Subiectul III.

Varianta 20 (Conditia taranului ntr-o opera epica: Morometii de Marin Preda) Pna la aparitia romanului modern n literatura romna, una dintre temele dominante este cea rurala, prezentarea lumii satului romnesc, fie n maniera idilica (Duiliu Zamfirescu), fie n maniera realista (I. Slavici, L. Rebreanu). ntr-o tara n care civilizatia traditionala, arhaica, a dominat secole de-a rndul, figura taranului a reprezentat o sursa de inspiratie majora. Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda sunt scriitorii care ofera reperele unei traditii solide n evolutia prozei romnesti de inspiratie rurala. n romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, este prezentata drama unui taran ardelean care traieste ntr-o societate pentru care pamntul e, mai mult dect un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale. Conditia taranului, ilustrata n romanul "Ion", si gaseste o replica peste timp n romanul " Morometii", al lui Marin Preda. Naturii primare, tumultuoase, a lui Ion i se opune Ilie Moromete, "cel din urma taran", asa cum l-a numit Nicolae Manolescu, fire histrionica si contemplativa care nu mai lupta pentru a stapni spatial, ci pentru a scapa de teroarea timpului. Satul lui Marin Preda din primul volum este un univers nchis, refractar la noul ce vine dinafara si urmnd ritmurile eterne ale naturii, ciclurile biologice. Romanul "Morometii", de Marin Preda, a carui originalitate sta fara ndoiala n noua viziune asupra lumii rurale, prezinta povestea unei familii de tarani din Cmpia Dunarii, ce cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o adnca si mai ales simbolica destramare. Ilie Moromete este unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura noastra. Destinul sau ilustreaza o "tema fundamentala", si anume disparitia clasei taranesti. Caracter puternic, natura complexa, inteligenta nativa, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calarasu, tatal autorului) "simbolizeaza lumea taraneasca si valorile ei durabile". El este, n acelasi timp, singurul taran filozof din literatura romna, framntarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele pamntului, de vreme si de Dumnezeu, fiind relevante pentru firea sa reflexiva. El este un om rational n ceea ce priveste atitudi nea sa fata de pamnt. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, lacomia pentru pamnt, Moromete nu este sclavul mbogatirii, ci pamntul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale. Spre deos ebire de ceilalti tarani, Moromete nu are nimic de facut atunci cand vecinii sai sunt n casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Marin Preda face din taranul Moromete un individ cu o viata psihologica normala, apt prin aceasta de a deveni un erou de proza moderna, el creeaza un taran inteligent, n masura sa constientizeze, n modul sau, dramele existentei si ale clasei sociale din care face parte. Pentru a analiza acest personaj complex, trebuie observat contextul social n care se petrece actiunea romanului. Nicolae Manolescu se ntreaba daca Ilie Moromete "Nu cumva este el nsusi, n raport cu ceilalti protagonisti, un <<marginal>>, o exceptie, un fel de ultim mohican al acestei filozofii de viata de care s-a legat perpetuarea vechilor valori ale satului romnesc? Hotart lucru, Moromete este <<cel din urma taran>>, n acest roman al deruralizarii satului. Ruptura se explica tocmai prin schimbarea conditiilor sociale. Colectivitatea din <<Mara>> era relativ omogena, ca si aceea din <<Baltagul>>, posednd structuri sociale stabile". Exista diferente si ntre lumea n care traieste Moromete si satul lui Rebreanu, descris n romanul "Ion"; astfel, relatiile traditionale au fost nlocuite aproape n totalitate de cele capitalist e, n ceea ce priveste primul volum, si de catre cele socialiste, n cel de-al doilea volum.. n acest context, "o tranzitie att de brutala si de rapida, ntr-un interval de timp att de scurt, ca aceea care se afla n centrul Morometilor, provoaca destramarea valorilor stabilite si o anume nencredere fireasca n valorile noi" (N. Manolescu - "Arca lui Noe"). Schimbarile la care este supus satul romnesc n aceasta perioada pot fi observate analiznd cele doua volume ale romanului; astfel, primul volum nfatiseaza lumea tatalui, cu aparentele ei de stabilitate si ordine, cu seninatatea ei ce se apara de lovituri", n timp ce al doilea volum contureaza lumea fiilor, neasezata si tulbure, n care irump la suprafata fort e istorice, obscure, necanalizate si primejdioase. Munca nu mai constituie pentru taranii lui Preda o placere si agricultura "nu mai formeaza, ca pentru predecesori, imensul centru de greutate al vietii lor" (Valeriu Cristea). " Din punct de vedere sociologic, fenomenul morometian reflecta procesul ndelungat, dar inexorabil, al deruralizarii satului prin atragerea lui treptata n orbita industrializarii si al civilizatiei urbane". (Valeriu Cristea). n urma tutror schimbarilor suferite de catre satul romnesc, s-a schimbat si relatia omului cu pamntul; aceasta relatie a fost "desacralizata". n primul volum, naintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, taranul este proprietar de pamnt, iar viata economica taraneasca se bazeaza pe valorificarea prin comert a produselor obtinute de pe urma acestuia. Moromete ramne, n ciuda tuturor acestor factori, fidel valorilor sale, nentelegnd multa vreme necestitatea acestei "negustorii", pe care o dispretuieste. "Moromete ramne un nostalgic aparator al ordinii vechi. Valorile de schimb au luat locul peste tot valorilor de ntrebuintare, dar Moromete pastreaza n sinea sa regretul dupa celelalte". (Nicolae Manolescu). Conditia taranului se schimba n cel de-al doilea volum, care prezinta situatia taranului dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial; acesta este un taran desproprietarit; instaurarea regimului comunist a adus cu sine colectivizarea, un proces violent care a produs multe traume. n ciuda acestei "actiuni de remodelare a unei lumi vaste, de mult si solid stabilite, sub influenta puternica si crescnda, de gigantic magnet, a societatii industriale.", Moromete si pastreaza valorile intacte pe parcursul ntregului roman. El va avea intotdeauna aceleasi

principii, indiferent de situatia n care va fi pus si de vremurile n care va trai. Relevanta n acest sens este afirmatia autorului romanului, Marin Preda, n lucrarea sa "Creatie si morala" : "Parerea mea e ca un taran, chiar daca ajunge doctor n filozofie, tot taran ramne. Ideea de familie, de pilda, va fi la el aceeasi cu a unui taran. Despre dragoste va gndi tot ca parintii sai, despre cinste si demnitate va avea aceleasi reprezentari, ntr-un cuvnt conceptia sa despre lume [.] va fi una taraneasca. Nu va exista manifestare a vietii lui, poate chiar cotidiene, pe care el sa n-o judece cu ochii cu care a vazut odata o lume pe deplin formata, cu metafizica ei." SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 021 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre conditia taranului, reflectata ntr-un text narativ studiat. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmatoarele repere: Romanul lui Marin Preda include doua volume, acestea fiind publicate separat, la un interval de 12 ani. Primul volum vede lumina tiparului n anul 1955, n timp ce al doilea este publicat abia n 1967. Ambele volume reprezinta o unitate de viziune si o formula epica noua, viguroasa, care propune o cu totul alta viziune asupra ruralitatii, n directia celei promovate de Liviu Rebreanu la nceputul secolului XX. Volumul nti al romanului se concentreaza asupra unui personaj n care aproape toti criticii au vazut datele tatalui lui Marin Preda. Ilie Moromete este nucleul epic al volumului. Forta, vitalitatea acestui personaj, ncrncenat n nevoia de-a tine strns chingile unei patriarhalitati rurale stravechi, reprezinta materia epica a acestui volum. Cel de-al doilea volum schimba ritmul epic iar Ilie Moromete pierde pozitia privilegiata din volumul anterior. Satul morometian, asezat pe tipare arhaice, intra ntr-un rapid proces de di-solutie. Pozitia periferica a personajului-centru epic al volumului anterior ilustreaza aceasta drama a istoriei. Spre deosebire de predecesorii sai, Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu, la Marin Preda criticul literar Eugen Simion observa o diferenta sensibila n tratarea temei ruralitatii. La acestia taranul era construit pe o schema caracterologica oarecum simplista, viznd: sufletul rudimentar sau obsesia acumularii materiale. n schimb, la Marin Preda taranul, ca personaj, nlatura imaginea acestui mecanism psihologic previzibil. Personajul lui Preda dispune de o psihologie complexa si bine reliefata, aceasta, desigur, sub influenta romanului american (William Faulkner, John Steinbeck). Criticul Eugen Simion apreciaza: "M. Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici, complecsi ca structura morala, 12212w223m n masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca n modul lor caracteristic marile drame ale existentei". Primul volum al romanului asaza n prim-plan, prin relationarea incipitului cu finalul, o legatura subtila si profunda a individului cu Istoria. Aceasta legatura este marcata sugestiv prin personificarea Timpului. In incipit, "n cmpia Dunarii, cu ctiva ani naintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul acea cu oamenii nesfrsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari". Metafora timpului din incipit deseneaza o iluzie si aceasta este, n primul rnd, cea a personajului principal. Ilie Moromete traieste n fiecare zi, cu acea credinta de nestramutat a taranului care tine la universul patriarhal al existentei sale. Protagonistul romanului se crede capul autoritar al unei familii care poate subzista cu pamntul si roadele pe care acesta i-1 ofera. Dincolo de aceasta siguranta materiala, pe care detinerea funciara i-o ofera, protagonistul ntinde tentaculele nevazute ale poftei sale de contemplare a vietii. Moromete este un contemplativ, lucru unic \n literatura noastra. Este taranul care stie sa descopere farmecul lumii de pe stanoaga podistei sale. Este spiritul care se hraneste dintr-o locvacitate adeseori prietenoasa si ironica. Personajul lui Marin Preda are "un ochi" neobisnuit care stie sa recreeze lumea din jur, sa-i confere o aura speciala. Ilie Moromete se raporteaza la lume prin: spiritul contemplativ, logos si ironie. Chiar daca profeseaza haotic aceasta latura a vietii lui, este taranul cu apetenta intelectuala. Cufundat n permanenta n acest spectacol, pe care si-1 regizeaza siesi ntr-un fel de narcisism existential, uita de partea practica a lucrurilor. Toti membrii familiei l acuza, ca, n genere, el nu face nimic. Intervine aici, marea diferenta de mentalitate ntre el si baietii din cealalta casatorie, n special, Paraschiv, Nila si Achim. Ilie Moromete reflecta o conceptie devenita oarecum vetusta. El este absolut inadaptat noilor legi ale unui capitalism mercantil, n care banul a devenit principala valoare. Cnd vine vorba de bani Moromete, fie ignora problema (scena drumului cu porumbul la munte pe care obtine un pret absolut insignifiant spre deosebire de vecinul sau, Tudor Balosu), fie o arunca n derizoriu, bagateliznd (scena platii fonciirii, cu spectacolul disimularii pe care l regizeaza n fata lui Jupuitu).

