Alexandru Lapusneanul

Caracterizare
Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi este prima nuvela
romantica de inspiratie istorica din literatura romana. Publicata in primul
numar al revistei Dacia literara ,in anul 1840, aceasta opera ilustreaza una
dintre sursele literaturii romantice,si anume istoria nationala(Evul Mediu), la
recomandarea lui Mihail Kogalniceanu din articolul-program Introductie,ce
constituie manifestul literar al romantismului romanesc.
Nuvela este o specie epica in proza de intindere medie , cu actiune
pluriepisodica,liniara cu conflicte concentrate,plasate intr-un timp si spatiu
clar precizate ,la care participa relativ numeroase personaje ce sunt puternic
evidentiate.
Alexandru Lapusneanul este o nuvela fundamental romantica deoarece
este prezent personajul exceptional in situatii exceptionale ,folosirea
procedeului antitezei ca mijloc artistic principal in prezentarea personajelor
(inger-demon pentru domnitor si Ruxanda).Este nuvela romantica si prin
tema (evocarea unui moment din istoria Moldovei) inspirata din folclor , prin
crearea atmosferei de epoca( prin imbracaminte, limbaj,situatii) si prin
prezenta personajelor din toate clasele sociale
(domnitor,boieri,clerici,slujitori,norod).
Este nuvela istorica deoarece naratorul se inspira din Letopisetul Tarii
Moldovei de Grigore Ureche,de la care preia caracteristicile domnitorului si
unele replici memorabile, si de Miron Costin de la care preia scena linsarii
unui boier in timpul domniei lui Alexandru Ilias.In opera sunt prezente
personaje cu atestare documentar istorica ,se prezinta o perioada istorica
clar definita si se creeaza atmosfera acesteia.
Exista totusi si elemente clasice (simetria si echilibrul constructiei ,concizia
actiunii, folosirea epitetului generalizator-cu toata pompa domneasca,
limbaj elevat) ,dar si realiste (stilul solemn, incipitul construit in maniera
realista, acuratetea detaliilor, obiectivitatea naratorului).
Titlul este format dintr-un substantiv propriu compus ,care reprezinta
numele personajului principal ,numele acestuia fiind articulat hotarat
enclitic.Inca din titlu este sugerata unicitatea personajului Alexandru
Lapusneanul ,fiind anticipat faptul ca accentul in nuvela cade pe actiunile
acestuia.
Tema este lupta pentru putere intre domnitor si boieri in contextul Moldovei
Medievale.

Conflictul principal exterior este intre domnitor si boieri pentru putere si

pentru razbunare.
Avem de asemenea conflicte secundare exterioare: intre Lapusneanul si
doamna Ruxanda,care porneste dupa ce domnitorul crede ca aceasta
incearca sa-l manipuleze si sa se implice in treburile statului; intre
Lapusneanul si Motoc,fiindca boierul il tradase in prima sa domnie; intre
Lapusneanul si boierii Spancioc si Stroici, dar si intre boierul Motoc si popor.
Conflictele pun in lumina personalitatea puternica a personajului principaldomnitorul Alexandru Lapusneanul, erou romantic, o personalitate istorica
literaturizata, personaj eponim, exceptional care este surprins in situatii
exceptionale.El ocupa pentru a doua oara tronul Moldovei dupa ce fusese
inlaturat de catre boierii intriganti de la domnie, intra in tara cu sprijin
turcesc, fagaduindu-se sprijin si din partea tatarilor.Asista la scena linsarii lui
Motoc, a uciderii celor 47 de boieri, iar intr-un final este otravit chiar de catre
sotia sa .
Acesta este tipul domnitorului tiran si crud,cu vointa puternica,
ambitie si fermitate in organizarea razbunarii impotriva boierilor care lau tradat in timpul primei sale domnii.Dorinta sa de razbunare este,de altfel,
unica ratiune ce l-a impulsionat sa ocupe pentru a doua oara tronul
Moldovei.Pe de alta parte, el este complex si contradictoriu fiindca in
prima domnie fusese bun si generos.
Lapusneanul este caracterizat in mod direct de catre narator, care isi
exprima in mod subtil parerea prin folosirea topicei afective ( uratul sau
caracter, invesmantat cu toata pompa domneasca).
Este caracterizat si de alte personaje, de catre Spancioc ( tiran cu sange
pangarit), de mitropolitul Teofan (crud si cumplit) si de catre Ruxanda
(bunul meu domn,viteazul meu sot)-se evidentiaza antiteza romantica
inger-demon intre domnitor si doamna Ruxanda, cu care acesta de fapt se
casatorise pentru a face pe plac poporului.
Personajul se autocaracterizeaza (m-am aratat cumplit si rau, varsand
sangele multora) in discursul sau ipocrit si blasfemiator, jurand stramb in
biserica (racla sfantului ar fi tresarit).
In mod indirect este caracterizat prin fapte, care evidentiaza in maniera
romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta
boierilor,dar si prin atitudine, comportament, relatia cu alte personaje si
limbaj.
El da dovada de vointa si tenacitate odata cu intrarea in Moldova (voi
merge ori cu voia, ori fara voia voastra).

