Birlea Cristian

Moara cu Noroc
Caracterizare Ghita

Ioan Slavici (1848-1925) a fost un scriitor si jurnalist român, considerat unul dintre cei
mai importanți prozatori ai secolului al XIX-lea. El a scris romane, nuvele, povestiri, schițe și
articole de presa. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara "Mara", "Padureanca" ,
"Sara pe deal" si "Moara cu noroc". Incadrat in curentul literar al realist-observator, Slavici a
descris prin intermediul personajelor sale viata satului si a taranilor din Transilvania, prezentand
aspecte sociale, economice si morale ale acestei comunitati. "Moara cu noroc" este un roman
scris de Ioan Slavici, publicat în anul 1881. Romanul este considerat una dintre cele mai
importante lucrari ale autorului și una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii române.
Ghita este personajul principal mascuclin complex al nuvelei “Moara cu noroc” fiind un cizmar
cinstit la inceputul textului , este casatorit cu Ana si traieste alaturi de soacra si copil la
Fundureni. Personajul este protagonist al intamplarilor surprins in evolutie pe parcursul
operei,autorul insistand asupra portretului moral si psihologic deoarece ilustreaza degradarea
morala a omului sub influenta banului. Portretul literar este realizat prin procedeul antitezei,atat
fata de Lica Samadaul cat si fata de Ana , iar prin tehnica detaliului semnificativ sunt surprinse
trasaturile psihologice si trasaturile morale.
Tema nuvelei poarta, valori etice si psihologice, dorind sa demostreze ca dorintele de
imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului;in locul acestora este
recomandata, in maniera conservatoare, “linistea colibei”. Se poate sublinia si o conceptie
estetica in viziune clasica:”pentru ca ceva sa fie frumos trebuie inainte de toate sa fie bun si
adevarat” (Slavici).
Titlul operei are o structura analitica,fiind o sintagma nominala care anticipeaza locul
unde se desfasoara actiunea. Acesta are functie ironica, deoarece contrazice asteptarile initiale
ale cititorului: moara nu este locul unde se macina pulberea cerealelor de grau , aici macina insa
sufletele omenesti. Afirmatia ,,cu noroc” face referire la ingerinta nefasta a fatumului in viata
initial fericita a personajelor.
Tipul compozitional este circular. Nuvela incepe si se termina cu vorbele batranei
soacre.Mijloacele compozitionale sunt: gradatia ascedenta, in prezentarea evolutiei conflictului si
antiteza in prezentarea personajelor.Tehnica compozitionala este cea a contrapunctului. Intalnim
toate modurile de expunere intre care autorul pastreaza un echilibru compozitional. Formula
narativa este cea a demiurgului omniscient si omniprezent, naratiunea desfasurandu-se la pers a
III sg, autorul fiind sobru si obiectiv.Nuvela este structurata pe 17 capitole actiunea
desfasurandu-se in ordine cronologica dezvoltand un conflict psihologic puternic, in finalul
nuvelei personajele fiind coplesite de un destin tragic. Unitatea compozitionala a nuvelei este
data de vorbele batranei soacre (mama Anei) cu care se deschide si se inchide nuvela: "Omul sa
fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit" ;
"Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat. Apoi ea lua copii si pleca mai departe".
Ghita este inclus in 2 tipuri de conflicte , acestea fiind conflicte de natura exterioara si
conflinct interior. Conflictele de natura exterioara sunt : conflict economic moral(Intre Ghita si
Lica Samadaul deoarece Lica doreste sa-l transforme pe Ghita in complicele sau pentru a-l putea
informa asupra celor care trec pe la han si asupra semnelor turmelor de porci), conflict
economic(Ghita-Lica deoarece Ghita schimba banii furati de Lica si are parte de castig din
camata), conflict erotic(triunghiul cconjugal Ghita-Ana-Lica deoarece Ghita se indeparteaza
treptat de Ana , o impinge in bratele lui Lica si aceasta simtindu-se parasite se lasa sedusa de
Lica), conflict moral(Ghita-Pintea deoarece Ghita colaboreaza cu Pintea pentru a-l prinde pe
Lica numai dupa uciderea femeii complice, dar Ghita nu este complet sincer pentru ca nu ii
spune lui Pintea despre banii furati decat dup ace isi retine partea sa). Conflictul interior este
unul de tip psihologic de natura morala pe care il resimte Ghita scindat intre dorinta de a avea
mai multi bani castigati usor alaturi de Lica si dorinta de a ramane om cinstit dar sarac alaturi de
familia sa.
Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar autocaracterizarea si opiniile
celorlalte personaje subliniaza atat trasatura dominanta a personajului – dorinta de castig, cat si
alte trasaturi. In mod indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza tot mai bine pe
parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou trasatura lui principala.
