elidarea vocalei a prepozitiei si a articolului hotart al substantivului orasul.

3. Adverbul dect ntr-o constructie negativa este sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de exceptie. Pe plan stilistic, el intra ntr-o imagine auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de regula agitat, tumultuos si zgomotos, asa cum este orasul (Nu rasuna dect pasii celor care merg...). Cadenta picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale n care totul se repeta. 4. Tema universului banal, motivul ploii programate, motivul citadin. 5. [...] vechile umbrele, ce suspina; nu rasuna dect pasii celor care merg...; cadenta picaturilor de ploaie (imagini auditive) 6. Sonoritatea textului minulescian este remarcabila, fiind obtinuta prin reluarea versului n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamna, devenit refren si laitmotiv al discursului poetic. Motivul ploii programate contureaza universul banal, monoton si artficial al orasului. 7. Prima strofa zugraveste universul citadin, marcat de ploaia monotona, de plictiseala si artificialitate. Oamenii par papusi automate (comparatie) pentru ca populeza un spatiu n care nimic nu se schimba, totul pare egal cu sine; elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie si mecanic, care domina ntregul text liric. Plimbarea orasenilor, bizara si nemotivata (Orasenii, pe trotuare, / merg tinndu-se de mna) impune o viziune aproape absurda: miscarile nu au continut sau intentie, sunt reduse la ritmul pur, iar absenta semnificatiei devine o trasatura moderna. Muzicalitatea se impuneprin imaginile sonore (ploaia n sine, dar si suspinele vechilor umbrele, personificate), prin sacadarea textului, prin ritm si refren, prin paralelismul sintactic, subliniind impresia de monotonie repetitiva, de blazare absoluta, de lipsa de orizont. 8. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv comun, care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu apa. Avnd n vedere continutul ideilor exprimate prin acest text liric, titlul este unul foarte sugestiv. Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic altceva dect prin faptul ca ploua de trei ori pe saptamna. Ploaia care tot cade pare sa stearga toate culorile care dau viata unui oras, la fel ca n tehnica amintita. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. Totul pare automat, pna si miscarile oamenilor, totul este estompat, diluat de apa ploii. Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat dect n acuarela. 9. La nivelul continutului, tema universului citadin, motivul ploii si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. Universul exterior este o reflexie, o proiectie a celui interior, marcat de plictis si blazare. La nivelul formei, se impune muzicalitatea, principiu estetic fundamental al simbolistilor, efectele eufonice fiind obtinute prin tehnica refrenului, prin repetitii (paralelism sintactic), aliteratii discrete, fluiditatea ingambamentului, anularea cezurii fixe.

I. 65 (Ion Minulescu, Trei lacrimi reci de calatoare) 1. ritmul unui vers, versul, cntaret, fu scris 2. Linia de pauza folosita simetric n prima strofa, dupa cele doua enunturi afirmativcategorice (si-ai sa ma uiti; si-am sa te uit), izoleaza circumstantialele cauzale, cu rol explicativ. Ea marcheaza, de asemenea, o atitudine afectiva. 3. Adverbul poate reprezinta un modalizator al discursului poetic, alaturi de timpul viitor (te vei gndi) si de modul prezumtiv (l-o duce), subliniind desfasurarea imaginara, ipotetica a scenariului de dupa despartirea celor doi ndragostiti. 4. Tema despartirii ndragostitilor, motivul calatoriei, motivul poeziei, motivul visului, motivul corabiei (vaporul). 5. tarmul, topindu-se ca noru-n zare; trei lacrimi reci; privi-voi vaporu-n repedele-i mers (imagini vizuale) 6. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a, dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: ai sa ma uiti; am sa te uit, eu, mi-esti pierdutaversul meu, pna la tine, ca si mine etc. 7. Comparatia urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare, sugereaza miscarea lenta a vaporului ce se ndeparteaza de tarm. Interesanta este perspectiva inversa a privirii care aici apartine iubitei care pleaca si vede tarmul topindu-se ncet, desi discursul poetic apartine eului poetic, celui care ramne mhnit pe tarmul marii, nsotind-o cu privirea. Imaginea este cliseizata si sentimentala. 8. Nucleul narativ al poeziei (despartirea ndragostitilor, plecarea femeii, dorul si nostalgia sublimate n versuri pe care ea le va citi cndva) declanseaza o stare lirica, pe care poetul o va transpune n versuri. Poezia de dragoste, asemenea mesajelor din sticla ale marinarilor naufragiati, va ajunge poate la calatoare si-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altadata. Verbele la viitor, precum si epitetele palidul vis, ntunecatu-mi chip sugereaza caracterul ipotetic al desfasurarii povestii de dragoste. 9. Poezia lui Ion Minulescu apartine simbolismului mai ales prin estetism si prin muzicalitatea cantabila, desi putem ncadra aceluiasi curent si motivul calatoriei. Iubita pleaca, cuplul erotic se desparte, ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti, iar imaginea plecarii sale este urmarita nostalgic de pe tarm. Cifra trei, motiv frecvent la Minulescu, aduce o sugestie magica. Estetismul nseamna asumarea teatralitatii si a cliseelor sentimentale ntr-un discurs poetic cu cteva sugestii ironice (uitarea nscrisa n scenariul erotic si asumata de fiecare; plnsul cumva obligatoriu unei despartiri, nsa doar trei lacrimi reci; suferinta transformata n poezie). Muzicalitatea vine din repetitii (paralelism sintactic), inversiuni (urmari-vei, lacrima-vor), refren (trei lacrimi reci de calatoare) si rima.

(Mircea Burdusa, 12 H, coord. prof. dr. Anca Roman) I. 66 (Ion Minulescu, Cntec de drum) 1. bagaj, a calatori, drum, a colinda, calator 2. Liniile de pauza separa constructia incidenta cu valoare afectiva de restul enuntului: Dar ntr-o zi o fata bat-o focul 3. Verbele la imperfect din prima strofa (voiam, stiam, nu stiam) sugereaza ambiguitatea nceputurilor, dar si lipsa oricaror stari optimiste, starile interioare ale poetului fiind proiectate n vesnicie, eternitate, actiunea lor neavnd finalitate. 4. Tema iubirii, motivul noptii, motivul drumului (al calatoriei) 5. Imagine vizuala: Pe drumuri lungi si vechi, batatorite 6. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric n textul dat sunt verbele si pronumele la persoana I: am pornit, am colindat, mea, voiam", am colindat" etc., dar si autoadresarea prin interogatie retorica: Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit / si nu mi-as fi vndut ei tot norocul?" 7. Epitetul triplu: drumuri lungi si vechi, batatorite" sugereaza caile dificile strabatute de orice om, din orice epoca n cautarea iubirii. Aceleasi dificultati ale vietii cu care s-au luptat oamenii dintotdeauna le traieste si eul liric. 8. Ultima strofa a poeziei reprezinta momentul ntlnirii barbatului, n drumul sau spre un ideal, calauzit de-o stea, cu iubirea care te face sa te ntorci din drum si te abate de la traiectoria ta. Eul poetic are un sentiment de regret, deoarece a renuntat la propria traiectorie n viata de pna atunci, care, oricum, i se parea obositoare. Formula ludica a iubirii, prezenta n multe poezii erotice ale lui Minulescu, este si aici o viziune specifica a sentimentului, iubita fiind alintata prin sintagma bat-o focul", expresie plina de gingasie si haz, amintind nsa de pamnteana Catalina din Luceafarul eminescian. n finalul discursului liric, autoadresarea sub forma interogatiei retorice are nuanta meditativa si persiflanta totodata, eul liric ntrebndu-se, ca orice om, care ar fi fost soarta lui si ce-ar fi ajuns daca nu se ndragostea. Semnificatia subtila a iubirii este ilustrata n ultimul vers, sugernd ideea aluziva ca tot norocul vietii lui s-a consumat atunci cnd a ntlnit o fata de care s-a ndragostit. 9. Titlul Cntec de drum este specific simbolismului, prin semantica muzicala a substantivului Cntec" si determinantul de drum", care sugereaza aparitia iubirii n viata omului. Simbolul cntecului exprima bucuria si muzica inimii ndragostite, iar simbolul drumului semnifica existenta umana pe pamnt. I. 67 (Ion Minulescu, Celei care pleaca)

1. cntec, a cnta, refren, melodie 2. Apostroful, semn ortografic, marcheaza caderea accidentala a sunetului a din cuvntul altadata, pentru pastrarea ritmului si a masurii (versurile au 10-11 silabe n secventa poetica din care face parte cuvntul respectiv). 3. Discursul poetic, construit pe tehnica surprizei, contrazice sugestia nostalgica, elegiaca a titlului; iubirea este pusa sub semnul ipoteticului: noi nu vom sti-o poate niciodata; O melodie / Ce n-am cntat-o, poate, niciodata, iar adverbul modalizator poate are rolul fundamental n evidentierea atitudinii lirice. 4. Tema iubirii; motivul calatoriei, motivul visului, motivul cntecului etc. 5. un tarm de mare; albastrul razvratit al altor mari, pasari albe, marginile albului fiord etc. 6. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a, dat fiind ca textul este un monolog liric adresat: Tu crezi, Eu cred, Noi nu vom sti-o... Pluralul evidentiaza ideea cuplului erotic, acum destramat. 7. n strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute: A fost un vis; un cntec trist, refrenul unor triolete, prin care eul poetic defineste experienta erotica. Iubirea-melodie s-a sfrsit, ca orice cntec sau ca orice vis, iar starea sufleteasca este vag nostalgica, trista, dar mpacata oarecum. Prin simbolurile calatoriei (pasarile albe, marinarii, pescarii, locurile exotice) este sugerata inconsistenta sentimentului de dragoste. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist, ci si tema: iubirea este (doar) un cntec sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici... Epitetul personificator albastrul razvratit ilustreaza cadrul n care se naste povestea de dragoste din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat, cadru diferit de spatiul comun al lumii obisnuite, devenit chiar unul aprig, greu de explorat, unde vraja iubirii se transforma n cntec adus din puncte geografice ndepartate. 8. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia simetric, ca un refren si laitmotiv, incipitul: Tu crezi c-a fost iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla nebunie! Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie avnd un rol afectiv n incipit, sugernd nostalgia rememorarii, sunt nlocuite acum cu semnul ntrebarii si cu semnul exclamnarii) transforma discursul poetic ntr-o pereche de replici de tip ntrebare raspuns. Se fac simtite ironia si spiritul ludic ale lui Minulescu, prin antiteza iubire adevarata / scurta nebunie, care configureaza doua viziuni diferite ale ndragostitilor asupra sentimentelor ce i-au unit cndva. 9. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic si prin mijloacele artistice curentului simbolist. Specia romantei, lirica si sentimentala, a fost cultivata de simbolisti ca Minulescu si Verlaine, de exemplu. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic, precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare, pasarile albe, pescarii, marinarii, cntecul), pentru a sugera plecarea, despartirea cuplului erotic. Cultul artificialitatii, estetismul simbolist se manifesta prin folosirea neologismului si a

denumirilor cosmopolite, prin excesul de transparenta al versurilor. Muzicalitatea este importanta, fiind att element de constructie al poeziei, ct si motiv al imaginarului liric. I. 68 (Gellu Naum, Oglinda oarba) 1. mirosi", auzi" 2. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul care mentine un ton informal / colocvial. Din punct de vedere prozodic, fluidizeaza ritmul versului. 3. Flacara vietii nca mai ardea n el. 4. Tema identitatii, motive: iluzia simturilor, insomnia, desirarea, oglinda. 5. tu poti crede", sa ma mirosi", insomnia mea 6. Comparatia insomnieca golul unei usi" se refera la dificultatea de a descrie o insomnie. Astfel, vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva, ci mai degraba printr-o lipsa. Golul unei usi" poate semnifica gaura cheii, prin urmare duce cu gndul la mister, curiozitate si stare de veghe. n sine, patrunderea prin usa este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre revelatie. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare de veghe permanenta. 7. Din punct de vedere ortografic, Oglinda oarba se remarca prin lipsa totala a semnelor de punctuatie, sporind marca oralitatii si parnd sa urmareasca fluxul abrupt al gndurilor eului liric. n opinia mea, desi lipsa punctuatiei ngreuneaza ntelegerea operei, i da, de asemenea, si o nota de autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie n fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii. Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele specifice frondei avangardiste, suprarealismului n cazul de fata. 8. n ultima strofa verbul vreau" e repetat aproape obsesiv, semnificnd o dorinta puternica si o comanda adresata celuilalt. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza starea naturala a personajului liric, iar prin enumerarea simturilor (olfactiv, auditiv, tactil, vizual) plasate n contexte subtile, neasteptate, eul liric se refera att la dificultatea de a se face cunoscut n mod autentic, ct si la cea a autocunoasterii. Cu toate acestea, fara o descifrare precisa a eului, oglinda ramne oarba n continuare, fara a-i surprinde corect reflectia. 9. Din punct de vedere al limbajului poetic, predomina caracterul ambiguu. n prima strofa, eul liric pare sa se desire, descompunndu-se n fire de snge, lna, tutun si flacari, sugernd o experienta de contopire pna la confuzie ntre corp si sfera artificiala, inumana. n strofa a doua, este explorat contrastul dintre aparenta si esenta,

dintre vis si realitate, barierele dintre cele doua fiind redefinite. De asemenea, n constructia sa vorbim de memorie" e frapanta discordanta dintre exterioritate si interioritate. Laitmotivul ambiguitatii persista si n ultima strofa, simturile fiind nselatoare si lasnd sentimentul unei angoase a lipsei de claritate. Pe de alta parte, orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora aparentele nselatoare ale lumii si a cunoaste realitatea secreta, esentele. Poetul vede n masura n care orbeste, afirma Gellu Naum cndva. I. 69 (Miron Radu Paraschivescu, Prul si marea) 1. marea, prul, tarmul, valuri 2. Virgulele folosite n primul vers au rolul de a marca prezenta enumeratiei in text: Vezi marea: batrna, ntinsa, adnca, corelnd totodata cele trei atribute adjectivale. 3. Valoarea expresiva a adverbului tot, folosit n strofa a patra, consta n faptul ca acesta amplifica, accentueaza intensitatea momentului, redata initial prin repetitia verbului fuge, precedat de adverbul de mod repede: El fuge voios, tot mai repede fuge 4. Tema naturii, tema iubirii, motivul marii, motivul prului. 5. Imagini vizuale: Vezi marea: batrna, ntinsa, adnca; Zglobiul, voiosul si clarul pru: / El iute alearga spre zari fara fru 6. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza subiectivitatea eului liric n poezie sunt: pronumele personale, de persoana I si a II-a, eu, tu; adjectivul pronominal posesiv mea. 7. Personificarea n inversiune, tnarul pru, ntlnita n prima strofa a poemului, sugereaza vivacitatea, voiosia prului, aflat n opozitie cu marea batrna, ntinsa, adnca. 8. Ultima strofa ilustreaza tema iubirii, redata prin alegorie n ntregul poem. Imaginarul poetic creeaza o poveste de iubire, utiliznd metaforele marii si prului: tu, prul zglobiu iar eu, marea. Astfel, eul liric se regaseste n ipostaza marii batrna, nteleapta si statornica, iar iubita n ipostaza unui tnar pru, caruia nu-i pasa ce tarm va ajunge. Uniunea dintre cei doi este nsa inevitabila, ceea ca da un aer glumet, jucaus, discursului liric. Aceasta ultima strofa este asemenea pildei care se afla la sfrsitul fiecarei fabule, fiind cea care dezleaga misterul asupra ntregii poezii. 9. Titlul este un element esential al receptarii, pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Titlul poeziei citate este alcatuit din substantivele articulate prul si marea, care sunt reprezentative pentru ideea poetica regasita n text. Acesta reflecta

numele personajelor principale ale povestii de iubire, metaforizate si transpuse n cadrul natural. I. 70 (stefan Petica, Fecioara n alb, IV) 1. roze = trandafiri; nserare = seara; crepuscul, amurg. 2. n ultima strofa, punctul marcheaza grafic finalul unei propozitii enuntiative. Prima virgula izoleaza interjectia afectiva o de restul frazei, iar urmatoarele doua reprezinta semnul prezentei unui atribut izolat (pierdut), nsotit de determinanti. Semnul exclamarii marcheaza grafic intonatia exclamativa a enuntului, iar la nivel stilistic identifica o exclamatie retorica. 3. naltimea, rugii forme literare actuale. 4. Tema adoratiei, motivul fecioarei n alb, al puritatii, motivul rozelor. 5. Subiectivitatea reprezinta maniera de personalizare a mesajului poetic si deriva din nsasi natura textului: discurs poetic confesiv. Ea se realizeaza la toate nivelurile limbii: intonatia exclamativa din final, plasarea la fiecare nceput de strofa a unei defintii lirice a fecioarei, schimbarea topicii cu rol afectiv (o alba / blnda / calma / sfnta rugaciune, dulcea pocainta etc), prezenta unei interjectii afective (o), exprimarea la persoana I (as putea), selectarea cuvintelor din sfera religioasa, metaforele si epitetele care devin expresia unui mod de gndire, a unei viziuni personale asupra lumii. Prezenta vocii lirice n finalul textului afirma dorinta de a cunoaste extazul puritatii, dupa dulcea pocainta. 6. n a doua strofa, comparatia ... rugaciune / Asemenea binecuvntarei / Ce din naltimea azurie / Coboara... reprezinta un elogiu adus fecioarei n alb, imagine a puritatii sacre, purtatoare a atributelor divine pe pamnt. Epitetul cromatic azurie sugereaza cerul, iar metafora abstracta un val de lina armonie este o reprezentare a armoniei lumii pe care divinitatea, prin intermediul fiintei feminine, pure si angelice, a binecuvntat-o. 7. Simbolismul poeziei lui stefan Petica este evident n planul tematic, n care motivul fecioarei n alb (care structureaza de fapt un ntreg ciclu de poeme intitulate astfel), sugereaza manierismul arhaizant, rafinat si gratios al picturilor lui Botticelli reprezentnd madone. Simbolul rozelor, sugestiile cromatice si olfactive, muzicalitatea, sinesteziile (Iar vorba ta naripata / E un parfum de anemona / La o icoana ntristata) sunt tehnici tipic simboliste de creare a unui univers liric diafan, vag, vaporos, amestec de livresc si senzualitate, fecioara fiind o reprezentare a dorintei de puritate, a ideii de divin sau o reprezentare a aspiratiei erotice. 8. Primul vers al fiecarei strofe contureaza motivul fecioarei n alb printr-o suita de definitii lirice sugestive, n care se schimba numai epitetul: Tu esti o alba rugaciune; Tu esti o blnda rugaciune; Tu esti o calma rugaciune; Tu esti o sfnta rugaciune.

Repetitia metaforei fecioara-rugaciune sugereaza obsesiv imaterialitatea de esenta divina a fapturii angelice. Epitetele subliniaza, fiecare, cte o trasatura: alba culoare asociata puritatii, inocentei, dar si paliditatea romantica a ngerului; blnda delicatetea; calma linistea, serenitatea; sfnta caracterul sacru, divin. n acelasi timp, versul repetat n mod simetric reprezinta un paralelism sintactic, laitmotivul si refrenul discursului liric. 9. Limbajul poetic simbolist se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. Imaginile artistice si limbajul figurat concretizeaza figura angelica, ideala, a fecioarei n alb, spiritualizata prin metafora centrala (rugaciune), prin epitete si comparatii (asemenea rozelor plapnde, asemenea binecuvntarei). Tehnica sugestiei (simbolul rozelor, al icoanei, al binecuvntarii divine), cromatica delicata (alb, azuriu), imaginea olfactiva, muzicalitatea grava a evocarii compun un discurs poetic delicat despre o prezenta aproape imateriala. I. 71 (stefan Petica, Fecioara n alb, IV) 1) roze - trandafiri, flori nserare - asfintit, apus 2) ,,nltimea nltimea rugei rugii 3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui circumstantial de mod. Semnul exclamarii de la sfrsitul strofei marcheaza intonatia exclamativa,cu rol stilistic. Virgula (O,) marcheaza pauza necesara dupa interjectie. 4) Angelitatea feminina, rugaciunea, puritatea, pocainta intra n categoria motivelor literare. 5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric, prezent gramatical n ultima strofa (persoana I singular a verbului a putea ) i prin patetismul adresarii insistente catre un tu care numete persoana iubita. 6) Metafora ,,val de lina armonie intra n seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa, care vorbesc despre ,,binecuvntarea pe care o poate raspndi sacrul asupra lumii terestre. Comparatia ,,tu esti... asemenea binecuvntarii sprijina sugestia sacralitatii figurii feminine, sugestie centrala a textului.

7) Poezia simbolista este una a universului interior, contureaza o stare de spirit si se confunda cu lirismul. Universul interior este aici marcat de subiectivitate. Prin multitudinea figurilor de stil, poetul parca picteaza atmosfera de pace, de rugaciune, de dimineata si de nserare. Prezenta multor substantive si adjective care au legatura directa cu ceea ce se vede, e un procedeu al sugestiei simboliste. Acestea au o puternica valoare expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca n cazul romantismului. Apar termeni ca ,,alba, ,,roze, ,,clar, ,,roua, ,,azurie, ,,naripata, frunti. Astfel poetul creeaza o poezie lirica, alcatuita pe baza sugestiei, prin urmare o poezie simbolista. 8) Cele patru adjective, ,,alba, ,,blnda, ,,calda, ,,sfnta, apartin de fapt aceluiasi cmp semantic, cu att mai mult cu ct sunt de fiecare data epitete pentru substantivul ,,rugaciune. Poetul reia aceeasi imagine, nuantnd-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni. 9) Consider ca textul este expresiv n special prin imaginea unui eu care aspira catre puritate, angelitate, catre sacru. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea motiv este evidenta: ,,alba rugaciune, ,,templu, ,,ceasul clar al diminetii, ,,privirea de madona. Multe dintre ele sunt metafore sau au un sens simbolic. Cu toate acestea, texul nu transmite o viziune categoric senin. Un aer de morbidezza se desprinde din repetitia insistent a imaginii femeii-rugaciune, din parfumul rozelor si al anemonelor si, mai ales, din atitudinea celui pierdut n rugaciune, ,,dulcea pocainta, cu o evidenta constiinta a pacatului.

I. 72 (Al. Philippide, Glasuri) 1. antonime: jos / sus, taceri / glasuri 2. In structura din vremi de-odinioara cratima marcheaza pronuntarea ntr-o singura silaba a doua vocale din cuvinte diferite. Astfel se evita hiatul si se pastreaza masura metrica. 3. n piata s-a adunat multa lume. (sens denotativ) Ochii sunt ferestre catre o lume interioara. (sens conotativ) 4. Valoarea expresiva a verbelor la timpul viitor din poezie se realizeaza prin includerea lor ntr-o invocatie (O, glasuri... / Ma veti lua pe calea de apoi / Prin vamile vazduhului cu voi /Sau ma veti parasi...). 5. n prima strofa rima este ncrucisata, iar n a doua strofa rima este mbratisata .

