MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici
-Nuvelă realistă, psihologică-
Subiecte posibile la examen: Tema și viziunea despre lume într-o nuvelă psihologică
studiată; Particularități ale nuvelei psihologice

,,Moara cu noroc" este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ioan Slavici,
unde apar marile teme şi motive ale creației autorului. Acest aspect se manifestă şi în ceea ce
priveşte încadrarea nuvelei în curentul literar al realismului. O primă trăsătură evidentă o
reprezintă tehnica detaliului şi încadrarea precisă a acţiunii în timp şi spațiu. Totodată, faptele
relatate sunt verosimile, iar personajele sunt încadrate în tipologii, în funcţie de dominanta
societății. Se remarcă obiectivitatea perspectivei narative.
,,Moara cu noroc" este o nuvelă realistă, de factură psihologică, prin conflictul interior,
surprinderea tensiunilor sufleteşti ale personajului.
Titlul este alcătuit din două substantive care, în sens denotativ reprezintă locul unde se
desfăşoară acţiunea, aflat la intersecția unor drumuri comerciale, iar în sens conotativ ,,moara"
devine un loc al pierzaniei care macină destinele umane. Norocul aşteptat se dovedeşte a fi
nenoroc, datorită abordării greşite a destinului.
Tema e pusă în evidenţă prin dezvăluirea particularităților unei societăți ardeleneşti de
la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe fundalul acestei societăți, se configurează alte două teme,
a familiei tradiţionale şi a destinului. Totodată, nuvela urmăreşte consecinţele nefaste a setei
de îmbogăţire care duce la dezumanizarea personajului.
Compoziţional, nuvela este alcătuită din 17 capitole fără titlu. Se observă simetria
dintre incipit şi final. În incipit, soacra lui Ghiță formulează teza morală a nuvelei: ,,Omul să
fie fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniştea colibei tale te face fericit".
Finalul o aduce în prim plan pe bătrână care rosteşte o replică privitoare la destinul
implacabil: ,,aşa le-a fost data!"
Indicii spațio-temporali sunt realist precizaţi şi au rolul de a orienta cititorul în
universul ficțiunii. Acţiunea este plasată în Ardeal, zona Aradului, la sfârşitul secolului al
XIX-lea, în interval de un an, de la Sfântul Gheorghe, până de Paşte, anul următor.
Varietatea şi complexitatea conflictelor sunt o trăsătură fundamentală a nuvelei.
Conflictul central este interior, moral-psihologic. În conştiinţa personajului se duce o luptă
între dorinţa lui de a rămâne om cinstit şi patima pentru bani. De asemanea, conflictul interior
se reflectă în plan exterior, prin confruntarea dintre cârciumarul Ghiţă şi Lică Sămădăul.
 Acţiunea nuvelei are un subiect concentrat. În expozițiune, Ghiţă, cizmar sărac, dar
onest decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. Hanul e situat la răscruce de
drumuri, izolat de restul lumii. O vreme, lucrurile merg bine, familia e armonioasă şi
prosperă. Apariţia lui Lică Sămădăul la han, constituie intriga nuvelei, declanşează în sufletul
lui Ghiță conflictul interior şi tulbură liniştea familiei. Desfăşurarea acţiunii ilustrează
înstrăinarea lui Ghiţă faţă de familie, care, dornic să facă avere, o îndepărtează treptat pe Ana
şi devine complicele lui Lică în nelegiuiri. Îl mustră conştiinţa şi se aliază cu jandarmul
Pintea, fost tovarăş al lui Lică, însă nu e cinstit, căci îşi păstrează o parte din banii necurați.
Punctul culminant ilustrează dezumanizarea personajului. De Paşte, o lasă pe Ana singură la
moară şi merge să-l anunţe pe Pintea că Lică are asupra lui bani furaţi. Dezgustată de laşitatea
soţului, Ana i se dăruieşte lui Lică. Ghiţă, influențat de sentimentul de gelozie, o ucide şi este
la rândul său ucis din ordinul lui Lică. Deznodământul este tragic. Un incendiu mistuie Moara
cu noroc, iar Lică se sinucide, pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea. Singurele personaje
care supravieţuiesc sunt copiii şi bătrâna, ale cărei cuvinte oferă circularitate nuvelei. Finalul
este unul moralizator.
Personajele sunt încadrate în tipologii diferite şi sunt caracterizate în manieră realistă.
Ghiţă e un personaj complex, ,,rotund", în jurul lui fiind polarizată întreaga acțiune. Inițial
este cizmar, dar îşi schimbă statutul social, în cârciumar, pentru a oferi familiei un trai mai
bun. Lică e personajul negativ care exercită o influență malefică asupra tuturor cu care intră în
contact. Statutul său social e sugerat printr-un enunţ simplu: ,,Lică era porcar”.
În concluzie, întâlnirea cu nuvela ,,Moara cu noroc" este, pentru orice cititor, o
experiență de viaţă, deoarece intră într-o lume plăsmuită după propria viziune a autorului.
Fiind o nuvelă psihologică, ea nu aduce în faţa contemporanilor un model de conduită morală,
ci un model al dezumanizării.
