Moara cu noroc

De Ioan Slavici

-caracterizarea personajului principal-

STRUCTURA

1. DATE GENRALE DESPRE OPERA

autorul, anul aparitiei, perioada literara, formula estetca, temele opere.

2. DEFINITIA PERSONAJULUI LITERAR

Personajul este o instanta narativa, purtatoare de semnificatii.

3. ARTA CONSTUCTIEI PERSONAJULUI

 Statut moral,social,psihologic

 Scene semnificative

 Elemente de structura si compozitie

 Modalitati de caracterizare

 Reperele spatiale si temporale

 Concluzie
 Moara cu noroc

De Ioan Slavici

Opera „Moara cu noroc” a aparut in volumul „Novele din popor”, în 1881 si schimbă registrul
stilistic și tematic al prozei românești, aducând ceea ce Titu Maiorescu numește „realismul poporan”
pentru că subiectele sunt alese din realitatea socială a satului ardelenesc, iar eroii din categoria celor
care „dărâmă munți, nebunesc, se ucid”(Ioan Slavici) și substratul moral al scrierilor vine din etica
populară.

Opera apare in perioada literara cunoscuta drept „epoca marilor clasici” si se inscrie in
etapa incipienta a prozei de analiza psihologica. Opera prezinta toate trasaturile nuvelei psihologice
prin: constructie riguroasa a subiectului, un singur fir narativ ce urmareste „transformarea” interioara
a protagonistului, conflictul puternic si concentrat, ce antreneaza un numar redus de personaje; prin
observația socială pe care se construiește imaginea unei lumi de sfârșit de veac XIX, dar și prin tema
realist psihologică a degradării umane provocate de patima îmbogatirii.

Tema nuvelei reflectă în plan estetic repercusiunile pe care le are în plan etic, abaterea de la
un cod prestabilit de tradiție: cârciumarul Ghiță se lasă dominat de puterea dezumanizantă a banului
într-o serie de fapte care culminează cu prăbușirea lui. Această temă se dezvoltă în relație cu tema
romantică a destinului ca prăbușire determinată de o stranie fascinație a răului.

Personajul este o instanta narativa, purtatoare de semnificatii. Ghita este un personaj rotund,
acesta evolueaza de la un cizmar cu o existenta modesta, la un carciumar dominat de puterea
banilor, aflat sub influenta distructiva a unui individ primejdios, Lica Samadaul, care il
metamorfozeaza atat la nivel psihologic cat si moral.Din punct de vedere moral evolutia
protagonistului dezvaluie caracterul omului care cedeaza in fața răului si minciunii. La inceput se
poarta ca un pater familias ,manifestand iubire si responsabilitate fata de cei dragi,dar slabiciunea pt
bani si complicitatea cu Lica Sămadaul il transforma intr-un om lacom ,ipocrit si violent. Din punct de
vedere psihologic, Ghita este, la inceput, un caracter puternic. Stapan pe sine, încrezator in fortele
proprii nu ia în seama sfaturile bătrânei sale soacre si se mută la Moara cu noroc. Sub influenta
Sămădăului, bărbatul isi pierde treptat încrederea in sine. Ghiță concentrează, in dezumanizarea sa,
întreaga problematica a operei, ce sta sub semnul unei idei morale exprimate in incipitul nuvelei prin
replica batranei: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei
tale te face fericit"

Una din scenele semnificative in care se ilustreaza degradarea morala datorata obsesiei
inavutirii este prima intalnire a lui Ghita cu Lica dupa al doilea proces. Ghita se gandeste sa il predea
pe Samadau autoritatilor si se aliaza cu jandarmul Pintea.Tentativa de „salvare” nu se dovedeste
decat aparenta, intrucat vrea sa ramana cu jumatate din banii insemnati, pe care Lica ii aducea la han
ca sa li se piarda urma. Drama personajului care cauta sa isi justifice lacomia care-l stapaneste este
ilustrata prin monolog interior: „Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare
decat vointa mea!?”