6. Epitetul multiplu att de limpezi si de pline se refera la glasurile invocate de eul liric care par a fi niste voci ale universului, de provenienta supranaturala, dar care pot fi percepute n plan spiritual. Figura de stil semnifica armonia si perfectiunea, eul aspirnd spre lumea revelata de aceste glasuri, uimit de nsusirile lor si de propria stare sufleteasca. Sintagma priviri de stele este o metafora personificatoare care sugereaza contemplatia. Se accentueaza relatia dintre suflet si natura prin motivul, de provenienta romantica, al stelelor si al cerului. 7. interogatia retorica, invocatia 8. Ultima strofa, prin intermediul invocatiei si al interogatiei retorice arata ca eul liric mediteaza la ce se va ntmpla atunci cnd n-o sa mai fie dect un glas. Metafora glas are sensul de suflet, de fiinta imateriala. Eul si imagineaza doua posibilitati, de a fi purtat 'prin vamile vazduhului', sugernd drumul catre cer al sufletului, sau de a fi parasit si uitat n vreun strain ungher, la fel ca multe alte suflete care au disparut., Imaginea cosmosului fara sus si jos arata ca acesta este infinit si ca n viata de apoi nu mai sunt aceleasi repere ca n viata trecatoare de pe pamnt. Glasurile invocate pot fi suflete sau ngeri care calauzesc sufletul dupa moarte 9. Poezia lirica este o creatie artistica exprimnd sau sugernd emotii, sentimente, prin intermediul armoniei, ritmului si imaginilor. Textul citat exprima sentimentele eului liric de incertitudine, dar si de speranta, de aspiratie catre perfectiunea spirituala. Rima ncrucisata, mbratisata sau pereche confera muzicalitate poeziei. Imaginile vizuale cum ar fi :nalte bolti senine, priviri de stele, mna ca un fum sunt mijloace artistice cu rol de descriere a cadrului si de sugestie a starii sufletesti.

I. 73 (Alexandru Philippide, Secrete si mistere) 1.molcom= ncet, usor steril= nefertil, neproductiv 2. Tu, monstru al fierbintelui Egipt n acest vers, virgula separa vocativul tu de restul propozitiei. Un plat pustiu, sarac, steril, urat n acest vers, virgula desparte parti de propozitie de acelasi fel, mai precis, atributele adjectivale pustiu, sarac, urt si steril. 3. cine-a cioplit acele chipuri 4. Tema poemului Secrete si mistere este, asa cum reiese nca din titlu, descifrarea misterelor lumii. O alta tema este trecerea timpului.

5. Prezenta eului liric se evidentiaza n text prin verbele la persoana I plural sa dezlegam, sa ajungem, precum si prin ntrebarile retorice din cuprinsul poemului : cine stie?, O sa ajungem oare si la stele,/ cu gndul sa descoperim n ele/ secretul universului si-al vietii?. 6. Portice lungi- imaginea vizuala contine un epitet si simbolizeaza grandoarea, marimea galeriilor prin care se plimba mparatul roman Caligula. Ajunsi pe luna n-am gasit dect / un plat pustiu, sarac, steril, urt- imaginea vizuala contine patru epitete. Aici luna ne este nfatisata ca un plat pustiu, lipsit de secrete, de viata. Astrul care, de obicei, apare n cadre idilice, misterioase chiar, devine aici urt, sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru omul avid de cunoastere. 7. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost voit izolat de poet. Privind restul poeziei ca un monolog adresat, ultimul vers pare a fi raspunsul la ntrebarile puse anterior. Da-n stele nu ajung dect poetii, este un vers conclusiv. Prin el poetul si exprima resemnarea. El ntelege ca omului de rnd nu i este menit sa descifreze misterele vietii, ci numai sa fie martor la manifestarea acestora. 8. n final, poetul se resemneaza si nceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. Timpul, spune el, sterge totul, ramnnd n urma doar pietre. n acelasi fel n care Eminescu se raporteaza la planul terestru facnd comparatie cu universul, Alexandru Philippide schimba planul terestru, istoric, n care nu gaseste niciun raspuns, cu planul cosmic. nsa nici aici, ajunsi n luna, nu gaseste altceva dect un plat pustiu, sarac, steril, urt. Motivat de gndul ca s-ar putea sa gaseasca totusi secretul universului sial vietii, poetul se ntreaba o sa jungem oare si la stele?. Raspunsul este ironic si denota tristete: da-n stele nu ajung dect poetii. Avnd n vedere ca tema poeziei este misterul, mijloacele artistice folosite (ntrebarile retorice: o sa ajungem..., enumeratia:pustiu, sarac, steril, urt, catrenele, cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde amarul vers concluziv) nu fac altceva dect sa ntareasca ideea poetica. 9. Titlul poeziei este format din doua substantive ce apartin aceluiasi cmp lexical legate prin conjunctia si. Titlul anunta tema poemului, ntruct secretele si misterele la care se face referire n titlu sunt enuntate mai apoi n text: porticele prin care se spune ca se plimba Caligula, chipurile stranii de pe insula pierduta, Sfinxul , lumea noastra, a oamenilor, si pna la urma lumea ntreaga.

I. 74 (Alexandru Philippide, Apropieri) 1. a pierde timpul, a fi n contratimp, cu timpul

2. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea, putea-voi fiind o forma n care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat.De asemenea,cratima ajuta la formarea inversiunii. 3. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila, ipotetica, dorita. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni ntre simturi(privire si auz).El doreste sa se integreze n senina voluptate noua , gustnd din ea si pierzndu-se n eternitate, adica n timpul scapat de spatiu. 4. Structurile care contin imagini vizuale sunt: neagra catifea, faldurile unor nalte draperii. 5. motivul urcusului,motivul drumului 6. Metafora puntea dintre privire si auz exprima o ipotetica armonie ntre simturi. Este o metafora care sugereaza eliberarea de constrngeri, dorinta eului liric de a se apropia de libertatea absoluta. 7. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. Ele au o topica inversa, ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic traieste momentul descoperirii unui lin urcus de neagra catifea. Aceasta imagine este un epitetinversiune si n acelasi timp o metafora a drumului spre inedit, un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii. Se sugereaza astfel o posibila tema a textului,aceea a calatoriei initiatice. n versurile urmatoare, se transmite ideea ca la capatul acestei calatorii si n prezenta dorita a unei calauze, simturile se armonizeaza, iar eul nu mai percepe dect temporalitatea, eliberndu-se de spatiu. Epitetul cromatic neagra catifea ntareste ideea de necunoscut. 8. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv comun la numarul plural, provenit din adverb: apropieri. Acest cuvnt, prin simplitatea sa, are o puternica ncarcatura expresiva, fiind n legatura cu imagini importante n poezie. Faldurile draperiilor tesute parca numai din sunet si culoare constituie o astfel de imagine : eul poetic regaseste n ele coexistenta sunetului si a culorii, este constient de raritatea spectacolului la care ia parte, si doreste o apropiere permanenta a acestor doua elemente. El imagineaza o conexiune o irealului n care este proiectat, cu realul n care se va intoarce si unde spera la o materializare a acestor aeriene fermecatorii , ntr-o punte.Imaginarul poetic atinge nivelul spatio-temporal n finalul textului. Odata realizata o legatura ntre elementele constitutive ale cadrului restrns,se doreste o noua corespondenta , de aceasta data la grad avansat , si anume , ntre timp si spatiu. O existenta simultana a acestor doua coordonate implica un timp infinit, scapat de spatiu ,dar care nu l anuleaza pe acesta din urma. Rima mperecheata sustine , de asemenea , ideea de apropiere , prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului descifrarea textului. Este vorba de o apropiere a celui care parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia. 9. Scrisa pe un fundament modernist, poezia sustine ambiguitatea imaginilor. Al.Philippide patrunde ntr-un spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru

ca,fara calauza , sa beneficieze si n spatiul real de acest spectacol cromatic si auditiv. Rezonantele simbolice sunt, de asemenea prezentate , cultivnd sugestia unei lumi mai bune , poate chiar eterne : cu un timp scapat de spatiu. I.75 (Camil Petrescu, Cocorul) 1. a tine minte , a nvata minte, zdravan la minte 2. Punctele de suspensie ndeamna la meditatie, sugernd o puternica ncarcatura emotionala , poate si profunzimea sentimentului de frica n fata necunoscutului. 3. Primele strofe, structurate de enumeratie descriu un spatiu straniu si ntunecat, un fund de mare n care zac pesti, bivoli, oase, aripi , viziune modernista de fapt a lipsei de speranta. Predicatul ar fi fost inutil, n acest caz, pentru ca totul consta n aceasta nsirare de lucruri atinse de moarte, cu ct mai concisa, cu att mai aproape de deznadejde. 4. marea, pasarea, ochiul, iubirea, singuratatea 5. masura: 8 silabe rima: mbratisata 6.Sentimentul dominant n poezie este cel de tristete si de teama de necunoscut. 7. Metafora aripi reci identifica faptul ca aspiratia, dorinta, i-au fost nfrnte. Aceasta metafora este ntarita de o alta: zbor de pasare uitata. 8. Strofa a III-a este un catren alcatuit dintr-o interogatie retorica ce sugereaza aspiratia catre naltimi, catre idealuri nalte care nu pot fi atinse. Astfel, eul liric subiectiv (prezenta lui fiind indentificata prin marcile lexico-gramaticale: verbe la persoana I singular - vei ajunge,sa am-) nu gaseste niciun reazam pentru ratiune, aspiratia sa fiind identificata prin metafora portii calatoare pe care autorul se ntreaba daca o va ajunge. 9. O trasatura a poeziei lirice este faptul ca autorul si exprima direct deznadejdea ca nu poate accede la lumea absolutului prin cocor, pasare calatoare, care este simbolul zborului catre naltimi. O alta trasatura a poeziei lirice sunt marcile lexico-gramaticale, verbe la persoana I creste, sa am, sa ndemn -,pronumele la persoana I- mi, mi- si imaginile artistice create de figuri de stil, precum metafora aripi reci sau epitetul din constructiile creste lungi de os si poarta calatoare. I.76 (Alexandru Philippide,Veghe)

1.unghere-colturi, se zbate- se framnta 2. Disparitia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia ntr-o silaba cu prima vocala a verbului, prin urmare la reducerea numarului de silabe din vers si la obtinerea unei anume masuri. Cratima marcheaza rostirea ntr-o singura silaba a unui cuvnt si a unei parti de cuvnt diferite. 3.derivare-capatiul, conversiune-meu 4. epitetul- tacut, orb, comparaia dubla- tot versul 5. In preajma mea, prin somn pamntul geme, (adjectivul pronominal posesiv de pers. I) Un glas n mine prinde sa ma cheme, ( pronumele personal de persoana I ) 6. sufletul, tacerea, veghea, somnul, pamntul, cerul 7. Verbele la timpul prezent fixeaza o experienta cu valoare exemplara. Este vorba de asa-zisul prezent etern, fara legatura cu un moment temporal anume, ci cu generalitatea unei situatii. Eul lui Philippide calatoreste prin sine ca printr-o lume obscura si cu ascunse dureri, iar aceasta calatorie este pentru el permanenta, cum poate fi la fel si pentru cititorul care l nsoteste. 8. n ultima strofa, imaginarul vizionar al textului se opreste la cele doua limite exterioare, care ncadreaza un eu insomniac, veghea fiind, cred, starea dramatica a celui care percepe continuu curgerea timpului si insuportabila cruzime a lumii. Pamntul, prima limita, este spatiul zbuciumului existential (vezi antiteza dragoste/ ura si metafora un spasm...). Cerul, a doua limita, este orb (epitet), cu stelele asemenea unor vineti dinti (metafora). Versul neregulat sustine tensiunea lirica a unui text modernist prin vizionarism si prin puternica impresie de nstrainare a omului de orice sens al lumii. Cerul gol poate fi o imagine simbolica a divinitatii care ne-a abandonat. Eul lui Philippide se defineste, astfel, aproape arghezian, prins n capcana ntre doua nopti, adica ntre doua spatii obscure, care nu-i ofera dect experienta mortii. 9. Expresivitatea textului se datoreaza, n special, acelor imagini care contureaza, cu un oarecare grad de ambiguitate, traseul unei coborari n sine reflexive. Labirintul sufletesc este sugerat n incipit prin metafora hrubelor adnci. Poetul patrunde n aceasta selva oscura (padure ntunecata), cum ar spune Dante, si descopera n ea pamntul si cerul, dar nu n esenta lor traditional armonioasa, ci ntr-una moderna, a scindarii si alienarii. I.77 (Ion Pillat, Ctitorii) 1) vreme, trecutul, an

2) Linia de pauza marcheaza, la nivel semantic, o tacere a eului liric, att pentru intensificarea emotiei, ct si pentru separarea celor doua momente ale trairii sale, diferentierea ntre prezent si amintire. 3) a da viata, a lua viata, a-si da viata 4) Verbele la modul conjunctiv din ultimele doua strofe exprima dorinta eului liric de a se cufunda n amintirea trecutului, n fata focului din vatra, nconjurat de tacere. Dintre verbele la modul precizat, enumeram: sa deslusesc, sa stau, sa aud. 5) imagine auditiva: Cnd sopteste valea de cntecele morii ; imagine vizuala: Acolo-n pacea noptii, pe dealuri de podgorii. 6) tema: timpul, viata; motive: rul, dealul, amintirea, strabunii 7) Pacea noptii este o metafora a armoniei acestui spatiu rural, al ritmurilor naturale si al belsugului. 8) Strofa a treia a poeziei se refera la dorinta omului de a se retrage la tara, de a reface comuniunea cu pamntul, cu bogatiile pe care le ofera, cu linistea mult dorita. Pridvorul este un simbol al dainuirii pe pamntul romnesc, al stabilitatii mpotriva trecerii timpului. Eul liric doreste sa se bucure de roadele pomilor, de fructele oferite de livezile de pruni, cnd toamna se apropie, iar Negoiu strapunge cerul cu a sa naltime. Dintre figurile de stil din aceasta strofa, amintim: epitete (pridvorul strabun, alb Negoiu), comparatii (globul terestru ca o minge). 9) Titlul poeziei, Ctitorii, este alcatuit dintr-un substantiv simplu, articulat, la plural, ce se refera la cei ce cladesc lucruri durabile sau care dau sens cuiva ori unui lucru. Relatia dintre titlu si poezie consta n modul n care elementele naturii din cadrul copilariei (rurile, podgoriile, livezile) si-au lasat amprenta asupra poetului, au modelat amintirea ce-l va nsoti toata viata. Acestea pot fi considerate ctitorii primilor pasi ai eului-copil, care este n continuare fermecat de tot ceea ce tine de trecut, ntorcndu-se si acum cu drag la pridvorul batrn sau la vechea vatra, unde cenusa stingea toate soaptele.

I. 78 (Ion Pillat, Strainul) 1. Floarea era vie cnd a primit-o. 2. n structura venit-ai cratima marcheaza forma inversata a perfectului compus ai venit. 3. A venit toamna n sufletul ei, la aflarea vestii. n fiecare toamna plecam la tara.

4.Sclipeste Rul Doamnei nspre apus, o clipa contine o imagine vizuala; Vrr..timpu-n zbor, pe care cutremurat l-ascult contine o imagine auditiva. 5. Rolul expresiv al interjectiei vrrr in poezie este acela de a sugera , la nivel auditiv , pe de-o parte zborul vrabiilor, care se produce instantaneu, iar pe de alta parte ,ca tot astfel trece si timpul , la fel de repede ca o bataie de aripi. 6. Enumeratia din prima strofa, cu casa, parc ,livezi, exprima vizual tot ceea ce apartine acestei mosii, evidentiind frumusetea si bogatia locului. 7. Strainul venit la mosie pare ca nu reuseste sa descifreze peisajul si l vede doar ca pe un tablou: Te-apleci mirat straine, pe-amurg ca pe-o rama. Perspectiva lui este diferita de a celor familiarizati cu mprejurimile, el nu poate sa nteleaga frumusetea locurilor: si crezi.../ Ca ai cuprins Florica...dar n-ai zarit, ia seama. Imaginile vizuale precum te-apleci mirat, ce-ar straluci ori metafora ranit de-un dor trziu accentueaza ideea poetica. 8. O caracteristica a traditionalismului este localizarea intr-un spatiu rural, mosia Florica aici, iar o a doua trasatura este preferinta pentru spatiul autohton. 9. Sugestia limbajului poetic este realizata prin simboluri si corespondente: Pe-albastra departare a luncii de demult sugereaza scurgerea timpului; Florica e acolo, cu casa, parc, livezi. De asemenea, sugestia se realizeaza si prin pauzele din discursul liric, marcate de punctele de suspensie, pauze ale emotiei, melancoliei i nostalgiei: Ca ai cuprins Florica...dar n-ai zarit, ia seama... I. 79 (Ion Pillat, Amurg n delta) 1. trist = amar, dureros scncind = plngnd 2. Cratima uneste ntr-o singura silaba parti din cuvinte diferite. Caderea sunetelor la sfrsit de substantive si la nceput de verb reduce numarul de silabe din vers, fapt necesar pentru pastrarea masurii. 3. Ne-a taiat calea o pisica neagra. Din pacate, att l-a taiat capul sa faca.. 4. Natura este o tema des ntlnita n poeziile lui Ion Pillat. n Amurg n delta acesteia i se alatura motive ca amurgul, apa si o nota istorica (cai tatari). 5. Rima este incrucisata, iar masura versurilor , de 11 si 10 silabe.

6. Metafora ochi de apa moarta da poeziei o usoara nuanta melancolica si poate arata o incetinire a trecerii timpului, o stagnare, la amurg, a vietii in delta. 7. Poezia lui Ion Pillat este un pastel al deltei in momentul nserarii. In ultima strofa, caracterul traditionalist se resimte prin tonul elegiac. Astfel, personificarea noapte soptitoare creeaza un fundal muzical melancolic, iar metafora aur vnat, cu rol chromatic, subliniaza trecerea lenta a timpului care se reflecta si asupra naturii nconjuratoare prin nuantele soarelui la apus. 8. Titlul Amurg in delta este un fel de rezumat al poeziei, o ilustrare concisa a temei acesteia. Poetul descrie un tablou de amurg n zona Deltei Dunarii (sat lipovenesc). 9. n Amurg n delta caracterul liric al poeziei se face simtit prin nota de usoara melancolie. Aparent un cadru de natura, din perspective unui observator neutru, tabloul este totusi ncarcat de emotie. Epitetul personificator sfsietor de trist sau cromatismul insistent si contrastant (aur / vnat ) contureaza un spatiu al disputei dintre lumina si ntuneric, dintre viata si moarte. Modalitatea n sine a descrierii n cazul careia vizualul este dominant este specifica textului liric.

I. 80 (Ion Pillat, Timpul) 1.Nu-i n apus si nici n aurora , fara ieri si fara azi 2. Prima virgula separa apozitia-metafora n ceasul cu nisip de restul enuntului, iar a doua separa doua propozitii coordonate. 3. compunere dintotdeauna derivare cu prefix-recheama 4. n prima strofa negatiile au rolul de a ntari ideea poetului ca timpul nu este ceva palpabil si ca acesta reprezinta o realitate abstracta. 5. n aceasta poezie apar tema timpului si motivul mortii. 6. Prezenta eului liric n aceasta poezie se face remarcata prin adjectivul posesiv la persoana I, mei, si verbe la persoana I, cum ar fi aud, simt. 7. Comparatia ngalbenind ca fila dintr-o carte are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului, asa cum filele de carti se ngalbenesc datorita vechimii. Aceasta sugereaza, de asemenea, fragilitatea omului si existenta sa limitata.

8. Titlul reprezinta, de fapt, tema poeziei, si anume, aceea a trecerii timpului. Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului, iar n aceasta poezie eul liric si exprima tristetea si un fel de constiinta a imposibilitatii de a schimba ceva n aceasta privinta. 9. Aceasta opera este o poezie lirica, deoarece poetul si exprima sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului. Perceptia acuta a acestei treceri este sugerata prin imagini poetice, centrala fiind aceea a unui eu liric pentru care timpul ajunge, totusi, o realitate palpabila( pasul timpului i bate n inima). Ca de obicei, eul liric este marcat, ca prezenta, prin verbe la persoana I (aud , simt). I. 81 (Iuliu C. Savescu, La Polul Nord) 1. nemrginite = ntinse solitari = singuri 2. pasii- Prin folosirea pluralului articulat pasii, se pune accent pe acest substantiv, cu scopul de a eviden tia greutatea si apsarea cu care calc marii ursi. 3. ochi de vultur, a pierde din ochi, a sorbi din ochi; Banul, ochiul dracului 4. muntii solitari Epitetul personificator muntii solitari este folosit pentru a evidentia maretia si nltimea muntilor, care domin peste cmpii si vi; acestia sunt att de nalti, nct par desprinsi din universul terestru, devenind singuratici. 5. Rolul descrierii n textul dat este de a crea un decor, o atmosfer prin intermediul crora eul liric si exprim starile sufletesti nelmurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care l creeaz elementele din natur. 6. Iar din prpstiile adnci se-aude-o stranie vibrare si ursii albi, nduiosati, ntr-un oftat adnc si greu 7. Poezia La Polul Nord de Iuliu C. Gvescu, prezint cteva caracteristici specifice liricii simboliste, prin motive precum motivul singurttii, solitudine care n poezia de fat devine apstoare, este asociat cu izolarea, pustietatea (muntii solitari, cmpii nemrginite). Alt caracteristic ce ncadreaz poezia n simbolism este cadrul natural care apare ca unul trist si dezolant. Astfel, n poezia La Polul Nord, imaginarul poetic se organizeaza n jurul anotimpului iarna, care domin ntreg tinutul prin albul dezolant , si aduce cu sine pierderea oricrei sperante din sufletul poetului.