n esenta, Moromete este un duplicitar tocmai pentru a-si conserva placerea de a privi si de a revaloriza spectacolul lumii. Baietii lui, n schimb, vizeaza noile valorii, ei nu mai reprezinta modelul taranului traditional, vor sa cstige, sa plece la Bucuresti, sa paraseasca tarna de acasa. Ei reprezinta primul semn al schimbarii noii lumi pe care tatal lor refuza sa-l vada. n acelasi sens se manifesta si baiatul lui Tudor Balosu, Victor, pe care Moromete l ironizeaza ntr-o savuroasa scena, dupa ce i vinde tatalui salcmul si bea cu acesta aldamasul. Interesant pentru acest modus vivendi al protagonistului este si contrastul ntre tiparul existential propus n cazul lui si cel propus de scriitor de pilda, cazul Tugurlan. Marin Preda, ca si n multe alte situatii din roman, devine polemic. Tugurlan este un Ion al Glanetasului, frustrat de faptul ca nu are pamnt. Vocea lui sumbra si aspra tulbura adunarea linistita din poiana fierariei lui Iocan. El apare n ipostaza omului revoltat de tip camusian. Moromete, n schimb, se mentine n linistea logosului sau constructiv. Moromete se exteriorizeaza prin logos, gestica. Tugurlan se simte inferior, un frustrat, pecetluit de ranile sociale pe care le primeste. Alaturi de poiana fierariei lui Iocan, un alt topos semnificativ pentru profilul taranului conturat de Marin Preda, este ulita. Acest element simbolic gestioneaza, n roman, relatia individului cu lumea rurala. Ulita este o proiectie a individului n colectivitate si un "imago mundi", este locul ritualului cotidian, al spectacolului. Tocmai n acest spatiu si exerseaza Moromete placerea de-a trai n lumea lui, creata de el si pentru el. Daca ne raportam la conexiunea realitate-fictiune n roman, nu putem uita extraordinara modalitate narativa gidiana de a raporta lumea fanteziei creatoare la reperul ei real. Vorbim n acest caz despre capul din huma arsa al lui Ilie Moromete pe care i-1 face Din Vasilescu n timpul ntlnirii din poiana. Tocmai acest cap din huma este simbolul creatiei care nvinge timpul. Dincolo de omul perisabil, strivit de vicisitudinile existentei, ramne creatia, rodul fanteziei, sublimarea realului ntr-un univers paralel. Nu ntmplator scena n care Moromete sta pe piatra alba de hotar si cugeta la propriul destin este des citata de critici: "... venise aici tocmai pentru ca se simtea ngropat n ea pna la gt si vroia sa scape. ntelegea ca se uneltise mpotriva lui si el nu stiuse - timpul pe care l crezuse rabdator si lumea pe care o crezuse prietena si plina de daruri ascunsesera de fapt o capcana". Citatul este sugestiv pentru autoiluzionarea protagonistului. Tema dublului vine sa sustina acest construct epic. Scena taierii salcmului, dublul vegetal al lui Moromete, este pilduitoare pentru drama solitara a protagonistului. Bocetul care nsoteste prabusirea salcmului prefigureaza litania prabusirii edificiului familial pe care Moromete credea ca-1 poate controla. SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 022 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre conditia femeii, reflectata ntr-un text narativ studiat. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmatoarele repere: Romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu reprezinta momentul de nceput al modernizarii literaturii noastre, moment de o mare importanta n perioada interbelica. Este romanul care face o trecere evidenta de la un gen literar vetust, perimat, la cel modern, teoretizat de criticul Eugen Lovinescu. Interesant este si faptul ca, desi trateaza o tema indigesta pentru scriitorii interbelici, este vorba de viata dura a taranilor din zonaNasaudului, criticul Sburatorului, a remarcat aparitia acestei oper e care, n aparenta, contravenea opiniilor sale estetice. Pozitia aceasta aparent paradoxala a criticului este explicabila pentru ca Rebreanu aducea o noua viziune n planul realismului romnesc interbelic. Aparitia romanului n anul 1920, ilustreaza o noua viziune asupra imaginii taranului romn ce depaseste clar idilismul samanatorist, exagerarile teziste ale poporanistilor: nfatisarea impersonala, rece, fara nici un fel de implicare emotionala, perfect obiectiva a taranilor din satul Pripas. Romanul lui Liviu Rebreanu se ncadreaza n specia romanului realist obiectiv, creatie care ambitioneaza realizarea unei fresce a lumii rurale ntr-o epoca n care, pentru taran, echivalentul acumularii de capital l reprezenta acumularea pamntului. Ca specie a realismului obiectiv, romanul "Ion" nfatiseaza avatarurile patimii pentru pamnt si consecintele nefaste ale acesteia. Scriitorul plaseaza nu ntmplator n primele pagini ale romanului imaginea horei, scena cu un puternic caracter anticipativ. n planul epic al lumii taranesti, protagonistii romanului vor intra ntr-o veritabila hora a mortii, fatala ntruchipare a destinului implacabil. Structura compozitionala a romanului este ilustrativa pentru intentia autorului. Creatia lui Liviu Rebreanu este un imago al dramei umane proiectate pe fundalul unor realitati socio-umane tensionate. Romanul, cu evidente inflexiuni ale naturalismului zolist, nareaza istoria unui taran nempacat cu soarta omului lipsit de proba demnitatii sale, pamntul. Patim a acestuia pentru pamnt va influenta destinul tuturor protagonistilor horei mortii: Ana, Florica, George Bulbuc.

Nu ntmplator, scriitorul si-a definit romanul un "corp sferoid". Povestea debuteaza cu imaginea drumului, indice epic al trecerii cititorului peste hotarul realului, ntr-un univers Actionai unde ntlneste o veritabila drama profunda, rascolitoare. Dupa ce drama se va consuma, n final acelasi drum, l va repune n universul real. In interiorul acestej sfere narative scriitorul contureaza doua lumi, iar privirea sa rece penduleaza permanent ntre ele: lumea taranilor si lumea intelectualitatii rurale. Romanul este riguros construit n jurul personalitati; tragice a lui Ion al Glanetasului, un revoltat al conditiei sale, care utilizeaza orice mijloace pentru a-si atinge scopul. Tocmai de aceea marile parti ale cartii sunt intitulate metaforic: "Glasul pamntului" si "Glasul iubirii", definind astfel patimile care nlantuie destinul personajului eponim al cartii. Legat strns de soarta lui Ion este destinul Anei. Numita deseori "victima predestinata", eroina este privita ca fiind singurul mijloc prin care Ion si poate potoli setea de pamnt. Ana, ca personaj feminin plasat ntr-o lume dura, lipsita de sentimente, delicatete sau gingasie, pare condamnata nca de la nceput. Ea ilustreaza perfect ceea ce criticul George Calinescu afirma: "In societatea taraneasca femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Odata criza erotica trecuta, ea nceteaza de a mai nsemna ceva prin feminitate". Datele existentiale n privinta acestui personaj l plaseaza nca de la nceput sub zodia esecului. Ana a crescut ntrun mediu familial nchistat si violent. Si-a pierdut mama de timpuriu, moarta n urma unei nasteri nefericite. Tatal se retrage n patima bauturii nerezistnd durerii pierderii sotiei. Din aceasta cauza, Ana creste n chingile unei frustrari mereu alimentate de duritatea si indiferenta tatalui care "o ura fiindca din pricina unui copil s-a tras moartea femeii ce-i fusese reazamul vietii." In egala masura psihologia fetei este deformata de un deficit de afectivitate. Lipsita de acea dragoste calda si protectiva a mamei ("A crescut singura, lipsita de o dragoste parinteasca mngietoare. Mama a lasat-o fara aripi"), Ana se refugiaza ntro iluzie, cea a iubirii pentru Ion. ntr-o lume care nu are ochi pentru ea, bovarica fiica a lui Vasile Baciu se preda sufleteste flacaului care pare sa-i acorde atentie. Desi are datele certe ale iubirii lui pentru Florica, Ana se ncapatneaza n iluzia ei. ncetul cu ncetul Ana va deveni unul dintre termenii tragici ai unei relatii psihologice de tip substitutiv. Ion si va sugruma vremelnic glasul iubirii pentru Florica si se va napusti patimas spre cealalta ibovnica, pamntul pentru care este dispus la orice sacrificiu. El o dezumanizeaza, n mintea lui inflamata de acea dorinta acerba a posesiunii pamntului, si n compensare umanizeaza forta inerta, adnca, stihia telurica. n consecinta, Ana este mpinsa ncetul cu ncetul spre moarte de indiferenta barbatului spre care si ndreapta ntreaga nevoie de dragoste, de protectie. Lipsa din ce n ce mai evidenta a iubirii dezvolta celalalt complex Complexul Ofeliei (cfr. Lui Gaston Bachelard) "...trecnd n zorii zilei pe cararea de lnga Somes, dincolo de Jidovita, se oprea acuma mereu n dreptul stavilarului si privea lung valmasagul apelor adnci care parca o chemau." n datele acestea obsesive, prima ispita a evadarii dintr-o lume n care nu-si gaseste locul, este ispita apei. Pentru existenta tragica a fetei, scena seducerii Anei marcheaza pecetluirea destinului acesteia. Este o scena simbolica. Stilul cenusiu al scriitorului marcheaza indirect indicii dramei care se prefigureaza: "O iarna urcioasa se zbatea sa coboare pe pamnt, dar parca nu avea nca destula putere"; "Casa zacea n ntunerec, neagra ca un bivol adormit". Cele doua pasaje puncteaza stilistic o evidenta corespondenta ntre cadrul scenei si ntmplarea n sine. Rebreanu sugereaza clar aspectul malefic al locului ce va marca iremediabil destinul eroinei. Este primul pas catre moarte. Ana se va transforma dintr-o fecioara a durerii ntr-o mater dolorosa. Sarcina va fi pentru ea chinul sisific, att n plan fizic, ct si sufletesc. Dupa ce Ion si mplineste planul, schema seductiei se sterge din mintea lui. Ana va pendula pe o Golgota personala cu doua repere ale torturii sufletesti si fizice: indiferenta desavrsita a lui Ion si bataile crunte ndurate de la Vasile Baciu care se simte tradat de propria fiica. Scena nuntii lui Ion si a Anei este iarasi pilduitoare pentru tema frustrarii personajului feminin. Ana priveste pierduta la jocul patimas al mirelui,la propria nunta cu fosta lui ibovnica: "Nu deschisese gura niciunul din ei; fata (Florica n.n.) chiar nici nu ndraznea s-1 priveasca n ochi; el nsa fierbea si-si nclestase degetele n soldurile ei pline, uitnd de tot de Ana, nchipuindu-si ca Florica e mireasa lui. [...] In aceeasi clipa Ana tresari ca.muscata de vipera." Reactia Anei ilustreaza socul emotional puternic al personajului bovaric, nevoit sa nfrunte datele dure ale realitatii. Jelania Anei, "Norocul meu, norocul meu!" Acesta va deveni laitmotivul unei suferinte atroce n gratuitatea ei tragica. Dupa nunta, Vasile Baciu refuza sa-i dea pamnturile promise lui Ion. Acesta din urma o trimite pe Ana la socrul sau pentru a-1 convinge sa respecte ntelegerea. Ana va pendula astfel din nou ntre doi poli ai violentei. Ea nu ramne dect un simplu obiect de troc, un mijloc absurd pentru un nesfrsit exercitiu al molestarii. n cele din urma, convins ca Ana este nteleasa cu Vasile Baciu sa-1 nsele la nvoiala cu pamnturile, Ion o alunga pur si simplu de acasa. Vasile Baciu refuza cu asprime sa o mai primeasca: "Ana ramase n mijlocul drumului, nemaistiind ncotro s-o apuce, Ion tot mai njura si blestema n ograda, iar Vasile Baciu, departndu-se, tipa mai tare parca sa-1 auda tot satul. [...] Acu unde sa ma duc? se ntreba si n minte i rasareau numai raspunsuri negre care o pironeau pe Ioc, sleindu-i vointa si ispitind-o sa-si curme singura toate suferintele, fiindca viata ei e zadarnica." Momentul n care femeia este alungata de tatal si de sotul ei, n egala masura, aduce cu sine si compensarea psihologica, a doua ispita a mortii, ntreaga existenta de fata ndragostita si de sotie a Anei se consuma n acest orizont al ispitei thanatice: "n noaptea aceea si dadu seama ntia oara Ana de prapastia n care-si zvrcoleste ea viata. Si atunci gndul mortii i se cobor n suflet ca o scapare fericita."

