Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Nuvela psihologica realista

Context Capodopera a literaturii traditionale si totodata a nuvelisticii romanesti, apartinand

realismului clasic afirmat la sfarsitul secolului al XIX lea, opera literara “Moara cu noroc”,
publicata in “Novele din popor” 1881, de Ioan Slavici, se inscrie in proza de analiza
psihologica.

Pentru a descrie cat mai convingator societatea rurala de la sf sec XIX, in care patrunde
spiritul capitalist, determinand destabilizarea valorilor traditionale, Slavici alege o
perspectiva lipsita de idilizare, specifica realismului. Naratorul omniscient (viziunea
Perspectiva
narativa
„dindarat”, cu focalizare zero) relateaza evenimentele obiectiv, la persoana a III-a, in
maniera impersonala. El nu intervine in manipularea destinului personajelor, care par sa se
prabuseasca pe o scena a vulnerabilitatii umane, suportand consecintele propriilor alegeri.

Prin procedeul analizei psihologice este ilustrat si conflictul interior al protagonistului,

care traieste o drama generata de contradictia dintre dorinta de inavutire si aceea de a-si
pastra integritatea.

Ghita este un personaj rotund, acesta evoluand de la un cizmar cu o existenta modesta, la

un carciumar dominat de puterea banilor, sub influenta distructiva a unui individ
primejdios, Lica Samadaul, metamorofzandu-l atat la nivelul statutului psiholocic cat si
moral. Din punct de vedere psihologic, Ghita este, la inceput, un caracter puternic. Stapan
pe sine, încrezator in fortele proprii nu ia în seama sfaturile batranei sale soacre si se mută
la Moara cu noroc. Sub influenta Samadaului, barbatul isi pierde treptat increderea in sine.
Statut Ghita concentreaza, in duzumanizarea sa, intreaga problematica a operei, ce sta sub
semnul unei idei morale exprimate la inceputul nuvelei prin replica batranei: "Omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face
fericit"

Una din scenele semnificative in care se ilustreaza degradarea morala datorata obsesiei
inavutirii este prima intalnire a lui Ghita cu Lica dupa al doilea proces. Ghita se gandeste
sa il predea pe Samadau autoritatilor si se aliaza cu jandarmul Pintea.Tentativa de
„salvare” nu se dovedeste decat aparenta, intrucat vrea sa ramana cu jumatate din banii
insemnati, pe care Lica ii aducea la han ca sa li se piarda urma. Drama personajului care
cauta sa isi justifice lacomia care-l stapaneste este ilustrata prin monolog interior: „Asa
 m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea!?”

O alta scena semnificativa in surprinderea „transformarii” launtrice (interioare) a acestui

Scene personaj devorat de patima banului se petrece simbolic in Saptamana Patimilor. Ramas
doar cu sotia la han, Ghita il primeste pe Samadau, avand asupra sa banii insemnati.
Acesta ii garanteaza ca Ana va ceda si i se va darui.. El isi ofera sotia drept „momeala”,
chemandu-i pe jandarmi pentru a-l prinde pe Samadau cu banii asupra sa. Dezgustata de
lasitatea sotului pe care il caracterizeaza drept „o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”,
Ana i se daruieste lui Lica. Ospatul cu lautari, dansul insinuant al Anei cu Lica, acceptarea
sarutarilor acestui strain il aduc pe sotul gelos in pragul disperarii, ajungand sa o ucida.

Conflictul exterior, de natura sociala, specific oricarei proze realiste, se configureaza in

jurul confruntarii dintre Ghita si Lica Samadaul. Daca al doilea se ghideaza dupa
principiul machiavelic “scopul scuza mijloacele”, instituindu-si o veritabila zona de
influenta, in care troneaza nelegiuirile si abuzul de putere, carciumarul cauta initial sa se
sustraga influentei malefice ale Samadaului dar ulterior cedeaza, lasandu-se contaminat de
mirajul banului. Degradarea morala a protagonistului se articuleaza prin raportarea la
antagonist ca la un model ce i-ar garanta reusita planurilor sale. Pentru a da consistenta
acestei opozitii dintre doua mentalitati, Slavici inregistreaza si efectele acestei tensiuni
asupra psihologiei protagonistului. In acest fel, nuvela “Moara cu noroc” dezvolta un
conflict interior de natura morala si psihologica, organizat dupa modelul confruntarii
dintre bine si rau.

Relatiile temporale si spatiale, creionate prin utilizarea detaliului semnificativ,

contribuie la conturarea destinului acestui personaj: “De la Ineu drumul de tara o ia
printre paduri [...], iara mai departe locurile sunt rele. Aici in vale e Moara cu noroc”.
Acest topos ce da si titlul nuvelei se dovedeste ironic, asa cum se poate deduce din
deznodamantul tragic, intrucat banul castigat prin sacrificarea principiilor si a valorilor
morale autentice nu aduce bunastare si „noroc”. Simetria incipit-final se realizeaza prin
Conflictul
descrierea drumului, liant intre cititor si universul fictional.
exterior
Autorul nu ezita sa confere indicilor temporali o incarcatura simbolica, actiunea nuvelei
petrecandu-se pe parcursul unui an, intre sarbatoarea Sf.Gheorghe, asociata in traditia
crestina cu infrangerea raului, si cea a Pastelui, insemnand ispasirea pacatelor prin moarte.

In contructia personajului predomina mijloacele de caracterizare indirecte, unele,

integrandu-se in sfera mijloacelor de investigatie psihologica. Dialogul le permite
personajelor sa-si dezvaluie trasaturile si conceptiile despre viata; ilustrativa in acest sens
este scena din incipitul nuvelei in care Ghita si soacra sa se plaseaza pe pozitii adverse cu
 privire la perspectivele lor asupra vietii: batrana considera ca “nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit”, pe cand Ghita dezaproba aceasta mentalitate arhaica, apreciind
ca iubirea si caminul nu sunt suficiente pentru a atinge fericirea:“sa ne punem pe prisma
casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilas, iara dumneata la
tustrei”. In replica sa transpare o oarecare ironie, personajul neconcepand sentimentul de
implinire in absenta prosperitatii economice. De asemenea, sunt introduse si secvente de
monolog interior, astfel fiind inregistrate si sondate gandurile si framantarile personajelor:
Relatii “Ei! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!" Caracterizarea
temporale si personajului se contureaza si prin perspectiva altor participant la actiune: de pilda, Ana
spatiale sesiseaza decaderea sotului ei, manifestata prin tulburari comportamentale si afective:
“samtea ca de catva timp barbatul ei s-a schimbat”.

In concluzie, prin intermediul acestui personaj dinamic, Slavici isi ilustreaza viziunea
moralizatoare asupra vietii: fericirea se naruie atunci cand individul se abate de la codul
etic traditional. Opera este realista prin impresia de verosimilitate, perspectiva narativa
obiectiva, simetria incipit-final si ancorarea personajelor in social, destramarea
familiei traditionale fiind raportata la reconfigurarea comunitatii, in care patrunde abrupt
spiritul capitalist.

Mijloace de
caracterizar
e
Incheiere