Un alt element definitoriu al poeziei simboliste l constituie muzicalitatea exterioar, obtinut prin ritmuri si rime perfecte, la fel ca si repetitia si simetria unor cuvinte la nceputul si sfrsitul unei strofe ( muntii solitari, dorm adnc-dorm mereu, La Polul Nord- La Polul Sud). 8. La nivel morfologic se remarc abundenta verbelor la timpul prezent: se-ntind, adorm, ngalbeneste, se vad, dorm, se-aude etc. ce sugereaz permanenta strii de angoas, intensificnd sentimentele si dnd veridicitate ntregului poem. 9. Laitmotivul n poezia lui Iuliu C. Svescu reprezint un element definitoriu al simbolismului, prin evidentierea unei muzicalitati exterioare, obisnuit numai prin ritmuri si rime perfecte, dar mai ales prin repetitia simetric a unor cuvinte la nceputul si sfrsitul unei strofe (La Polul Nord- La Polul Sud etc.). Cadrul natural este unul trist si dezolant, prin albul care domin; iarna are rezonant n sufletul omului, aducnd monotonie, nevroz, chin si frig luntric. Cromatica este astfel sugerat prin culoarea alb, culoare simboliznd stari si atitudini poetice de izolare. Prin intermediul laitmotivului, ntreaga natur ajunge s strige pustiirea eului liric. I. 82 (Marin Sorescu, Boala) 1. degeaba = zadarnic; senzatie = perceptie 2. Cratima marcheaza caderea vocalei n unirea pronumelui cu adverbul nu-e ntr-o singura silaba. 3. a se trezi cu noaptea n cap, prost ca noaptea 4. adresarea directa (Doctore); verbe la persoana I singular: simt, am citit, pronume la persoana I singular ma, mi 5. am urt si am iubit, am nvatat sa citesc si chiar am citit niste carti, am vorbit cu oameni si m-am gndit, am fost bun si am fost frumos enumeratia sugereaza stradania depusa pentru a nvinge boala fiintei, cea cu care ne nastem, moartea. 6. Titlul poeziei, Boala, este o metafora sugernd moartea, iar medicamentele (ura, iubirea, cititul) sunt ncercari de a trai intens viata, de a simti n fiecare moment, viata fiind antidotul pentru moarte. Eul liric considera ca a-ti face viata frumoasa te ndeparteaza de moarte. 7. Discursul liric este confesiv, direct, prin substantivul n vocativ Doctore si prin folosirea persoanei I singular a verbelor si a pronumelor. 8. n prima strofa a poeziei se descrie sentimentul mortii, de la primele simptome, venind din interiorul ca o constientizare a pieirii. Lumea nconjuratoare devine o povara, ziua ma doare soarele, noapte luna si stelele, aici n regiunea fiintei mele. Se

observa o Moarte generala, un nceput de detasare de aceasta lume, sugerat de epitetul mortal. 9. Se vorbeste despre moarte, o moarte care incepe de la inceputul vietii, cand m-am nascut. Eul liric ncearca sa evite aceste simptome, se eschiveaza, priveste moartea ca pe o boala, pe care ncearca sa o nfrnga. Iubirea, ura, cititul, a fi bun, a fi frumos, toate nseamna a fi viu, a trai. Astfel acestea devin medicamentele mpotriva mortii pe care o simte nca de la nceputul vietii. Se realizeaza ca moartea n final nu are loc, desi am cheltuit pe ele o groaza de ani si ca singurul lucru ce poate fi schimbat n acest sens este trairea intensa, ncercarea de a ne face viata ct mai frumoasa. I. 83 (Marin Sorescu, Pleaca trenul) 1. gnd - gndire, gnditor, a gndi

2. Oameni, orase, continente virgula desparte mai multe elemente ale unei enumeratii si, din punct de vedere sintactic, separa elementele unui subiect multiplu. 3. de cnd lumea si pamntul, de lume, ca lumea, a-si lua lumea n cap

4. Tema poeziei o constituie ndepartarea, tristetea omului calator care nu reuseste sa cunoasca niciodata lumea pentru ca are timp numai sa o vada, nu sa se si apropie de ea. 5. Tu este un pronume personal, marca a eului liric si indica autoadresarea.

6. De ce ? este o interogatie retorica, ce concentreaza si expune drama omului care stie, dar nu cunoaste, care vede, dar nu priveste. Revolta si mhnirea capata forma finala n aceste ultime doua versuri, iar ntrebarile sunt adresate siesi, ca un strigat debusolat, confuz. Interogatia De ce ? accentueaza ideea poetica expusa n celelalte strofe. 7. Ideea Toata viata am privit pe fereastra exprima neimplicare, frica de atasament si de cunoasterea necunoscutului, lipsa trairii n mijlocul lumii si n prezenta ei, cu riscuri si framntari, eul liric prefernd pasivitatea si detasarea. Astfel, el reuseste sa priveasca lumea, fara a apuca sa o si cunoasca, privirea fiind element cheie al acestei poezii, devenind legatura sa cu tot ceea ce l nconjoara. 8. Titlul poeziei sugereaza pasivitate si detasare. Trenul este cel care se pune n miscare, trenul face actiunea: trenul sta sau trenul se duce, niciodata tu. Tu doar esti n tren. Astfel, se ncearca o anulare a responsabilitatii actiunilor din moment ce decizia de a sta sau a pleca nu iti mai apartine.

Pleaca trenul este o metafora, reprezentnd att despartirea, ct si efectele ei, confuzia si totodata resemnarea : nu se stie cine a plecat, dar se constientizeaza ruptura ; efectul este acelasi, indiferent din ce parte se produce actiunea. Resemnarea vine odata cu constientizarea ca n curnd va pleca si trenul tau. Mai este, de asemenea, expusa ideea trecerii ireversibile a timpului si a incapacitatii de a-l trai : avem de multe ori impresia ca ne traim viata, ca facem alegeri, ca luptam, cnd de fapt suntem victime ale pasivitatii noastre, iar timpul trece pe lnga noi. Efectul este acelasi: fie ca trenul merge sau sta, ruptura tot se produce, un tren tot se pune n miscare, timpul tot se scurge. 9. Ultima strofa expune metafora dramei calatorului, a aceluia blocat n pasivitate, condamnat de sine sa priveasca, dar sa nu cunoasca. ntreaga strofa este o metafora ce sugereaza viata omului care doreste sa vada, dar i este teama sa simta, limitnduse astfel la o cunoastere superficiala. Pasiv, lucru sugerat de enumeratia de autobuz, de tren, de vapor, hurducat de caruta , eul liric nu si asuma viata, trairea, lasndu-se purtat inert de mersul lucrurilor, fapt sugerat de verbul la participiu pironit si sintagma m-am uitat pe fereastra , care aduce n prim-plan si ideea detasarii. Fug copacii, oameni, orase, continente cnd, de fapt, el este cel care nu se opreste la ele. Totul sta, iar el fuge. Din nou, responsabilitatea nu este asumata, eul liric este cel purtat, el nu fuge, el nu sta, el nu actioneaza, copacii fug. Interogatia din final, de ce ? vine ca o rabufnire, o ncununare a emotiilor exprimate pe parcursul poeziei, o constientizare a irosirii: Toata viata m-am uitat pe fereastra [] De ce am impresia ca am cunoscut lumea ? I. 84 (Nichita Stanescu, Sarutul) 1. se-adumbrea= se intuneca stins= imperceptibil, vag 2. Din punct de vedere sintactic virgula coordoneaza circumstantialele de loc iar din punct de vedere stilistic are rolul de a coordona termenii unei enumeratii, 3. a avea nevoie de ceva ca de aer - a-si da aere - a avea un aer preocupat - a ramne n aer

4. Verbele din prima strofa creeaza o atmosfera aproape ireala si sugereaza un timp mitic al iubirii. 5. tema iubirii - motivul relatiei omului cu transcendenta - motivul iubirii creatoare de lumi - motivul cuplului adamic 6. Metafora steaua neagra este formata din doi termeni aproape antitetici si rolul sau este de a crea o atmosfera ireala, romantica, de a sublinia sentimentele de duiosie ale ndragostitului si de a sugera ca prin dragoste omul poate accede la absolut. 7. Titlul are rolul de a-l introduce pe cititor in universul de fictiune propus de autor si de a oferi o cheie de lectura a textului, fiind un simbol al iubirii. 8. -prezenta monologului liric adresat -marci ale eului liric si prezenta verbelor la persoana I plural (ne sarutam, ne-nfasura) 9. Prin intermediul simbolurilor, ndragostitul si exprima conceptia despre iubire si consecintele pe care aceasta le are asupra eului interior si asupra universului. n ultima strofa se regaseste motivul iubirii creatoare de lumi si motivul cuplului adamic. ndragostitul sugereaza faptul ca prin iubire, omul poate atinge absolutul, fapt sugerat de sintagmele care unesc cele doua lumi (si pasari mari se coborau pe banci/ si pe statui, pe cabluri, peste iarba...). Atmosfera mitica este subliniata de versul liber si masura de 11 silabe. I. 85 (Marin Sorescu, Alchimie) 1. a da ocol, a da cu bta-n balta, a da vrabia din mna pe cioara de pe gard, a da de veste. 2. Virgula desparte n text elementele componente ale enumeratiei. 3. Plutoniul, radiul si poloniul sunt elemente chimice radioactive. Nu am putut gasi la magazin calorifere cu sapte elementi. 4. Invocatia este folosita n discursul liric pentru a accentua sentimentul de frustrare al eului liric cauzat de lipsa fericirii. Acest procedeu artistic permite exprimarea mai directa a sentimentului de dezolare si creste intensitatea mesajului transmis. 5. Marcile gramaticale ale prezentei eului liric n textul dat sunt formele verbale la persoana I (Ce sa fac eu...; ...mai arunc sub cazanul vostru... ;Va dau jumatate...) si adresarea directa prin folosirea formelor verbale si pronominale la persoana a II-a

(Ati gresit calculele,; va dau jumatate...). Alta marca gramaticala existenta n textul dat este prezenta formei pronominale a persoanei I (eu, mea, dati-mi, mele). 6. Opozitia din strofa a doua dintre ideea de ntelepciune si cea de fericire reliefeaza asemanarea dintre cele doua notiuni n conceptia umana dar ele au valori si ntelesuri diferite. Fericirea este un scop n timp ce ntelepciunea este un mijloc de a atinge scopul. 7. Marin Sorescu n ultima strofa a poeziei Alchimie foloseste metafora si un registru de cuvinte tipic alchimiei pentru a arata risipa ce se realizeaza n cautarea pietrei filosofale, fericirea. Cele nouazeci si noua de elemente, numar fatidic, sunt insuficiente, deoarece nu sunt o suta, un numar rotund, ntreg. Ele sunt trecute n tabloul fiintei sale ordonat, asemenea elementelor chimice din tabelul periodic al elementelor. Risipa se realizeaza prin consumarea timpului dat fiecaruia sa-l traiasca n ntretinerea reactiei chimice care ne promite drept produs final fericirea. Dar din pacate reactia continua la nesfrsit fara un rezultat. 8. Titlul poeziei este un simbol ce ne arata unghiul din care trebuie sa citim poezia pentru a ntelege semnificatia urmarita de autor. El transforma toata framntarea omului de a obtine fericirea ntr-o pseudo-stiinta cum este alchimia ce are un tel final imposibil, piatra filosofala, si care foloseste calcule si formule imprecise bazate pe intuitii eronate. Deci titlul simbolizeaza cautarea orbeasca a fericirii. 9. Poezia se ncadreaza n lirismul de tip subiectiv prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric prezentate la punctul 5 si prin adresarea directa prin invocatie retorica care accentueaza subiectivismul poeziei. I. 86 (Radu Stanca; Frunzele Elegie de toamna) 1. Sinonimul contextual pentru cuvntul nvaluita este mbracata si pentru a depana este a desfasura. 2. Cuvntul a carui forma nu mai este conforma cu normele limbii literare actuale este alaturea. 3. n ceasul al doisprezecelea, a se da de ceasul mortii, a-i suna ceasul

4. Structurile care pun n evidenta prezenta eului liric sunt: Aseaza-mi-te alaturea, Fa focul, Fereste-ma, preumbla-te 5. O tema prezenta n text este efemeritatea fiintei umane, trecerea ireversibila a timpului si un motiv literar este cel al toamnei si al frunzelor moarte. 6. Uzitarea modului imperativ al verbelor este o marca a lirismului subiectiv si implicit a eului liric. Astfel, poezia capata forma unui monolog adresat. Formele de imperativ exprima vointa hotarta si cererile arzatoare ale eului liric ce iau forma unor porunci adresate fiintei iubite. Chinuit de ideea efemeritatii fiintei umane si de regretul vremurilor apuse, acesta doreste cu tarie sa evadeze din realitatea dezolanta. Tonul autoritar, ritmul alert al confesiunii este sustinut de folosirea modului imperativ care sugereaza totodata deznadejdea si disperarea eului liric.

7. Frunzele moarte purtate de vnt simbolizeaza att efemeritatea fiintei umane ct si ct de nesimnificativ si neputincios este omul n fata naturii, n raport cu universul. Timpul trece n mod ireversibil iar omul este purtat prin viata precum frunzele uscate de vnt, neputnd sa se mpotriveasca destinului. Constientizarea dramei umane, a realitatii necrutatoare genereaza deznadejde, angoasa, dezolare. Astfel, eul liric este nspaimntat, este cuprins de tristete, cautnd refugiu si alinare n iubire. 8. Titlul poeziei, Frunzele-Elegie de toamna, fixeaza motivul central al acesteia, toamna. Prin referire la specia genului liric, elegia, este anticipata ncarcatura afectiva a poeziei, sentimentele dominante fiind melancolia, durerea, regretul. De asemenea, titlul prefigureaza ideea de ansamblu a textului, aceea a spulberarii iluziilor si sperantelor la gndul perisabilitatii fiintei umane. Este dezvaluit si elementul central n jurul caruia graviteaza ntregul discurs liric, frunzele, si care, reluat n cadrul fiecarei strofe, accentueaza ideea deznadejdii, a disperarii si tristetii eului liric. Astfel, nca din titlu este fixat cadrul natural metaforic, toamna cu frunzele moarte, cadru necesar exprimarii unor trairi de o asemenea gravitate si intensitate. 9. Limbajul poetic se remarca prin expresivitate. n cadrul poeziei, expresivitatea este realizata prin figurile de stil existente, precum metafora, personificarea, inversiunea cu rol de accentuare a ideii poetice. Astfel, se remarca personificarea frunzele sub pasi, cum gem care se constituie totodata ntr-o imagine artistica auditiva. Personificarea e menita sa exprime zbuciumul interior, deznadejdea si durerea provocate de drama omului a carui sperante s-au spulberat. Amploarea suferintei interioare si a temerilor este evidentiata prin inversiunea vasta urgie. Expresivitatea limbajului poetic este dovedita si de uzitarea metaforei, cum este cea din versul Sa nu simt frunzele cum zboara n vnt. Prin intermediul acestei metafore este vehiculata ideea trecerii ireversibile a timpului care ia cu sine toate sperantele. Eul liric ar dori sa se sustraga acestei realitati dureroase si sa opreasca timpul, ceea ce reiese din verbul la modul conjunctiv Sa nu simt. Astfel, expresivitatea la nivelul limbajului poetic se realizeaza prin intermediul figurilor de stil folosite n cadrul poeziei. I. 87. (Radu Stanca, Sonet) 1. n-o sa piara- n-o sa moara

2. Cele doua virgule din versul Iubirea, ea, nicicnd n-o sa dispara are rolul de a izola o apozitie (ea), focaliznd accentul asupra iubirii. 3. Iubirea lui nu va muri nicicnd. Nici cnd mi-a aratat dovada, nu l-am crezut. 4. Pronumele de persoana I singular -ma, eu marcheaza prezenta lirismului subiectiv, implicarea afectiva a eului liric. Adresarea directa a eului liric este subliniata

prin pronumele de persoana a II a singular -ti, dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular tale. Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural noi, acest lucru evidentind totodata unitatea cuplului. Iubirea devine elementul de conexiune ntre cei 2 : Iubirea, ea ,nicicnd n-o sa dispara. 5. Iubirea, ea , nicicnd n-o sa dispara. si dragostea - dar , vezi, ea n-a murit. 6.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate. Ea este o slabiciune, caci ratiunea nu mai are putere n fata sentimentului intens. Persona ncercata de acest afect, devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia si rasfrnge iubirea. 7. Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire,. Verbul la conditional-optativ ar mai trece si cel la viitor n-o sa dispara exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment, de a-l proiecta ntr-un plan ireal si, totodata posibilitatea mplinirii unui scenariu ideatic. Apozitia ea, subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural noi), reliefeaza lirismul subiectiv. Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:nc-o seara ,n-o sa dispara, va dainui , la nesfarsit. Folosirea cratimei, pentru elidarea unor vocale (dac-ar, nc-o , dainui-ntre) ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. Rima este ncrucisata. 8. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica (si chiar.../si multe...) si prin inversiunile cu rol prozodic, de accentuare a sentimentului de iubire (ea, nicicnd n-o sa dispara , tainice cununi). 9. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): eu, noi. I. 88 (Nichita Stanescu, Nedreptate) 1. a trage cu urechea, a se culca pe o ureche

2. Virgula, din punct de vedere gramatical, marcheaza elipsa predicatelor, iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor n cadrul vietii si, mai ales, a duiosiei n planul iubirii. 3. sperante, duiosie, tristete, dragoste 4. 18 silabe

5. De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?, prima interogatie retorica pune sub semnul ntrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului, o desprindere de contingent. 6. nedreptatea firescului, pusa n relatie antitetica cu depasirea limitelor

7. prezenta eului liric implicat, prin folosirea verbelor la pers. I plural; prezenta interogatiilor retorice 8. Mijloacele artistice la care apeleaza , ntotdeauna, orice poet, au drept scop nfrumusetarea versurilor, dar si evidentierea ideii poetice. Inserate ntre versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: urta, nfrigurata. Astfel, figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului mpinsa pna la aparenta de nonsens, de absurd, prin rasturnarea firescului, inclusiv prin ermetismul expresiei. 9. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv, care lupta cu sine, ducnd la confruntarea dintre creator si gnditor. Astfel, nedreptate suprima insolitul imaginilor artistice, dar totodata, poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului. I. 89 (Nichita Stanescu, Necuvintele) 1. antonimie: realitatea-visul despartind-unind 2. ntr-una: ntr-una din zilele vacantei voi merge la mare. ntruna: Dupa spectacol ma batea la cap ntruna! 3. a taia frunza la cini, a taia elanul, a-l taia capul 4. acel laser lingvistic = acel cuvnt 5. n text se repeta verbul a naste (nascnd) care are rolul de a evidentia procesul creator, de a nuanta nasterea unei noi lumi. 6. Tema poeziei este creatia ca nnoire a universului, o creatie a esentei lucrurilor. 7. Nichita Stanescu este un nnoitor al poeziei prin faptul ca aduce att elemente noi, ct si o altfel de gndire asupra poeziei moderne. Poezia Necuvintele se prezinta ca o arta poetica prin faptul ca poetul si arat propria conceptie despre modelul de poezie. Din punctul de vedere al prozodiei poezia este lipsita de rima, cu exceptia strofei a treia n care primele doua versuri se repeta, iar celelalte versuri sunt alcatuite independent de poeziile clasice.

8. Strofa a doua evidentiaza dorinta autorului de a afla adevarul; adevar reprezentat de un singur cuvnt. Nichita Stanescu se foloseste de o metoda a contemplarii, a filosofarii pentru aflarea acestui cuvnt ce poate fi aflat numai n vis. n acest sens titlul este semnificativ, pentru ca descrie cel mai bine atmosfera create si anume aceea a necuvintelor. 9. Necuvintele reprezinta o arta poetica deoarece arata ideea autorului despre poezie si despre lumea nconjuratoare n general. Cu ajutorul limbajului, a temei, si a solutiei gasite de el pentru obtinerea unei noi lumi se contureaza o veritabila arta poetica. I. 90 (Nichita Stanescu, Lauda omului) 1. adaugata nlaturata; nlauntru exterior. 2. Cuvntul oamenii este scris cu doi i pentru ca primul i reprezinta desinenta de plural a substantivului respectiv, iar al doilea i este articol hotart. 3. a se bate cu morile de vnt; a-si bate gura degeaba, batut de soarta / de Dumnezeu 4. n ultima strofa, poetul foloseste imaginea vizuala cu aripile crescute nlauntru, / care bat, plutind, plannd, referindu-se la faptul ca omul vrea sa acceada la o conditie superioara. Omul ntotdeauna vrea sa se autodepaseasca, sa atinga absolutul. Aripile ascunse ale oamenilor sugereaza superioritatea gndului, a reflexivitatii ce caracterizeaza fiintele inteligente. 5. Cei doi termeni repetati n poezie sunt soarele si oamenii. 6. Repetitia locutiunii substantivale Din punctul de vedere al ... se refera la faptul ca poezia se face prin fuziunea dintre puterea de judecata si afect, din ntrepatrunderea ratiunii cu sentimentul. Astfel se poate gndi un punct de vedere al copacilor, un altul al pietrelor si un al treilea al aerului, toate trei cu privire la Om. Copacii gndesc omul ca emotie si ca niste fructe plimbatoare, pietrele gndesc omul ca miscare si ca lumina, aerul l gndeste ca pasare cu aripile crescute nlauntru. Formularile capata o miscare grava si linistit-suitoare, pe parcursul celor trei strofe, trei trepte ale unui fel de silogism poetic, n tipare sintactice de neclintit, ca pentru a purta n ele adevaruri absolute, definitive. 7. Titlul este un element esential al receptarii, pentru ca ofera un indiciu interpretativ al discursului poetic. Titlul poeziei, Lauda omului, identifica specia lirica cu o oda, desi continutul textului nu integreaza epitete elogioase sau superlative rasunatoare. Ca si cum natura ar avea propria constiinta, n poezie sunt enumerate trei perspective metaforice cu privire la om: a copacilor, a pietrelor si a aerului, facnd apel la propria lor sfera semantica. Omul este mai presus de orice prin emotii si inteligenta. 8. Cea de-a treia strofa, ca si adaosul ascendent al celor doua versuri supranumerare din strofa ultima, sporesc impresia de dinamism continuu.

Nu nsa simetriile dau superioritatea acestei poezii, ci constatarea uimita ca n atta relativitate cosmica pare probabila ipoteza ca elementele lumii materiale, copacii, pietrele si aerul, sa aiba un punct de vedere despre Om. Pentru aer, mediul pasarilor, oamenii sunt niste pasari extraordinare avnd aripile crescute nlauntru si plannd fantastic n cel mai curat aer, care e gndul. Ultimele doua imagini, complementare una alteia, sunt cele mai originale si mai surprinzatoare, adnci si de o mare plasticitate intelectuala. A imagina aripi crescute nlauntru, vslind n aerul gndului, este a elogia la maximum intelectul uman, n tendinta lui perpetua de a stapni legile universului. 9. Lirismul subiectiv reprezinta manifestarea directa a eului liric. n poezie, eul liric este sugerat, pentru ca reda ceea ce gndesc pomii, pietrele si aerul, n niste metafore ce depasesc analogia clasica si exalta diferentierea. Poetul ne propune aici o viziune a Omului ca punct suprem si continuu ascendent al evolutiei materiei n Univers. De asemenea, vocea lirica este prezenta n text prin adresarea directa, chiar daca cu valoare generalizatoare, ce-o zaresti, precum si prin exclamatiile din finalul fiecarei strofe. I. 91 (Nichita Stanescu, Dimineata marina) 1. umeri , frunte, sprncene, ochii, tmplele

2. Virgulele desparte grupul verbal construit cu gerunziu de restul enuntului si reliefeaza semnificatia sintagmei: o personificare. 3. a da apa la moara, a sti ca pe apa, a se mbata cu apa rece, pe apa Smbetei

4. Tema trezirii constiintei / a nasterii lucide, motivul somnului, motivul luminii, motivul ascensiunii. 5. Rima este ncrucisata, 1-3 feminina si 2-4 masculina; masura variaza ntre 10 14 silabe (ntr-o rostire rapida a primului vers al acestei strofe) 6. si plopii, trezindu-se brusc personificare; prin personificare, universul material prinde viata, devenind o prelungire a universului uman. Nicolae Manolescu vorbeste despre substantializarea limbajului si poetizarea realului. Poezia se face pe sine ca obiect si se construieste cu fiecare vers, fiecare cuvnt. 7. Orice titlu induce un anumit nivel de lectura a textului poetic si genereaza un orizont de asteptare. Titlul poeziei citate este alcatuit dintr-un substantiv comun nsotit de un adjectiv cu valoare de epitet. Titlul sugereaza un tablou de natura, ntr-un moment al zilei. Discursul liric confirma partial si completeaza ntelesurile sugerate de titlu, numai ca dimineata devine o metafora a trezirii constiintei: fiinta cosmicizata se trezeste din somnul necunoasterii, ntr-o viziune monumentala. Eul poetic are viziunea propriei geneze ca fiinta suprema, n lumina, moment auroral privilegiat.