Construindu-si personajul pe aceste date nemiloase ale unui destin ratat din nastere, scriitorul ncearca, si izbuteste, sa mbine elemente estetice ale realismului cu date ale naturalismului, ca radicalizare a principiilor estetice ale realismului. Pe masura ce Rebreanu construieste ultimele trepte ale coborrii Anei n infern, elementele naturaliste devin din ce n ce mai pregnante. ntreg traiectul epic al acestui personaj se defineste pe coordonatele unui descemus ad inferos. n acest registru narativ, este construita si scena n care Ana si naste copilul pe cmp. n mod sugestiv nasterea pare a fi umbrita de atmosfera unei morti. Pamntul, suprapersonajul sumbru, imobil, tacut, dar implacabil n ntreg romanul si cere si aici prinosul sau: "Alaturi de ea o pata mare, negricioasa,- parca se strmba la barbatul naucit; pamntul nsetat sorbise lacom sngele". Destinul Anei este marcat de doua personaje episodice, carora scriitorul le confera un rol esential: crciumarul Avrum si Dumitru Moarcas. Sinuciderea lui Avrum, imaginea spnzuratului constituie primul moment de cristalizare a ideii sinuciderii dupa ce, pna acum moartea, doar o ispitise pe Ana. Rebreanu descrie imaginea spnzuratului cu insistenta pe detaliile organice, n spiritul prozei naturaliste: "n latul facut dintr-un capastru vechi, legat de al saptelea fustei, atrna Avrum, cu obrajii rosiisfecla, cu barba galbena zbrlita, cu parul ciufulit si lipit pe fruntea si tmplele lucitoare de sudori, ntors cu fata spre ograda, privind parca necajit, cu ochii iesiti din orbinte [...] Gura i se strmbase n coltul drept, iar limba, crmpotita ntre dinti, era vrstata cu dungulite alburii". Tocmai aceste date ale unui naturalism structural vor reveni n scena sinuciderii Anei. Aceasta imagine a spnzuratului nu o ngrozeste ci mai curnd o fascineaza pe Ana. Aceeasi fascinatie, conditie a pregatirii sufletesti pentru moarte, se regaseste n scena mortii lui Dumitru Moarcas. Ceea ce pentru omul obisnuit nseamna repulsie si frica justificata, pentru personajul feminin descris de Rebreanu se transforma n obsesie, n atractie maladiva: "Seninatatea cu care vorbea Dumitru despre moarte o nedumerea." Scena sinuciderii Anei, celebra prin detaliile ei naturaliste, prin stilul frust de a nfatisa moartea femeii, apare ca sugestie a decaderii umane, a zadarniciei zbaterilor omenesti ntr-o lume prea mare si indiferenta oricum n mecanica ei implacabila. Dincolo de factorul moral al gestului femeii ramne neputinta de-a-si gasi un loc ntr-o lume care a condamnat-o nca de la nceput. Ana este o victima tragica tocmai prin solutia la care ajunge sa recurga. Prin sinucidere se condamna singura n eternitate. Devine mirajul propriu ntr-o oglinda strmba unde nu se reflecta dect imaginea diforma a Savistei, cea care o mpinge n cele din urma la moarte. Teza scriitorului e limpede. Marea eroare a Anei este de a se fi dorit altceva dect este, o biata unealta n mna barbatilor din viata ei. Singura e sansa pe iume era zestrea. Femeia nsa priveste dincolo de materialitatea care i-a nchis fatal destinul. Aceasta iluzie se ntoarce ca un bumerang tot la ea si o doboara. Ana este victima unei profunde si grave nentelegeri. Privata de dragostea materna, se ncapatneaza sa vada n lumea ei altceva dect i se arata de fapt. In momentul n care Ion se dezbraca de iluzoria iubire care-i hranea ei sufletul firav nu mai ramne dect haul ispititor al mortii. Gestul final al Anei nu este dect expresia unui suflet nepregatit sa-si nfrunte realitatea. SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 023 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, apartinnd perioadei interbelice. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmatoarele repere: Romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi" al scriitorului Camil Petrescu se constituie ntr-un moment de referinta pentru evolutia romanului romnesc n perioada interbelica. Romanul se vrea a fi o mixtura estetica de procedee epice moderne incluznd proustianismul, autenticitatea gidiana si elemente ale realismului balzacian. In esenta este istoria unei casnicii ratate. Discursul epic este construit pe canavaua narativa a subiectivitatii auctoriale. Esentiala pentru cartea lui Camil Petrescu este filtrarea faptelor prin perspectiva uniscienta. Scriitorul utilizeaza "vederea" unica a protagonistului narator care nregistreaza cu o acuitate adesea exagerata treptele deformarii modelului feminin pe care si-1 construise. n esenta, modernitatea romanului se fundamenteaza tocmai pe acest procedeu al dublei relativizari a perspectivei auctoriale. n primul rnd, tot ceea ce se ntmpla cu Ela Gheorghidiu vine catre cititor (naratar) mediat de perspectiva subiectiva, unica, a naratorului-personaj, Stefan Gheorghidiu. n al doilea rnd, acest unic filtru al evenimentelor este grav afectat de o gelozie galopanta. Gelozia o nchide pe Ela ntr-o crisalida care amesteca misoginismul cu vanitatea masculina ultragiata.

