Alexandru Lăpuşneanul

-eseu-
Costache Negruzzi

Nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” este o nuvelă romantică, de inspiraţie istorică.

Este prima nuvelă istorică din literatura română.
Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al revistei ”Dacia literară” in
anul 1840, nuvela ilustrează una din sursele literaturii romantice, istoria naţională
(Evul Mediu), potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu din articolul –
program al revistei, intitulat ”Introducţie”.
 Este o nuvela istorica deoarece este inspirata din trecutul istoric,avand
tema,subiect,personaje si culoare epocala(comportamente si mentalitati specifice
epocii).Costache Negruzzi se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei de Miron
Costin,preluind urmatoarele evenimente:venirea lui Lapusneanu la a doua
domnie,solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea,uciderea
celor 47 de boieri la curte,arderea cetatilor Moldovei,boala.

Autorul modifica realitatea istorica dar actiunea pastreaza intamplari reale. Opera
evoca artistic o perioada zbuciumata din istoria Moldovei:lupta pentru impunerea
unei autoritati domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud.Sunt
folosite in text imagini auditive:"vorbind asa " ,"răspunse","raspunsera boierii" ,"ai
auzit lucrurile ","zise Spancioc","ce țipete,ce strigari se auzeau?","s-au fost luat la
sfada","se auziră un mare zgomot "
imagini vizuale:"înarmați din cap pana in picioare" ,”ședea înconjurat de
boieri","grozavii priveliști ","in deșert ","in Monastirea Slatina ","de ma veti
vedea","le arata camera ","vazu doi calugari","se uita pe dansul","vazandu-l ca
nu doarme"
imagini dinamice:"ii aduse","caută ","Sariti,flăcăi ",”cazu","tremurând” "sa
mergem",”il tineau" si figuri de stil: epitete-“stofa aurită”, “muiere nesocotita”,
inversiune:”săraci boieri”, “adânc impresionată”,”vechi dușman”; enumeratie:
“unei sotii, fiice și surori de domn”;metafora:“din țânțar armăsar”.Descrierea si
naratiunea sunt reduse si la pers aIII a, desfasurate linear si cronologic prin
inlantuirea secventelor narative si a episoadelor .Echilibrul compozitional este dat
de impartirea textului in patru capitole prin care se fixeaza momentele
subiectului. Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie
replici memorabile ale personajelor.
În capitolul I, ”Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” este răspunsul dat de
Lăpuşneanul soliei de boieri care îi cer să plece din ţară pe motiv că ”norodul” nu
îl vrea.
În capitolul al-II-lea, ”Ai să dai samă, Doamnă!” este avertismentul pe care
văduva unui boier decapitat îl adresează doamnei Ruxanda, pentru că nu ia
atitudine faţă de crimele soţului ei.
În capitolul al-III-lea, ”Capul lui Moţoc vrem…” este cererea norodului care îl
găseşte pe Moţoc vinovat de toate nemulţumirile.
În capitolul al-IV-lea, ”De mă voi scula, pe mulţi am să popesc şi eu!” este
ameninţarea rostită de Alexandru Lăpuşneanul care, bolnav, fusese călugărit
potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea să domnească.
Capitolul I cuprinde expoziţiunea (întoarcerea domnitorului pe tronul Moldovei, în
1564, şi întâlnirea cu solia trimisă de Tomşa) şi intriga nuvelei (hotărârea lui
Lăpuşneanul de a-şi relua tronul şi dorinţa de răzbunare faţă de boierii trădători).
În capitolul al-II-lea sunt surprinse evenimentele declanşate de întoarcerea lui
Lăpuşneanul pe tron: fuga lui Tomşa în Muntenia, incendierea cetăţilor,
confiscarea averilor boiereşti, uciderea unor boieri, intervenţia doamnei Ruxanda
pe lângă soţul ei pentru a înceta cu omorurile şi promisiunea acestuia că o va
face.
Capitolul al-III-lea prezintă numeroase evenimente cu caracter memorabil sau
excepţional: participarea şi discursul domnitorului la slujba religioasă de la
mitropolie, ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moţoc
de către mulţimea revoltată şi ”leacul de frică” pentru doamna Ruxanda. Capitolul
constituie punctul culminant al nuvelei.
În capitolul al-IV-lea este înfăţişat deznodământul, moartea domnitorului prin
otrăvire. După patru ani de la cumplitele evenimente, Alexandru Lăpuşneanul,
bolnav de friguri, se retrage în cetatea Hotinului unde este călugărit după obiceiul
vremii. Faptul că, atunci când îşi revine, ameninţă să îi ucidă pe toţi, inclusiv pe
fiul său, urmaş al tronului, o determină pe doamna Ruxanda să accepte sfatul
boierilor de a-l otrăvi.
   Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a
celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569) evidenţiază
lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un
domn crud, tiran.

Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a

personajului principal.
Conflictul între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase), particularizează
dorinţa de răzbunare a domnitorului, final anunţat în capitolul I şi încheiat în
capitolul al-III-lea.
Conflictul social, între boieri şi popor, se limitează la revolta mulţimii din capitolul
al-III-lea.
Conflictul intre domnitor și boierii Spancioc și Stroici se rezolva in capitolul al- IV
-lea.

Alexandru Lăpuşneanul este un personaj romantic, principal al nuvelei, personaj

excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale (scena omorârii boierilor, a
pedepsirii lui Moţoc, a morţii). Întruchipează tipul domnitorului crud, tiran şi
sângeros. Este construit din contraste şi are o psihologie complexă, calităţi şi
defecte puternice. Viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei
umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil.
Caracterizarea directa facuta de narator,este realizata prin expresii ca ’’a-si
dezvalui uratul caracter’’,’’dorul lui cel tiranic’’,’’vorbele tiranului ’’,dar stilul
naratorului se caracterizeaza prin obiectivitate. Alteori caracterizarea directa este
facuta de alte personaje:’’bunul meu domn’’,’’viteazul meu sot(doamna
Ruxandra)’’,’’crud si cumplit este omul acesta(Teofan)’’. Cele mai multe dintre
trasaturile de caracter sunt evidentiate insa prin gesturi,prin mimica si prin felul
de a vorbi. Gesturile si mimica sunt puse in evident printr-o serie de
expresii,ca:’’silindu-se a zambi’’,’’ochii scantaiara ca un fulger’’,’’ochii lui hojma
clipeau ’’,’’azvarli cu manie’’,’’raspunse cu sange rece’’.
Comportamentul personajului il caracteriza indirect,iar acesta este relevant atat
in momentele de sinceritate,de manifestare fireasca,cat si de ipocrizie,de
disimulare.
Lapusneanu e in stare(vazandu-se popit)sa profere injurii la adresa clerului ,lucru
infiorator pentru acea vreme,cu atat mai groaznic cu cat el este la un pas de
moarte. Ar fi fost capabil chiar sa-si ucida sotia si pruncul,atunci cand presimte
alianta cu dusmanii lui neimpacati:’’M-ati popit voi,dar de ma voi indrepta,pe multi
am sa popesc si eu iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu
tancul ei,ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si dusmanilor mei’’.
Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje, care, in
general sunt manipulate de domnitor.
Promisiunea pe care i-o face lui Motoc il linisteste pe boierul intrigat care se
crede util domnitorului, intrandu-i din nou “in favor”. Planul de razbunare al lui
Lapusneanul este insa crud. Motoc sfarseste sfasiat de multime. Sacrificandu-l
pe boier, se razbuna pentru tradarea acestuia in prima domnie si potoleste
(manipuleaza) multimea revoltata, de a carei putere este constient: “Prosti, dar
multi.” . “Leacul de frica” promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida din
captele boierilor, reflecta sadismul celui care stiuse sa-si stapaneasca impusul
violent in momentul cand, prin rugamintea ei, are impresia ca doamna vrea sa se
amestece in conducerea tarii.
Regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt, o cursa de la alegerea locului
si a momentului (liturghia de la Mitropolie) la integrarea frazelor biblice in discurs.
Are o inteligenta diabolica, reusind sa manipuleze persoanele (boierii), pentru a-
si pune in aplicare planurile.

Doamna Ruxanda este personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza

cu Lăpuşneanul: caracter slab – caracter tare, blândeţe – cruzime. Ea nu
acţionează din propria voie nici când îi cere soţului ei să oprească omorurile, dar
nici atunci când îl otrăveşte.
Boierul Moţoc este tipul boierului trădător, viclean, laş şi intrigant, care nu
urmăreşte decât propriile interese. De aceea îl trădase pe Lăpuşneanul în prima
sa domnie, iar la întoarcerea acestuia, îl linguşeşte asemenea ”câinelui care în
loc să muşte, linge mâna care-l bate”.
Coexistenţa elementelor romantice cu elementele clasice într-o operă literară
este specifică literaturii paşoptiste: caracterul obiectiv, aspectul credibil al
faptelor, echilibrul compoziţional.
In concluzie, “Alexandru Lăpuşneanul”este o nuvelă romantică, de inspiraţie
istorică, ce ilustrează principiile ideologiilor paşoptismului şi ale romantismului
românesc.