8. Cuvintele au valoare n sine, dar dincolo de cuvnt se deschide o alta lume. Sentimentul este generator de sens, tine lumea n fiinta, schimbndu-i contururile. Imaginea vizuala a soarelui si sinestezia lumina-n ape o sa-mpunga contureaza o lume a obiectelor si a fiintelor aflate ntr-o relatie de ntrepatrundere, glorificnd momentul nasterii lucide, al iluminarii. 9. Textul apartine neomodernismului, avnd drept caracteristici lirsmul reflexiv si imagismul metaforic, reinterpretarea miturilor (geneza este aici individuala, omul devine centru al universului, identificndu-se cu soarele, natura se trezeste la constiinta). I. 92 (Nichita Stanescu, Adolescenti pe mare) 1. teapana = puternica, lenta = lina. 2. Apostroful din versul: macar pn' la genunchi n valul diafan marcheaza absenta vocalei a, consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor, rostirea ntr-o singura silaba / tempo rapid. 3. a taia drumul / calea cuiva, a-i taia cuiva (toata) pofta, a taia frunza la cini etc. 4. tema adolescentei, motivul marii, motivul biblic al mersului pe valuri 5. n primele patru versuri rima ncrucisata, masura de 16 silabe n primul vers, 14 silabe n al doilea vers, 12 silabe n al treilea vers si 15 silabe n al patrulea vers. 6. Scrierea cu litera mica este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit si n neomodernism, numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula (scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei n versuri diferite). 7. Epitetul lenta naintare semnifica plutirea lina, calma, pe mare, ca un dans cosmic, a adolescentilor cuprinsi de elanuri impetuoase, impulsionati spre descoperire, cunoastere de sine, mplinire si desavrsire a fiintei. 8. Ultimele doua versuri reprezinta un fel de concluzie / constatare a ntregii poezii, fapt subliniat si prin utilizarea conjunctiei adversative dar, care stabileste o opozitie cu ideea din versurile anterioare. Spre deosebire de asteptarea celui care i contempla, tinerii au capatat deprinderea de a merge pe valuri, ca Isus, semn al puterii extraordinare a acestei vrste mitice si al ncrederii pe care adolescentii o au n ei nsisi. Cele doua epitete, zvelti si calmi, reprezinta calitati ale tinerilor. Adverbul simultan evidentiaza ideea unei alinieri ca ntr-o competitie care-i ajuta sa se cunoasca. 9. Expresivitatea este una dintre caracteristicile stilului lui Nichita Stanescu, prezenta si n aceasta poezie si este datorata unui limbaj simplu, firesc, fara multe figuri de stil, pentru ca poezia nu se mai bazeaza pe reprezentare, ci este ea nsasi un act.

Transparenta ideii poetice este ilustrata aici de imagini artistice si de prezenta eului liric ca spectator. I . 93 (Nichita Stanescu, Ploaie n luna lui Marte) 1. infernal", concreta", mansarde 2. Substantivul Marte este scris cu majuscula deoarece reprezinta numele zeitatii romane a razboiului si a vegetatiei. 3. a pune suflet, a-si da sufletul, din suflet, cu sufletul la gura 4. Tema iubirii; motivul ploii, motivul zborului, motivul Lorelei, motivul zeului Marte. 5. Rima strofei a treia este ncrucisata si feminina. Masura strofei a treia este de 9 -11 silabe. 6. Timpul imperfect al verbelor din primele doua strofe are rolul de rememorare nostalgica a trecutului. Iubirea de altadata este proiectata n mit cu ajutorul imperfectului (ne iubeam, ploua, dansau) 7. Personificarea Peretii odaii erau / nelinistiti [...]" este folosita pentru a sublinia ca n fata iubirii celor doi, pna si lucrurile care, de obicei, sunt de neclinit, si pierd aceasta calitate, sentimentele ndragostitilor reflectndu-se n tot ceea ce i nconjoara. Tot prin personificare, sufletele noastre dansau, se exprima bucuria existentiala intensa, caci pentru ndragostit lumea apare ca un miraj continuu. 8. n penultima strofa se prefigureaza ruptura dintre ndragostiti, lucru sugerat de primele doua versuri, care contin o imagine vizuala: si ma-naltam. si nu mai stiam unde-mi / lasasem n lume odaia". Uitarea odaii unde ei se iubeau si naltarea marcheaza distantarea ndragostitului de iubita sa. De altfel, chemarea iubitei cu numele Lorelei (n mitologia germanica, sirena a Rinului care atragea corabierii ntr-o zona stncoasa, provocndu-le moartea), asociat iubirii tragice, imposibile n romantism, sugereaza destramarea cuplului erotic. Imaginea auditiva Tu ma strigai din urma", urmata de repetitia raspunde-mi, raspunde-mi" vin sa sugereze faptul ca ndragostitul si lasa iubirea undeva departe, el ndreptndu-se spre alte idealuri, iar vocea iubitei rasuna ca un ecou ndepartat. Ultimul vers poate fi interpretat ca o ntrebare retorica din partea iubitei, care l pune pe ndragostit sa aleaga ntre iubirea lor (oamenii") si alte idealuri, naltatoare, dar care pot fi efemere (ploaia") 9. Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic data de multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice regasite n text.

n poezia Ploaie n luna lui Marte de Nichita Stanescu, ntlnim imagini vizuale ca norii curgeau", care fluidizeaza ideea trecerii implacabile a timpului. De asemenea, se remarca personificarile Peretii odaii erau / nelinistiti [...]" si Sufletele noastre dansau", care sugereaza fericirea ndragostitilor si rezonanta universului nconjurator la sentimentele lor. Ploaia este o metafora a vietii, a instinctului, a bucuriei existentei. Metafora mie-mi ploua zborul, cu pene" sporeste expresivitatea textului, la fel ca si imaginea vizuala si ma-naltam", ambele impund motivul zborului, al naltarii, al depasirii limitelor banalului, prin iubire. Epitetul superlativ ploaie de tot nebuneasca", din ultima strofa, este ca o ultima aducere-aminte a dragostei pe care cei doi au trait-o n luna lui Marte". I. 94 (Gheorghe Tomozei, Septemvrie) 1. septemvrie, trzii 2. Rolul punctelor de suspensie din primul vers, Septemvrie , este de a marca o pauza afectiva n rostirea poeziei , pentru a sugera nostalgia. 3. septemvrie, radvanul, carte, frunze, iubire sunt cuvinte din fondul vechi al limbii. 4. Tema trecerii timpului, asociindu-si mai multe motive, precum toamna, amintirea, singuratatea, copilaria, exprima starea de tristete a fiintei. 5. Rima ncrucisata (1-3 feminina, 2-4 masculina) si masura de 10-11 silabe. 6. Utilizarea verbelor la modul indicativ, timpul imperfect creeaza durata si simultaneitate, prelungeste durata momentului evocat si o imobilizeaza ntr-un tablou sensibil si melancolic. 7. Epitetul frunze trzii sugereaza efectul venirii toamnei. Frunzele simt trecerea timpului si , la timpul lor, cad domol. Acestea ruginesc, mbatrnesc si se sting, asemenea unei fiinte umane. Metafora radvanul toamnei exprima plastic aparitia regala a toamnei, de dupa himericele clai de fn ale verii, ntr-o continua rotatie calma a anotimpurilor, ca la Virgiliu. 8. Ideea poetica este tristetea indusa de venirea toamnei si este evidentiata prin epitete : sursul meu amar ce exprima att amaraciunea, ct si falsitatea zmbetului, deprimarea fiintei care se identifica cu cel mai trist scolar, rvnind dupa mngierea doamnei nvatatoare, o alinare mult asteptata, dar care nu va mai veni niciodata, pentru ca timpul copilariei a trecut. Strofa curenta, implicit si poezia, se termina cu puncte de suspensie pentru a invita cititorul la reflectie.

9. Limbajul poetic n poezia citata este caracterizat de reflexivitate, lasa cititorul n suspans. Poezia are o predispozitie spre meditatie, datorita punctelor de suspensie prezente att n fiecare strofa, ct si n ultimul vers, care te invita sa gndesti la rostul lumii si al fiintei aflate sub puterea timpului. I. 95 (Ion Vinea, Declin) 1. Cnd i cer explicatii, se nroseste tot si se eschiveaza. (cer = verb la persoana I, singular; omonim lexico-gramatical) 2. Virgula folosita n versul Cntecul trist, cntecul cel mai trist are rolul de a izola, partial doar, ntruct cea de-a doua virgula ceruta de situatia gramaticala lipseste, apozitia dezvoltata cntecul cel mai trist de determinantul sau (cntecul trist). Sintagma cntecul cel mai trist este, asadar, o lamurire asupra primei sintagme, avnd, de asemenea, si rol de gradare a intensitatii. 3. viata de cine; pe viata; n viata; de-o viata, a lua viata 4. n poezia lui Ion Vinea sunt prezente tema melancoliei si cea a toamnei, care declanseaza melancolia eului liric si care declanseaza monotonia bolnavicioasa n planul exterior ( arborii neajunsi la cer, turmele ce-si pasc soarta, frunzele care se dau n vnt ). 5. Marci ale subiectivitatii: n mine, (nu)-mi (pronume personale, persoana I, singular) 6. Expresivitatea rezultata din repetitia prepozitiei ntre n ultima strofa a poeziei (anafora) consta n sublinierea ideii ca intreaga natura este cuprinsa de tristetea toamnei. Att lumea vegetala, prin arborii neajunsi la cer, ct si lumea animala, prin turmele ce-si pasc soarta, si chiar si elementele naturii, prin apele ce-si urmeaza albia, sunt cuprinse de vraja morbida a anotimpului. 7. Tristetea eului poetic, care ntrzie n planul sau interior, este transpusa n planul exterior si corelata cu toamna trzie. Asa cum ntreaga natura asteapta prima zapada din an pentru a se sparge monotonia existentei, pentru a rupe sirul de zile derulate identic, una dupa cealalta, la fel si fiinta asteapta sarutul care sa i ncalzeasca sufletul. n asteptarea elementului salvator (iarna, respectiv sarutul), cele doua planuri au atitudini diferite. Astfel, lumea interioara, a sentimentelor pare a acumula din ce n ce mai multa melancolie, aspirnd tristetea peisajului tomnatic, astfel nct omul pare a avea un aer bolnavios. Pe de alta parte, natura si urmeaza vechiile obiceiuri si nu manifesta nici revolta, nici nerabdare, acestea fiindu-I atribuite de catre privitor, ca urmare a sentimentelor proprii de neliniste si tristete. 8. Elegia este specia poeziei lirice care exprima sentimente de melancolie, tristete si care reflecta o orientare a eului liric catre visare si izolare, sub impulsul unui pesimism continuu si a obsesiei pentru moarte. Eul liric din poezia Declin traieste o tristete anonima, vaga, continua, demult uitata n sine ( o tristete ntrzie n mine ), care l determina sa observe doar ceea ce este deprimant si dureros n jurul sau (cntecul cel mai trist, glasul sterp, frunzele care se dau n vnt ). Imaginea creata de aceste versuri este aceea a unei bucati de

lume cuprinse de melancolie si care, pentru a se salva, se da n vnt, renunta asadar. Utilizarea acestei din urma expresii poate conduce catre ideea ca eul liric este interesat el nsusi de posibilitatea sinuciderii. Prezenta acestor trasaturi demonstreaza caracterul elegiac al poeziei. 9. Limbajul poetic n textul lui Vinea este caracterizat n principal de expresivitate, autorul nelasnd cititorului doar indici asupra ceea ce doreste sa exprime, ci numindu-si sentimentele n mod direct. Elementele cadrului natural sunt numite si nu doar sugerate, ca n poeziile simboliste, de exemplu. Cuvintele din poezia lui Vinea sunt, n cea mai mare parte, folosite cu sensurile lor denotative, termenii si mentin proprietatiile, acest lucru avnd drept efect o exprimare coerenta, concisa. Unele sintagme sunt totusi destul de dure (glasul sterp, umilinta talangilor, arborii neajunsi la cer, turmele cesi pasc soarta). Puse sub semnul metaforic al titlului, Declin, imaginile sugereaza destramarea lenta a fiintei, oboseala existentiala, pustietatea, pentru ca E toata viata care doare asa / Zi cu zi pe ntinderea stepelor... I. 96 (Vasile Voiculescu, Pe cruce) 1. arsita = dogoare; ocarau = huleau

2. Rolul cratimei n sintagma la picioarele-i zacea este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat n cazul dativ. 3. a-si face cruce; a-si duce crucea; n cruce

4. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil - epitete (arsita grozava, curata-i frunte, lumea cea pribeaga), imagini vizuale ( Maslini fara de deunze dormeau), imagini auditive (rdea cu hohot gloata) si pentru ca reda dimensiunea spatiala (Pe stncile Golgotei, n valedormea Ierusalimul). 5. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a ntoarcerii spre primar, spre primordial. Redarea ct mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza ncercarii de recuperare a radacinilor. 6. Versul si-adnc zbucnea blestemul n inima de mama face referire la suferinta Mariei, mama lui Isus. Adverbul adnc, pus n fata verbului zbucnea sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. Folosirea cuvntului blestem pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie mplinit. Sintagma Inima de mama nduioseaza, sporind tragicul, dramatismul versurilor. 7. Cadrul exterior se afla n relatie directa cu personajul liric, chinurile si, n final moartea lui Iisus, determinnd si schimbarile naturii. Chiar nainte ca Isus sa moara, cnd suferinta lui este maxima, natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. Cnd Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfrseste si pentru

natura, Ierusalimul doarme. La fel si maslinii, nsa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea, caci ei sunt fara frunze. 8. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. Prima propozitie, prin simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la imperfect murea accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. Ea este urmata de epitetul arsita grozava care face legatura ntre personajul liric si exterior. Viata lui Iisus redata prin metafora palea fruntea-i curata se stinge din cauza sngerarii si a spinilor. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul n care viata, reprezentata de elementele legate de credinta (cruce, curat, cerul) este nvinsa de moarte, reprezentata de elemente precum sngerase, spinii. Natura, dezlantuita, personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce. 9. n opinia mea, viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. n primul rnd, mijloacele artistice (figuri de stil, propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. Apoi, reactiile celorlalte personaje lirice, disperarea mamei, tipatul Mariei Magdalena, neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facnd apel la constiinta crestina, tema centrala a traditionalismului interbelic. Nu n ultimul rnd, adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si n Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa. n concluzie, poezia Pe cruce reda viziunea poetului reusind n acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul. I. 97 (Vasile Voiculescu, Poezie) 1. palat; buzdugan; craiasa

2. Cele doua puncte de la sfrsitul primului vers marcheaza o pauza n vorbire, avnd rolul de a introduce enumeratia realizata de urmatoarele trei versuri. 3. a pune pe gnduri; a cadea pe gnduri; a zbura ca gndul si ca vntul; a bate gndul 4. teme/motive literare: creatia, menirea poetului, cuvntul

5. Prezenta eului liric este marcata de verbele si pronumele la persoana I singular: le momesc, le strunesc, m-, ma. 6. Metafora surugiu la cuvinte sugereaza rolul poetului si anume acela de a conduce cuvintele si de a le potrivi ct mai bine n rime si versuri. 7. Poezia este o arta poetica deoarece ideile poetice cuprinse n text fac referire la modul n care este realizata creatia, dar si la menirea poetului. Creatia este vazuta ca

un basm, iar menirea poetului este aceea de a-si folosi toate darurile n migaloasa munca de a potrivi cuvintele, n rime si versuri pentru a umple albele pagini. 8. Strofa finala ncepe cu ndemnul Loc,loc!, menit sa anunte sosirea radvanului dar si destramarea a tot ce se realizase, fapt subliniat de metafora se destrama craiasa de imagini. De acum se instaleaza un haos, redat prin personificarea Amutesc, speriati, zurgalaii de rime, se pare ca rimele nu mai au aceeasi valoare, iar cuvintele se rup unele de altele (Chingile se rup, caii razvratiti, cuvnt de cuvnt.) n ultimele versuri apare dezamagirea ca desi poetul si-a pus n slujba poeziei toate darurile, totul dispare ramnnd doar urme pe paginile albe. 9. Poezia apartine traditionalismului prin tematica, poezia vazuta ca un basm si prin tonalitatea elegiaca din final, cnd predomina sentimentul de tristete deoarece poetul nu a reusit sa creeze ce si-a propus, totul se destrama, iar paginile care trebuiau umplute ramn albe. I. 98 (Vasile Voiculescu, Cartea) 1. Am trecut cu bine peste sesiune. (am depasit)

Calauzele au trecut imigrantii peste granita. (au transportat) 2. n sintagma duhurile-nchise cratima marcheaza elidarea vocalei . De asemenea, prin micsorarea numarului de silabe este realizata ncadrarea n masura versurilor de 10 silabe. 3. buchi arhaism; cosmos neologism

4. Prezenta eului liric poate fi evidentiata prin aparitia marcilor sale specifice cum ar fi pronumele personal de persoana a II-a Tu ce marcheaza adresarea directa sau a verbului la persoana I plural avem. 5. Metafora plumbul nchisorii se refera la imaginea mintii neinstruite asemanata cu o temnita de plumb. Mintea neluminata de puterea eliberatoare a cartilor este nchisa de propriile-i limite, neputnd trece peste anumite bariere ridicate de ignoranta personala. Aceasta lipsa de cunostinte atrna greutati de plumb de aripile gndirii libere. 6. n Antichitate, cunostintele generale ale omenirii erau limitate, bazndu-se majoritatea pe pura observatie a mediului nconjurator. Fenomenele mai complexe ce nu puteau fi explicate cu ajutorul mijloacelor contemporane erau asadar plasate n sfera unui anumit plan supranatural al carui stapni erau zeii. Pe masura ce cunostintele au avansat si au nceput sa dea un sens rational acestor evenimente, nevoia credintei n zei a disparut, ducnd asadar la moartea lor. O alta interpretare s-ar putea referi la disparitia zeilor datorita inexistentei cartilor, care ar fi putut perpetua mitul, pornind de la

rolul cartii de a transmite informatii n timp si spatiu, fara a fi nevoie de contactul direct cu sursa acestor informatii. 7. Penultima strofa prezinta imaginea cartii, vazuta ca un stup, ca modalitate de transmitere a experientei acumulate de omenire catre generatiile urmatoare si de transcendere n nemurire sub forma neuitarii, apelnd la metaforele polenul lumii si sucul nemuririi. n carti sunt cuprinse notiuni general valabile, seminte-ale ideii, ce sunt dezvoltate si aprofundate de fiecare generatie n parte, mbunatatite n functie de conditiile existente pentru a extinde limitele cunoasterii umane. Ultima idee prezentata este aceea conform careia cunoasterea prezenta prin intermediul cartilor a luat locul supranaturalului n explicarea majoritatii elementelor vietii, explicndu-se n felul acesta si disparitia zeilor care nu au cunoscut Magic-ul cosmos strns n scoarte. 8. Una dintre trasaturile traditionalismului interbelic, care poate fi identificata la nivelul textului este tema timpului; n vreme, cartea a reusit sa nvinga efemerul prin anduranta. 9. Sonetul Cartea este o opera literara n versuri n care autorul si exprima crezul liric, propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. Scrierile poetului cuprinse n carti au darul de a transmite cititorului peste generatii semintele ideii si de a spinteca bezna suferintii. n viziunea autorului, rolul poetului este acela de a trece sucul nemuririi, posteritatii prin opera sa. I. 99 (Vasile Voiculescu, Autoportret romantic) 1. Consider ca uneori chipul iubirii e schimbator. l doare la inima cnd vede atta risipa. 2. Cratima din structura ,,mi-am faurit are rolul de a marca grafic despartirea a doua parti de vorbire diferite: pronumele ,,mi de verbal auxiliar ,,a avea.De asemenea, cratima s-a folosit si pentru pastrarea ritmului si masurii poeziei. locutiuni/expresii: a fi batut n cap, a bate palma, a bate o carte, a bate pasul pe loc. 4. 5. Masura este 10 -11 silabe, iar rima este mbratisata. Comparatia ,,ca faldul unui steag evidentiaza expresiv nsusirea, trasatura fzica, ajutnd la creionarea autoportretului. Anii care au trecut si-au lasat urmele , timpul se scurge implacabil pentru om. Titlul poeziei ,,Autoportret romantic este sugestiv, deoarece ntr-o maniera nostalgica poetul si contureaza imaginea. Poezia nu este numai un autoportret creionat de amintirea celui ajuns la vrsta senectutii, fiind sugerata si ideea timpului ce se scurge ireversibil. Textul ia forma unei confesiuni, unui monolog, creionnd n

3.

6.

tuse grave propriile trasaturi fizice, dar ntr-o viziune romantica, dovada fiind motivul visului (,,Visez mereu, ca visul mi-e trezie). 7. Expresivitatea se realizeaza n textul poetic dat cu ajutorul figurilor de stil, precum epitetul cromatic ,,par alb, metaforele ,,batrnete brava, ,,bntuita nava, comparatiile ,,ca faldul unui steag, ,,ca n toiag. Expresivitatea se refera si la capacitatea limbajului poetic de a exprima ntr-o maniera plastica idei cu maxima ncarcatura afectiva si subiectiva. n prima strofa se realizeaza autoportretul artistului, prin conturarea att a trasaturilor fizice (epitetul cromatic ,,par alb, metafora ,,chip uscat), ct si a celor morale (meafora ,,inima ratacita, ,,pieptul liber). Elementele naturii ajuta si ele la creionarea autoportretului metafora ,,pajiste firava. Talazurile, nava, steagul sunt elemente care atesta trecerea timpului, dar creeaza si o stare de singuratate, apasare, punnd n lumina propria stare sufleteasca. Poezia ,,Autoportret romantic este o arta poetica chiar daca interesul este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume, poet-creatie. Prin mijloacele artistice, sunt redate propriile idei despre lume, singurul sprijin la batrnete fiind creatia sa (,,Ma sprijin n condei ca n toiag).

8.

9.

I. 100 (Ilarie Voronca, Ulise) 1. uzata=nefolosita, neatinsa; credincios=necredincios

2. n sintagma o! gazeta este folosit semnul exclamarii, deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric. 3. a duce cu vorba; a duce grija; a duce dorul (cuiva)

4. acum strada te primeste ca o cutie postala, strada e aici la picioarele tale precum un cine credincios. 5. Poezia este un monolog adresat, iar prin folosirea pronumelui tu se accentueaza destinatarul mesajul numit si n titlul textului. 6. Comparatia obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala, n care elementul surprinzator nu poate sa intervina; nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise, prezentat ntr-o maniera avangardista. 7. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu, numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. Continutul textului nsa contrariaza asteptarile cititorului, deoarece eroul este introdus n banalul cotidianului, n platitudinea vietii comune.