Portretul lui fizic nu este evidentiat, accentul cazand pe cel moral. Prin caracterizarea in mod
direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator, prin intermediul caruia
sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei
sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe
dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care
acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om (“acum el se
facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu
hohot incat iti venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea
lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului
sunt evidentiate si prin afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie,
observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La
inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (“Ghita este un
om drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie
nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai”), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi
schimba atitudinea fata de situatie, vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (“Esti un om
netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu
insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu
eu Ghita!”). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de
care nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si nedemn (“Tu esti om Lica,
iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).Totodata,
vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce intentiona in permanenta sa atraga pe
Ghita de partea banilor, incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul prezinta cateva trasaturi ale
cizmarului (“Tu esti om Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as
avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt chiar eu mai vrednic cand ma
stiu alaturea de un om ca tine”). lica alimenteaza in permanenta mandria lui Ghita, atrangandu-l
in cursa lui bine planificata a afacerilor necurate. Autocaracterizarea ne este redata de propriile
afirmatii ale lui Ghita intr-un monolog interior evidentiaza in acelasi timp slabiciunile lui, dar si
un mijloc de autoaparare prin victimizare (Ei! Ce sa-mi fac?…Asa m-a lasat Dumnezeu!… Ce
sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat ca
are cocoasa in spinare.”) .
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva
la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje
si relatia cu ele.Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa
conduca la un final tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa
demnitatii asa ca alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei
vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al
patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta
influentat de Lica Samadaul, stapanul locurilor care fiind un bun cunoscator al psihologiei
umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita, transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era
cand a ajuns la moara.Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din satisfactia
castigului, moment in care apare si Samadaul, prima intalnire a acestora reprezentand un schimb
de replici aspre, Ghita incercand sa se impuna personajului ce-i era superior. Apare dorinta de
egalitate a lui Ghita fata de Lica (“Oamenii ca mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni
nepretuiti”) , fapt prin care probabil Lica devine un model al lui Ghita, demn de urmat, insa nu
doreste sa i se supuna acestuia, dar nu are de ales.Lica si Ghita sunt prezentati in opozitie in
ipostazele stapanului si supusului invins de autoritatea stapanului, neavand posibilitatea de a se
impune, fiind amenintat de Samadau, stapan al locurilor din zona Morii cu noroc (“Ori imi vei
face pe plac, ori imi fac rand de alt om la moara cu noroc”).Actiunile, gesturile si atitudinea lui
Ghita scot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate
definitiv in sufletul lui. Desi Ghita incearca sa isi asigure cateva masuri de protectie in momentul
in care devine oficial aliatul lui Lica, probabil doar din dorinta subconstienta de siguranta, frica
si smeneria fortat de Samadau nu dispare. Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala
incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv in sufletul lui.
Desi Ghita incearca sa isi asigure cateva masuri de protectie in momentul in care devine oficial
aliatul lui Lica, probabil doar din dorinta subconstienta de siguranta, frica si smeneria fortat de
Samadau nu dispare.Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza
existenta, suferind o drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior al personajului intre
omul bun care era, omul ec a devenit, dorinta de impunere si dragostea pentru bani. Faptele lui
Lica reflecta slabiciunile lui Ghita, si acesta, desi era cu sufletul incarcate refuza sa il tradeze pe
Lica datorita amenintarilor lui, astfel nu-l denunta si lasandu-i pe oamenii lui sa fie arestati
pentru afacerile lui Lica. Totodata personajul principal refuza sa dea amanunte despre afacerile
lui Lica si se indeparteaza de familia sa in favoarea lui Lica si a afacerilor lui. Ghita isi face
reprosuri si are remuscari sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari. Acesta isi cere
iertare in fata Anei, probabil pentru nevoie disperata de sprijin, insa in interiorul sau totul se
destrama (“Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata
pamantului”). Drama emotionala prin care trece Ghita este alimentat in acelasi timp si de frica de
Samadau, Ghita fiind constient de ce ar putea pati in cazul in care nu i s-ar supune acestuia, dar
care este distrusa de obsesia pentru bani care, la randul ei, este umbrita usor de omul cinstit si
bun care era el de fapt. O foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica, nu numai
pentru ca il mustra constinta pentru ceea ce devenise el, dar si pentru gelozia ajunsa la paroxism.
Finalul nuvelei accentueaza setea de razbunare a lui GHita izvorata din demintatea lui calcata in
picioare, singurlui lui gand fiind acela de a-l prinde pe Lica pentru care ajunge sa-si nesocoteasca
nevasta. Patima pentr bani il dezumanizeaza si Ghita decada prada propriului sau destin caruia
nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la omul cinstit si harnic la statutul de
complice in afaceri necurate si crima pana a deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sotie,
ajungand in felul acesta pe deplin copia lui Lica, crima fiind considerata ultima treapta a
dezumanizarii lui Ghita.Ghita ajunge ucigajul distrus psihic si emotional si inca fiind insetat de
bani este omorat de Raut pentru faptele sale, in timp ce Lica se sinucide, iar focul ce cuprinde
hanul purifica locul de nelegiuri, minciuni si alte crime, nelasand vreo urma a celor inamplate.
Portretul Psihologic urmareste treptat degradarea interioara a personajului. Influenta
nefasta a lui Lica va crea pentru Ghita probleme de constiinta deoarece in interior se lupta intre
dorinta de a ramane om cinstit dar sarac si dorinta de a se imbogati mai repede alaturi de Lica
Samadaul , regretand ca are familie si copii. Aceste framantari sunt anticipare si de gesture
semnificative.
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice “Moara cu noroc” de Ioan
Slavici este conturat in mod realistic tipic nuvelei psihologice, al carui statut social si moral se
schimba pe parcursul operei. In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si
conform vorbelor sotiei sale, o muiere imbracata in haine barbatesti care desi este un om bun,
este condus de propriile vicii, fiind insa constient de acest lucru, dar considera ca nu are de ales.