Sadismul acestuia transpare din modul in care tortureaza boierii pentru

motive fie reale , fie inventate, totusi tinandu-se de promisiunea facuta
Doamnei de a nu mai omori boieri.
Trasatura dominanta a protagonistului este cruzimea, motivata indirect de
faptele sale cumplite. Cruzimea este o insusire obisnuita in Evul Mediu
dominat de luptele pentru putere,dar in cazul lui Lapusneanul are manifestari
care apartin exceptionalului.
Cruzimea si violenta voievodului sunt reliefate prin antiteza cu blandetea si
delicatetea doamnei Ruxanda.
Leacul de frica pe care i-l da doamnei Ruxanda, care de altfel sugereaza
umorul negru al domnitorului, constituie de fapt o piramida din capetele
celor 47 de boieri ucisi cu sange rece , ba chiar cu satisfactie, construita de
el insusi.
De fapt, acest leac de frica reflecta sadismul celui care reusise sa isi
stapaneasca impulsurile violente in momentul cand, prin rugamintea
doamnei , are impresie ca aceasta incearca sa-l manipuleze si sa se
amestece in treburile statului.
Pe de alta parte, dupa ce ii arata acesteia piramida, iar aceasta lesina, el
face aluzie la lasitatea feminina.
Linsarea lui Motoc de catre norod are loc cu acordul sau care, dand dovada
de cinism si de bun cunoscator al psihologiei umane, intreaba ironic
sa omor o multime de oameni pentru un singur om, nu ar fi pacat?.
Intentiile sale razbunatoare nu sunt totusi neanticipate.Inteligent si
energic, el isi manifesta inca din expozitiune strategia bine pusa la
punct,accea de a-si duce la indeplinire planurile vindicative.Spiritul
vindicativ al acestuia este o trasatura istorica, preluata din Letopisetul lui
Grigore Ureche.
Ipocrit fiind, acesta il asigura pe Motoc ca va avea grija de el, iesind in
evidenta si rabdarea extraordinara cu care acesta il tine aproape pe
boierul pentru care oricum avea un plan crud de razbunare, el asteptand
doar momentul potrivit.
Lapusneanul dovedeste aici si o strategie de autoaparare, nemaiavand
incredere in boieri din cauza tradarii acestora.
Disimulat, regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt o cursa,
alegand in mod inteligent locul si a momentul (liturghia de la mitropolie).Are
o inteligenta diabolica, reusind sa manipuleze masele pentru a-si pune in
aplicare planurile, atragandu-i pe boieri pentru a-i ucide.
Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele fiind figurand ca
motto al capitolului I si al IV-lea.Motto-ul primului capitol Daca voi nu ma
vreti, eu va vreu sugereaza hotararea acestuia de a avea puterea chiar daca
nu este dorit de popor, personajul autodefinindu-se prin vointa de
neinfrant.

Motto-ul ultimului capitol De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu

reda aluziv dorinta de razbunare a celui decazut, amenintandu-i pe cei care lau calugarit dupa ce l-au vazut mai multu mort decat viu.
Chiar si pe patul de moarte, acesta este nemilos si rau, trasaturi ce reies
indirect prin vorbe si gesturi, amenintandu-si chiar familia.Naratorul
descrie in detaliu chinurile ingrozitoare ale domnitorului care se
zvarcolea in spasmele agoniei, moartea violenta, prin otravire chiar de
blanda lui sotie fiind o plata binemeritata pentru cruzimea sa.
In capitolul I, eroul apare in ipostaza de aspirant la tron, in capitolul II si III se
remarca prin faptul ca este un domnitor crud si un tiran absolutist.In capitolul
IV,insa, este omul singur si bolnav, inconjurat de dusmani si stapanit de
teama de moarte. Asadar, Alexandru Lapusneanul este un personaj
rotund ,tipic romantic ,insumand trasaturi contradictorii, puternic
individualizat si memorabil.