In consecinta, Ela cea adevarata nu se va dezvalui niciodata cititorului acestei carti. Va ramne dincolo de valul torsionat al chinului barbatului ei gelos, nsingurat n suferinta lui, cu patima disecarii pna la ultimele consecinte a mecanismului despartirii morale si sufletesti de femeia lui. Apelativul "nevasta-mea", deseori utilizat de Stefan Gheorghidiu, ilustreaza tocmai aceasta manie a posesiei care devine pna la urma obsesia autoanalizei. Stefan se transforma n chirurgul propriei devastari sufletesti. Singura modalitate de salvare n fata pericolului aneantizarii spirituale este tocmai luciditatea autoanalizei. Dar tocmai aceasta fervoare analitica opacizeaza imaginea Elei. Aceasta ramne mereu n penumbra imensului ego masculin suferind. Tema mondena si existentiala a matrimoniului se leaga de cea a tradarii n dragoste. Istoria familiei Gheorghidiu traverseaza doua etape importante. Vorbim, n primul rnd, despre o iubire boema, marcata de fericirea simpla a doi studenti si narata de intelectualul Gheorghidiu, magulit de trofeul pentru care l invidiaza toti colegii. n aceasta ipostaza, apare femeiatrofeu. ntr-o a doua etapa apare iubirea mondena, marcata de chinuitorul labirint al geloziei la capatul caruia protagonistul se descopera ntr-o solitudine orgolioasa si mai ales blazat. Purificarea prin suferinta razboiului aduce eliberarea de afectele unei iubiri mincinoase. n cele din urma, eroul se descopera un iluzionat. Modelul feminitatii intangibile materialitatii s-a dovedit a fi unul futil. n aceasta ipostaza apare femeia-demon. n esenta, Gheorghidiu construieste un cerc al vietii cuplului n care el este centrul de gravitatie existentiala. n acest context, femeia devine un satelit erotic. Erotismul nsa l va trada. Evenimentul monden al mostenirii unchiului Tache va rasturna ntreg acest edificiu iluzoriu. Femeia va ncepe sa straluceasca pentru altii. Ela se va autonomiza comportamental. si va parasi ncetul cu ncetul reperul de gravitatie erotica. Aceasta modificare comportamentala va afecta grav ego-ul masculin. Ela este pna la urma produsul epic al imaginatiei naratorului care nu se poate reaseza mintal pe noul model construit, n sfera mondena, pe necesitatea stralucirii publice a femeii. Gheorghidiu o vrea pe Ela numai pentru el. Femeia masculului intelectual va straluci din ce n ce mai mult n afara alcovului matrimonial si acest fapt va agresa orgoliul acestuia. Initial, imaginea Elei reflecta reperul de idealizare a femeii iubite: "... ncepusem totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram att de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri". Stendhal, n eseul sau, "De l'amour" facea distinctie ntre doua mari tipuri de iubire, numindu-le: "l'amour passion" si "l'amour vanite". n ceea ce o priveste pe Ela, ea devine produsul transferului masculin de la iubirea-pasiune catre iubirea-vanitate. Stefan are orgoliul posesiei unui exemplar feminin superb nsa acesta se ncapatneaza sa nu ramna o permanenta prelungire stralucitoare a sa. ncetul cu ncetul se autonomizeaza. Autonomia si apoi independenta personajului feminin survin n cadrul mediului social monden al Bucurestiului, aflat n preajma izbucnirii primului razboi mondial. Esential pentru psihologia protagonistului-narator este faptul ca schimbarea femeii, n ochii lui, se manifesta tocmai n mediul pentru care acesta nu are nici macar cea mai infima apetenta. Inadaptabilitatea lui sociala contravine flagrant adaptarii perfecte a sotiei ntr-un mediu unde flirtul, usuratatea mondena, cochetaria sunt lucruri firesti. Femeia este n egala masura victima spiritului posesiv exacerbat al unui barbat cu o tinuta elitista n plan exclusiv intelectual. n epoca, femeia este oglindirea sociala si morala a mentalului colectiv. Ela se adapteaza perfect acestui model hedonist de existenta caracteristic Bucurestiului de nceput de secol XX. Sotul ei nclina mai degraba catre un stoicism n relatia cuplului cu o societate pe care o considera mai prejos dect aspiratiile sale. n fapt, Gheorghidiu profeseaza o psihologie a cuplului exclusivista. Si-o doreste pe Ela numai pentru el, traind numai prin el, fapt care, dupa cstigul obtinut n disputa mostenirii, contravine dorintelor femeii. Ela se dovedeste a fi o femeie care, n mare masura, e n pas cu modenizarea epocii. Ela, ca si D-na T., din "Patul lui Procust", este femeia moderna, care si foloseste frumusetea si eleganta pentru a avansa social. Este, mai ales, noul tip de femeie care nu mai accepta n niciun fel tutela barbatului. Exista, n primul volum al romanului, care ncearca sa radiografieze cu fervoare esecul "iubirii absolute", trei mari etape ale ndepartarii Elei de modelul existential si pasional impus de sotul ei: 1. comparatia fizica dezavantajoasa barbatului ("O stnjenea parca, neatentia mea n mbracaminte. E drept ca ntro dupa-amiaza am observat si eu deosebirea dintre mine si dansatorii care veneau la Anisoara"); 2. refuzul intimitatii (Jocul" Elei n timpul excursiei de la Odobesti, prima iesire serioasa "n banda", n timpul careia sotul ei apare ca un outsider n timp ce ea este n centrul atentiei, alaturi de G.); 3. cochetaria.

Efectul distantarii, al evadarii femeii din cercul strns al stapnului sufletului ei, este vulgarizarea atributului esential al acesteia - frumusetea, feminitatea: "... eu descopeream acum,treptat, sub o madona crezuta autentica, originalul: un peisaj si un cap strain si vulgar". O consecinta importanta a perspectivei unice, utilizate n romanul modern camilpetrescian este acest fapt al diluarii treptate a imaginii ideale a femeii de la nceput. Prototipul feminitatii intangibile este stirbit din ce n ce mai mult de o realitate mercantila si meschina. In felul acesta, Ela va contrazice n mod evident teza protagonistului de la nceputul romanului: ".. . acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt." Certurile si mpacarile repetate nu pot mpiedica inevitabilul. Trecut prin experienta dura a razboiului, barbatul realizeaza ca tot zbuciumul sau erotic este absolut inutil. Femeia, n acest interval de absenta, a devenit o piesa absolut straina n acest puzzle existential: "Ma gndesc halucinat ca as fi putut ucide pentru femeia asta..." Ela se vede redusa deseori la canonul femeii-reflex al masculinitatii egotice. Romanul consuma epic o incompatibilitate barbat - femeie, acutizata si de urmele misoginismului cronic al protagonistului. Victima a conceptiei elitiste despre iubire, Ela ramne sa traiasca simplu, cotidian, n afara luminii prea puternice pe care Stefan o proiectase asupra destinului ei. SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 025 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, n care sa prezinti, comparativ, aceeasi tema literara (de exemplu: istoria, familia, iubirea, banul etc.), tratata n doua texte narative, ai caror autori sa fie diferiti. n redactarea eseului, vei avea n vedere urmatoarele repere: "Romanul traditional zugraveste o lume omogena si rationala, n care valorile obstei se dovedesc n stare sa le integreze pe cele individuale, morala tuturor triumfa de obicei asupra moralei unui singur" (N. Manolescu - "Arca lui Noe"). Publicat n foileton n 1894 si n volum n 1906, romanul "Mara" este un roman social, obiectiv, realist, traditional. Tema romanului este prezentarea vietii lumii ardelenesti situate ntre Lipova si Arad, ntre sfrsitul secolului al XlX-lea si nceputul sec. al XX-lea. Considerat de G. Calinescu "aproape o capodopera, acest roman are ca subtema familia, De tip monoparental, familia Marei este constituita din mama si doi copii: Persida si Trica: "Mara, saraca, vaduva cu doi copii, saracutii de ei, dar tnara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si copii. La rndul sau, romanul "Morometii" estre, asa cum sugereaza titlul, romanul unei familii. Ilie Moromete are statutul de "pater familias" (este capul familiei), fiind foarte autoritar. Structurat n doua volume (primul publicat n 1955, iar al doilea n 1967), romanul "Morometii" are ca tema prezentarea lumii rurale n conflict cu timpul care, la nceput, "avea cu oamenii nesfrsita rabdare". Satul din Cmpia Dunarii este reprezentat, n miniatura, prin imaginea familiei lui Ilie Moromete. Aceasta este formata din: tatal autoritar, sotia supusa - Catrina, copii din prima casatorie: Paraschiv, Nila, Achim si ceilalti: Tita, Ilinca, Niculae. n viziunea lui Slavici, Mara reprezinta prototipul femeii puternice, asemenea Victoriei Lipan din romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu. Este autoritara, harnica, credincioasa: "Muiere, mare, sanatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vnt. Mara sta ziua sub satra, n dosul mesei pline de poame si de turta dulce". Mara este responsabila de soarta copiilor ei, care are constiinta datoriei, este mndra de Persida si de Trica: "Tot n-are nimeni copii ca mine!" Este muncitoare, calculata, preocupata excesiv de agonisirea banilor, acest personaj fiind construit din lumini si umbre, ntruct este caracterizata de [...] propozitia aceea de zgrcenie si de afectiune materna, de hotarre barbateasca si de sentiment al slabiciunii femeiesti"(G.Calinescu). Persida este "[...] o Mara juvenila, pe cale de a lua cu vrsta obiceiurile si nfatisarile mamei sale." (N. Manolescu) Trica este ambitios, cinstit, perseverent, respectndu-si linia destinului, ajungnd maestru cojocar n breasla lui Bocioaca. Daca Mara este autoritatea nsasi, familia fiind coordonata pe linie feminina, n romanul lui Marin Preda, Ilie Moromete este situat n centrul acesteia (el se afla la masa "deasupra tuturor"), iar n jurul lui graviteaza celelalte personaje. Imaginea familiei este construita pe baza unor conflicte centrale: cel dintre Ilie Moromete si Catrina (pentru ca nu-i tine promisiunea fata de sotie referitoare la ntocmirea actelor pe casa); cel dintre Ilie Moromete si Niculae (determinat de

perceperea diferita a nevoii de a studia), dintre acesta si fiii lui care vor pleca la Bucuresti, abandonnd viata satului. Comunicativ n rndul satenilor, dar necomunicativ n familie, Ilie Moromete este adeptul unei mentalitati conservatoare, opuse mentalitatii fiilor sai, ceea ce ilustreaza conflictul dintre generatii. Taierea salcmului, secventa antologica n acest roman, este determinata de nevoia familiei de a-si achita datoriile, fapt nteles numai de Moromete. Scena de inspiratie biografica, anunta destramarea familiei, ntruct salcmul este un centru al lumii, respectiv al familiei ("axis mundi").Destramarea familiei naste o drama a personajului care devine un introvertit, se izoleaza, cautnd un refugiu salvator. In mod similar, Mara nu comunica n familie, nu este preocupata de dorintele copiilor, nu este o mama apropiata, ci, dimpotriva, are o autoritate de tip masculin. Familia este construita pe legi nescrise, stricte, de natura morala, iar nerespectarea acestora aduce cu sine sanctionarea. Scriitor moralist, Slavici si pedepseste personajele pentru nerespectarea unor legi morale si sociale ce sustin si asigura un echilibru interior al societatii. ncalcarea lor atrage cu sine un dezechilibru ce desfiinteaza unitatea si armonia. Fiind un roman de formare ("bildungsroman"), opera urmareste, prin derularea faptelor, maturizarea celor doi copii. Astfel, Persida, ncalcndu-si destinul si, de asemenea, legile morale si sociale, se casatoreste cu Natl, formnd o noua familie. Spre deosebire de familia Marei, care respecta canoanele societatii, familia Persidei s-a format pe baza libertatii individuale, n ciuda diferentelor etnice si religioase dintre cei doi. Iubirea a fost principiul fondator, dar forta destinului si cea a legii morale se dovedesc mai puternice, intransigente. Nasterea copilului este un factor de echilibru ce determina recuperarea armoniei familiale. n concluzie, familia lui Moromete s-a destramat din cauza inexistentei unui ideal comun, iar cea a Marei s-a reconstituit prin intermediul Persidei nsa, nerespectarea legilor nescrise ale societatii determina sanctionarea, dezechilibrul familie. Din punct de vedere artistic, cele doua romane apartin aceluiasi curent literar, respectnd principiile estetice ale realismului, tehnicile narative utilizate sunt traditionale, iar viziunea asupra lumii este moralizatoare, avnd ca scop sustinerea unui principiu ordonator de viata. Acesta se defineste ca un ax ce sustine o existenta ancestrala a individului:"Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o respecte" (N.Manolescu). III.1 (Particularitati ale basmului cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga) Basmul cult si are originea n cel popular de la care autorul preia tiparul narativ, dar reorganizeaza elementele stereotipe conform viziunii sale artistice si propriului sau stil. Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera oralitate stilului. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicnd fabulosul, supranaturalul, care nfatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se ncheie prin victoria fortelor binelui. Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonis tul, ajutoarele, donatorii), ca n basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice. n basmul cult, stilul este elaborat, se mbina naratiunea cu dialogul si descrierea. n literatura universala sunt cunoscute basmele lui Perrault si Anderson, iar la noi ale lui Eminescu, Caragiale, Slavici, Creanga, Delavrancea, etc. O capodopera a genului, la noi, ramne "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga, basm publicat n 1877, n revista "Convorbiri literare". Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un autor omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii. Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune mbinarea naratiuniii cu dialogul si descrierea. Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunearea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spnul), pedeapsa, casatoria.

