Povestea lui Harap-Alb este considerata un Bilgsroman, deoarece este un veritabil roman de initiere si formare.

La inceput feciorul de crai nu are incredere in fortele proprii, deoarece atunci cand tatal, punandu-l si pe fiul cel mic in acceasi situatie, chiar daca el nu si-a incercat norocul, a spus: Din cati feciori are tata, nici unul sa nu fie bun de nimica?!. Fiul de crai nu a avut curajul sa-i spuna tatalui ca vrea sa incerce si el, de frica ca si el il va dezamagi, si incepe a plange in sufletul sau. El este pana la urma convins de Sfanta Duminica sa incerce si el, ca el va reusi unde fratii lui au dat gres. In aceasta situatie a lui Harap Alb suntem si noi adesea pusi, deoarece si noi am fost descurajati la randul nostru de anumite lucruri, dar familia sau prietenii sunt alaturi de noi incercand sa ne incurajeze, spunandu-ne sa avem incredere in noi si sa incercam, ca vom reusi sa trecem de obstacole. Fiul de crai i-a aminte de sfaturile Sf. Duminici, si ii spune tatalui ca va incerca si el, dar ca ii trebuie armura, armele si calul din tinerete. La alegerea calului, Harap Alb a refuzat de doua ori singurul cal care a mancat din cenusa deoarece a judecat dupa aparente, dar cand acesta s-a transformat intr-un cal superb, cu puteri magice, fiul de crai doreste sa devina prieten cu el. In aceasta parte a basmului ni se spune sa nu judecam dupa aparente intotdeauna, deoarece aparentele pot fi uneori inselatoare, si ca orice fapta rea pe care o infaptuim se va abate si asupra noastra. In calatoria sa fiul de crai nu i-a aminte de sfatul tatalui sau:sa te feresti de omul ros, mai ales de cel span si il i-a pe span drept tovaras de drumetie, deoarece aceasta parea cea mai buna alegere la momentul respectiv, dar insa el ajunge sclav iar spanul ajunge fiu de crai in locul lui. Acest moment al basmului ne arata ca trebuie sa luam aminte la sfaturile inteleptilor, deoarece acestia au trecut prin viata si stiu cum sa nu repete acceasi greseala de doua ori. Harap Alb risca insa sa moara de sete si de foame in padurea cea deasa, asa ca a ales raul cel mai mic, dar acesta sa dovedit mult mai rau. Observam aici ca armasarul lui Harap Alb nu intervine, deoarece vrea sa-l lase pe acesta sa se descurce singurin viata. El isi respecta juramantul pe care l-a facut si anume sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat in aceea padure. Acesta indeplineste sarcinile pe care spanul ii spune sa le faca deoarece nu avea curajul sa-l infrunte si dorind totodata sa se tina de juramantul facut. Daca nu avem curaj sa ne infruntam temerile, atunci vom avea de suferit toata viatasi ne mai invata sa ne respectam juramantul oricat de greu sau de imposibil ar fi de tinut. In drum spre Imparatul Ros, Harap Alb ocoleste niste furnici pentru a nu le strivii si construieste un stup unor albine fara casa. In urma acestor fapte el este rasplatit, aratandu-ne ca daca facem fapte bune vom fi multumiti sufleteste si poate si rasplatiti. Tot in drum spre palat, eroul isi face noi priteni care il insoteste la drum. El se foloseste de tot ajutorul prietenilor pentru a indeplinii sarcinile Imparatului Ros, aratand ca adevaratii prieteni nu ne lasa la greu si ca putem sa ne bizuim pe ei dar nu in sensul de a profita. Spre final el nu apuca sa-si foloseasca curajul dobandit deoarece este ucis fara sa poata sa actioneze. El este reinviat de fata Imparatului Ros, iar Spanul este ucis de catre cal. Dupa aceasta experienta eroul devine mai increzator in sine si in prieteni. Ultima parte a basmului vrea sa ne demonstreje ca dupa ce am trecut printr-o experienta de viata noi ne maturizam, devenind mai increzatori in sine. In concluzie, deoarece acest basm are toate elementele de mai sus este considerat un Bildungsroman.