8. Textul apartine miscarii de avangarda, identificndu-se trasaturi precum nerespectarea constrngerilor prozodice versul liber, ingambamentul (continuarea unei idei n urmatorul vers cu litera mica), utilizarea limbajul uzual, folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic. 9. n ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii, schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa dar. Prin metafora arcul din pupilele tale, eul liric doreste sa sugereze ca viziunea, punctul de vedere, este ntors de altcineva, adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. Fiind scrisa n spirit avangardist, poezia dezvaluie o parte ludica, folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite, cum ar fi zgomote iti ling tmplele arterele, iar cele doua substantive enumerate (tmplele arterele) nu sunt despartite prin virgula. Apare implicarea eului liric prin interjectia o!, iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului.

II.11 (constiinta) Pentru a putea avea succes n orice activitate ar ntreprinde, omul trebuie sa-si constientizeze simtul datoriei. Aceasta l motiveaza pe om sa persevereze n munca sa. Un prim argument n sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care omul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie corespunzatoare moralei sale proprii. Astfel, omul, fiind n strnsa legatura cu semenii sai si cu societatea, trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa, dar si de datoria fata de societate. n opinia mea, conceptul kantian al datoriei ca imperativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal. Pe de alta parte, eu consider ca legile, desi sunt factori regulatori indispensabili n societate, prin caracterul lor coercitiv, nu pot influenta constiinta omului. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gndirii ei dect un imperativ exterior. n plus, eu cred ca propria constiinta morala este mai valoroasa dect legea prin faptul ca, de multe ori, ceea ce este legal nu este moral. n concluzie, constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l ajute sa se nalte n fiecare zi mai mult. II.12 (copilarie) Vrsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omului, motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere. n primul rnd, copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi, pentru natura, pentru micul univers n care copilul traieste. La aceasta vrsta, omul matur n devenire ia n serios orice lucru, ct de nensemnat, l cerceteaza cu multa curiozitate si emite pareri una mai originala dect cealalta. Acestea sunt motivele pentru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate n care prichindeii si dau cu parerea- pe un ton grav- n legatura cu problemele vietii. Aceasta prima parte a vietii este cruciala prin fundamentul pe care l pune la temelia viitoarei individualitati (comportament, maniere, cunostinte primare). De aceea, nu este ntamplator faptul ca poporul romn a cristalizat aceasta etapa formativa n expresia cei sapte ani de-acasa. n al doilea rnd, este important de mentionat ca adevarata constientizare a vrstei copilariei se petrece n a doua parte a vietii. Odata cu aparitia copiilor, apoi a nepotilor, omul matur si aminteste cu nostalgie de vremea cnd era copilul inocent pe care l ntrezareste pe chipurile acestora. Grijile vietii l aspresc si l fac de multe ori sa spuna: ce n-as da sa fiu copil din nou. n concluzie, copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini carora omul le ramne tributar ntreaga viata. II.13 (necesitatea culturii)

Cultura se constituie ntr-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei umane. Ceea ce deosebeste nsa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural, n cautarea propriei personalitati. n primul rnd, civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabila celelilalte. De cele mai multe ori, nsa, ni se poate parea ca ele merg pe drumuri separate, ca nu ar converge spre acelasi punct. n realitate nsa, n timp ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara n care toti oamenii traiesc si si exerseaza capacitatile, cultura este lumea interioara a individului, esenta sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. Desi, la modul general, cultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite, acestea exista, sub forma academiilor nationale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si puncte de reper ale civilizatiei, semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi rol binefacator ca la nivel individual. n al doilea rnd, falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Bancila este mult mai evidenta n societatea noastra. Cel putin n ultimele doua secole, mediul romnesc a fost si este supus unui proces de ardere a etapelor, de importare a unor forme fara fond. ntr-un astfel de climat cultural, atentia acordata culturii aluneca spre latura prozaica a lumii, restrngnd-o spre cercurile elitiste. n concluzie, civilizatia si cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merita sa se faca n detrimentul celeilalte. II.14 (curaj) Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. Ea este totodata si cea mai dura, multe ntamplari ale vietii cerndu-se abordate cu mult curaj. Un prim argument n sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala, n sensul ca exista oameni care traiesc doar cteva decenii si lasa n urma o bogata experienta de viata si oameni care, desi ating vrste matusalemice, reusesc sa-si pastreze inocenta cognitiva. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarmuri necunoscute si de a cauta mereu noi provocari. Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a ceda n fata obstacolelor, dupa cum marturiseste autorul citat. El afirma, totodata, ca de multe ori dificultatea, naltimea obstacolului sunt aparente si trebuiesc nfruntate n mod curajos, ezitarea ilustrnd ulterior zicala: dupa razboi, multi viteji se-arata. n plus, acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria unei victorii; din dezertare n dezertare, subconstientul se ncarca negativ si sentimentul esecului se permanentizeaza. Asadar, curajul este una dintre cele mai utile calitati umane, fiind un energizant al mintii si o treapta spre cunoastere.

II.15 (destin) Personal, nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu, deoarece consider ca a afirma suprematia destinului n viata omului este echivalent cu a te disculpa de propriile greseli invocand soarta implacabila. Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta, de fapt, o predestinare de a te naste, de a trai ntr-un anumit loc si timp. nsa restul actiunilor omului, precum si implicatiile acestora cad n responsabilitatea exclusiva a individului. Omul, fiind nzestrat cu discernamnt si intelect, are capacitatea de a-si construi viata independent, dar si responsabil. Un al doilea argument n sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinului si responsabilitatii. Desi Dumnezeu l asaza pe om ntr-un anumit context spatial si temporal si i transmite setul de norme dupa care sa se ghideze n viata, i lasa acestuia libertatea de a-si alege propria cale. Adoptnd aceasta atitudine, omul si castiga importanta n viata sa, care devine o ntamplare plina de rost. Destinul imuabil nu mai poate fi invocat. n concluzie, destinul trebuie privit ca o predestinare, n contextul libertatii si responsabilitatii individuale. II. 16. (dor) Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor, anume ca: Orice ar fi, pasiune sau dorinta, sete sau foame de experienta reala, toate acestea se pot exprima prin cuvntul dor, care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica omul n totalitatea sa.. n primul rnd, putem preciza ca acest cuvnt este intraductibil n alte limbi din cauza semanticii sale deosebit de bogate. Dor poate semnifica dragoste, pasiune, framntare sentimentala, naziunta, aspiratie, alean, nostalgie, suferinta din dragoste, dorinta de a revedea persoana draga, durere, atractie erotica... Toate trairi ce reprezinta omul n totalitatea sa. De exemplu, expresiile uzuale: mi-e dor de tine" (a-ti lipsi persoana draga), a zice cu dor (cu patima), cnta sa-si mai potoleasca dorul (tristetea), de dorul cireselor abia astepti primavara (pofta), exprima framntari sentimentale de la pasiune pna la senzatii cu semnificatii mai putin profunde, dar ce se identifica la fel de bine cu firea umana. n al doilea rnd, prin cuvntul dor ne putem exprima si nevoia de experienta reala, aspiratia spre aceasta, deoarece cuvntul sugereaza doar dorinta (fata de persoana draga aflata departe, erotica, culinara), dar fara a sti daca va fi ndeplinita sau este doar utopie. n concluzie, cuvntul dor reflecta toate fatetele firii umane, reprezentnd-o n totalitatea sa.

II. 17. (iubire) Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia Iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara ca sa sti de ce, se da pe fata, fara ca sa stii cum si te duce fara ca sa sti unde.. n primul rnd, iubirea apare spontan, fiind imprevizibila, ca orice sentiment al omului. Din aceasta cauza, s-a considerat ca dragostea este din alta lume, pogorndu-se asupra noastra ca un har divin, ca o vraja, ori o boala. Un exemplu din literatura noastra este mitul zburatorului, regasit n poezia Sburatorul a lui Ion Heliade Radulescu, unde fata care se ndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de acele senzatii necunoscute ei. n al doilea rnd, odata ndragostiti, cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si pastra iubirea, trecnd peste prejudecati majore: sociale, rasiale, religioase, ceea ce i arunca n tumultul vietii, fara a sti unde. Spre exemplu n legenda Romeo si Julieta se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune nflacarata ce ncalca regulilile sociale. Un alt exemplu se regaseste n romanul Mara al lui Ioan Slavici, unde Persida trece peste contrngeri religioase, sociale, etnice, incompatibilitate de temperament ducnd la o situatie mai putin tragica, dar la o casnicie nefericita. n concluzie, iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin, ce ne poarta pe cai neprevazute, daca nu optam pentru o viata constrnsa de rigorile ratiunii. II. 18. (dreptate) Acest proverb romnesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord, ca dreptatea, valoarea cel mai usor de negat, iese, la un moment dat la iveala, indiferent de forta si dibacia celor care nu o vor. Eu consider ca nvatnd regulile jocului si ale vietii la perfectie, omul stie cum sa le ncalce. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o neaga. Exista foarte multe persoane puternice, influente care nu numai ca fug de dreptate, dar o ascund cu orice pret si nvinovatesc pe nedrept. De exemplu, n justitie, desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit, cineva tot stie adevarul si mai devreme sau mai trziu el va iesi la iveala. O alta situatie este cea n care avem multe motive sa plngem, dar cnd se face dreptate, descoperim ca este suficient unul singur pentru a zmbi. Spre exemplu, la un examen la care toate subiectele au fost grele, iese soarele si supararile trec atunci cnd rezultatul ne face dreptate, reusind sa treaca cei ce au nvatat serios si le este recompensata munca. n concluzie, lumea n care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca dreptate nu are plural, n timp ce antonimul sau da: nedreptati), dar dreptatea exista si ea iese la suprafata precum lemnul mpins n apa.

II. 19. (prietenie) Dupa parerea mea, politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sunt de acord cu ea. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. Eu cred ca fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti mplinirea oferita de prietenie. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face nca o data, fara a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten. Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbi, este un prieten adevarat. El cunoaste cntecul inimii tale si l poate cnta atunci cnd ai uitat versurile. Prietenul nu va nsela asteptarile niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. De exemplu, atunci cnd greseste, pentru ca e omeneste, nu o face cu rautate, chiar daca ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor. Pe de alta parte,dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie, cu oarecare respect, dar niciodata ca pe unul care se va putea ntr-o zi apropia de sufletul meu. Spre exemplu, dusmanului i se poate vorbi frumos, fara a avea altceva de mpartit cu el, si mai ales, fara a dori vreodata razbunarea. n concluzie, cu teama de dezamagire, omul nu va descoperi niciodata ce este prietenia. Un prieten adevarat castigat ntr-o viata nu se poate transforma peste noapte ntr-un dusman, iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata ncrederea noastra. II. 20. (educatie) Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda propriei gndiri, cunoasteri si mai ales a educatiei primite. n primul rnd, prin fapte mpartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e un prim pas n cucerirea eternitatii. Educatia transforma omul si-i da alta natura. Tot ce facem este ceea ce gndim, ce si cum este nauntrul nostru. Cel educat este calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savrsi ceva nepotrivit. De exemplu, nu ne vom putea ncalca principiile si vom respecta oamenii pe strada, la scoala, la serviciu, pe toti cei cu care intram n contact, daca asa am vazut la parintii nostri si asa am fost ndrumati sa facem. Un alt argument este ca, daca educatia primita este una aleasa, roadele ei se vor vedea n faptele noastre. Propriile sale fapte l fac pe om nsemnat ori ba. Prin ele el ori se nalta tot mai sus, ori cade. Sufletul fara nvatatura nu poate da roade. De exemplu, inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. Oricte diplome ai avea, comportamentul urt sfideaza capacitatile intelecuale. De asemenea, educatia odata nsusita este greu de reorientat. Cei sapte ani de acasa nu se vor ntoarce si comportamentul de pe parcursul ntregii noastre vieti va reflecta mereu ceea ce am fost nvatati sa facem. Cel mai bun exemplu care poate

sustine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrni fara minte. Nu timpul ne nvata sa gndim, ci o educatie timpurie si buna. Asadar, educatia este baza firii omului, iar fara ea restul nu ar conta. Ea ne influenteaza parcursul n viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noastre.

II. 31 (glorie)
Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia nu gloria este efemera, ci doar aceia care o au. n primul rnd, omul este, prin nsasi natura sa muritoare, efemer din punct de vedere fizic, disparitia trupului sau fiind inevitabila. nsa exista oameni care, pe parcursul vietii, reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa cstige aprecierea si respectul a numeroase persoane, devenind faimosi si fiind ncununati de glorie. Aceste persoane de renume, reprezentnd mari valori pentru societate, primesc numeroase onoruri si ramn ntiparite n mintea semenilor lor. n al doilea rnd, gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce n mod deosebit nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramn, prin ceea ce au realizat, n istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. Astfel, atunci cnd acesti oameni se sting din viata, ei lasa n urma lor o mostenire spirituala, care, datorita valorii ei pentru umanitate, este perpetuata de catre urmasi, iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare. Prin urmare, gloria cu care au fost rasplatiti oamenii exceptionali dainuie cu mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni. n concluzie, oamenii sunt ntr-adevar efemeri, dar prin realizarile lor remarcabile ei dobndesc glorie, care i mentine vii n amintirea urmasilor.

II. 32 (rolul guvernarii)


Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie n primul rnd un bun cunoscator al poporului n fruntea caruia se afla. Singurul mod n care un guvern si poate exercita n mod real menirea este ca oamenii care l compun sa cunoasca nevoile, calitatile, dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta. n primul rnd, se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de guvernare. Prin vot, sunt delegati oameni care n opinia alegatorilor pot reprezenta si proteja cel mai bine interesele lor. Astfel, se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care omul de stat trebuie sa l reprezinte n sistemul legislativ sau executiv. Omul de stat se aseamana n cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarrile potrivite pentru

copiii sai, cel ce nu ndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva dect un demagog. n acest sens, istoria serveste numeroase exemple de oameni politici care nu au rezistat foarte mult n functiile lor din cauza ndepartarii de oamenii pe care ar fi trebuit sa i reprezinte. Detasarea de defectele si scaderile unei natiuni nu duce dect la crearea unui sistem utopic, ce guverneaza bazndu-se pe impresii gresite. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat. n concluzie, omul de stat ar trebui sa fie capabil sa si depaseasca poporul, sa fie n stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului naintea intereselor personale de orice fel, desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de realizat n practica. II. 33 (ideal) Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci cnd te dedici acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. Consider ca Panait Istrati are dreptate cnd afirma ca ,,iubirea pentru un ideal se materializeaza prin fapte. n primul rnd, existenta unui ideal i face pe oameni sa nfaptuiasca tot ce le sta n putinta pentru ca acesta sa devina realitate. Astfel, despre cei care fac prea putine pentru idealul lor, se poate afirma ca nu-si doresc n mod real mplinirea acestuia. n al doilea rnd, se stie ca cei care si propun sa atinga un ideal trebuie sa sacrifice alte lucruri n favoarea acestuia. De exemplu, cei care doresc sa aiba rezultate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber nvatarii. Nu se obtine nimic durabil fara un efort sustinut. Pe de alta parte, daca parcursul pna la atingerea unui ideal presupune depasirea multor dificultati, toate acestea l vor face pe cel care lupta sa treaca peste ele sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si i vor ntari caracterul, conferindu-i si ncredere n fortele proprii. n concluzie, existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita timp si dedicare maxima pentru a deveni realitate. II. 34 (idee) Barbu stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene ca viata omului capata sens n momentul n care el nutreste idei naltatoare, n caz contrar aceasta mentinndu-se la un nivel inferior. Consider ca ideea este tot ceea ce detinem mai nsemnat, ea reprezentnd incursiunea mintii umane n planul absolut, intangibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii. n primul rnd, ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal, care desi este inteligent nu are capacitatea de a rationa, iar ideea este un produs al ratiunii. Atunci

nseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai nalta, care i confera statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste biologicul. n al doilea rnd, prin mijlocirea ratiunii si a ideilor, ca produse rationale, omul a ajuns sa impuna o ordine lumii, sa si adapteze ntelegerii sale mecanismul acesteia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. Astfel, ideile, care sunt adevarate n ele nsele, fiind rezultatul unor conventii si a unor deductii rationale, reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viata omului pentru a se sustrage haosului relativitatii. n concluzie, ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica stabilitatea care confera sens destinului uman, n absenta unui demers rational totul sar cantona ntr-o lume lipsita de aspiratii. II. 35 (iluzie) Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce si cladeste el ca fiind ideal. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subiective ale fiecaruia dintre noi. Consider ca afirmatia sa este adevarata, bazndu-ma pe motive precum dorinta omului de a se detasa n anumite momente de realitatea cotidiana, care poate deveni dura, lipsita de sensibilitate. n primul rnd, permanenta ncercare de a schimba ceva n viata de zi cu zi tine de natura umana, care si construieste instinctiv si o imagine a idealului. Reuseste sau nu sa-si atinga idealul, omul are nevoie permanent de speranta, de conservarea dorintei de a merge mai departe. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta. n al doilea rnd, nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale, avem dimensiune materiala, dar si spirituala. Sufletul latura sensibila a personalitatii noastre, ne defineste chiar individualitatea, facnd diferenta dintre eu si un altul. n fond, lumea e visul sufletului nostru. Nu n ultimul rnd, as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. Pornind de la o idee, care ne apare initial doar ca o iluzie, putem ajunge sa nfaptuim lucruri surprinzatoare att pentru noi, ct si n viziunea celorlalti. Trebuie numai sa credem cu adevarat. n concluzie, dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie, de vis. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic, ci si ceea ce ncearca sa-si cladeasca n paralel, pentru a-si satisface nevoia de ideal. II. 36 (inteligenta) Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din Scrieri, conform careia inteligenta nseamna succes este nefondata.

Multi oameni nu reusesc n viata doar datorita inteligentei, ci si datorita capacitatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective, cum ar fi avansarea ntr-o pozitie sociala mai buna. Pe de alta parte, exista oameni foarte inteligenti care cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate; de exemplu, un om cu o inteligenta peste medie care si-a cstigat un statul privilegiat ntr-un domeniu de activitate, poate sa se dovedeasca a fi foarte slab n fata unei tentatii foarte mari, cum sunt drogurile. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligenta, nu l-a ajutat sa faca fata ispitei, lasndu-se nvins. n acest caz, alte calitati sunt necesare, precum cunoasterea de sine, motivarea sau autocontrolul. n al doilea rnd, pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata ca factorii care au un rol decisiv, att n plan profesional ct si n plan social, precum munca, disciplina, respectul de sine si respectul fata de ceilalti, au o pondere mult mai ridicata dect inteligenta. Inteligenta este, fara ndoiala, o capacitate extraordinara, dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate face diferenta. A fi inteligent nu nseamna totul n viata. n concluzie, inteligenta este doar un atu n lupta pentru afirmare a propriei identitati si n fata tentatiilor, nicidecum garantul succesului, sau cu att mai putin echivalentul succesului, victoriei. II. 37 (invidie) ndemnul exprimat de G. Calinescu este, nu numai necesar pentru ca omul sa-si poata recunoaste specificitatea speciei, ci si esential pentru cel n cauza, de aceea ma declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul. La fel cum Mihai Eminescu sustinea n poemul filozofic Scrisoarea I, se poate afirma faptul ca societatea omeneasca este, de cele mai multe ori, nclinata spre a minimaliza realizarile celor care, prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia. Acest tip de discreditare se datoreaza, n mare parte, dorintei de autoafirmare ndreptata ntr-o directie gresita. Actul de a fi remarcat este nteles ntr-un mod superficial, iar evolutia n ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea meritelor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori. Pe de alta parte, dispretul fata de omul exceptional reprezinta o negare a calitatilor regasite ntr-o masura mai mare n felul sau de a fi. Greseala consta n actionarea sub impulsul invidiei care determina, am putea spune, o autodistrugere la nivel moral pentru cel stapnit de acest sentiment. Rezultatul unei astfel de manifestari colective va produce o inversare a valorilor si, implicit, o decadenta spirituala a celor invidiosi. Prin urmare, a ntelege si a pretui un om de valoare reprezinta, n primul rnd, un bun cstigat de nfaptuitor. II. 38 (ipocrizie/ falsitate)

Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer este de preferat aprobarii ipocrite. n primul rnd, ascunderea adevaratelor sentimente, opinii si dorinte n spatele unei atitudini aprobative, indiferent de circumstante, nfatisarea realitatii inconvenabile ntr-un mod care sa le faca placere celorlalti, ntr-un cuvnt - ipocrizia, le dauneaza n primul rnd celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a adevarului, celor care sunt astfel ncurajati sa-si creeze o imagine eronata att despre ceea ce i nconjoara, ct si despre propria persoana. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce si doresc, aratndu-se mereu dispusi sa-i urmeze si sa mbratiseze credintele lor. Altii considera ca este mai bine sa i minta pe cei din jur dect sa i raneasca spunndu-le un adevar neplacut. si cel de-al doilea caz, desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul, este reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru nselarea deliberata a semenilor. n al doilea rnd, apelarea la ipocrizie l influenteaza negativ chiar pe cel care alege aceasta atitudine. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce si doresc sa auda, care si disimuleaza trairile interioare si care si ascunde adevaratul caracter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta adevarata personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisnd permanent o atitudine aprobativa, ncurajatoare, va fi acceptata de ceilalti. n concluzie, consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este ntotdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere, chiar daca n multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat. II. 39 (ironie) Tudor Vianu afirma n Opere faptul ca persiflarea nu ti acorda statutul de popular, ci, de cele mai multe ori, te face doar temut. Personal, sunt de acord cu aceasta afirmatie ntruct ironia folosita excesiv poate da impresia de artificial, ajungnd pna la a nlatura persoanele din jur, iar un soi de ironie subtila va trece probabil neobservata. Consider ca oamenii nu si cstiga popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter, ci printr-un ansamblu a acestora. Personalitatea, temperamentul, aptitudinile definesc o persoana, iar n functie de gradul lor de dezvoltare, de inedit, de originalitate va surveni si popularitatea. Pe de alta parte, popularitatea poate sa survina si din aspecte negative, cum ar fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. n cazul n care ea e dusa la extrem, asa cum am precizat mai sus, efectul va fi renegarea acelei persoane ntr-un grup si, de ce nu, ntr-o societate, pentru ca ironia presupune de multe ori si o usoara batjocura, iar lumea va ncerca sa se distanteze de un astfel de individ. A fi popular, n sens pozitiv, presupune a fi simplu, natural, a avea un comportament prietenos, cordial fata de toata lumea. Fara ndoiala ca ironia si are rolul ei, dar nu atunci cnd devine o constanta n modul de a fi al unei persoane.