n basm sunt prezente cliseele compozitionale, formule tipice. Formula initiala: "Amu cica era odata" si formula finala "Si a tinut veselia ani ntregi, si acum mai tine nca; cine se duce acolo be si mannca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mannca, iara cine nu, se uita si rabda" sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Formulele mediane: "si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua", "si mai merge el ct mai merge", "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este", realizeaza trecerea de la o secventa la alta si mentin cititorul atent, antrenndu-i curiozitatea. O trasatura a basmului lui Ion Creanga o reprezinta tratarea fabulosului n mod realist, povestile lui Creanga fiind caracterizate printr-o alaturare a miraculosului cu realitatea. Astfel, Spnul se comporta ca un om viclean, esenta lui demonica, fiind dezvaluita mai trziu. Tot asa, cele cinci aparitii bizare se comporta, vorbesc si se cearta ca niste sateni humulesteni; n plus, fiecare schita de portret cuprinde o trimitere la fiinta umana. De altfel, aceasta particularitate a fost numita de critica literara "localizarea fantasticului". Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presuspune un lant de actiuni: o situatie initiala de echilibru (existenta celor doi frati, Craiul si mparatul Verde, care traiesc departe unul de celalalt), o parte pregatitoare, un eveniment duce la dezechilibru, aparitia donatorilor si a ajutoarelor, trecerea cu bine a probelor ce duce la refacerea echilibrului, apoi rasplata eroului (finalul fericit). Personajele, desi individualizate, sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul n diverse ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se ncheie prin victoria fortelor binelui. Personajul principal al basmului cult este mezinul craiului, Harap-Alb, dar el nu mai reprezinta modelul de frumusete fizica, morala si psihica din basmele populare anuntat de la nceputul acestora prin expresii de tipul "crestea ntr-un an ct altii n zece", astfel nct calatoria ntreprinsa de el nu are valoarea de a confirma calitatile exceptionale, ci este un traseu de initiere, parcurs de un tnar naiv si timid si care la sfrsit devine capabil sa conduca o mparatie. Astfel, se vorbeste des pre un caracter de bildungsroman al basmului. Cea mai mare parte a basmului este reprezentata de calatoria mezinului catre mparatia lui Verde mparat si probele la care este supus de catre Spn. n procesul sau de formare se disting trei etape: etapa initiala, de pregatire pentru drum; apoi parcurgerea drumului initiatic si rasplata. Acesta este presarat cu diferite spatii cu valoare simbolica: podul (simbolizeaza trecerea la alta eta pa a vietii, att atunci cnd are loc confruntarea cu tatal deghizat n urs, ct si la ntlnirea cu furnicile), fntna (spatiu al renasterii si al regenerarii; scena n care are loc schimbarea numelui, a identitatii si reprezinta nceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Spn), padurea (loc al mortii si al regenerarii). Daca eroul basmului popular era supus n general la trei probe, Harap-Alb trece prin mai multe ncercari: aducerea salatilor din gradina Ursului si a pielii Cerbului, noaptea petrecuta n casa de arama, separarea macului de nisip, pazirea fetei mparatului Ros, gasirea si identificarea acesteia. Dupa ce si dovedeste bunatatea ajutnd albinele sa-si faca stup si ocolind nunta furnicilor, trecnd pe un pod, Harap-Alb ntlneste cele cinci personaje himerice ntruchipnd focul, apa, pamntul si aerul: Gerila, Flamnzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Ultimile trei probe sunt legate de cucerirea fetei mparatului. Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii. Nunta si schimbarea statutului social (devine mparat) confirma maturizarea eroului. Spnul nu este doar o ntruchipare a raului, ci el ajuta involuntar la initierea eroului, de aceea calul nazdravan nu-l ucide nainte ca initierea feciorului de mparat sa se fi ncheiat. Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu nsusiri supranaturale (Sfnta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si cea a albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta). Personajul cautat este fata de mparat. Specific basmului cult este modul n care se individualizeaza personajele. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defecte umane, dar aspectul lor ascunde si calitati sufletesti precum bunatatea si prietenia. mparatul Ros si Spnul sunt rai si vicleni. Sfnta Duminica este nteleapta. Registrele stilistice popular, oral, reginional confera originalitate stilului. Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, frecventa proverbelor, a zicatorilor introduse n text prin expresia "vorba aceea". Umorul este realizat cu ajutorul exprimarii muscalte ("sa traiasca trei zile ca cea de-alalteieri"), ironiei, poreclelor (Pasarila, Buzila), diminutivelor cu valoare augmentativa ("buzisoare", "bauturica", ect.), caracterizarilor pitoresti (portretul lui Gerila, Ochila, etc.), expresii populare ("Da-i cu cinstea, sa peara rusinea").

Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se realizeaza prin expresii narative tipice ("si atunci", "si apoi", "n sfrsit"), "si" narativ; implicarea subiectiva a naratorului ("Ce alta, pot sa zic?"), dativul epic ("Si odata mi ti-l nsfaca cu dintii de cap") si versuri populare ("De-ar sti omul ce-ar pati, /Dinainte s-ar pazi!"). "Poveste lui Harap-Alb" este un basm cult ce are ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care autorul pastreaza motivele (casatoria, ncercarea puterii, petitul, probele), personaje fabuloase, ajutoarele venite n sprijinul binelui, formule tipice si inoveaza pentru basmul cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor. SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 026 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre raportul realitate - fictiune ilustrat ntr-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate n urmatoarea afirmatie: ,,Fictiunea nu este viata traita, ci alta viata, inventata cu materialele oferite de prima si fara de care viata adevarata ar fi mai sordida si mai saracacioasa dect este". (Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tnar romancier) Afirmatia lui Mario Vargas Llosa despre raportul fictiune-viata adevarata surprinde aspecte definitorii ale celor doua concepte si poate fi ilustrata pe baza nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi. Fictiunea (termen care provine din latinescul "fictio", unde nseamna creatie a imaginatiei, nascocire) presupune utilizarea unor elemente din realitate pentru crearea unei alte lumi. Este, asadar, o plasmuire a imaginatiei autorului. Un text literar poate fi ancorat n informatii verificabile, preluate din realitatea imediata, dar fictiunea implica procesul de selectie, reorganizare si interpretare a datelor realitatii si poarta amprenta originalitatii autorului. Nuvela istorica are ca subiect de inspiratie vechile cronici, personajele ei fiind modele (sau antimodele) de domnitori si boieri ai timpurilor istorice. Universul ntmplarii (o domnie, lupta pentru tron, o bataie, confruntarea dintre domnitor si boieri) devine subiect de fictiune, iar personalitatea istorica devine personaj, de cele mai multe ori chiar personaj principal. Faptele evocate sunt semnificative, dezvaluind momente esentiale din viata personajului si evolutia acestuia. Aparuta n 1840, n primul numar al revistei "Dacia literara", nuvela "Alexandru Lapusneanul" ilustreaza n mode stralucit, inspiratia din istoria nationala pe care M. Kogalniceanu o considera, alaturi de folclor si de natura patriei, ca pe una dintre principalele surse ale unei literaturi originale. Model nu numai de stil, de vigoare epica de conceptii si de psihologie, "Alexandru Lapusneanul" este, totodata, un model pentru felul cum poate fi prelucrat un text istoric ntr-o creatie personala. Desi informatia istorica e sumara, Negruzzi realizeaza o capodopera a nuvelisticii romnesti. Tema nuvelei este politica respectiv, de ngradire a marii boierimi de catre domnitor, n cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. Subiectul operei urmeaza ndeaproape continutul izvoarelor de inspiratie: cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin. Personajul principal este Alexandru Lapusneanul, crudul domnitor ce fusese izgonit de la scaunul tarii de catre boieri care uneltisera mpotriva lui si care se ntoarce la domnie cu ajutor turcesc. Nuvela urmeaza firul cronologic al ntmplarilor, de la a doua venire pe tron a lui Lapusneanul, pna la moartea acestuia. Faptele evocate sunt reprezentative, nuvela distingndu-se prin gradarea perfecta a conflictului, ca si prin economia de mijloace folosite. Ea reprezinta momente cruciale din destinul si evolutia personajului principal, cum ar fi: urcarea acestuia la tron, masurile drastice pe care le aplica tradatorilor de la curte, culminnd cu uciderea celor 47 de boieri, calugarirea domnitorului si otravirea acestuia. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ n patru capitole, care fixeaza momentul subiectului. Costache Negruzzi a preluat din cronica lui Grigore Ureche scene, fapte si replici (de exemplu, primul moto, "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..." si ultimul, "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"). Autorul nuvelei se distanteaza nsa de realitatea istorica nfatisata n "Letopisetul Tarii Moldovei" prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei. Realitatea istorica este modificata, dar actiunea nuvelei se pastreaza n limitele verosimilului. Timpul petrecerii evenimentelor este unul istoric, obiectiv (1564-1569). De asemenea, sunt respectate coordonatele spatiale obiective ale textului: ntmpinarea de catre boieri la Tecuci, crutarea cetatii Hotinului pe cnd celelalte sunt incendiate.

