Intriga romanului Ion debuteza cu venirea lui Vasile Baciu, si anume, tatal Anei, de la carciuma la hora.

Totodata , intriga romanului o constituie si confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste hot si talhar,
pentru ca urma ″sa-i ia fata″ promise unui bogat, George Bulbuc. Rusinea pe care o resimte Ion datorita
lui Vasile Baciu la hora in fata satului, starneste dorinta de razbunare a acestuia. Intamplarile care
urmeaza se diversifica in doua planuri paralele care se intersecteaza uneori. Astfel un prim plan cuprinde
viata taranilor, avand in centrul atentiei pe Ion, Ana, Vasile Baciu, Florica, George Bulbuc si familiile
acestora. In alt plan se desfasoara viata intelectualilor satului. Ion este hotarat sa scape de saracie prin
casatoria cu Ana Baciu. Acesta planuieste sa-l oblige cumva pe tatal acesteia, care ii ghicise intentiile, sa-I
dea averea, astfel ca o imbrobodeste pe Ana, prefacandu-se ca ii e draga, iar intr-o noapte o lasa
insarcinat; infruntand rusinea satului, Vasile Baciu o bate si o alunga de acasa pe Ana, iar Ion nu o
primeste decat cu zestrea, care inseamna tot pamantul lui Vasile Baciu

Punctul culminant se petrece atunci cand, tratata cu dispret si brutalitate de sotul ei, Ana intelege
ca a fost doar o unealta prin care Ion si-a atins scopul: obtinerea pamantului tatalui ei. Avand in minte
imaginea lui Avram, carciumarul care s-a sinucis, Ana se spanzura, nemaiputand rabda batjocura lui Ion
si a Zenobiei. Dupa o luna de puscarie pierduta, Ion isi pierde si copilul, iar socrul sau isi cere pamantul
inapoi.

In centrul actiunii, se afla Ion, personaj principal complex si contradictoriu in unele situatii, in
jurul caruia se desfasoara firul narativ ce urmareste lumea satului Pripas. Insusirile si defectele sunt ale
unui taran sarac ce vrea sa ajunga bogat; nu e vorba despre o evoutie, caci Ion nu evolueaza, ci se
transforma sub obsesia imbogatirii, transformare conservnd tragismul existentei sale. Ion este
prezentat direct, de catre narator la inceput, in scena horei: ″Avea ceva straniu in privire, parca
nedumerire si un viclesug neprefacut″ , anticipandu-se astfel comportamentul de mai tarziu al
personajului. Stiind totul despre personajele sale, naratorul ii subliniaza calitatile lui Ion: ″Era iute si
harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeul mila. ″, alta data precizandu-se ″iubirea
pamantului l-a stapanit de mic copil (…) De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama. ″.

Intrand in relatii cu multe dintre personaje, este normal sa fie vazut in mod diferit de fiecare.
Pentru Vasile Baciu, Ion este ″hotul″, ″sarantocul″ si ″talharul″, in timp ce pentru Ana este ″Ionica,
norocul meu. ″. Preotul Belciug il numeste ″stricat si-un bataus, s-un om de nimic, un ″obraznic″ ce
trebuie sa primeasca o lectie″; dar dupaa ce Ion lasa pamanturile bisericii, este numit ″mandru crestin″.
 Astfel se condureaza chipul unui barbat dur, violent, furios pe toata lumea sip e sine, fiindca nu
are pamant.

Intr-o incercare dramatica de a se lamuri in legatura cu ceea ce doreste si simte, Ion oscileaza
intre a se considera prost in anumite si destept, capabil sa se descurce, in altele.

Astfel vorbind cu sine, spune ″as fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului″, acuzandu-se pentru
momentele de slabiciune cand, vazand frumusetea Floicai , ar fi vrut sa fuga cu ea in lume, renuntand la
Ana. Nerecunoscatorul taran afiseaza o fudulie artagoasa, conform temperamentului sau.

In concluzie, in Ion, instinctul de posesiune este deosebit de puternic, caci vrea sa aiba si pamant, si
femeia iubita. Moartea lui nu are nimic tragic, pentru ca este doar un accident; tragica este confuzia pe
care a facut-o Ion pentru c nu a putut sa faca deosebirea intre multumirea de moment si fericire.

