Moara cu noroc

Nuvela psihologica este o specie a genului epic, in proza, cu un singur fir

narativ, la care participa un numar restrans de personaje, caracterizate succinct,
in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela psihologica, spre
deosebire de celelalte tipuri de nuvele, dezvolta in prim plan un conflict
psihologic. Situatia conflictuala este plasata in constiinta personajului si este
sustinuta prin conflictul interior. Naratiunea reflecta astfel transformarile
sufletesti, morale si comportamentale ale personajului pe masura ce conflictul
se dezvolta.
Ioan Slavici este un scriitor junimist, care reprezinta un scriitor model
pentru proza psihologica. Scrierea Moara cu noroc face parte din volumul
Nuvele din popor si a fost publicata in anul 1881 in revista Junimea.
Trasaturile realiste ale acestei nuvele sunt verosimilitatea intrigii si a
personajelor, veridicitatea intamplarilor, obiectivitatea perspectivei narative,
simetria incipit-final, personajele ce se inscriu in tipologii umane, astfel
criticandu-se societatea condusa de puterea banului.
Titlul este unul cu valoare de simbol, astfel ca denumirea Moara cu
noroc reprezinta o antifraza, intrucat acest loc va macina destine, se va dovedi
a fi un loc cu ghinion. Locul unei mori parasite se afla sub influenta unor forte
nefaste, devenind un loc diabolizat, fara a mai aduce in discutie rascrucea de
drumuri la care se afla.
Tema nuvelei este una specifica, de natura psihologica. Se pune accent pe
degradarea umana, pe drama traita de individul pe care pune stapanire patima
banului (Vedea banii gramada pe masa si I se impanjeneau ochii). Lumea
descrisa este astfel construita pe puterea banului, este lipsita de onestitatea,
reprezinta un spatiu social nociv. Astfel, observam in aceasta nuvela intentia
moralizatoare a autorului care sanctioneaza drastic incalcarea principiilor
morale si etice. O alta tema prezenta in text este cea a familiei, avand in vedere
faptul ca familia lui Ghita se destrama.
Structura nuvelei realiste este riguroasa, dimensiunile acesteia
apropiindu-se de cele ale unui roman. Nuvela este impartita in 16 capitole la
care se adauga si un epilog ce functioneaza ca o rezolvare a faptelor.
Incipitul nuvelei este reprezentat de vorbele batranei care redau un
percept moral izvorat din intelepciunea romaneasca si anume Omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca vine vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale
te face fericit. Aceasta replica subliniaza o limitare existentiala, un indemn la
echilibru, ideea preluata din filosofia lui Confucius.
Finalul este marcat tot de vorbele Batranei simteam eu ca nu are sa iasa
bine, dar se vede ca asa le-a fost data. Aceasa afirmatie functioneaza ca
incercare de justificare, vina este plasata asupra destinului.

Exista astfel o simetrie intre incipit si final, acelasi personaj deschide si

inchide nuvela, redand circularitate textului.
Actiunea este gradata, punctual culminant fiind foarte tensionat, iar
deznodamantul dramatic. Subiectul dezvaluie psihologii complexe si contureaza
o lume in care banul are o importanta exagerata. Evenimentele sunt fixate intre
doua repere cu semnificatie religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste
anul urmator.
Subiectul operei este organizat pe momentele subiectului. Astfel, in
expozitiune, cu ajutorul descrierii, se fixeaza coordonatele actiunii. Peisajul
aspru, pustietatea locului anticipeaza finalul tragic al familiei. Ghita,
protagonistului operei, este nemultumit de conditia lui sociala de cizmar modest
si astfel hotaraste sa ia in arenda hanul de la Moara cu noroc. El intentioneaza
sa ramana acolo doar trei ani pentru a se pune pe picioare, astfel ca se muta cu
familia acolo. La inceput, Ghita si Ana sunt multumiti de castig, dar echilibrul
familiei este tulburat de venirea lui Lica la han, acest moment corespunde
intrigii nuvelei. Lica ii propune lui Ghita sa fie parteneri in afacerile sale,
impunandu-si totodata si regulile. Desi Ghita este constiend de faptul ca Lica
reprezinta un pericol pentru familia sa, realizeaza ca fara acordul sau nu poate
ramane la han, asa ca este nevoit sa accepte. Desfasurarea actiunii pune
accentul pe degradarea umana a lui Ghita. Dornic ca castige sat mai mult, se
indeparteaza de sotia sa, devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri,
printre care schimburile de bani furati. Ghita se aliaza mai tarziu cu jandarmul
Pintea, fost tovaras a lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau. Punctul
culminant este reprezentat de momentul in care Ghita ajunge la ultima treapta a
degradarii sale morale, folosind-o pe Ana drept momeala pentru Lica.
Deznodamantul este specific realist, astfel ca fiecare isi gaseste pedeapsa: Ghita
o ucide pe Ana, fiind convins ca aceasta l-a inselat, iar el este la randul sau
omorat de Raut, la ordinal lui Lica. Samadaul se izbeste cu capul de un copac,
iar oamenii sai sunt prinsi. Singurul care este iertat este PIntea, fapt datorat
redresarii sale morale.
Conflictul predominant este cel interior, fixat pe evolutia protagonistului,
scotand in evident degradarea sa umana. Ghita este sfasiat de dorinte puternice,
dar contradictorii: pe de o parte, isi doreste sa ramana la han 3 ani pentru a se
pune pe picioare, iar pe de alta parte isi doreste sa ramana cinstit si fericit
alaturi de familia sa. Conflictul exterior este cel ce il determina pe cel interior si
este de doua tipuri: principal(cu Lica) si secundar (cu Ana)- se facuse tot mai
ursuz, se aprindea pentru orisice nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea
zgomotos.
Naratorul este obiectiv (niciunul din personaje nu ramane nepedepsit),
omniscient (isi zicea<<mult a strans arendasul>>), omnipresent (descrie
sentimente-ar fi vrut sa mearga la ea sa-I ceara iertare si sa o impace, dar nu
putea), extradiegetic. Perspectiva narativa este din darat, iar focalizarea 0.

Stilul are doua coordinate: realist si liber-indirect (o combinare a vorbelor

personajelor cu cele ale naratorului): S-asa ii venea sa zica <<Am sa ma pun
bine cu dansul>>.
Limbajul este regional, popular (muiere), ardelenesc si arhaic (samadau",
"arendas"). Intelesul clasic- moralizator al textului este sustinut de prezenta
zicalelor si proverbelor (mai ales ale batranei) la inceput si la sfarsit.
In concluzie, Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica
deoarce are toate trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior
al personajului principal si urmareste procesul instrainarii acestuia de familie si
degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.
In opinia mea, viziunea lui Slavici despre lume si viata este reflectata in
vorbele batranei. Astfel, replicile-sentinta ale acesteia accentueaza parerea
autorului, de unde reiese faptul ca batrana reprezinta naratorul alter-ego. Astfel,
nuvela se constituie ca o pilda pentru aprecierea corecta a valorilor in viata,
ilustrandu-se cu exemple reale faptul ca Intr-o casa saracacioasa incape tot
atata bucurie cat si in una mare