Harap Alb Personaj de Bildungsroman, nefantastic al basmului, fiul de crai reprezinta un bun exemplar uman, prin faptul ca defectele sale nu sunt nici mici si nici putine, iar calitatile mai mult decat suficiente pentru a face din el un viitor bun imparat. La inceput el este decat cel de-al treilea fiu al unui crai. Nu are nume pentru ca nu are identitate. El se va individualiza mai tarziu, odata cu intalnirea cu Spanul. Tatal, craiul, il pune pe acelasi nivel cu fratii sai, fapt ce-l intristeaza pe mezin. Sprijinul si imboldul vin insa la timp, facandu-l sa se ambitioneze. Se dovedeste a fi milostiv, chiar daca putin impulsiv la inceput - se rasteste la cersetoare - si ii da acesteia un ban. Sfanta (caci era Sfanta Duminica) il invata sa ceara de la tatal sau calul, armele si hainele in care a fost el mire. Caracterul vechi al acestor lucruri, sugereaza faptul ca eroul trebuie sa le reactualizeze virtutile (V. Lovinescu), deoarece ele se comporta ca un fel de talisman. Este indraznet la vorba, in discutia cu tatal, iar acesta din urma ii permite sa plece, dandu-i (intr-un mod simbolic) ceea ce el ceruse. De asemenea il povatuieste sa se fereasca de omul Span si de omul Ros. 48153voj43fxv3c Acum, fiul de crai este nevinovat, nestiutor, necunoscand patima si pacatul, pentru ca nu cunostea raul, reprezentat prin Span. Un alt gest de impulsivitate este acela in care loveste calul slabanog ce se repezise la jaratic. Insa acesta se va transforma intr-un bun pedagog pentru fecior. Vasile Lovinescu spune ca zborul calului are un sens religios, realizand o cruce cosmica. Se poate spune ca el are doua viteze : ca vantul si ca gandul. La pod, tatal, imbracat in urs, ii iese in cale incercand sa-l sperie. Dar feciorul se napusteste asupra lui, fara frica, dovedindu-si curajul in lupta. Aici el se desparte de familie, de protectia oferita de tatal sau, si de lipsa de evenimente, podul fiind considerat un simbol al trecerii intre doua lumi. Da ascultare vorbelor tatalui sau si incearca sa se fereasca de pericole. Insa le ignora cand intalneste Spanul, si cand acesta din urma reuseste sa-l impresioneze prin vorbe si laude. Se lasa pacalit si intra in fantana. Acum este momentul in care ajunge robul propriilor sale pacate, prin intovarasirea cu raul. Este botezat Harap Alb. Harap este forma populara a cuvantului arab. Sensul popular este insa acela de negru. Tot acum se fixeaza si intervalul de timp al slujirii: si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si ii invie. ox153v8443fxxv De-a lungul drumului sau feciorul este supus la doua morti, ambele cauzate de Span. Prima cand ii este eliminata vechea identitate profana (episodul fantanii), dandu-i-se numele de Harap Alb, iar a doua o moarte la propriu, cand ii este retezat capul. Aceste morti ale lui Harap Alb pot fi privite ca ritualuri de purificare ti initiere, pentru ca numai asa el se poate elibera de robie. Pe tot parcursul calatoriei sale el este supus la probe, care sunt, la randul lor, tot ritualuri de initiere, prin care feciorul trece treptat de la profan la sacru. Drumul sau nu este

unul fizic, ci spiritual, de continua perfectionare, dar si ireversibil: Si cine apuca a se duce pe atunci intr-o parte a lumii adeseori dus ramanea pana la moarte. Prima proba este aducerea salatilor din Gradina Ursului. Se dovedeste a fi prudent si slab de inger, descuranjadu-se inca de pe acum. El nu are puteri supranaturale, iar incercarea pare a fi imposibila. Cu ajutorul Sfintei si al blanii de urs, el o indeplineste insa. A doua proba, la care se descurajeaza de asemenea, consta in aducerea pietrelor cerbului. Ajutat de aceeasi Sfanta indeplineste si acesta misiune. Vanarea cerbului face trecerea de la viata la moarte, de la profan la sacru, de la conditia obisnuita la suveranitate cum afirma Eliade. Groapa este un spatiu regenarator pentru Harap Alb. Dobandirea cunostintelor si a experientiei este, in definitiv, tot vina Spanului. Raul are o funtie morala, pentru ca prin el feciorul cunoaste lumea. Natura sa nobila face din el un om de cuvant, tinandu-si promisiunea facuta. Insa el stie ca identitatea de Harap Alb este una falsa, pentru ca este constrans sa joace rolul slugii Inca o data isi dovedeste milostenia fata de furnici si albine, dar si fata de monstrii pe care ii intalneste si pe care-i castiga ca aliati. Acestia au un rol foarte important, deoarece il ajuta pe fecior in momente cruciale, castigand bataliile pentru el. Astfel, singurul merit al feciorului este sinceritatea prieteniei lui si insusirea morala ce compenseaza alte defecte. Totusi, cand se desparte de monstrii, se arata rece: Harap Alb le multameste, s-apoi pleaca linistit. Mezinul este personajul care sufera cel mai mult. Vorbele calului dau o explicatie la aceasta: Ce gandesti? Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte [] Vorba ceea: <Parintii mananca agurida, si fiilor li se sterpezesc dintii> Se poate spune ca feciorul nu este numai victima Spanului. El plateste pentru nereusitele altora, iar acesta nu este nici pe departe o lectie de viata cu scop educativ, ci o razbunare, o pedeapsa. Moartea sa fizica il elibereaza de juramant, recastigadu-si starea de puritate de la inceput. Acum el isi infrange pacatul si ajunge imparat, care, pentru unele popoare, inseamna perfectiunea. Putem insa sa ne punem intrebarea daca a existat intr-adevar un progres al feciorului. Ajuns la capatul maturizarii sale, dupa ce reuseste sa treaca de probele imparatului Ros, nu poate sa se apere de gestul Spanului si este omorat. Inca o data apare ajutorul, salvarea, din partea fetei de imparat. Fara aceste ajutoare, ce si unde ar fi fost feciorul? Si-ar fi recastigat el adevarata identitate?