n concluzie, ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera popularitate, ci ansamblul de trasaturi si modul n care acestea se combina, iar ironia nu reuseste dect sa te faca temut. II. 40 (nsemnatatea cunoasterii istoriei) I. L. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada n istorie ghidul spre viitor, deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului, nca din cele mai vechi vremuri, vom reusi ntotdeauna sa descoperim valori precum adevarul si virtutea. Consider afirmatia lui I. L. Caragiale a fi ct se poate de veridica, ntruct istoria reprezinta depozitul ntregilor noastre actiuni, martor al trecutului, att un exemplu pentru prezent ct si un avertisment si o ndrumare pentru viitor. Astfel, istoria este totodata cauza si efect, ceea ce suntem si, poate mai important, de ce suntem ceea ce suntem. Un alt argument n sprijinul afirmatiei citate l constituie formarea unei game de valori, ce nu pot fi atinse dect prin exemple elocvente care ndeamna generatiile viitoare la asimilarea lor. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea mentionata de scriitor, care este perfectiunea starii umane, fara nsa a exclude carentele, ntruct istoria reflecta att victoriile ct si esecurile. n concluzie, cei care nu au o constiinta istorica sau cei care si uita trecutul risca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei. II. 41 (ntelepciune) Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde n sine un mare adevar si anume acela ca nu se poate vorbi de un adevar al ntelepciunii, n sensul ca nu exista o masura unica care sa cuantifice precis acest concept. n primul rnd, ntelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana, pe care fiecare om l ntelege diferit. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc ntelepti, n vreme ce exista si opinii care cred ca ntelepciunea se dobndeste odata cu cstigarea experientei. ntelepciunea, n opinia mea, poate fi dobndita pe timpul vietii, nsa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. ntelepciunea presupune echilibru, presupune armonie ntre minte si inima. Marcel Proust spunea despre ntelepciune ca noi nu ne nastem cu ntelepciunea, ci din contra, ca ea trebuie descoperita n noi nsine n urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate face n locul nostru. n al doilea rnd, consider ca ntelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre noi daca avem rabdare n a o dobndi. Da, nu stim exact care este misterul ei, dar putem sa speram ca ntr-o zi aceasta capacitate superioara de ntelegere si de judecare a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre.

n concluzie, nu se poate discuta despre un adevar unic al ntelepciunii, ci se poate discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o confera. II. 42 (inteligenta) Constantin Brncusi se foloseste n afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba romna le are pentru a denumi n contexte diferite o singura trasatura. Astfel artistul sustine ca cea mai importanta deosebire ntre destepti si inteligenti, este aceea ca omul nzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat. Ma numar printre cei ce considera ca Brncusi a facut o afirmatie adevarata ntruct oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza, dar o folosesc pentru a crea lucruri bune, frumoase, lucruri si fapte care sa reflecte trasaturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. De cealalta parte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor, dar nu au o personalitate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor de influentat. Desi att cei inteligenti ct si cei destepti sunt nzestrati, oamenii cu adevarat valorosi, care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au stiut cum sa valorifice acest dar, sa adauge talentului si munca necesara nfaptuirii lucrurilor marete. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om de seama, aici granita ntre cele doua idei fiind greu de stabilit, pentru ca modul n care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua categorii de oameni: inteligenti si destepti. n concluzie, Constantin Brncusi reda adevarul n afirmatia n care sustine ca trebuie sa facem diferenta ntre oamenii destepti si cei inteligenti, pentru a sti n care sa ne ncredem . II. 43 (lene) Afirmatia lui Nicolae Iorga, conform careia Lenea e sinucidere blnda, surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. Consider ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane entuziasmul, aflat n strnsa legatura cu vointa, de aceea cred n ideea citata. n primul rnd, o atitudine pasiva, lipsita de implicare, fara dorinta de a construi ceva si asteptnd doar ca totul sa ne fie dat, fara vreun efort personal, ne poate transforma n niste persoane fara scopuri n viata. Or, fara dorinta de a ajunge undeva existenta este inutila. Cred ca rostul omului n viata este acela de a crea, de a lasa ceva n urma, nsa odata instalata lenea, aceasta interzice orice paradis, cum spune Vasile Ghica, ne face sa dam napoi, sa renuntam nainte de a ncepe si, n consecinta, sa nu realizam nimic. Lenea poate fi considerata un lux permis n mod nejustificat, daca ne gndim la existenta noastra limitata n timp De multe ori omul este definit de ceea ce face, de ceea ce ntreprinde. Mai mult,

daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vietii cum ar fi, de exemplu, savoarea emanata de o victorie obtinuta prin efort propriu. Prin urmare, sta doar n puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem blnd, sau sa ne umplem existenta cu mpliniri, lund afirmatia data ca pe un avertisment. II. 44 (libertate) Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform propriilor principii, facnd abstractie de ceilalti, de interes, dar si de instinct. Personal, ma declar ntru totul de acord cu aceasta idee, considernd ca libertatea este o lege a naturii n fiecare dintre noi, un dar pe care fiecare l-a primit la nastere. Avem deci un destin. Avem si o libertate, un fel propriu, natural de a fi. Libertatea e nemasurabila, atta timp ct o constientizam si ncercam s-o valorificam. Sunt nsa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest dar, ci cum ne folosim de el si n ce scop. Aici intervine alegerea, ca o componenta de baza a libertatii. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii n fata deciziei. Riscul provoaca teama, inhiba, descumpaneste. Cum orice alegere poate fi buna ori rea, ea atrage dupa sine reusita sau esecul. sovaiala face corp comun cu alegerea care sta pe cale sa se produca. Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influentati de altii si sa ne asumam urmarile. Ajungem la reusita sau la esec, important e ca ne-am exercitat dreptul de libertate n alegerea facuta si nu n ultimul rnd am cstigat experienta pentru viitor. n concluzie, omul este liber n fata limitelor sale, avnd drept repere propriile-i principii care i vor servi, sau nu, la mplinirea de sine. II. 45 (limba romna) Consider ca afirmatia lui I.A.Bassarabescu, conform careia ,,apararea intereselor limbii romnesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare o sfnta datorie patriotica e adevarata. n primul rnd, romnii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au transmis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. Efortul de valorificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considerat n cultura noastra un adevarat act patriotic, n care sunt exprimate sentimentele de adnca dragoste si pretuire pentru limba romana. Pe de alta parte, valoarea acestei comori, ce vine din adncurile trecutului nostru, trebuie redescoperita de fiecare noua generatie, care va gasi n ea un stravechi

tezaur de gndire, simtire, ntelepciune. Semn de individualitate a poporului, limba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpato-dunarene, constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independenta si integritatea. Muzicalitatea si farmecul limbii romne au transformat-o ntr-un cntec, simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este n creatia populara doina, adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii romnesti. Deci, asa dupa cum afirma si I.A.Bassarabescu, apararea intereselor limbii romnesti e o garantie a viitorul nostru national. Reflex al existentei noastre milenare pe acest pamnt, limba se constituie ca un proces n continua devenire, avnd puterea miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta de expresie. II. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor) n conditiile unei epoci n care globalizarea are un rol din ce n ce mai important, exista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata; acest fapt apare ct se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza o limba de circulatie internationala. Nu trebuie sa uitam nsa ca limba nationala este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si, asa cum afirma Vasile Alecsandri, trebuie privita ca un actul de noblete a unui neam. n primul rnd, limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o evolutie nationala; particularizeaza un popor, asa dupa cum am mai mentionat. De aceea, Vasile Alecsandri utilizeaza metafora act de noblete n descrierea acesteia, prin trimitere la ceea ce desemneaza cuvntul nobil: ceva nobil are ntotdeauna trasaturi, care l individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari. Desigur, exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nationale, exemple n acest sens putnd fi istoria sau valorile folclorului unui neam, nsa limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul. n concluzie, limba nationala defineste identitatea unui popor, fiind un factor determinant n crearea si mentinerea acesteia, mai ales n contextul actual, n care globalizarea devine un fenomen din ce n ce mai important si determinant n evolutia fiecarei societati n parte. II. 47 (impactul literaturii asupra cititorului) n prima afirmatia citata, G. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt valoroase n masura n care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila, scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. Cu ct personajele par a fi mai reale, cu att cititorii devin mai interesati sa cunoasca opera respectiva. Autorii au ncercat de-a lungul timpului sa-si apropie ct mai mult creatiile literare de realitate. Ceea ce trebuie sa stie nsa un cititor despre o opera literara, este ca aceasta nu copiaza realitatea, ci doar transfigureaza anumite aspecte ale ei. Cu ct opera pare

mai reala, cu att receptorii problematizeaza mai mult, si au tendinta de a se pune n locul personajelor, simulndu-si atitudinea n diferite situatii ale vietii. Originalitatea unui scriitor consta n tehnicile pe care acesta le foloseste pentru a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa, n modalitatea prin care creatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. Cu ct autorul reuseste sa se apropie mai mult de realitate cu att cititorii devin dornici sa citeasca si sa mizeze pe veridicitatea scrierii. n fond, importanta este puterea unui scriitor de a-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea. n concluzie, literatura are un impact mare asupra cititorilor n masura n care i poate atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. Cititorul si doreste sa gaseasca ntr-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane ct mai reale, pentru a se putea pregati pentru ce i ofera viata sau din contra, vrea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este nconjurat, vrea sa creada ntr-o alta realitate. II. 48 (despre conditia omului n lume) Definirea conditiei omului n lume tine de domeniul filosofiei, preocupndu-i n special pe existentialisti. Marin Sorescu nsa formuleaza propria sa conceptie referitoare la acest subiect prin piesa Iona, limbajul utilizat fiind, asa cum se poate observa si din citatul dat, unul metaforic. Marea, reprezinta lumea, pestii care o populeaza oamenii, iar nadele capcanele vietii, ncercarile pe care trebuie sa le trecem. Trecnd de la limbajul figurat la cel denotativ, ideea pasajului ar fi aceea de a nu uita sa traim frumos. Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni ntr-un fel sau altul, important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foarte bine, care va fi calea pe care o va urma. Omul aspira n mod natural la mai mult, la mai bine, dar permanent trebuie sa avem n minte si gndul ca viata noastra e limitata. Daca ne petrecem toata existenta n a atinge perfectiunea, absolutul s-ar putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte, care dau culoare vietii. Asta nu nsemna sa ne multumim cu ceea ce avem, ci doar sa fim caracterizati de un echilibru n ceea ce priveste raportul ideal real. Abordnd tema data dintr-o alta perspectiva, as sublinia faptul ca pentru fiecare persoana scopul vietii poate sa fie reprezentat de alte valori, de alte idei dect pentru ceilalti. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne compara cu cei din jurul nostru si de a trage n mod pripit concluzia ca ceea ce reprezentam nu ajunge nici pe departe la naltimea valorii altora; de aici pna la o adevarata drama personala nu mai este dect un pas. n masura n care fiecare om e diferit de celalalt, n masura n care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru celalalt, viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze n ncercarea de a le atinge si noi.

Concluzionnd, e clar ca nu e posibila o definire unica a conditiei umane, n general expresia desemnnd ansamblul nsusirilor umane care determina aspectele esentiale ale existentei individuale, independent de factorii sociali. Ramne ca fiecare sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos prin viata si pentru a-si descoperi menirea. II. 49 (lupta) n opinia mea, afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o actiune obligatorie, conditia de a o cstiga nefiind una esentiala, este ncarcata de spirit combativ, ncurajnd pe fiecare sa ncerce sa se afirme, sa lupte pentru ideile si idealurile sale. n primul rnd, lupta denota curajul celui ce ndrazneste sa si sustina opinia, sa ia initiativa ntr-un domeniu, ntr-o problema n care se confrunta cu piedici din partea celor din jur, curajul reprezentnd nu o dovada de inconstienta, ci forta morala de a nfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. Lupta dreapta poate fi considerata o trasatura fundamentala a omului, acesta fiind mijlocul prin care se poate apara de agresiunile ce provin din exterior. n al doilea rnd, o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data, ca s-a ncercat modificarea unor aspecte considerate incorecte dect resemnarea cu gndul ca desi solutii existau, ca se putea schimba ceva, nu a avut cine sa preia initiativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. nfrngerile nu trebuie considerate a fi demoralizatoare ci, dimpotriva, trebuie sa motiveze si mai mult, sa impulsioneze. Nu n ultimul rnd, orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echivalentul supravietuirii, iar cei ce renunta fara a ncerca macar sa cstige batalie cu batalie, pot pierde chiar lupta cu viata nsasi. Deci, lupta e importanta chiar daca e urmata de nfrngere, pentru ca aceasta poate nsemna o determinare mai ferma n actiunile viitoare, sau de satisfactia unei victorii; ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea la un moment dat. II. 50 (dragostea de mama) Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa n afirmatia lui Honore de Balzac din opera Gobsek conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nemarginita si neconditionata, aceasta fiind capabila ntotdeauna sa ierte. Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este, cu siguranta, cea dintre o mama si copilul sau. n cele mai multe cazuri, aceasta legatura nu poate fi clatinata de niciun factor extern. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi de copilul sau n orice situatie si ipostaza, este permanent dispusa sa-l ajute, sa-l ghideze n viata, si sa-i nteleaga acestuia deciziile chiar si n momentul n care ele nu sunt bazate pe o ratiune

corecta. Din aceste considerente definirea metaforica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita; e imposibil sa ntelegem pna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei. Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine, n mod obisnuit, s-ar putea ndrepta n cautarea unui sfat sau n cautarea ntelegerii. Daca aceasta nu ar avea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa si ierte copilul, atunci s-ar darma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui om. n concluzie, ntr-o lume n care nca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor ntre oameni, mama este aceea care, n felurite situatii, si va ierta copilul, continund sa l iubeasca si implicit, sa l ndrume spre un echilibru mai bun. II. 51 (mndrie) Mndria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale l face sa si construiasca si sa si fortifice personalitatea, ntr-o lume plina de mediocritate. Astfel, un om care este mndru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina, att pentru el ct si pentru societate, va fi, n primul rnd, un om care impune respect chiar prin felul sau de a fi. Un prim argument n acest sens este ca a fi mndru nseamna a nu da dovada de falsa modestie. Realizarile nu ar trebui ascunse, ci ar trebui sa reprezinte o motivare pentru ceilalti, pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. Tot astfel, falsa modestie nseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om, fiind inautentica. Al doilea argument ce poate veni n sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este acela ca, ntr-o lume plina de interese mediocre si meschine, omul mndru, atta timp ct mndria nu se transforma n infatuare, si dovedeste siesi ca este cu un pas naintea celorlalti, ca este unic, iar acest lucru sporeste ncrederea de sine si ntareste personalitatea. Ca o concluzie, se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba un ecou n mintea fiecaruia. Mndria, n sens pozitiv, este o parte a personalitatii, care trebuie manifestata plenar. II. 52 (melancolie) Melancolia apare n momentele n care simtim ca realitatea ne dezamageste si se identifica cu starea de tristete vaga, aparent fara motiv, care conduce catre dorinta de izolare de tot, ntr-un loc ascuns, sigur. Aici melancolicul si tese o retea de vise si sperante deoarece, mai presus de toate, el simte nevoia de a evada si devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii.

Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale a omului ca tot ceea ce el cunoaste, ceea ce iubeste, este efemer, la fel ca si propria sa existenta. Acesta simte ca lucrurile trec si este ngrozit de perspectiva opririi lor. Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta, ntruct, n primul rnd, este n concordanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie, sociologie, psihologie etc. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate lasa ntr-o stare de tristete profunda. Prada ideilor negativiste si pustietatii sufletesti, omul se afunda ntr-o lume ntunecata, renunta la pozitivism, se desprinde de lume, fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit i va fi rapit. Asadar, el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor. n al doilea rnd, pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui Emil Cioran, va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. George Bacovia, de exemplu, poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania, este considerat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. Acesta a folosit n poeziile sale teme precum regretul pentru trecut, pentru lucrurile rapite de timp (cum se ntmpla n poemul De iarna ), tema dorintei de izolare, de rupere de lume (n poezia Rar ) si cea a neantului existential (Plumb ). n concluzie, comparnd definitia recunoscuta a melancoliei si corobornd-o cu exemplul unui melancolic tipic, putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza principala a melancoliei, si anume, aceea a tristetii de a fi.

II. 53 (mila) Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu, deoarece consider ca mila este un sentiment frumos, foarte nobil daca este sincer si crestinesc. n primul rnd, mila trebuie sa fie nsotita de iubire, deoarece la baza tuturor celor ntreprinse de om, trebuie sa stea cel mai naltator sentiment, acela al iubirii. n al doilea rnd, mila, n cazul n care nu este nsotita de iubire, poate fi ofensatoare, deoarece persoanei careia i adresezi acest sentiment se poate simti umilit sau dispretuit. Poate ca unii prefera sa nfrunte direct dispretul dect viclenia acestui tip de mila. Actele de caritate ntlnite n zilele noastre la tot pasul sunt rareori nsotite de mila crestineasca mpletita cu iubire. Din pacate, aceste acte se fac doar n apropierea sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si n luminile rampei, foarte vizibil, multi uitnd, pe de o parte, ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare si, pe de alta parte, ca discretia nsoteste cel mai bine caritatea.

n concluzie, atunci cnd mila nu este dublata si de iubire, poate fi, de multe ori, mai ofensatoare dect dispretul. II. 54 (minciuna) Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir, Cine spune minciuna nti obrazul si rusineaza, iar mai pe urma sufletul si ucide, deoarece o minciuna spusa initial pare un lucru inocent si inofensiv, dar mai multe minciuni spuse n timp pot distruge sufletul unei persoane. n primul rnd, cnd spui o minciuna nu ai cum sa dai napoi, trebuie sa mergi pna la capat, iar daca esti descoperit obrazul ti se nroseste n al doilea rnd, nu numai frica de a fi prins ti ucide sufletul, ci sentimentul inautenticitatii existentei. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui teatru, doar o iluzie. Orict de inofensive par unele minciuni, toate duc spre o viata n negare, crendu-ti o viata falsa. Minciuna este ca o boala a sufletului, pentru ca are multe ramificatii si consecinte, fiind n acelasi timp riscanta si, dupa cum am spus, oricnd poate distruge: aflata, distruge imaginea sociala a unei persoane (obrazul, cum spune Cantemir), chiar ramasa ascunsa, distruge viata interioara, structura morala a unui caracter, coerenta launtrica a fiintei (sufletul) n concluzie, nicio minciuna nu ar trebui spusa, orict de nevinovata ar parea, deoarece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna, ntr-o spirala care nu poate duce la nimic bun. II. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune) Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima n momentele n care ratiunea ar trebui sa i dicteze directia finala. Eu consider ca are dreptate deoarece, desi este fiinta rationala, esenta omului este reprezentata de pasiune, sentimente, vise si aspiratii. n primul rnd, asa cum spune si criticul, ratiunea arata alternativele deciziei optime. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de rau, de a alege si de a actiona responsabil. nsa rolul sau de judecator este diminuat de fondul sentimental permanent activ, n care se afla dorintele si trairile noastre interioare. Prin urmare, tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea inimii, fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat. Un alt argument ar fi ca inima, identificndu-se cu vocea interioara a omului, este singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. De aceea, ea lasa ratiunea sa si expuna variantele si o alege pe cea potrivita. Asadar, ratiunea si pasiunea ar trebui sa fie complementare, ajutndu-se reciproc.

Avnd n vedere argumentele de mai sus, eu cred ca n momentele hotartoare, directia finala o da inima deoarece, dincolo de ratiune, omul este un cumul de sentimente, pasiuni, nazuinte care l definesc ntreaga viata, indiferent de moment sau situatie. II. 56 (relatia viata-moarte) Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru ct se poate de normal si de natural. Omul trebuie sa moara. Se naste, creste, se nmulteste si moare, ca orice e viu. Moartea este vazuta de oameni ca un element negativ al vietii, ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. Dar oare de ce ne sperie att de tare un lucru att de firesc? Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moarte se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata, de ceea ce este material, iar acest lucru ne mpiedica sa ntelegem ce este moartea. Omul incapabil de a cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata, pentru ca n fond nu este vorba de altceva dect despre doua ramuri ale aceluiasi copac. Numai traind vei ajunge sa mori. Un al doilea argument ce vine sa ntareasca afirmatia se refera la faptul ca noi ne formam o imagine culturala, educata asupra fenomenului mortii facndu-l traumatizant. Diversele carti aparute de-a lungul timpului, n legatura cu subiectul mortii, apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. Prin urmare privim moartea cu spaima si cu ngrijorare, asemeni modului n care anticipam durerea. n concluzie, oricte convingeri livresti am avea, orict de multa ncredere am fi investit n acestea, nimeni si nimic nu ne va oferi n cursul vietii vreo certitudine asupra mortii pna cnd experienta acesteia nu va deveni personala. II. 57 (modestie) Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul modest si cunoaste mult mai bine interiorul, care este mai de pret si poate mai frumos dect exteriorul pe care l vede acel care se potriveste n oglinda. Sunt de acord cu afirmatia aceasta si voi demonstra de ce. n primul rnd, modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobndeasca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credinciosi, smeriti, milosi etc, dupa cum spune si Biblia, n Epistola dupa Matei, capitolul 18, versetul 4: De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas), va fi cel mai mare n mparatia cerurilor. n viata, modestia cntareste mai mult dect mndria. De obicei, daca esti modest, esti luat drept fraier sau fara caracter. Dupa parerea mea, modestia este, n

zilele noastre, o calitate foarte putin ntlnita ntr-o lume n care competitia primeaza, si reprezinta faptele n locul cuvintelor. De cte ori nu am vazut, copii fiind, la desene animate, eroi care, dupa ce salvau lumea, dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor, pentru ca, desi erau oameni normali atunci cnd nu purtau hainele de supererou, nu aveau posturi importante, ci lucrau ca orice om, nefacnd caz de popularitatea lor. si ne doream foarte mult sa fim si noi ca ei, nu-i asa? n mod sigur, sa fii modest nu nseamna sa mergi privind n jos, ci sa te cunosti pe tine nsuti, sa capeti calitatea modestiei si sa devii n ochii tai eroul care ai dorit mereu sa fii. II. 58 (moralitate) Sunt de acord cu afirmatia Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si pe respectul de sine, ntruct o persoana integra si respecta semenii si totodata pe ea nsasi. n primul rnd, n opinia mea, o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati morale. De exemplu, trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judece pe nimeni dupa aparente. Trebuie, mai cu seama, sa practice ea nsasi atitudinile morale pe care le doreste de la ceilalti. n al doilea rnd, moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor omului, pentru ca persoanele nzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze ntotdeauna corect. De asemenea, o persoana morala trebuie sa fie ntotdeauna mai exigenta fata de sine dect fata de ceilalti, n acest fel ea putnd sa se analizeze mai bine si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze. Principiile sunt esentiale pentru moralitate, ntruct un tip moral are un mod de viata bine organizat si nu si ncalca regulile impuse asa de usor. Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta, cu bun-simt si sa se autocunoasca pentru a-si putea stabili anumite principii n viata. II. 59 (munca) E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om, definirii corecte a unui drum n viata, drum pe care fiecare dintre noi alege sa-l urmeze prin mai multa sau mai putina truda. Pe de o parte, o activitate ntreprinsa poate conduce la libertatea materiala, dar si spirituala, numai prin consecventa, onestitate, disciplina si ntelepciune. Astfel, pentru a ne dobndi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie justa, sa nu creeze prejudicii. Din aceasta perspectiva, munca poate nsemna purificarea fiintei.

