Moara cu noroc

De Ioan Slavici
Caracterizarea personajului principal

Personajul literar este element al unei opere epice care determina actiunea si care se afla
in centrul atentiei , al evenimentelor .
Intr-o nuvela , personajele sunt bine individualizate construite atat prin mijloace de
caracterizare directa ( de narator , de celelalte personaje , autocaracterizare ) cat si prin
procedee de caracterizare indirecta (fapte , concepte , idei ) .
Personaje complexe caracterizate apar si in nuvela “Moara cu noroc” a lui Slavici inclusa
in volumul “ Novele din popor “ (1881) .
Opera apartine realismului clasic prin tema abordata , prin importanta acordata banului ,
prin atitudinea critica fata de unele aspecte ale societatii , prin veridicitatea intamplarilor , prin
obiectivitata in prezentarea caracteriala a personajelor , prin stilul clar , concis , prin analiza
psihologica a unor personaje , prin apelarea la monologul interior , autocaracterizare , dialog .
Este o nuvela psihologica fiind o opera literara in proza cu o dimensiune mai mare decat a
schitei si mai redusa decat a romanului , cu un conflict concentrat in jurul personajelor
principale , insistandu-se asupra conflictului interior, schimbarilor comportamentale ,
temperamentale ale personajului principal .
Nascut in campia Ardealului , intr-o familie de negustori , Slavici isi insuseste morala
oamenilor locului pentru dreapta credinta si cumpatarea din viata de zi cu zi, pentru bogatia
inteleasa ca virtute si pentru lucrul bine facut .
Scriitorul debuteaza in revista “ Convorbiri literare “ in 1871 cu o comedie “ Fata de birau
“ . Practica o gazetarie circumscrisa nationalului in paginile revistelor “ Minerva ” , “Vatra “ si
‘ Tribuna” . Este cunoscut si ca romancier ( romanul ‘Mara”) si memorialist (“Amintiri “).
Nuvela este structurata in saptesprezece capitole fara titlu care reprezinta actiunea
desfasurata intr-o ordine cronologica si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la
inceputul si la sfarsitul nuvelei constituind prologul si epiloglogul .
Prologul nuvelei enunta prin cuvintele batranei necesitatea respectarii normelor morale :
“Omul sa fie multumit cu saracia sa caci daca e vorba nu bogatia ci linistea colibei tale te face
fericit “ .
Epilogul petcetluieste tot prin cuvintele batranei destinul tragic al eroilor :” Simteam eu ca
n-are sa iasa ceva bine , dar asa le-a fost dat “.
Nuvela are ca tema centrala consecintele pe care setea de inavutire le are asupra
invidualitatii .
“Moara cu noroc “ este numele hanului aflat la o rascruce de drumuri , este o raspantie
care “intoarce” destinul eroilor spre tragic , spre singuratate, spre nefericire, spre moarte.
Valoarea de simbol al titlului se clarifica in capitolul al doilea . Afirmatia “moara a mai
incetat a mai macina si s-a prefacut in carciuma “,alaturi de imaginea crontastiva a celor doua
mori ( cea parasita , cu “lopetile rupte” si cea prospera dupa venirea lui Ghita ) relifeaza
motivul locului blestemat . Aceasta dualitate -loc blestemat , loc binecuvantat - este
accentuata de imaginea celor cinci cruci care pot fi interpretate si ca avand valoare de simbol
pentru destinul celor cinci fiinte care alcatuiesc familia cizmarului .
De la inceput Ghita este un cizmar modest , harnic,dar cinstit ,care isi iubeste si respecta
familia , odata cu stabilirea la hanul luat in arenda se transforma in carciumarul avid de
avere , iar nuvela urmareste drumul sinuos al acestei modificari .
Initial era un bun gospodar , familist convins , om harnic , priceput , bland. Acesta
reprezenta capul familiei care a hotarat schimbarea , luarea in arenda a carciumei de la
Moara cu noroc , dovedind a fi un om cu initiativa .
Odata ajuns la carciuma incepe sa prospere (“toti se opreau la carciuma lui Ghita “) banii
castigati cinstit il implineau si il faceau fericit . Este caracterizat direct de catre narator ca fiind
un “ginere harnic”. In noapte , cand se “simtea strain acelui loc “, dragostea pentru Ana il
linistea . Ghita vrea sa agoniseasca banii ca sa-si cumpere calfe pentru a le da “ de carpit”
cizmelor satenilor .
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul interior al personajului , dar
si al intregii familii . Ghita isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si pentru familia
lui , dar tentatia banului e mare “ vedea banii gramada inaitea lui si parca I se impaienjeneau
ochii “. Cu toate acestea , isi ia masuri de precautie impotriva lui Lica : isi cumpara de la Arad
doua pistoale , o sluga , pe Marti “ un ungur inalt ca un brad “ si doi catei flocosi .
Incepe astefel treptat preocesul de instrainare a lui Ghita fata de familia sa . Gesturile ,
faptele sale se concretizeaza in caracterizarea indirecta care tradeaza conflictul sau interior .
Naratorul ii surprinde in mod direct transformarile : “ devine de tot ursuz “ , “ se aprindea
pentru orice lucru de nimic “ . Acesta devine mohorat si are gresturi de brutalitate neinteleasa
( jocul cu Ana ) ajungand sa regrete la un moment dat ca are sotie si copii .
Prin monologul interior sunt surprinse gandurile si framantarile personajului , apelandu-se
la autocaracterizare : “ Ce sa fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea “ .
Pe masura ce se intovaraseste cu Samadaul isi schimba si mai mult comportametul :
devine las, fricos ,isi arunca sotia in bratele lui Lica “ Joaca , femeie, parca are sa-ti ia ceva
din frumusete ?”.
Ghita este caracterizat direct de catre Lica Samadaul : acesta isi da seama ca carciumarul
poate fi om de incredere : “ daca te-as vrea tovaras pe tine , as rade si de dracu si de muma-
sa “ . Totusi Samadaului nu ii convine imaginea de om cinstit pe care o are si incerca sa-i
distriga treptat aceasta postura : carciumarul se trezeste implicat ,fara voie, in jefuirea
arendasului si uciderea femeii . Astfel el jura stramb in favoarea Samadaului .Este inchis si
este eliberat “ pe chezarie” .
Are si momente de remuscare cand isi cere scuze Anei si copiilor : “ Iarta-ma , Ano ! ii zise
el . Iarta-ma cel putin tu , ca eu nu pot sa ma iert “. Incepe sa colaboreze cu Pintea , dar nici
cu acesta nu este sincer in totalitate : Ghita ii ofera probe impotriva lui Lica numai dupa ce se
asigura ca si poate opri jumatate din sumele Samadaului .
Ultima etapa a degradarii lui Ghita este observata la sarbatorile pascale cand isi arunca
sotia drept momeala in bratele lui Lica . Framantarile isi fac sa isi piarda increderea in sine si
in Ana .
Asfel , prin acest personaj , naratorul omniscient dezvaluie framantarile acestuia si
efectele psihologice produse se setea de inavutire . Prin personajul Ghita se observa tehnica
de portretist a lui Slavici care creaza personaje complexe , cu caitati si defecte , cu vointa si
slabiciuni .