Moara cu noroc

de Ioan Slavici

-tema si viziune-

Introducere:

Ioan Slavici se incadreaza in perioada marilor clasici ai literaturii romane. Opera lui
oglindeste viata sociala a satului transilvanean, cu randuieli si obiceiuri, surprinzand
farmecul vietii prin stari sufletesti puternice.

Nuvela psihologica realista Moara cu noroc a fost publicata in anul 1881 in volumul
Novele din popor, remarcandu-se prin faptul ca Slavici se abate de la canonul clasic al
povestirii si intra in hatisul starilor sufletesti.

Nuvela este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ,
conflictele sunt puternice, ireconciliabile, iar in prim plan se afla personajul principal,
puternic conturat.

Moara cu noroc este o nuvela realista prin tematica, construirea personajelor in relatie cu
mediul in care traiesc, personaje tipice in situatii tipice, reprezentarea veridica a realitatii,
obiectivitatea naratorului, tehnica detaliului in descriere si portretizare.

De asemenea, este o nuvela de analiza psihologica prin conflictul interior, in prim-plan nu

sunt intamplarile, ci starile sufletesti, personajul este surprins intr-o situatie de criza, utilizarea
modalitatilor de caracterizare a personajelor si de investigare psihologica (monologul interior,
stilul indirect liber, autoanaliza).

Tema oglindeste societatea ardeleneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul

secolului al XX-lea, urmarind procesul de imbogatire si implicatiile pe care setea de inavutire
le are asupra destinului uman.

Cuprins:

Titlul desemneaza toposul unde au loc evenimentele. Initial o moara, rostul acestui loc s-a
schimbat devenind un han prin care se castiga altfel banul, potrivit cu incercarea unei alte
generatii de a-si gasi norocul. Sensul ironic al titlului se dezvaluie treptat, daca in primele
pagini pentru Ghita carciuma era cu noroc, mai apoi locul ii parea strain si pustiicios.

Perspectiva narativa este dindarat, naratorul este omniscient, extradiegetic, obiectiv,

impersonal, omniprezent, avand acces la gandurile personajelor pe care la dezvaluie prin
monogul interior sau stil indirect liber, iar relatarea se face la persoana a III-a.

Nuvela este alcatuita din 17 parti, avand o structura riguroasa, unitara, unde fiecare episod
aduce elemente esentiale si absolut necesare firului epic.

Relatiile de simetrie sunt esentiale in constructia subiectului.

Incipitul are statut de prolog si surprinde dialogul dintre Ghita si soaca lui: omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit,
reprezentand teza morala a nuvelei. Opinia traditionala a batranei accentueaza echilibrul
interior si familial prezentat in opozitie cu avantul tineretii, bogatia obtinuta cu orice pret.

Finalul tragic o are in centru tot pe batrana, care surprinde tema destinului prin replica Se
vede c-au lasat geamurile deschide [...] Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost
dat, concluzionand drama personajelor ce platesc propria nesabuinta. Focul din finalul
nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul de toate relele ce se infaptuisera la
carciuma Moara cu noroc.

Ca in orice nuvela, conflictele sunt puternice, ireconciliabile, ele putand fi vazute din trei
laturi: sociala, morala si psihologica.

Conflictul social antreneaza doua straturi ale societatii: breasla micilor intreprinzatori (Ghita)
si lumea raufacatorilor (Lica). Acest conflict se transforma treptat intr-un conflict moral,
infruntare celor doua personaje luand aspectul luptei dintre bine si rau.

Conflictul psihologic este conflictul central al nuvelei si se remarca prin faptul ca in sufletul
lui Ghita se infrunta permanent dorinta de a se imbogati si aspiratia de a ramane in ochii
celorlalti un om cinstit.