Pe de alta parte, fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai pentru ceea ce este strict material, noi nu vom putea avea acces la cultura si totodata nu vom putea dobndi experienta necesara. Asadar, cultura nseamna cunoastere, nseamna stradanie si perseverenta n timp, deci este o valoare obtinuta prin munca. Nu n ultimul rnd, de munca este nevoie si nu att de talent pentru a realiza ceva n viata. Thomas Edison spunea ca geniul este 1% inspiratie si 99 % transpiratie, idee ce exprima foarte expresiv, n termeni statistici, ca nu neaparat harul, inspiratia, talentul nativ fac dintr-un om un geniu, ci volumul imens de munca si dorinta de autodepasire. n concluzie, a munci semnifica a avea o atitudine libera, o gndire corecta, iar experienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult. II. 60 (natura)

Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: natura-ti da zilnic exemplul de a trai, putem ntelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu face prea mari sacrificii sa ne nvete sa traim, ea recurgnd la naturalete. n primul rnd, natura nu are nimic artificial, acest lucru dovedindu-ne noua ca se poate trai firesc si fara falsuri. Comunitatile traditionale, arhaice, traiau n interdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele, organizndu-si existenta conform marilor cicluri naturale. Omul arhaic celebra soarele, apa, vegetatia si animalele care-l hraneau. Ritmul vietii sale se integra firesc n ritmurile naturii. Din pacate, omul modern a ajuns, prin cultura si civilizatie, foarte departe de natura, pe care nu o mai ntelege si nu o mai protejeaza. Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un prizonier al naturii, ci dimpotriva, natura i arata cum sa traiasca, oferindu-i toate bogatiile si frumusetile sale. Prin urmare, orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii, are libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea, fara ca aceasta sa astepte ceva din partea noastra, singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o ocrotim, deoarece natura este viata n sine, iar noi facem parte din ea. II. 61 (minciuna) n opinia mea, afirmatia lui Alexandru Macedonski este ct se poate de adevarata, deoarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri, care deformeaza realitatea si dezumanizeaza persoana. Odata descoperit, individul poate cadea n dizgratia celor din jur.

Un prim argument ar fi acela ca, minciuna, prin esenta ei daunatoare, degradeaza natura umana, afecteaza persoana, ca fiinta rationala, n totalitatea ei. Acest fenomen conduce la prejudicierea integritatii individului, la subrezirea credibilitatii si a pozitiei ocupate de el n cadrul societatii, pervertind relatiile dintre oameni, chiar distrugndu-le. Pe de alta parte, efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilor interpersonale. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la declinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comunism, fascism, rezultatele ei fiind puternice si nocive. n concluzie, minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. Ea rapune datorita fortei de persuasiune, a felului n care l face pe individ sa fie vulnerabil, netinnd cont de sisteme de valori, de calitatile si capacitatile celui pe care l afecteaza. Asadar, afirmatia lui Alexandru Macedonski si dovedeste pe deplin valabilitatea. II. 62 (nadejde) Este foarte adevarat faptul ca Forma reala a fericirii e nadejdea. Cine nu mai spera, nu poate fi fericit.", dupa cum spune Victor Eftimiu n Spovedanii. Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe care le avem legate de mplinirea unui vis. Astfel asociem drumul spre reusita cu un scop, nu cu un mijloc, adevarata bucurie fiind savurata intens atunci cnd speram, visam la ceva, bucurie mult mai mare dect cea din momentul reusitei. Un al doilea argument l constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin ceea ce visam, de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri, sperante ori idealuri este un om nefericit. Constiinta fiecarui individ este influentata de sperante, pna la urma de aici provenind si fericirea. Cum fiecare este diferit, vaznd fericirea ntr-un anumit fel, este cu att mai dificil sa i gasim o definitie. nsa de aici putem deduce ca singurul lucru n comun n definirea fericirii este speranta. Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci cnd esti fericit, transmiti si celor din jur starea ta de bine. De fapt, este vorba de transmiterea sperantei, speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine, caci ei nu se pot bucura pentru reusita ta, esenta egoista a omului nepermitndu-le acest lucru,daca ar fi sa-l credem pe Schopenhauer. Concluzionnd, multi au ncercat sa defineasca fericirea si din attea ncercari au reiesit tot attea definitii, drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. Ceea ce obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia fericirii, esenta ei trebuie cautata n alta parte. De aceea, speranta este indispensabila din viata unui om mplinit, cu adevarat fericit. II. 63 (nedreptate)

Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata, ntruct dreptatea presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. A priva pe cineva de ceea ce-i revine nseamna evident a face o nedreptate. Tot o nedreptate va fi deci si a oferi ceva n mod nejustificat. n primul rnd, a fi drept presupune a trata pe fiecare n mod obiectiv, a-l evalua corect, iar apoi a-i atribui ceea ce este n concordanta cu meritele sale. Eforturile trebuie desigur rasplatite, iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa aiba nici un fel de consecinte pozitive. Acest lucru nsa nu este mereu aplicat n societate. Pe de alta parte, consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modalitatea prin care se realizeaza. Problema este nsa a sesiza injustetea, si atunci cnd se omite meritul celui n cauza, dar si atunci cnd celorlalti li se da ceva fara ca acestia sa aiba vreo contributie. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i se cuvine strict n functie de ceea ce realizeaza, si nu pe baza altor motive (n functie de simpatii ori interese, de exemplu). Prin urmare, sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. Cred ca a actiona injust nseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralitatii sau n unele cazuri, chiar a legalitatii. II. 64 (nefericire) Dintotdeauna, ntre om si natura a existat o legatura speciala, fara de care viata nu ar fi fost posibila. Natura a fost cnd element protector, cnd factor negativ, cnd minimalizata, cand nzestrata cu puteri magice, dar ntotdeauna un element constant, ce a strnit att admiratie ct si controverse. De aceea, n opinia mea, afirmatia este mai mult dect adevarata. n primul rnd, starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. ntotdeauna cnd suntem fericiti, toate celelate probleme par mult mai usor de rezolvat, vremea este mai frumoasa, soarele stralucitor, iar norii dispar cu desavrsire de pe cerul sufletului. De accea, cnd n suflet este senin, afara nu va ploua niciodata. Apoi, cnd oamenii sunt tristi, deziluzionati sau dezamagiti, ntodeauna vor considera ca natura le mpartaseste sentimentele, regasind parca n stropii de ploaie picaturile lor de tristete. n al doilea rnd, participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si n diverse opere literare. n general apa este elementul cel mai des ntlnit, dar putem regasi si padurea sau vntul. Apa poate simboliza n acelasi timp mplinire sau disperare, iar padurea poate fi att spatiu protector, ct si labirint. Soarele n schimb este mereu asociat cu pacea, seninatatea, bogatia. n concluzie, avnd la baza aceste argumente, putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca

atunci cnd sufletul ti rde, precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece, ca atunci cnd sufletul ti plnge. II. 65 (munca) Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective: a pasiunii si a datoriei. n opinia mea, pentru a evolua ntr-un domeniu si, de asemenea, pentru a evolua ca persoana, practicarea unei meserii trebuie sa fie nsotita de pasiune. n caz contrar, omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii, al nstrainarii de sine. Cel a carui munca nu este un scop n sine, ci doar un mijloc pentru a obtine satisfactii financiare, se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesare pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp. Pe de alta parte, gnditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei n fata instabilitatii firii umane. Daca omul continua sa lucreze doar atta timp ct pune suflet, el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv pentru munca i poate fi daunator. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat evoluat va putea lasa la o parte nclinatia pentru o munca sau alta si va continua sa lucreze atunci cnd i displace, pentru ca si da seama ca e de datoria lui. Prin urmare, ambele aspecte sunt importante cnd ne raportam la munca dar cheia este sa stim cum sa le mbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului. II. 66 (noroc) A fi norocos este poate un dar, pe ct de pretios si rvnit, pe att de iluzoriu. Se spune ca norocul l poti avea sau nu, si ca te poate urmari toata viata la fel cum te poate si parasi. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza privatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea n superficialitatea cliseelor. Primul argument n acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul n realitatea cotidiana. Subiectivitatea si spune cuvntul mai ales pentru ca nimeni nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc, soarta, coincidenta sau doar capacitatea cuiva de a ndeplini cu succes ceea ce si propune prin propriile forte. Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic n viata, altii sunt de parere ca nu ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce ti sta n putinta pentru a-ti mplini visul. Acestea fiind spuse, un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asuma responsabilitati, care fac prea putin si se asteapta la prea mult n schimb. n concluzie, chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebuie facut pentru a-l avea, cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtinut fara niciun merit si fara nimic n schimb. Dar asa cum nimic nu se obtine fara un pret sau

fara efort, putem afirma ca norocul nu este altceva dect cea mai buna scuza pentru o aglomerare fericita de mprejurari. II. 67 (deschiderea catre nou) Discutnd problema omului si relatia acestuia cu elementele noului, Eugen Lovinescu afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila dintre acestea. ntrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu ndreptatiti sa credem astfel. n primul rnd, privind omul ca pe o componenta sociala, ca pe un element din mecanismul societatii, putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la baza progresului activitatilor umane. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din punct de vedere istoric. Curiozitatea care rezida n natura umana a condus la aparitia marilor inventii ale umanitatii, de la roata la computer, de la elemente culturale si sociale pna la cele doua revolutii industriale. n al doilea rnd, nevoia de nou si spiritul inovator sunt nsusirile fundamentale care ne separa de celelalte fiinte ale lumii. Fara aceste doua calitati ce si au izvorul n ratiune, omul nu ar fi putut exista si, cu att mai mult, evolua. Lund n considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu, precum si aceste doua argumente, putem conclude ca, ntr-adevar, dorinta de nou este cea care i confera omului caracterul sau de fiinta superioara. II. 68 (menirea operei de arta) n general, operele de arta au fost gndite de artisti cu un scop precis, ele avnd ca destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. Asta deoarece n momentul n care se stabileste primul impact ntre artist si cel caruia i se adreseaza, ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu ntelegerea operei de arta si integrarea semnificatiei n propriul sistem de gndire, receptorul va ncepe sa se simta din ce n ce mai influentat de noua taina descoperita. Se creeaza astfel o legatura ntre artist si receptorul sau, cel din urma, sedus fiind, se va lasa modelat cu buna-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din viata lui mentala si sufleteasca. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul n locul cel mai ntunecat al universului: n sufletul uman. n viziunea mea, artistul este un fel de magician, un vrajitor de suflete care aduce astfel n viata cititorului, prin opera sa, o lume misterioasa, nemaivazuta si, pocnind din degete, l trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vietii. n primul rnd, exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca misterul, straniul ntr-un mod nedeclarat, dar persistent. Acest mister nu trebuie sa fie creator de vid, nsa nici de adulatie, pentru ca semnificatia lui poate pendula ntre extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. Omul trebuie sa ntrezareasca

lucid nca de la nceput puterea pe care o creatie o poate exercita asupra sa, pentru a nu se lasa coplesit de ea, ci pentru a nvata din ea. n al doilea rnd, artistul alchimist preface prin operele sale oamenii n indivizi plini de ntelesuri, mai buni, mai blnzi sau, din contra, mai cruzi, mai revoltati. Oricum ar fi opera de arta, frumusetea ei sta n ncremenirea tuturor formelor sale de manifestare n niste rame fixe care, pentru oameni, reprezinta un joc nesfrsit al regasirii si despartirii de lume. II. 69 (orgoliu) Contrar conceptiei adnc nradacinate, orgoliul este o trasatura generala, proprie fiecarui om normal, ntr-o masura mai mica sau mai mare. Orgoliul este un viciu cnd ntrece anumite limite, dar si o calitate utila daca este corect orientat. De fapt, orgoliul este expresia principiului universal al dezvoltarii, o manifestare particulara a acestuia n spatiul specific si complex al psihicului uman. Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un anumit ideal omenesc, care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam att intelectual, ct si spiritual si fizic. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne ndeamna sa ne cunoastem pe noi nsine. Daca este nsotit de talent, intelect, bunatate sufleteasca si buna-crestere, orgoliul devine instrumentul nostru cel mai de pret, cu ajutorul caruia ne faurim destinul. Orgoliul este forta priomordiala a progresului n orice domeniu de activitate, de la mestesuguri si arte pna la stiinte si politica. Dar cnd ntrece limitele rationalului, orgoliul devine cu adevarat un viciu. Dintr-o forta benefica, orientata spre creatie si activitate utila, el devine un instrument al distrugerii. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai dureroase si mai greu de aplanat. Invidia si ura, aceste manifestari ale orgoliului ranit, sunt cele mai dezastruoase emotii - ele distrug si macina n primul rnd sufletele acelora care nu se pricep sa le tina n fru. Orgoliul este n stare sa nimiceasca cele mai frumoase relatii omenesti, ntinndu-le si ntunecndu-le, substituind competitia sanatoasa prin intriga si dusmanie, activitatea utila prin speculatie si demagogie, adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor. Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate, excesul acestuia macinnd si distrugnd ceea ce au creat altii. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta ntre vreau sa fiu cel mai bun si vreau sa fiu primul, ntre vreau sa fiu respectat si vreau sa mi se stie de frica . Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv, edificator si cel negativ, malefic. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala benefica, bazata pe ntelepciune si bunatate, si puterea bruta, ntemeiata pe teroare si umilinta. II. 70 (pasiune)

Pasiunea este nsusirea fundamentala a umanitatii, este baza pe care se construieste structura societatii, precum si orice produs spiritual. n numele si datorita pasiunii, umanitatea nainteaza, aceasta notiune da imboldul creatiei. Daca exista o calitate indispensabila omului, aceea este pasiunea, caci din ea decurg vointa si dedicarea. Nimic nu poate fi construit fara motivatie, oamenii sunt fiinte empirice, un amestec de sentimente si impulsuri, care au nevoie de motive si imbolduri pentru a actiona. Prin urmare, daca nu suntem motivati de nimic, nu vom putea crea nimic. n schimb, daca avem interesul necesar, produsele eforturilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase. Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. n plus, putem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv n nasterea unor creatii de valoare, modele pentru viitoare realizari. Astfel, evolutia noastra psihologica si culturala este influentata n mare masura de puterea volitiva, determinata la rndu-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice. Asadar, existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei pasiunii. Nu putem fi constrnsi sa cream, realizam actul de creatie, nu un act impus, doar n prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune II. 71 ( pacat) Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata n parte, n majoritatea cazurilor. Tentatia este pretutindeni, acolo unde omul are libertatea alegerii, acolo unde poate alege cum sa traiasca. Dar libertatea acestuia nu exist dect atta timp ct nu limiteaza viata si libertatea celor din jur. Pacatuim numai cnd stim ca pacatuim, afirma eseistul. Eu cred ca este vorba doar de una dintre situatiile n care apare pacatul. n acest caz, omul constientizeaza faptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor, a dorintei de supravietuire, de fericire, de dominare a celorlalti. Spre exemplu n literatur, drama acestui pacatos, constient de pacatul lui, este fundamentala la Dostoievski. Pe de alt parte, eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase, comise fara acest ,,liber consimtamnt intra tot n categoria vasta a pacatelor. Pacat este tot ceea ce ncalca libertatea celuilalt si drepturile lui. Putem spune astfel ca Ion, personajul lui Rebreanu, a pacatuit. Este ,,bruta ingenu (N. Manolescu), prin urmare, un om care nu are constiinta raului pe care-l face si, totusi, nu putem spune ca nu pacatuieste. In concluzie, pacatul este n strns legatura cu constientizarea sau neconstientizarea lui, dar, poate, n si mai strnsa legatura cu consecintele. II. 72 (placere)

Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila ntotdeauna. Descoperirea lumii din nou poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire, n functie de trairile si destinul fiecarui om. n general, oamenilor le place sa descopere ceva nou, fie ca e vorba de un loc, de o persoana, de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. Dupa cum spune si Tudor Arghezi , descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complexitatea lumii nconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii, sa ne schimbam viziunea asupra existentei, sa ne bucuram de fiecare data cnd descoperim ceva, deorece am gasit un motiv n plus pentru a trai. Din punctul de vedere al savantilor, preocuparea de a descoperi si de a emite teorii noi e un lucru placut, fie ca o teorie e adevarata sau eronata . Pentru artisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential, deoarece putem spune ca ei creeaza lumea din nou; iar pentru a crea o lume, trebuie mai nti sa o descoperi. Fiecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupra lumii. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata. Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. Descoperirea ca sperantele noastre s-au spulberat, ca am fost tradati, ca oamenii nu sunt asa cum credeam ne ntristeaza. si daca destinul nostru e tragic, aceasta descoperire provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . n cel mai bun caz ne putem resemna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la nceput, ramnem cu un gust amar. n Luceafarul, de exemplu, Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea pentru o ora de iubire, dar este dezamagit cnd descopera ca iubirea sa nu se poate mplini, ca oamenii sunt marginiti si altfel dect el. n romanul lui Camil Petrescu, stefan Gheorghidiu care la nceput o idealiza pe Ela, descopera ca ea l tradeaza si ca dragostea pura, absoluta este greu de ntlnit. Viata nu e ntotdeauna nsotita de placere. Dar fie ca e placuta sau nu, din fiecare experienta nvatam ceva nou. II.73 (poezie) Fireste, ideea lui G. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata diferit pe parcursul timplului, este adevarata. Operele scriitorilor consacrati, din orice literatura au fost, n multiple rnduri comentate n diverse moduri. Aceasta pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor. O mare poezie creeaza impresia ca o putem ntelege altfel la fiecare lectura. Sensul operei nu difera doar n functie de receptarea critica, ci si de experienta personala. Spre exemplu, Luceafarul,capodopera lui Eminescu, permite si o lectura n functie de vrstele la care este citit poemul: ca un basm ( n copilarie), ca imaginea iubirii imposibile (n adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturitate).

Pe de alta parte, o mare poezie ofera cititorului, printre altele, si un joc al sensurilor, pe care cititorul le descopera, placerea lecturii fiind cu att mai mare cu ct este mai variata pluritatea sensurilor. Luceafarul prezinta n aparenta o poveste destul de simpla, avnd ca tema dragostea. n realitate, tema poemului este omul de geniu. Din epoca n care a aparut textul si pna astazi, Luceafarul a fost dezbatut si interpretat diferit, chiar contradictoriu. n concluzie, eu cred ca marea poezie rezista n timp pentru ca ne permite sa o regndim si s-o retraim. II. 74 (prezent / viitor) Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul n relatie de interdependenta: n opinia lui, existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila ntrezarirea viitorului. Afirmatia sa contrazice exemple att reale, ct si virtuale, ceea ce ma determina sa o combat. n primul rnd, literatura ofera argumente n acest sens. De exemplu, nuvela La tiganci de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu, ratat n toate planurile vietii.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si si plaseaza existenta n trecut, apoi n viitor. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele,dar nici n fata lor nu ntelege ce se ntmpla. Pe de alta parte, n plan real, timpul este, de asemenea, neputincios n a ne ajuta sa-l ntrezarim.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 n ziua de 11 septembrie asupra SUA. Populatia de acolo si cunostea prezentul, traia dupa regulile lui, nsa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urmeze. n concluzie, timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi napoi, viitorul fiind o fereastra nchisa pna n momentul trairii lui. II. 75 (prietenia) Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca Prieteniile rennodate cer mai multa rabdare dect cele care n-au fost rupte niciodata se refera att la rezistenta n timp a prieteniei, ct si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate, pretuite si ntretinute cu grija, caci adevaratul prieten este un lucru rar. Consider ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci cnd vorbim de adevarata prietenie, caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii, acest sentiment este necesar sa fie trait n mod autentic. Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. Prietenia rennodata are nevoie de mai multa atentie, grija, deoarece ea nu cunoaste jumatate de masura. Din punctul meu de vedere, prietenia nu cunoaste jumatate de masura, fiindca ea nu poate nceta, daca exista cu adevarat.

Un alt argument ce vine n sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la sentimentul ce tine prietenii uniti. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sentiment puternic, manifestat prin grija, respect, ntelegere, toleranta, ncredere. O prietenie rennodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirituale ale celuilalt. O astfel de prietenie te mbogaeste, mai ales pentru faptul ca trebuie sa tii cont si de ceea ce l preocupa pe celalalt. Binenteles ca o astfel de prietenie nu se va epuiza atunci cnd fiecare dintre cei doi si descopera aceste preocupari. Desigur ca este dificil sa fii ntotdeauna perfect ntr-o prietenie, dar avnd atentia treaza si fiind autentic n relatia ta de prietenie, ti poti descoperi noi valente sufletesti. n concluzie, cred ca o prietenie rennodata nu poate fi influentata de trecerea timpului si este la fel de stabila ca orice prietenie. II.76 (gloria) Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun, o banalitate acceptata de toata lumea. Cu att mai mult pare adevarata ideea n epoca noastra care a creat fenomenul gloriei de scurta durata, datorate n mare masura mass-mediei. Concurenta acerba pentru vizibilitate publica reclama mai mult dect altadata puterea de a cstiga gloria zilnic. Nu sunt suficiente talentul, ingeniozitatea si munca. Pentru aceasta continua vizibilitate, aparitia pe sticla sau n presa scrisa este esentiala. Cti dintre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica, daca ultima ntrecere europeana n-ar fi devenit subiect important n media, cteva zile la rnd? Pe de alta parte, daca gloria e autentica, ea nu nseamna dect recunoasterea publica a unei valori. Ceea ce trebuie cstigat zilnic, pna la urma, este chiar aceasta valoare. Spre exemplu, marii creatori sunt, ntr-un fel, niste eterni debutanti, din cauza competitiei dramatice, de multe ori, cu propriile limite fizice si intelectuale. n concluzie, te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul, rutina, dulceata existentei care ntoarce spatele competitiei. Dar, daca vrei performanta si faima, trebuie sa traiesti zilnic pentru ele.

II. 77 (educatia) Fara ndoiala, Horatiu are dreptate cnd afirma ca omul poate fi educat, ca n orice fiinta exista ceva care permite ndreptarea ei spre ceea ce este bun, valoros, n viata. Consider ca educatia este ceva dobndit, ceva ce preluam de la parinti, de la familie, de la toti cei ce ne nconjoara. Daca avem sansa sa ntlnim ce trebuie, putem deveni mai buni. n primul rnd, sa ne gndim la oamenii care au comis faradelegi. Acestia ispasesc o pedeapsa care i va face, poate, sa-si dea seama ct de mult au gresit. Speram ca n cele mai multe cazuri, la terminarea acesteia, ei se schimba n bine.