Anumite fapte ale personajului se regasesc n cronica: nlaturarea lui Tomsa, casatoria cu doamne Ruxandra, solia boierilor pentru a-i mpiedica ntoarcerea la tron, uciderea celor 47 de boieri, calugarirea nainte de moarte si uciderea domnitorului prin otravire. In opera, este amintit numele real al domnitorului, schimbat la urcarea pe tron de catre boieri pribeag, din Petrea Stolnicul n Alexandru Lapusneanul. Se identifica n opera, de asemenea, numeroase personaje confirmate de istorie, doamna Ruxandra, voinicul Motoc, spatarul Spancioc, postelnicul Veverita si mitropolitul Teofan. Spre deosebire de personalitatea istorica, a carei existenta este consemnata n cronici, personajul literar ilustreaza un tip uman, este o creatie a autorului, n conformitate cu viziunea sa. De exemplu, unele personaje (Motoc, Veverita, Spancioc) apar n opera ilustrnd tipuri umane (boierul tradator, boierul patriot), dar istoria consemneaza faptul ca ei fugisera n Polonia, la Liov si nu mai traiau n timpul celei de-a doua domnii a lui Lapusneanul. Prin construirea personajului principal, Costache Negruzzi a avut n vedere ilustrarea tipului de personaj romantic, construit din contraste, exceptional surprins n mprejurari exceptionale: domnitorul tiran si crud. Chiar daca multe dintre evenimentele care l au ca protagonist au fost mentionate n opera potrivit letopisetului, portretul personajului nu preia din realitate dect statutul acestuia si anumite fapte necesare n caracterizarea indirecta. Privit n contextul istoric (Ev mediu sngeros, cu dese schimbari de domnitori si tradari ale boierilor), ajungem la o justificare obiectiva a unor fapte ale sale. Personajul depaseste cu mult profilul personalitatii istorice, autentificata de cronica, prin trasaturi care sunt adncite si exceptional ilustrate (tehnica disimularii si a manipularii maselor, sadismul extrem, dezumanizarea totala). Astfel, portr etul domnitorului, construit n maniera romantica, evidentiaza un profil despotic. Transfigurarea artistica a faptelor istorice are o motivatie estetica: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor, mesajul textului narativ. n concluzie, evidentiind realitatea ca punct de plecare, ca sursa pentru realizarea unei opere de fictiune, afirmatia lui Mario Vargas Llosa se ilustreaza n nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul". SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 027 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, n care sa prezinti un personaj dintr-un text narativ studiat, apartinnd realismului, pornind de la urmatoarea afirmatie critica a lui Georg Lukacs: "Categoria centrala, criteriul fundamental al conceptiei literaraturii realiste este tipul, mai precis acea sinteza speciala care, att n cmpul caracterelor, ct si n acel al situatiilor, uneste organic genericul si individualul. Tipul devine tip, nu prin caracterul de medie si nici chiar prin caracterul sau individual, orict de aprofundat, ct mai curnd prin faptul ca n el conflueaza si se ntemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice". Aparut n 1920, romanul "Ion" reprezinta "o data istorica n procesul de obiective a literaturii noastre epice" (E. Lovinescu), fiind un roman realist, obiectiv, care are n centru problematica pamntului. Fiind o proza realista, romanul are ca scop reflectarea veridica a realitatii, a satului transilvanean de Ia nceputul sec. al XX-lea, depasind spatiul unei literaturi semanatoriste care idealizeaza spatiul rural. Crezul scriitorului este iluzia realitatii: "Pentru mine arta [...] nseamna creatie de oameni si de viata". Romanul realist are si o valoare documentara, pe baza imitatiei (mimesis), crendu-se o opera cu aspect monografic, ce descrie fidel viata satului. Actiunea se grupeaza n jurul unor personaje tipice, Ion fiind un astfel de personaj, un exponent al generalului, toate personajele fiind reprezentative pentru satul romnesc: "nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei" (G. Calinescu).

Ion Pop al Glanetasului este personajul central al romanului, n imaginea caruia autorul descrie figura unui taran pe care 1-a ntlnit, cu o individualitate reprezentativa pentru lumea satului. Preocuparea pentru pamnt este definitorie pentru taranul romn. Astfel, Ion este un personaj tipic, un exponent al clasei taranului romn: "Categoria centrala, criteriul fundamental al conceptiei literaturii realiste este tipul, mai precis aceea sinteza speciala care, att n cmpul caracterelor, ct si n acel al situatiilor, uneste organic genericul si individualul" (Georg Lukacs). " Ion este tipul taranului mpatimit de pamnt, este "victima mareata a fatalitatii biologice", asa cum afirma N. Manolescu. Este taranul sarac, dar harnic, care trebuie sa recupereze pamntul pierdut de tatal sau, pentru a dobndi respect in rndui satenilor. In sat, pamntul este o valoare centrala care conditioneaza identitatea taranului. Initial, Ion este apreciat pentru harnicia sa: "unde punea el mna, punea si Dumnezeu mila. Iar pamntul i era drag ca ochii din cap.". "Glasul pamntului" l stapneste din ce n ce mai puternic, astfel nct ajunge o victima a propriei obsesii, iar Ana este un instrument n lupta lui pentru pamnt. Fiica lui Vasile Baciu, "fata cu stare", Ana este harnica, supusa, rusinoasa, prototipul femeii de la tara. n urma reprosurilor lui Vasile Baciu, chinuita de egoismul lui Ion, Ana se sinucide, fiind stapnita de "ostila grea pentru tot ceea ce o nconjura". In viziunea lui G. Calinescu, n acest roman, femeia este o victima, constituind pentru Ion "doua brate bune de lucru, o zestre si o producatoare de copii". Moartea Anei, pierderea copilului nu sunt pentru Ion experiente dramatice, el fi ind n continuare o victima a pamntului. Drama acestui personaj consta n lupta interioara dintre "glasul pamntului" si "glasul iubirii". Initial, pamntul l acapareaza n totalitate: "Cu o privire setoasa, Ion cuprinse tot locul, cntarindu-1. simtea o placere att de mare vazndu-si pamntul, nct i venea sa cada n genunchi si sa-1 mbratiseze". Ion este tipul taranului schematizat la instinctul de a stapni pamntul, individualizat prin pornirile sale n fata acestuia, asemenea emotiilor de natura erotica: "l cuprinse o pofta salbateca sa mbratiseze huma, sa o crmpoteasca n sarutari". Daca nevoia de a obtine pamnt a fost determinata de mediul n care traieste (trasatura a romanului realist), mijloacele folosite pentru a-si atinge scopul sunt dezumanizate, ceea ce degradeaza continuu caracterul personajului.Astfel, "categoria centrala" care n viziunea lui Georg Lukacs este "acea sinteza speciala care [...] uneste genericul si individual" devine o categorie periferica din cauza patimei pentru pamnt. Satul l marginalizeaza din cauza nedreptatii comise, l judeca aspru pentru soarta familiei sale. mplinindu-si scopul, Ion revine la "glasul iubirii" . n cele din urma, este nvins de iubire. Astfel, situatia finala a personajului este dramatica, chiar surprinzatoare, personajul avnd un destin tragic. Avnd intentia de a descrie "exact" realitatea, autorul creeaza tipologii specifice lumii prezente: tipul taranului (Ion, Vasile Baciu, Ana, Florica, Simion Lungul etc), tipul intelectualului (Zaharia Herdelea, Titu Herdelea, preotul Belciug etc), deoarece "tipul devine tip [...] prin faptul ca n el conflueaza si se ntemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice" (G. Lukacs). Fiind un roman realist, aceasta creatie epica este structurata pe o naratiune obiectiva, impersonala, naratorul fiind omniscient, omniprezent, cu statutul unui observator lucid care urmareste derularea fireasca a evenimentelor. SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 028 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, apartinnd lui Liviu Rebreanu. n elaboraea eseului, vei avea n vedere urmatoarele repere: Inspirat din realitatea satului transilvanean de pe la nceputul secolului XX, romanul "Ion" de Liviu Rebreanu este dominat de figura masiva, ca un bloc de granit, a personajului principal Ion Pop Glanetasu, personaj eponim, care a mprumutat prenumele sau romanului. Unul dintre cele doua planuri ale romanului urmareste evolutia personajului central: Ion figura simbolica, unica prin iubirea de pamnt si prin drama pe care o traieste. Flacau sarac, Ion iubeste o fata saraca (pe Florica), dar se simte atras de Ana, doar pentru ca e bogata. El constientizeaza faptul ca printr-un mariaj cu ea, ar obtine pamnturile lui Vasile Baciu, tatalui acesteia. Tatal nu se arata deloc ncntat de relatia Anei cu Ion, dorindu-1 de sot pentru fata lui pe George Bulbuc. Pentru a-1 determina pe Vasile Baciu sa accepte casatoria, Ion o seduce pe Ana. O data nunta facuta, Ion se ndeparteaza de Ana si se ntoarce tot mai mult spre

