0% au considerat acest document util (0 voturi)
509 vizualizări1 pagină

Boala - Marin Sorescu

Poezia descrie o stare profundă de neliniște și introspecție, exprimând conștientizarea fragilității vieții și inevitabilității morții. Versurile sugerează o observație acută asupra schimbărilor din viața autorului, iar metaforele și repetiția subliniază frustrarea și dezamăgirea acestuia. Finalul subliniază ideea că boala și moartea sunt inevitabile.

Încărcat de

gogle00742
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
509 vizualizări1 pagină

Boala - Marin Sorescu

Poezia descrie o stare profundă de neliniște și introspecție, exprimând conștientizarea fragilității vieții și inevitabilității morții. Versurile sugerează o observație acută asupra schimbărilor din viața autorului, iar metaforele și repetiția subliniază frustrarea și dezamăgirea acestuia. Finalul subliniază ideea că boala și moartea sunt inevitabile.

Încărcat de

gogle00742
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Boala de Marin Sorescu este o creație poetică ce transmită o stare profundă de

neliniște și introspecție, exprimând o conștientizare a fragilității vieții și a


inevitabilității morții. Autorul folosește limbajul poetic pentru a descrie o
suferință interioară, evidentă în modul în care se referă la senzațiile dureroase
pe care le resimte în propriul corp.

Versurile sugerează o observație acută asupra detaliilor și schimbărilor în viața


sa. Metaforele precum "junghiul în norul de pe cer" și "senzația de iarnă" adaugă o
notă de simbolism, evidențiind profunzimea suferinței și complexitatea emoțiilor
trăite de vorbitor.

Repetiția sintagmelor "am fost bun și-am fost frumos" pare să sublinieze frustrarea
și dezamăgirea vorbitorului în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a trăi o
viață plină și înțeleaptă.

Finalul, cu afirmarea că boala și-a făcut simțită prezența înca de la naștere,


subliniază ideea inevitabilității morții și fragilitatea umană. În ansamblu, poezia
oferă o privire profundă în sufletul vorbitorului și invită la contemplare asupra
sensului vieții și a efemerității umane.

S-ar putea să vă placă și