Sarac fiind, umilit si batjocorit de cei bogati, realizand ca nu poate scapa de saracie, Ion isi
fixeaza ca tel al existentnei sale obtinerea pamantului si singurul glas e care il aude este este al ogorului,
proumbistile, holdele de grau si de vaz, canepistile, gradinile, padurile toate susoteau, fasaind, vorbind
cu grai aspru. Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacalului, ca o chemare, coplesindu l.

Faptele savarsite de taranul obsedat de ideea stapanirii a cat mai mult pamant il arata pe acesta
ca fiind ticalos ( o batjocoreste pe Ana si o face de ras in sat), violent (isi bate nevasta, ridica mana sa-si
loveasca mama, isi injura tatal), nerecunoscator (desi invatatorul isi primejduieste pozitia sociala
pentru a-l ajuta , Ion Il da in vileag si il infrunta, cu toate ca se stie ca este vinovat.

Degradarea umana a personajului, culminand cu dispretul si ura fata de Ana, supusa si umila, pe
care o considera vinovata, pentru nefericirea lui sip e care isi varsa mania, este subliniata si de
comportamentul sau. La inceput, prim felul in care se comporrta la hora, poate trezi simpatiaflacailor,
care ii tin partea in conflictul cu Vasile Baciu si George Bulbuc si care il considera un fel de conducator:
″ceilalti flacai se stransesera in jurul lui, privindu-l cu respect si aruncandu-I cate o vorba glumeata, priin
care voiau sa ii arate prietenia si admiratia. Comportamentul fata de Ana ii subliniaza viclenia, dandu-i-s,
dandu-i de inteles ca o place, alintand-o ″Hei, Anuta! Mult aleanui in inima mea. ″

Exista un limbaj gestural care poate fi, uneori, mai expresiv decat cuvintele comunicand drespre
individ mai mult decat acestea. Gesturile de tandrete primitiva in prezenta Floricai, surprind, pentru ca
ne arata un Ion umanizat,
-intruchipeaza destinul femeii din mediul rural, adanc stratificat si stapanit de o mentalitate pe masura.
Ana, fata lui Vasile Baciu, se detaseaza inca din primele pagini ale romanului, in momentul horei, alaturi
de Florica si in contrast cu ea. Prin cele doua aparitii feminine, autorul prefigureaza de fapt, cele doua
glasuri, intre care va oscila Ion: Glasul Pamantului si Glasul Iubiri. Astfel ,daca Ana are fata lunguiata,
arsa de soare, cu o intiparire de suferinte, Ion vazand-o ca pe o fata slabuta si uratica, Florica este fata
frumoasa, cu obrajii ca piersica si ochii albastri ca cerul de primavara.

Profilul Anei dezvaluie, implicit, viata grea a acesteia. Ea este orfana de mama, iar tatal, stapan al unei
mari intinderi de pamant, cazut in patima bauturii ,vede in Ana un ,,dutman,, care ii poate stirbi
proprietatea prin casatorie. Se remarca astfel frumusetea ei, puterea cu care, nesocotind barierele
sociale, infrunta jignirile si brutalitatile tatalui sau, apoi pe ale lui Ion.

Romanul prezinta ”lupta” lui Ion,un taran sarac, pentru a obtine pamant si consecintele actelor sale. De
asemenea, tema romanului implica dezvoltarea caracterului monografic , a relatiilor dintre taranime si
intelectualitatea satului. In romanul ”Ion” este prezentata drama taranului ardelean, care traieste intr-o
societate in care pamantul este mai mult decat un criteriu al valorii individual.

Relatia dintre Ion si pamant este prezentata in secventa drumului lui Ion lacosit. Naratorul surprinde
instinctual sau de proprietate si legatura sa cu pamantul: ”toata fiinta lui arde de dorul de a avea
pamant mult, cat mai mult. Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil. (…) De atunci pamantul i-a fost
mai drag ca o mama.”.

O alta scena semnificativa se afla in capitolul ”Sarutarea”.Este o scena memorabila ce ilustreaza relatia
taranului cu pamantul sau: ”dragostea lui avea nevoie de inima mosiei”.