Florica, devenita sotia lui George. Ana se sinucide. La scurt timp, moare si copilul lor, iar Ion este omort de George, pamnturile revenind bisericii. Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranimii fara pamnt. Daca parvenirea sociala a personajului este reprezentativa doar pentru o infima parte a acestei taranimi, ambitia de care este devorat defineste, n general, sufletul taranesc, iar destinul sau denunta ntocmirea inechitabila ce condamna pe cei de seama lui Ion fie la saracie si umilinta, fie la schilodire morala. Monumental si simbolic prin tragismul sau, Ion traieste tragica dilema ntre iubire si patima pentru pamnt. Destinul lui e strns legat de nivelul vietii satului din primele decenii ale secolului al XX-lea, a carui existenta Rebreanu o surprinde realist, obiectiv. Drama personajului nu consta n numeroasele sale trasaturi negative; ea provine din lupta care se da n sufletul lui ntre cele doua "glasuri" care si-1 disputa pna la sfsiere. Complexitatea personajului a dat nastere unor viziuni critice att de diferite, nct din nsumarea lor se constituie o figura alcatuita din lumini si umbre. Ca personaj, Ion este tragic pentru ca este fortat sa se miste mereu sub povara lui "sau/si", iar aici intervine filonul de modernitate al lui Rebreanu. Pentru G. Calinescu, "Ion e o bruta", pentru E. Lovinescu "Ion este SKpresia instinctului de stapnire a pamntului n slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa, iar pentru T. Vianu "Ion este lacomia de pamnt si senzualitatea absurda afirmata prin siretenii, lipsa de scrupule si cruzime". Si totusi, realitatea romanului demonstreaza faptul ca Ion nu este un personaj simplist, unilateral. El nu poate fi considera nici un oarecare parvenit, nici o bruta n sensul absolut al cuvntului, atta timp ct si doreste pamntul nu pentru a-1 tezauriza, ci pentru a-1 munci, pentru a-si sustine demnitatea taraneasca. In aceasta lupta pentru pamnt, el face victime, nsa le face ca o bruta inocenta, ca o fiinta care loveste pentru ca la rndul ei a fost lovita. Ion este personajul tipic pentru categoria sociala a taranului sarac, care cauta sa obtina, prin mijloace individuale, pamntul. Pentru el acesta nseamna existenta locului fruntas n lumea satului, demnitatea (si Vasile Baciu si Alexandru Glanetasu s-au casatorit la rndul lor cu fete bogate, din aceleasi considerente ca Ion). Fiindca tatal sau a pierdut (din cauza lenei si a bauturii) pamnturile, Ion este aproape silit la casatoria cu Ana pentru a-si scoate familia din impas. nca din primele secvente ale romanului, Ion apare caracterizat direct ca un flacau harnic si dornic sa-si arate iscusinta ("Era harnic si iute ca ma-sa. Unde punea el mna, punea si Dumnezeu mila. Iar pamntul i era drag ca ochii din cap"). Att de drag i-a fost pamntul nct, de copil a renuntat la scoala ca sa fie aproape de vitele lui si de pamnt. El are constiinta superioritatii lui fata de tata de vreme ce adesea l certa pentru ca a tocat averea mamei. Caracterizarea indirecta prin fapte, gesturi, atitudini si limbaj este reliefata pe tot parcursul romanului prin trairile lui Ion n lupta dusa pentru a intra n stapnirea pamnturilor lui Vasile Baciu, trairi care sunt dintre cele mai diverse: de la brutalitatea violenta, la prefacatorie, indiferenta si ncntare. Fiul Glanetasului este un personaj complex si dramatic, care nu accepta jumatati de masura, dorindu-si n acelasi timp demnitatea materiala si pe cea sentimentala. Din pacate, aceste paliere ale demnitatii sunt rupte ntre Ana si Florica. Asadar, constructia personajului este realizata pe doua patimi: pentru pamnt si pentru Florica: cnd se afla la cmp si Ana trece prin fata locului lui Ion sa-i aduca mncare lui Vasile Baciu, Ion gndeste: "As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe", iar pe Florica o asigura: "In inima mea, tot tu ai ramas craiasa. Ion este afectat de faptul ca preotul Belciug l cearta n fata satului pentru ca a luat cteva brazde din pamntul lui Simion Lungu, dar l afecteaza si mai mult faptul ca preotul depune marturie la tribunal mpotriva lui. Jignit - la hora - n fata satului de catre Vasile Baciu care-1 numeste "sarantoc", "fleandura", "hot", "tlhar", Ion reactioneaza potrivit firii sale impulsive, violent: "i clocotea sngele si parca astepta nadins sa-1 atinga barem cu un deget ca sa-1 poata apoi sfrteca n bucatele..." Dorinta de a avea pamnt devine o obsesie: "trecea deseori parca nadins pe lnga pamntul lui Baciu. Le cntarea din ochi daca sunt bine lucrate si se supara cnd vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea stapnul lor si -si facea planuri...". De cnd a devenit stapnul casei nicio brazda de pamnt din zestrea Zenobiei nu s-a mai nstrainat si gndul ca ar putea fi stapn pe tot pamntul i da ncredere si-1 face sa se simta mai important. Dupa ce obtine pamnturile lui Vasile Baciu (n lupta pentru acestea s-a dovedit calculat, inteligent si viclean, fara scrupule), Ion si schimba ntreaga atitudine adaptndu-se foarte repede si usor la comportamentul categoriei sociale n care tocmai a intrat: "calca mai apasat, cu genunchii usor ndoiti". Este cuprind de betia fericirii simtindu-se nfratit cu pamntul ntr-un ritual mistic al posesiunii: "... ncet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa n genunchi, si cobor fruntea si-si lipi

buzele cu voluptate de pamntul ud [...]. si nfipse mai bine picioarele n pamnt ca si cnd ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvrcoliri ale unui dusman dobort. Si pamntul parca se clatina, se nclina n fata lui...". Psihologia complicata a personajului declanseaza o alta drama, aceea a iubirii, att de ocolita si amnata pna atunci. Multumirea de a deveni bogat nu-i mai ajunge lui Ion, acum aspirnd spre o fericire deplina ceea ce nseamna iubirea Floricai: "Ce folos de pamnturi daca cine ti-e pe lume drag nu e al tau". Obsesia pamntului e nlocuita cu obsesia pentru Florica. Abil, Ion simuleaza prietenie pentru George, sotul acesteia, ca sa aiba pretextul de a-1 vizita uneori, cnd stia ca lipseste de acasa. Dominat de porniri primare, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a structurii sale instinctuale pe care nu si-o poate slefui, ceea ce-1 conduce la moarte. Lovit de George cu sapa, Ion moare n chinuri cumplite: "Mor ca un cine". n mentalitatea satului, Ion a fost pedepsit pentru abaterea de la legea morala. n concluzie putem aprecia faptul ca, Ion este, fara ndoiala, un personaj tragic pentru ca se mpotriveste destinului si sustine dubla patima riscnd chiar moartea. Viata lui are un flux epopeic impus de nsasi existenta rurala. SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 029 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje ale unui text narativ studiat, apartinnd lui Liviu Rebreanu. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmatoarele repere: Creator al romanului romnesc de tip obiectiv, Liviu Rebreanu publica n anul 1920 romanul "Ion" care, l viziunea lui Eugen Lovinescu, noteaza "o data istorica n procesul de obiectivate a literaturii noastre epice". Pentru initiatorul modernismului romnesc, romanul "Ion" reprezinta o creatie realista care "rezolva o problema si curma o controversa", avnd n centru problematica pamntului, depaseste spatiul unei proze traditionale. Tema romanului este prezentarea lumii satului transilvanean de la nceputul secolului al XX-lea, prin intermediul figurii taranului romn. Romanul creeaza tipologii, asemenea doctrinei realiste, conform careia arta literatura imita realitatea. Ion reprezinta tipul taranului sarac, tnar, harnic, care traieste ntr-o lume n care pamntul este valoarea centrala. Satul n care traieste este subordonat problematicii pamntului, ntruct taranii fara pamnt apartin categoriei "sarantocilor". Initial, Ion Pop al Glanetasului este privat de pamnt din cauza viciilor tatalui sau, fiind nevoit sa-1 recupereze: "Ce-ar fi trebuit sa fie Glanetasu, a fost feciorul. Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mna, punea si Dumnezeu mila. Iar pamntul i era drag ca ochii din cap". Astfel, Ion are nevoie de pamnt, devine "victima mareata a fatalitatii biologice", asa cum afirma N. Manolescu. ncadrata n aceeasi tipologie a taranului romn, Ana, fiica lui Vasile Baciu, este "fata cu stare, harnica, supusa, rusinoasa, prototipul femeii de la tara. Spre deosebire de Ion, Ana se ncadreaza n categoria taranilor nstariti fiind "fagaduita de tatal ei lui George Bulbuc, deoarece: "Ea, fata cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau". Ana devine un centru deinteres pentru Ion, pentru ca pamnturile lui Vasile Baciu reprezinta pentru Ion un mijloc de a-si cstiga demnitatea n sat si de a-si contura identitatea. Tema cuplului este ilustrata n acest roman prin intermediul celor doua personaje, aflate n raport de subordonare reciproca: Ion este subordonat Anei n numele pamntului, iar Ana este subordonata lui Ion n numele iubirii. Ascultndu-si glasul pamntului", care i macina continuu fiinta, Ion se casatoreste cu Ana, fara s-o iubeasca, pentru ca sufletul Iui era destinat Floricai, ceea ce naste un puternic conflict interior: "Nu-i fusese draga Ana si nici acum nu-si dadea seama bine daca i-e draga. Iubise pe Florica... dar Florica e mai saraca dect dnsul, iar Ana avea locuri si case si vite mai multe". Pamntul devine tinta suprema a actiunilor sale, iar iubirea pentru Florica trece pe locul al doilea. Pentru Ion, pamntul este totul: obiect al muncii sale, mijloc de a obtine demnitatea n sat, scop al actiunilor sale, mijloc de a obtine demnitatea n sat, scop al actiunilor sale, posibilitatea de a-si recupera identitatea, un mod de a-si nlatura frustrarile. De asemenea, "glasul pamntului" devine din ce n ce mai puternic, astfel nct acesta "patrundea navalnic n sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-1. Se simtea mic si slab, ct un vierme pe care-1 calci n picioare sau ca o frunza pe care vntul o vltoreste cum i place". Pamntul da sens existentei lui, dar intensitatea dorintei sale de a avea pamnt este exagerata, devine o obsesie care l acapareaza, asemenea unei porniri instinctuale: "II cuprinse o pofta salbateca sa mbratiseze huma, sa o crmpoteasca n sarutari. ntinse minile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede.. Mirosul acru, proaspat si racoritor i aprindea sngele". Pamnturile sunt pentru el niste "ibovnice credincioase" care l ajuta s-o uite pe-Florica si s-o distruga pe Ana.