O alta scena semnificativa in surprinderea „transformarii” launtrice a acestui personaj

devorat de patima banului se petrece simbolic in Saptamana Patimilor. Ramas doar cu sotia la han,
Ghita il primeste pe Samadau, avand asupra sa banii insemnati. Acesta ii garanteaza ca Ana va ceda si
i se va darui. El isi ofera sotia drept „momeala”, chemandu-i pe jandarmi pentru a-l prinde pe
Samadau cu banii asupra sa. Dezgustata de lasitatea sotului pe care il caracterizeaza drept „o muiere
îmbrăcată în haine bărbătești”, Ana i se daruieste lui Lica. Ospatul cu lautari, dansul insinuant al Anei
cu Lica, acceptarea sarutarilor acestui strain il aduc pe sotul gelos in pragul disperarii, ajungand sa o
ucida.

Conflictul exterior, de natura sociala, specific oricarei proze realiste, se configureaza in jurul
confruntarii dintre Ghita si Lica Samadaul. Daca al doilea se ghideaza dupa principiul machiavelic
“scopul scuza mijloacele”, instituindu-si o veritabila zona de influenta, in care troneaza nelegiuirile si
abuzul de putere, carciumarul cauta initial sa se sustraga influentei malefice ale Samadaului dar
ulterior cedeaza, lasandu-se contaminat de mirajul banului. Degradarea morala a protagonistului se
articuleaza prin raportarea la antagonist ca la un model ce i-ar garanta reusita planurilor sale. Pentru
a da consistenta acestei opozitii dintre doua mentalitati, Slavici inregistreaza si efectele acestei
tensiuni asupra psihologiei protagonistului. In acest fel, nuvela “Moara cu noroc” dezvolta un conflict
interior de natura morala si psihologica, organizat dupa modelul confruntarii dintre bine si rau.

In contructia personajului predomina mijloacele de caracterizare indirecte, unele,

integrandu-se in sfera mijloacelor de investigatie psihologica. Dialogul le permite personajelor sa-si
dezvaluie trasaturile si conceptiile despre viata; ilustrativa in acest sens este scena din incipitul
nuvelei in care Ghita si soacra sa se plaseaza pe pozitii adverse cu privire la perspectivele lor asupra
vietii: batrana considera ca “nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”, pe cand Ghita
dezaproba aceasta mentalitate invechita, considerand ca iubirea si caminul nu sunt suficiente pentru
a atinge fericirea:“sa ne punem pe prisma casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la
copilas, iara dumneata la tustrei”. In replica sa transpare o oarecare ironie, personajul neconcepand
sentimentul de implinire in absenta prosperitatii economice. De asemenea, sunt introduse si
secvente de monolog interior, astfel fiind inregistrate si sondate gandurile si framantarile
personajelor: “Ei! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!" Caracterizarea
personajului se contureaza si prin perspectiva altor participanti la actiune: de pilda, Ana sesiseaza
decaderea sotului ei, manifestata prin tulburari comportamentale si afective: “samtea ca de catva
timp barbatul ei s-a schimbat”,dezamagita de șotul ei ,Ana il caracterizeaza direct,numindu-l,,Femaie
imbracata in haine barbatești”.

Reperele temporale si spatiale, creionate prin utilizarea detaliului semnificativ, contribuie la

conturarea destinului acestui personaj: “De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri [...], iara mai
departe locurile sunt rele. Aici in vale e Moara cu noroc”. Acest topos ce da si titlul nuvelei se
dovedeste ironic, asa cum se poate deduce din deznodamantul tragic, intrucat banul castigat prin
sacrificarea principiilor si a valorilor morale autentice nu aduce bunastare si „noroc”. Simetria incipit-
final se realizeaza prin vocea batranei soacre si destinul care confirma filosofia de viata personajelor
lui Slavici,,Ce ți-e scris ,in frunte ți-e pus”

Autorul nu ezita sa confere indicilor temporali o incarcatura simbolica, actiunea nuvelei

petrecandu-se pe parcursul unui an, intre sarbatoarea Sf.Gheorghe, asociata in traditia crestina cu
infrangerea raului, si cea a Pastelui, insemnand ispasirea pacatelor prin moarte

Așadar, Ghiţă depăşeşte limitele unui om care aspiră spre o firească satisfacţie materială şi socială.
Patima pentru bani şi fascinaţia diabolică a personalităţii Sămădăului îl determină să ajungă pe ultima treaptă a
degradării morale. Sfârşitul lui şi al celor care-l înconjoară este în mod inevitabil tragic.