Un dintre temele romanului, este totodata iubirea pusa sub semnul instinctului si al patimei care
conditioneaza destinul personajului principal. Intre patima pentru pamant si nostalgia iubirii pentru
Florica, Ion parcurge drumul de la viata la moarte, lasand in urma si alte victime nevinovate: fiul sau
Petrisor, sotia sa, Ana.

Ajuns sarac din nou, Ion reinvie glasul iubirii pentru Florica, care, intre timp devenise sotia lui George
Bulbuc.
Tema mortii se imbina cu aceea a dorintei si a pasiunii. Ana ”simte o placer grozava, ametitoare, ca si
cand un ibovnic mult asteptat ar fi imbratisat-o cu o salbaticie ucigatoare.”. Tema iubirii apare ca
pasiune a mortii, astfel inainte de a muri, Ana revede momentul care i-a schimbat destinul: ”ca o
fulgerare ii mai trecu prin creieri noaptea, cuptorul, durerea, placerea”.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de structura si de
compoziție precum: titlul, relațiile temporale si spațiale, perspectiva narativa, incipitul si finalul. Mai
mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral
si psihologic.

Din punct de vedere social, Ion este un taran fara pamant dar a carui mama provenea dintr-o familie
instarita. Tatal sau, un om fara ambitii vinde zestrea sotiei sale, prapadind veniturile si averea. Asadar,
Ion se casatoreste cu Ana pentru a obtine pamanturile tatalui sau, Vasile Baciu. In urma casatoriei cu
Ana, cei doi au un copil, Petrisor, care in cele din urma moare din pricina neglijentei acestora. In ceea ce
priveste statutul moral, Ion este prezentat intr-o maniera obiectiva, avan datat calitati cat si defecte.
Asadar, este inteligent si ambitios, dar in acelasi timp mandru si orgolios, dorinta sa de a avea pamant
ducand la infaptuirea unor actiuni condamnabile. Ion este autorul moral al mortii Anei, comportamentul
sau fata de aceasta fiind blamat pe tot parcursul romanului. Psihologic, acesta pare sa aiba o
personalitate puternica la inceput, dar in partea a doua a romanului devine slab, fiind interesat doar de
Florica.

Social, Ana este orfana de mama, asadar, creste impreuna cu tatal sau alcoolic si violent. Mai apoi, se
casatoreste cu Ion si devine mama lui Petrisor. Din punct de vedere moral, Ana este harnica, rabdatoare
dar extrem de naiva in relatia sa cu Ion. De asemenea, alegerea sa de a se sinucide reprezinta o dovada
clara a slabiciunii sale. In ceea ce priveste statutul psihologic, atat Ion cat si Ana reprezinta slabe, aceasta
dorind intr-un mod obsesiv afectiunea si protectia lui Ion, suferind de labilitate psihica.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Ion si Ana este scoasa in evidenta si prin intermediul secvențelor
semnificative.

In opinia mea, relatia dintre Ion si Ana este una bazata pe interes, anticipand tema, conditia taranului
fara pamant.

In primul rand, inca din scena horei putem observa ca Ana este o unealta in atingerea obiectivului lui
Ion, acesta cucerind-o pe Ana doar pentru averea sa. Desi este evident ca are sentimente pentru Florica,
Ion face tot ce ii sta in puteri pentru a ajunge bogat si a pune mana pe pamanturile lui Vasile Baciu.
 In al doilea rand, in cea de a doua parte a romanului, (,,Gasul iubirii’’), Ion merge la Florica in
ciuda sinuciderii Anei si a mortii lui Petrisor, demonstrand inca odata prin intermediul actiunilor sale ca
nu a tinut nicio clipa la familia sa. Totodata, acesta este condamnat pentru gestul Anei fiind considerat
vinovat din pricina comportamentul sau.

In concluzie, datorita folosirii Anei pe post de unealta pentru a deveni bogat si ,,om’’ prin intermediul
pamantului, pot spune ca tema - conditia taranului fara pamant, se reflecta prin relatia dintre Ion si
Ana.

Astfel, relatia celor doi este una tipica acelor vremuri, bazata pe interes,Ion facand tot ce ii sta in putinta
pentru a-si indeplini scopul, chiar daca mijloacele pot fi considerate condamnabile.