O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. Daca nu au avut parte de o buna crestere, de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata mai buna. Sunt gasiti pe strada, luati n centre de plasament, ngrijiti si alfabetizati. Apoi o familie buna doreste sa-i nfieze. Iar de aici ncepe procesul de educare a acestor mititele fiinte. n concluzie, sunt de acord cu Horatiu, care sustine radacina buna a omului. Acesta nu poate fi ntr-att de rau, nct sa nu poata fi educat, caci avem nca din nastere simplitatea si atractia catre frumos si catre bine. II.78 (scoala) Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu, de departe adevarata, face un apel la cei din nvatamnt si i atentioneaza ca instruirea n scoli a copiilor de azi, va avea urmari mai bune sau mai putin bune n ziua de mine. n opinia mea. tineretul, influentabil de altfel, trebuie bine educat, ntruct formarea lui se realizeaza ntr-o mare masura n timpul scolii. Daca acest fapt va fi neglijat , generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere. Societatea, spre exemplu, va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti, organizarea statului va lasa de dorit, iar de aici o multitudine de probleme si vor face loc ncetul cu ncetul si vor duce la prabusirea sistemului. n plus, cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim dect sa ndreptam ceva care tine de fapt de responsabilitatea noastra. n concluzie, rolul scolii este ntr-adevar foarte important. Acestei institutii trebuie sa i acordam o mai mare atentie, ntruct deciziile luate n graba ori aspecte neglijate ct de putin, pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales, asupra copiilor nostri. II.79 (destinul) Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de vedere. Destinul de sine statator nu exista. El este scuza folosita de oamenii slabi pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor. Conceptul de destin, de-a lungul timpului, n culturi si religii, a luat mai multe forme, toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea evenimentelor din cursul vietii unei persoane. In mitologia greaca destinul avea caracter implacabil - putea fi prevestit, dar nu prentmpinat. Un exemplu n acest sens ar fi ncercarile, inutile, ale lui Oedip (Oedipus Rex Sofocle) de a se mpotrivi prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria mama. Conform lui J. P. Sartre, ceea ce ni se ntmpla este rezultatul deciziilor noastre si al relatiilor cu cei din jur. Un om puternic si asuma responsabilitatea faptelor sale si si creeaza propriul destin. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta sa deoarece, cum

spune si Ioan Damaschin, fiecare dintre noi este nzestrat cu liberul arbitru (avem capacitatea de a alege ntre bine si rau). n functie de caracterul omului, destinul este, pentru cei slabi, o nlantuire de evenimente a caror desfasurare nu o pot controla, iar pentru cei tari rezultatul alegerilor facute n decursul vietii. II. 80 (sinceritatea) A fi sincer nseamna a nu avea nimic de ascuns, a spune tot ceea ce gndesti sau simti. Sinceritatea este importanta si apreciata, deoarece un om sincer obtine mai usor respectul celor din jur dect cineva care nu spune lucrurile direct si clar. Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata, care devine un defect. Persoanele sincere, nsa, se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea cteodata nu este privita bine. A fi sincer implica a spune adevarul si, nu de multe ori, adevarul este acceptat. Oamenii prefera sa auda o minciuna, dect adevarul care doare si care poate fi deranjant. Astfel, cei care sunt sinceri nu sunt ntotdeauna agreati pentru aceasta calitate. ntre sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire, deoarece o parere sincera, dar dura n legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca controverse. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si, n acest caz, nu mai este o calitate, ci devine un defect. Sinceritatea trebuie pretuita, deoarece ea implica spunerea adevarului n limitele buneicuviinte, iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. II.82 (speranta) Auzim adesea: speranta moare ultima". Asa o fi oare? ntotdeauna? Eu as zice ca aceasta e doar nca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece suna frumos". La o privire mai atenta nsa, n-are cine stie ce baza reala. Poate la unii oameni, speranta moare ultima", la unii este adevarat. La alti oameni nu este valabil. Speranta nu moare ultima - nu ntotdeuna. Uneori, speranta sau moare cu mult naintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi nsine, asa, de buna voie. La ce speram? 1. La ceva imposibil. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta n lucrurile acelea imposibile (sau posibile, dar cu o sansa de realizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea, frustrarea si amaraciunea atunci cnd ceea ce speram nu se va ntmpla. 2. La ceva posibil. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunerea n realitate a acestor lucruri posibile, n loc sa asteptam, sa speram ca ele se vor ntmpla asa, ca din senin sau cu ajutorul altora?

Speranta nu este buna la casa omului. Este un drog. Desigur, speranta ti ofera o falsa senzatie de caldut confort psihic dar, n schimbul acesteia, te transforma n prizonier. Libertatea si speranta se exclud reciproc, nu pot coexista. Omul care spera nu este liber. II. 83 (iubire) Din afirmatia lui Phil Bostmans, din Reflectii si maxime se distinge ideea ca iubirea distruge bariera dintre posibil si imposibil, realitate-fictiune. mpartasesc aceasta idee, deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibil si realizabil al vietii, pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti, astfel, facndu-ne mai puternici si mai ncrezatori n fortele proprii. Nimic nu este umilitor sau njositor, cnd simtim iubire si vrem sa facem orice pentru a mentine viu acest sentiment pur, care, de multe ori, deseneaza zmbete sau aduce lacrimi pe chipurile oamenilor. n viata, de foarte putine ori, ne vom ntlni cu dragostea adevarata si vom stii so pretuim, nsa cnd vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati, ce le vom putea depasi, doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans. Pe de alta parte, a simti acest pur sentiment nu este de ajuns, deoarece iubirea implica o serie de responsabilitati precum, respectul si compromisurile de dragul persoanei de lnga noi. n plus, dragostea aduce n viata oamenilor liniste si fericire, doar daca stim sa iubim cu adevarat, caci, altfel vom suferi iubind sau nestiind sa distingem iubirea n cadrul vietii noastre. n concluzie, necesar este sa nvatam sa facem orice din si pentru iubire, caci nu este de ajuns sa simtim. Important este sa nvatam sa pretuim si sa mentine vie flacara dragostei, caci n razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil de realizat. 84. II (orgoliul profesional) n conceptia lui Marin Preda Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi, din punct de vedere moral, justificat., adica este unicul demn de o persoan , care se doreste respectat, idee cu care sunt de acord. n primul rnd, acest orgoliu profesional poate fi pus n antitez cu orgoliul personal, care reprezint nfumurarea, deoarece cel dinti rezult n urma unor realizri ale individului, iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o baz solid. n al doilea rnd, orgoliul profesional este unul constructiv , creator ,cci individul are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreaz n acest scop. Asadar, acest tip de

orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla n centrul atentiei celorlalti, dar care caut si admiratia lor. n concluzie, orgoliul obiectivat n mediul profesional, este cel care angajeaz toate fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor din jur. II. 85 (realitate si aparenta) Afirmatia ochii nsa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti, cu care sunt de acord, sustine sensibilitatea sufletului uman n perceperea realitatii. Un prim argument ar fi acela ca arta si ntr-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru ca aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesajului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitatii sufletesti. Un cuvnt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mult dect mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o ncarcatura sentimentala, strni emotii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar acel simt al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta. Un alt argument, n sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din viata sociala. Oamenii sunt mnati n actiunile lor n egala masura de afecte ct si de instincte si de rationamente si pentru a ntelege motivatia, natura si consecintele actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele afecte, completnd imaginea aparenta si transformnd-o ntr-una completa, reala. n concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta n distingerea aparentei de realitatate. II.86 (singuratatea) Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata. Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; izolarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caracterstici ale sale: sociabilitatea. nsa mai grava dect izolarea fizica este izolarea metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale. n al doilea rnd, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin intermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutnd cu sine el si poate descoperi noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana n care un om poate avea deplina ncredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau trada vreodata, Datorita acestei ncrederi, omul este sincer cu sine nsusi, si marturiseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru l ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscndu-se, el va sti sa-si aleaga

prietenii si partenerul de viata bazndu-se pe preocuparile lor comune, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se nteleg si se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine devine o conditie esentiala a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa nvete sa traiasca cu sine nainte de a trai cu ceilalti. Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, si analizeaza calitatile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrnd asupra sa, omul evolueaza continuu, iar acest lucru i da un sentiment de satisfactie si de respect fata de sine, n concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala, omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei din jur deoarece necunoscndu-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar acest lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care l vad ntr-un mod diferit. El nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti. II. 87 (singuratate) Atunci cnd suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a face o introspectie n strafundul propriului suflet. De multe ori, prinsi n vrtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, cnd punem capul pe perna, sa ne analizam n liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant al lucrurilor ntmplate, sa ne gndim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea inimii. Daca n fiecare seara sufletul nostru va fi mpacat cu ceea ce noi am facut n acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, desi aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu. n concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si sentimente si care neavnd grija de cel mai bun prieten al lor, l lasa sa se usuce si sa mbatrneasca de tanr. II. 88 (relatia individ-societate) Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavrsire a fiintei. O societate democratica este cea n care nicio forma de libertate a individului nu i este ngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati nsa, n societatea n care traieste, omul trebuie sa respecte o serie de norme sau sa ndeplineasca anumite sarcini n vederea cstigarii unei libertati anume. Societatea n care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege n ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperioase n formarea sinelui unui individ. n conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna / superioara alteia, este aceea care i ofera cetateanului ei mediul si libertatile de care acesta are nevoie pentru a deveni el nsusi. II. 89. (speranta) Sunt de acord cu afirmatia Lumea are nevoie de speranta ca de lumina. Aceasta subliniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si nalta spiritul. n primul rnd, n viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati. Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista dect daca gaseste n propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spirituala, ntareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depasi deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca lumina permita ochilor sa vada ceea ce este n jur, speranta deschide ochii sufletului aratndu-le ca exista o cale de a merge mai departe. Un al doilea argument sustine ideea sperantei care ncalzeste sufletul, consoleaza. Aceasta ntareste spiritul n sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. Cuprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catastrofale. ntelege ca ceea ce i se ntmpla apartine normalitatii vietii si ca, n definitiv, va trece, lasnd loc renasterii spirituale. Speranta pune totul ntr-o lumina mai blnda, ndulceste amarul vietii si ncalzeste sufletele mpietrite. n concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului n plan spiritual asa cum lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile, de a merge mai departe si de a ntelege ca nu totul e att de negru precum pare. II. 90 (stare de spirit) Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o ntelegere deosebita a firescului uman. Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. De cele mai multe ori exista

posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex: atunci cnd ploua afara, cu totii suntem tristi). Numeroase studii arata ca vremea de afara ne influenteaza att sentimentele ct si comportamentul. ntr-o zi mohorta, majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo activitate. Al doilea argument este acela ca sufletul este cel mai bun barometru. Starea de suparare poate influenta orice, prieteni, familie, reusite sau esecuri, pna si vremea de afara. Cel mai important lucru este ,nsa, sa trecem peste astfel de momente. Supararea este un rau necesar, n sensul ca da posibilitatea omului sa se ntareasca si sa mearga mai departe. n concluzie, supararea este att o stare ct si o perioada grea a sufletului, o stare ce poate influenta orice din jurul nostru. Esential este cum trecem peste aceste momente, un spectacol, o muzica buna, pot da rezultate poate neasteptate. Vorba latinului:Carpe diem!-Traieste clipa! II. 91 (suflet) Sunt de acord cu Eugen Lovinescu, care vede sufletul uman ca pe un lucru complex, schimbator, deloc asemanator cu un bloc de stnca. De-a lungul vremii, teoriile despre suflet au stat n centrul preocuparilor filozofilor omenesti. Daca n reprezentarea medievala duala a umanului, sufletul vine de la Dumnezeu, pur si angelic, iar trupul este vesmntul lui trecator si ntinat de pacate, umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si ncearca sa mpace continutul si forma, spiritul si materia, n timp ce omul modern este o constiinta scindata, nstrainat de sine. Oricum ar fi privit, sufletul ramne pentru majoritatea oamenilor sediul sentimentelor, al emotiilor si al pasiunilor. Sufletul este, se pare, ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. Omul se identifica prin aceasta structura energeticoinformationala, ea este cea care ne umanizeaza si ne defineste. n acelasi timp, sufletul este att de complex, nct toate solutiile filozofice, religioase, artistice nu pot da solutii definitive, ci mai degraba complementare, iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel n toata splendoarea ei. n concluzie, sufletul ramne o enigma. II. 92 (talent) O aptitudine iesita din comun, remarcabila este numita talent. nsa pentru a realiza cu adevarat ceva deosebit, talentul ramne doar punctul de pornire, pe care eu cred ca se adauga multa truda, dupa cum spune si Liviu Rebreanu, cu opinia caruia sunt de acord. n primul rnd, talentul nu depinde de persoana. El este un dar cu care te nasti sau nu, un dar dumnezeiesc, pe care, odata ce l-ai primit, esti dator sa-l cresti, sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. Talentul ti este dat nu numai pentru tine, persoana creatoare, ci pentru o lume ntreaga.

n al doilea rnd, pentru a-l dezvolta, pentru a-l materializa din har n creatie, n opera de arta, trebuie multa munca. Att orele ntregi de practica, de execrcitiu, ct si o motivatie interioara si o vointa neclintita, pentru care niciun obstacol nu este dect un salt nainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu considera talentul sterp. si ntr-adevar, munca realizeaza opera de arta, n timp ce talentul o apropie de sensul creatiei, i confera scopul pentru care a fost creata. Astfel, eu cred ca opera de arta exista n creator prin talentul sau, dar nu poate iesi din el dect prin sacrificiul acestuia, prin truda sa daruita unei lumi si care desi este ntr-o masura mai mare dect talentul, si merita ntotdeauna efortul. III. 93 (tacere) n opinia mea, afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata, deoarece tacerea presupune o comunicare dincolo de cuvinte, o reducere la esenta a unei replici / a unui raspuns; ea accentueaza devalorizarea, lipsa de profunzime ori inutilitatea cuvintelor n anumite situatii de comunicare. n primul rnd, tacerea poate semnifica superioritatea nteleptului fata de restul lumii, detasarea sa fata de senzorial, fata de superficial; astfel nteleptul raspunde acuzelor celorlalti prin tacere. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor din jur. n al doilea rnd, tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei, desi nu foloseste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune att de multe fara sa spui nimic n fond. Este pur si simplu ceva n fata careia orice cuvnt pare fad, plat, gol, estompat. n alta ordine de idei, tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impartialitatea, distantarea si superioritatea unei fiinte divine; se refera la un Dumnezeu care parca refuza, n mod constant, sa raspunda rugamintilor tale de a se face auzit; astfel nu te nconjoara dect tacerea apasatoare a unei forte divine. n concluzie, tacerea e ceva pe care o ntelegi fara sa ai nevoie de cuvinte, e dincolo de orice comunicare, asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este n totalitate adevarata. II. 94 (tinerete) Tineretea este considerat comoara vietii. Un argument pentru a sustine aceast idee este c tineretea ofer, celor are au parte de ea, dreptul de a visa si de a spera n propriile forte. Tinerii sunt puternici si orgoliosi, au planuri de viitor, se imagineaz cum vor fi peste ctiva ani. Un al doilea argument este c, asa cum sustine si citatul dat, uneori tinerii devin necumptati, asupresc drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. n societatea de astzi, interesele sunt mai presus de moralitate, iar aceasta este nclcat pe alocuri

pentru a promova n diferite domenii. Tinerii par a avea un simt al posesiunii ego-ului dezvoltat, sunt ndrgostiti de propriul efort. De cele mai multe ori, tinerii devin orgoliosi, deoarece i domin o stare de spirit schimbtoare, si deseori se cred superiori celorlalti. Entuziasmul tinerilor este dat de ntietatea pe care o au n diverse domenii. Acestia sunt preferati, ntruct sunt receptivi la nou, au imprimat simtul practic, motiv pentru care se sustine ideea tinerii reprezint viitorul. n concluzie, tineretea este att o perioad de progres, ct si de cunoastere proprie, de delimitare a capacittilor si de realizare profesional. II. 95 (timp) Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu, derivata din teoria sincronismului si a imitatiei din literatura romna, cultura, civilizatia, ntreg globul si, individual, noi nsine, trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp. Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata n realitatea cotidiana, n primul rnd pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actuale, iar n al doilea rnd pentru ca n ziua de azi, mai mult ca oricnd, totul se deruleaza cu o viteza incredibila, de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor. Avem masini din ce n ce mai puternice, cladiri ct mai nalte, dispunem de tehnologii de ultima ora si fie ca suntem pregatiti, fie ca nu, trebuie sa ne conformam. Pe de alta parte, daca nu am face asta, am fi priviti ca demodati de cei din jur, dar totodata am pierde foarte multe lucruri, care ntr-o existenta banala ar fi probabil de neimaginat. Notiunea de timp este, pentru omul a carui conditie este una limitata, muritoare, vaga, greu de precizat ca durata si manifestare, caci timpul este infinit. Timpul este ntro perpetua modificare, transfigurare, ia noi forme. Pe zi ce trece, totul capata o noua nfatisare; moderna, inovatoare, total diferita de ceea ce a fost ieri, dar si de ceea ce va fi mine. Noi, ca pionii pe tabla de sah a marelui timp, avem drept fatalitate nlantuirea aceasta, devenita zbucium n zilele noastre. n concluzie, pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine, cu ceea ce nca nu poti sa cunosti astazi, trebuie sa te adaptezi, sa te schimbi, sa porti masti noi pentru ceea ce va fi mine. si iata cum timpul, ceva ce nu poate fi atins, prins, micsorat sau marit, devine o oglinda clara, deschisa a ceea ce ai fost pna n momentul cnd acum se preface n atunci, azi n ieri, mine n azi, va fi n a fost... II. 96 (trecut) Istoria e cea dinti carte a unei natii dupa cum spunea Nicolae Balcescu. Asa cum o planta nu poate creste fara radacini, nici un popor nu poate exista si nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. Fara o baza preluata de

la predecesori, un popor nu-si poate crea identitatea proprie ex nihilo, de aceea, consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adevarata. n primul rnd, veridicitatea faptului ca fiecare popor se sprijina pe trecut este dovedita de existenta constiintei nationale. Cunoasterea originilor, a vremurilor trecute, a istorie, a religiei si a obiceiurilor comune strnge legaturile dintre membrii societatii formnd astfel constiinta nationala. Fiecare generatie, oricte opinii radicale ar avea, preia, ntrun fel sau altul, mostenirea culturala a generatiilor anterioare, adaugnd propria contributie, viziune si dezvoltare la evolutia natiunii. n cel de-al doilea rnd, vremurile trecute si cunoasterea lor dau deschidere spre viitor. Aceasta idee este redata prin sintagma fiecare epoca ce sugereaza faptul ca trecutul comun al unui popor determina prezentul si, implicit, viitorul lui. n concluzie, consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca ntr-adevar trecutul determina att trasaturile de baza ale unui popor ct si viitorul lui. II. 97 (ura) Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata n citatul dat si anume aceea ca iubirea, de orice fel, este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoasa, pe cnd ura nu face altceva dect sa aduca amaraciune si frustrare n viata oamenilor. n primul rnd, att iubirea pe care o daruim ct si cea pe care o primim, ne face sa privim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. Asa, noi oamenii, ne dam seama ca avnd iubire avem o viata frumoasa si nvatam sa pretuim momentele cu adevarat minunate. Acest lucru l poate face orice tip de iubire, fie ea parinteasca, pasionala, pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii nostri, dar consider ca daca n viata unui om se regasesc toate acestea, acel om poate spune ca este cu adevarat mplinit. Fireste ca iubirea aduce si suferinta, dar numai cunoscnd toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu exista sentiment mai naltator ca acesta. n ceea ce priveste ura, opinez ca nu ar trebui sa existe n viata noastra ntruct ne face sa uitam de noi, sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa ne concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. Astfel nu vom deveni dect niste oameni frustrati care si vor da seama n final ca viata a trecut pe lnga ei si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante. Asadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar n cele din urma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreunul care sa dea mai multa frumusete vietii, pe cnd ura ne va aduce doar o viata trista si ntunecata. II. 98 (vrsta)

Pe parcursul vietii, dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed, fiecare dintre ele avnd caracteristici individuale. Copilaria este vrsta naivitatii, a inocentei, a jocului, adolescenta este caracterizata de emotii puternice si de cele mai multe ori contradictorii, de experienta primei iubiri. Tineretea nseamna actiune, energie, impetuozitate si entuziasm, ncrederea ca lumea poate fi schimbata, dar si naivitate. Maturitatea aduce echilibru, responsabilitate, grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile, iar batrnetea, dincolo de ntelepciune, liniste, experienta si dragostea nepotilor, nseamna uneori si dezamagire, singuratate si suferinta. De aceea, consider ca fiecare vrsta are frumusetea ei, pe care, nsa, nu trebuie neaparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata. Creativitatea si inocenta, proprii copilariei, pot nsoti un om pna la senectute, pastrndu-i sufletul tnar. Entuziasmul si impetuozitatea tineretii, mpreuna cu experienta de viata si echilibrul maturitatii, sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si familial. Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristalizeaza, n final, personalitatea si caracterul unui om. Lucian Blaga surprinde foarte bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul rde: ntelepciunea si iubirea mea e jocul. Tnarul cnta: Jocul si ntelepciunea mea e iubirea. Batrnul tace: Iubirea si jocul meu e ntelepciunea. Prin urmare, fiecare vrsta are propriul ei moment de glorie, pe care l apreciem de obicei, dupa ce a trecut, prin perspectiva memoriei afective care tinde sa atenueze momentele neplacute. Cu toate acestea, paradisul fiecarei vrste nu se pierde n mod obligatoriu prin naintarea n vrsta, ci capata valente noi, fiind liantul dintre etapele dezvoltarii. II. 99 (viitor) Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este influentabil, prin vointa proprie a individului, care i determina acestuia actiunile din prezent. Una din principalele nvataturi spirituale se refera la liberul arbitru, n baza caruia fiecarei persoane i este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gndire, expresie si comportament. Constrngerile aplicate acestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a fi controlate de catre persoana aflata n cauza. Acceptndu-se ideea de liber arbitru si, odata cu aceasta, implicatiile aferente, unul din principiile mereu valabile n viata este cel al actiunii si reactiunii. Astfel, desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au n viitor sunt n principiu imprevizibile, fiinta omeneasca are capacitatea de a-si ntelege propriile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. De asemenea, constiinta poate juca un rol important n structura decizionala, actionnd n anumite cazuri ca o nfrnare a unui impuls considerat negativ sau, alteori, ca un imbold spre a savrsi binele.

Privind din perspectiva psihologica, forma pe care lutul vietii fiecarui individ o poate lua, se identifica cu personalitatea acestuia. Aceasta este flexibila, n functie de variatia si contextul deciziilor luate; de exemplu, o hotarre de a renunta la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate nfaptuitorului. n concluzie, se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se aplica tuturor oamenilor, fiecare fiind responsabil de modul n care si modeleaza propria existenta si, n acelasi timp, de rezultatul muncii sale. II. 100 (vointa) Din punctul meu de vedere, afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. Daca vrei ceva cu orice pret, atunci sigur vei reusi, pentru ca n fata unei vointe puternice nu sunt multe forte care sa reziste. Dupa cum spune si zicala Nu exista nu pot, exista nu vreau!, vointa si puterea sunt ntr-un raport de interdependenta, vointa trebuie sa apara prima, dar, numai sustinuta de puterea, te va determina sa nfrunti toate obstacolele care vor aparea pe parcursul drumului anevoios ce te asteapta pna la atingerea telului. Din acest punct de vedere un rol important l are si puterea fiecaruia de a fi constant cu sine si de a nu renunta la primul obstacol iesit n cale. Pe de alta parte, este foarte important ca vointa sa fie bine motivata, cum subliniaza si Bolintineanu, o vointa fierbinte; totul vine din interior, din nevoia umana de a duce la capat un lucru ce-l domina, numai ca acesta trebuie sa simta ca vrea, nu i poti impune. Puterea de a transforma gndul n realitate creste, astfel, prin motivarea vointei. n concluzie, poti obtine ceea ce ti propui prin vointa, trebuie doar sa vrei cu adevarat si vei reusi