Spatiul si timpul sunt veridice, actiunea incepe la Sfantul Gheorghe, simbolizand lupta cu
balaurul si se termina de Paste, sugerand sacrificiul si suferinta, astfel destinul personajelor
are si un sens simbolic, al purificarii locului malefic si se defasoara in Transilvania. Toposul
este marcat de drumuri ascendente si descendente, conturat prin detalii descriptive: ciori,
lopeti rupte, radacini, cele cinci cruci, care au rol anticipativ si sugereaza ideea mortii, iar
copacul pe jumatate ars simbolizeaza destinul intrerupt al personajelor.

O scena reprezentativa este aparitia lui Lica la carciuma, care distruge echilibrul familial si il
pune pe Ghita intr-o situatie conflictuala. Samadaul vrea sa vorbeasca doar cu hagiul, are o
atitudine autoritara, superioara, usor amenintatoare, deoarece pentru el toti oamenii ii sunt
inferiori prin slabiciunile cu care ii stapaneste si manipuleaza. Ghita raspunde evaziv,
incercand sa ramana in afara sferei lui de influenta, ii arata ca nu se lasa intimidat de
amenintari, dar batrana ii dezvaluie slabiciunea pentru bani, facandu-l pe ginerele ei
vulnerabil in fata samadaului, sa se frustreze si sa gandeasca nerespectuos. Intalnirea il face
pe carciumar sa isi ia masuri de aparare: caini, pistoale, o sluga noua si sa se gandeasca in
acelasi timp la bani, Lica reprezinta astfel ispita malefica, tentatia imbogatirii ce il va duce la
pierzanie.

O alta scena semnificativa este moartea Anei, din finalul textului, prin care se incheie
procesul distrugerii personalitatii protagonistului, dar si dezbinarea familiei. Dupa ce o lasa in
mainile samadaului sperand sa reziste seductiei acestuia si pleaca dupa jadarmi, Ghita este
avertizat de Pintea care marturiseste ca el nu ar fi indraznit sa foloseasca drept momeala o
nevasta ca a carciumarului. In cele din urma, Ghita este silit sa recunoasca propriul esec
atunci cand il vede pe Lica plecand de la moara. Intra in han cu intentia de a o omori pe Ana
pentru ca nu poate sa o lase pangarita in urma lui, comunica in mod real cu ea dezvaluindu-i
planurile de razbunare si o injunghie manat de un amestec de duiosie si cruzime, de dragoste
si disperare.

Incheiere:

In opinia mea, nuvela analizeaza detaliat procesul decaderii morale a protagonistului si

prezinta veridic o societate in plina dezvoltare economica in care legile morale sunt mai putin
respectate, ele fiind inlocuite de pasiunea pentru avere, putere.

In concluzie, Moara cu noroc este o nuvela realist psihologica, care are in prim-plan un
personaj dinamic a carui transformare se datoreaza atat predispozitiilor psihice innascute,
cat si conditiilor sociale exterioare.
 Moara cu noroc

De Ioan Slavici

-caracterizare de personaj-

Introducere:

Cuprins:

Ghita este personajul principal al nuvelei, fiind prezent in toate momentele semnificative ale
actiunii, celelalte personaje dezvotandu-se in jurul lui.

Este un personaj specific nuvelei psihologice prin faptul ca in prim-plan se afla trairile lui
sufletesti, este surprins intr-un puternic conflict psihologic si intr-o transformare interioara, se
afla in situatii limita.

De asemenea, este un personaj realist, personaj tipic surprins in situatii tipice (imbogatirea,
parvenirea) si ilustreaza una dintre categoriile sociale: a micului intreprinzator dominat de
lacomia pentru bani. Este un personaj rotund, complex, reprezentand totodata tipul taranului
naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si
emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de avere
asupra omului.

Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe parcursul nuvelei, se abate de
la norma morala enuntata la inceputul nuvele omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca
e vorba, bogatia si linistea colibei tale te face fericit, la inceputul operei aparand in ipostaza
de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati. Ca urmare devine hangiu, la inceput el
este apreciat datorita onestitatii, dar este dominat de obsesia banului in continuare. Se
transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual, cat si
sufleteste. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii, dominat de
frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Lica.
Portretul fizic este abia schitat, insa portretul moral este complex,