Daca Ion si recapata identitatea pe masura ce obtine pamnturile, Ana si-o pierde. Fiind predestinata unei existente tragice, Ana traieste n numele iubirii, spernd ca va primi vreodata dragostea lui Ion. Autorul o surprinde n trei ipostaze: cea de fiica a lui Vasile Baciu, cea de sotie a lui Ion, cea de mama. Firava, cu o slabiciune interioara continua, fara personalitate, Ana accepta att reprosurile aprige ale tatalui sau, ct si umilinta din partea lui Ion. Treptat, se nstraineaza de familie, fiind tot timpul ngndurata, repetndu-si cu supunere bocetul: "norocul meu, norocul meu...". Ajunge sa simta totul mult intens, sa-si constientizeze destinul si sa fie stapnita de "o sila grea pentru tot ceea ce o nconjura", iar copilul i se pare o povara. i apare n minte obsesiv imaginea lui Avram, crciumarul satului care se spnzurase, ceea ce reprezinta pentru ea un pretext ce-i declanseaza decizia finala. Alege sa se sinucida, episod descris minutios de prozator. n viziunea lui G. Calinescu, pentru personajul principal din romanul omonim scris de L. Rebreanu, "femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii". Moartea Anei, anuleaza obsesia pentru pamnt. Chiar daca si pierde familia, Ion se simte puternic, mndru, nvingator. n schimb, Ana este nvinsa att de cinismul lui Ion, ct si de propria slabiciune, mplinindu-si scopul, Ion revine Ia "glasul iubirii" si, n cele din urma, este nvins de iubire. Astfel, situatia finala a personajului este dramatica, chiar surprinzatoare, ntruct personajul este condus toata viata de "glasul pamntului ", dar moare n numele glasului iubirii". n acest roman, L. Rebreanu a creat un personaj contradictoriu, care, n lupta sa pentru pamnt, a dat dovada de o cruzime ce nu-i poate fi iertata. Daca pentru G. Calinescu "Ion nu e nsa dect o bruta, careia siretenia i tine loc de desteptaciune", n viziunea Iui E. Lovinescu "Ion este expresia instinctului de stapnire a pamntului, n slujba caruia o inteligenta ascutita, o cazuistica strnsa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa: nimic nu-i rezista...", fiind un personaj controversat, complex, supus dezumanizarii. UBIECTUL al III-lea (30 de puncte) - Varianta 030 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre principalele componente de structura, de compozitie si de limbaj ale unui text narativ apartinnd realismului, pornind de la ideile exprimate n urmatoarea afirmatie: "Naratorul se afla totdeauna de alta parte a baricadei dect personajele, evenimentele si simtirile lor; nfatiseaza o lume care exista n afara lui si poate fi foarte bine nchipuita si n absenta lui, adopta o pozitie de extrateritorialitate, indiferent ca este un comentator locvace sau un regizor impersonal". (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe) Afirmatia criticului literar Nicolae Manolescu surprinde aspecte definitorii ale perspectivei narative si poate fi ilustrata, n romanul "Ion" de Liviu Rebreanu, prin prezentarea principalelor componente de structura, de compozitie si de limbaj. Publicat n 1920, romanul fixeaza, dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, "o data istorica n procesul de obiectivizare a literaturii noastre eficace". n "Marturisiri, scriitorul precizeaza" (1932) ca n construirea romanului a folosit evenimente reale. Astfel, geneza operei integreaza trei experiente de viata. Prima este o scena al carei martor discret a fost autorul n tinerete: un taran "s-a aplecat si a sarutat pamntul", creznd ca nu-1 vede nimeni. La scurt timp, n sat un taran si-a batut fata pentru ca "pacatuise" cu un flacau lenes care nu iubea pamntul, ntmplare care a devenit subiectul nuvelei "Rusinea". Cam n acelasi timp, scriitorul a stat de vorba cu un flacau, Ion Pop Glanetasul, acesta plngndu-i-se de necazurile lui ce aveau drept cauza, dupa parerea lui, lipsa pamntului. Prozatorul s-a gndit ca, n planul artei, Ion va trebui "sa simbolizeze pasiunea organica a taranului romn pentru pamntul pe care s-a nascut". De aici, preocuparea scriitorului pentru tema acestui roman, patima pentru pamnt - vazuta prin prisma protagonistului, Ion, patima care va avea consecinte tragice asupra lumii sale. Inspirat din realitatea satului transilvanean de la nceputul secolului XX, romanul este dominat de figura masiva, ca un bloc de granit, a personajului principal eponim, Ion.

Subiectul romanului este simplu si se deruleaza liniar, pe doua planuri, n virtutea conceptiei bipolare a lui Rebreanu: Ion, baiat sarac, iubeste o fata saraca (pe Florica), dar se simte atras de Ana, doar pentru ca e bogata. Casatorindu-se cu ea, ar obtine pamnturile tatalui acesteia, Vasile Baciu. Virtualul socru nu se arata ncntat de relatia Anei cu Ion, dorindu-1 ca sot pe George 'Bulbuc. Pentru a-1 determina pe Vasile Baciu sa accepte casatoria, Ion o seduce pe Ana. O data nunta facuta, Ion se ndeparteaza de Ana si se ntoarce tot mai mult spre Florica, devenita acum sotia lui George. Ana se sinucide, Ion este omort de George, iar pamnturile revin bisericii. Celalalt plan al romanului urmareste situatia famili ei nvatatorului Herdelea. Structura romanului este caracterizata de echilibru, simetrie, circularitate, aspecte ce confera evenimentelor barate un oarecare statut de simbol. Romanul este alcatuit din doua parti, intitulate "Glasul pamntului" si respectiv "Glasul iubir ii", iar acestea au fost corelate cu cele doua obsesii ale personajului central - pamntul (puterea, demnitatea) si iubirea. Continutul ordonat n cele doua volume nsumeaza 13 capitole, avnd ca titluri substantive care fixeaza imuabil etapele evolutiei personajului centrala, ca si numele celor care i marcheaza destinul. Primul capitol se numeste "nceputul", iar ultimul "Sfrsitul", "Noaptea", "Iubirea", "Rusinea", "Nunta", "Copilul", "Streangul" etc. Aceasta compozitie este ceruta de un narator omniscient si omniprezent, comparabil cu un demiurg, care are forta genezei, romanul fiind un substitut al realitatii. Calea de acces catre lumea fictiunii n "Ion" este drumul descris la nceputul si la sfrsitul romanului, ca punct de interferenta a artei cu realitatea: "Din soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovarasind Somesul [...], se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece rul peste podul batrn de lemn [...]. Lasnd jidovita, drumul urca nti anevoie [...], pe urma nainteaza vesel, neted [...], apoi coteste brusc [...] ca sa dea buzna n Pripasul pitit...". Drumul deschide posibilitatea unei calatorii fictive, livresti, ntr-un univers al romanului unde nceputul se confunda cu sfrsitul, cititorul parasind aceasta lume fictiva pe acelasi drum care "se pierde n soseaua cea mare si fara nceput". Compozitia sferoida a romanului i asigura semnificatii superioare de univers care nchide un destin. Drumul descris la nceputul si la sfrsitul romanului a fost interpretat ca o metafora a firului epic urmarit de narator, ca o metafora a destinului lui Ion, dar si ca o metafora a romanescului (N. Manolescu). Asadar, incipitul romanului consta n descrierea minutioasa a drumului care-1 ajuta pe cititor sa patrunda n satul ncremenit, pe care naratorul l populeaza apoi cu o lume prezentata n miscare. In romanul "Ion", finalul se afla ntr-o strnsa legatura cu incipientul. Repetarea descrierii drumului, care de aceasta data apare marcat parca de ntmplarile si conflictele din roman, ofera simetrie operei. Actiunea romanului e dispusa n doua planuri principale cu mai multe episoade intersectate dupa tehnica contrapunctului.Un plan al subiectului are n centru viata lui Ion Glanetasu, urmarit n trairea lui pasionala si n lupta pentru pamnt. Totodata, apar personaje care se leaga de existenta lui: Ana si Florica, Vasile Baciu, George Bulbuc, Zenobia si Alexandru Glanetasu, Simion Lungu, Savista etc. Celalalt plan al subiectului urmareste familia Herdelea ntr-o existenta obisnuita, n relatie cu preotul belciug si cu Ion. n romanele lui Rebreanu, primul capitol are importanta aparte, fiind ca o repetitie generala a ntregii actiuni, cu mai multe secvente semnificative. Naratorul omniscient dezvaluie un univers populat mai mult cu obiecte, nvaluit ntr-o liniste suspecta, ca naintea furtunii, anticipnd dezvaluirea de energie de mai trziu. Cele doua case de la intrarea n Pripas - a nvatatorului Herdelea si peste drum a familiei Glanetasu - sugereaza cele doua dimensiuni ale universului rural: taranii (cu moralitatea si spiritualitatea lor) si intelectualii (care se considera superiori taranilor). Casele prefigureaza si cele doua planuri ale actiunii, mprumutnd atentiei ferestrele "dojenitoare" (casa Herdelea), echivalente ale oglinzii care are semnificatia unei instante morale; cealalta casa, cu acoperisul asemenea unui "cap de balaur" avertizeaza asupra pericolului care pndeste din interior. Duminica tot satul e adunat la hora. Este momentul declansarii intrigilor. Hora devine un joc al vietii si al mortii, al iubirii si al urii, al intereselor materiale si ale pasiunilor sufletesti. Figura ce ntruchipeaza hora e cercul, semnificnd grupul, comunitatea, destinul. Hora e un e eveniment semnificativ pentru traditia satului. Aici, oamenii stau ntr-o ierarhie nescrisa, dar acceptata. Se disting categoriile de bogatani si saraci, ca si intelectualii ce nu se amesteca ntre acestia. Scena horei este semnificativa pentru ntreaga constructie epica, deoarece este anticipat subiectul, se ntrevad conflictele. In roman, naratorul prezinta initial fiecare personaj n parte, n date generale, fapt ce i atribuie mecanismul de pornire potrivit caruia eroul va actiona. Acest lucru pare ca-1 detaseaza de lumea creola, conferindu-i acea nota de obiectivitate. O alta tehnica este aceea de a aduna, chiar de la nceput, .personajele esentia)? aDate n conflict. \J. Rebreanu a optat pentru un narator extradiegetic (situat n afara-actiunii, neimplicat), pentru o relatare heterodiegetica (Ia persoana a IH-a) si o viziune narativa "din fata" (naratorul stie mai mult dect personajul). Aceasta optiune a scriitorului este motivata n primul rnd de dorinta de a crea o lume ct mai reala, autentica.

Limbajul operei este maca scriitorului realist. Precizia, proprietatea, concizia, sobrietatea sunt particularitati ale stilului marelui prozator. Rebreanu a preferat expresia "bolovanoasa", din exprimare lipsind cu desavrsire podoabele stilistice de prisos. In concluzie, afirmatia criticului N. Manolescu se adevereste prin felul cum apare, naratorul n romanul "Ion" de L. Rebreanu - omniscient - ramnnd sa nregistreze fapte cunoscute de toti - si omniprezent, nsotindu-si erori pe parcursul drumului lor.