 CARACTERIZAREA LUI GHIȚĂ

,,Moara cu noroc" este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ioan Slavici,
pentru faptul că în ea sunt încadrate marile teme şi motive ale creației autorului. Acest aspect
se manifestă şi în ceea ce priveşte încadrarea nuvelei în curentul literar al realismului. O
primă trăsătură evidentă o reprezintă tehnica detaliului şi încadrarea precisă a acţiunii în timp
şi spațiu. Totodată, faptele relatate sunt verosimile, iar personajele sunt încadrate în tipologii,
în funcţie de dominanta societății. Se remarcă obiectivitatea perspectivei narative.
,,Moara cu noroc" este o nuvelă realistă, de factură psihologică, prin conflictul interior,
surprinderea tensiunilor sufleteşti ale personajului.
Titlul este alcătuit din două substantive care, în sens denotativ reprezintă locul unde se
desfăşoară acţiunea, aflat la intersecția unor drumuri comerciale, iar în sens conotativ ,,moara"
devine un loc al pierzaniei care macină destinele umane. Norocul aşteptat se dovedeşte a fi
nenoroc, datorită abordării greşite a destinului.
Tema e pusă în evidenţă prin dezvăluirea particularităților unei societăți ardeleneşti de
la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe fundalul acestei societăți, se configurează alte două teme,
a familiei tradiţionale şi a destinului. Totodată, nuvela urmăreşte consecinţele nefaste a setei
de îmbogăţire care duce la dezumanizarea personajului.
Compoziţional, nuvela este alcătuită din 17 capitole fără titlu. Se observă simetria
dintre incipit şi final. În incipit, soacra lui Ghiță formulează teza morală a nuvelei: ,,Omul să
fie fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniştea colibei tale te face fericit".
Finalul o aduce în prim plan pe bătrână care rosteşte o replică privitoare la destinul
implacabil: ,,aşa le-a fost data!"
Personajele sunt încadrate în tipologii diferite şi sunt caracterizate în manieră realistă.
Ghiţă e un personaj complex, ,,rotund", în jurul lui fiind polarizată întreaga acțiune. Inițial
este cizmar, dar îşi schimbă statutul social, în cârciumar, pentru a oferi familiei un trai mai
bun. Este caracterizat direct de narator care conturează un portret fizc ,,înalt şi spătos", dar şi
indirect prin fapte, gânduri atitudini. Are simt practic, inițiativă, însă e copleşit de patima
pentru bani. Lică e personajul negativ care exercită o influență malefică asupra tuturor cu care
intră în contaet. Statutul său social e sugerat printr-un enunţ simplu: ,,Lică era porcar".Este
caracterizat direct de narator, prin portret fizie ,,înalt şi slab" şi indirect prin faptele nelegiuite
din care reies trăsături precum: trufie, orgoliu, răutate, viclenie.
 Portretul fizic al lui Ghita este slab conturat: ,,înalt si spătos", însa trăsăturile
cârciumarului se reflecta pe parcursul operei, prin expresia chipului, ton, voce, trăsături
sufleteşti. Portretul moral al personajului principal este conturat prin mijloace de investigatie
psihologica precum: introspectia, stilul indirect liber, scene dialogate, monolog interior,
notatia gesticii si mimicii faciale.
Statutul său social este definit încă din expozițiune: cizmar, om onest şi soţ iubitor,
acesta doreşte să câştige mai mult pentru a-şi deschide un atelier. În ciuda avertismentului
soacrei, acesta va lua în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, observându-se astfel
autoritatea personajului principal.
Apariţia lui Lică tulbură liniştea familiei şi echilibrul interior al bărbatului. Cu ajutorul
monologului interior, este subliniat profilul psihologic al acestuia, contradicţiile interioare,
generate de seducția și repulsia pe care le exercită individul apărut la cârciumă asupra lui.
Oscilând între cele două sensuri existenţiale, reprezent de personajul feminin, Ana, simbol al
iubirii, al familiei şi al liniştii, şi nelegiuitul şef al porcarilor, Ghiţă trăieşte o dramă
psihologică, care îl va duce la o stare de alienare față de sine şi faţă de ceilalți.
Autocaracterizarea trădează dorinţa personajului de a se autodisculpa: ”Ce să-mi fac
dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea?”Astfel, devine complicele lui Lică a jefuirea
arendaşului şi la uciderea unei femei. Este reținut de poliţie şi va dori să se alieze cu
jandarmul Pintea, pentru a-l demasca pe Sămădău, dar nu este în totalitate sincer, deoarece
păstrează o parte din banii aduşi de Lică.
Cârciumarul este caracterizat direct şi de şeful porcarilor, care îşi dă seama de
calităţile şi defectele acestuia: ,,Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău şi eşti om cu
minte". Acesta are momente de sinceritate şi remuşcări, aşa cum rezultă din scena în care îşi
cere iertare soţiei şi copiilor. Dezgustată de laşitatea soțului și îndepărtată de acesta, femeia îl
numeşte pe Ghiță ,,muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti”.
Om harnic,cumsecade, bând și echilibrat, acesta dorește să srtângă bani pentru a-și
angaja zece calfe ca să repare cizmele oamenilor. Naratorul omniscient şi omniprezent
surprinde gesturile, gândurile şi relaţiile cu celelalte personaje: prudent şi temător, Ghiţă
merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi ia doi câini şi angajează o slugă credincioasă,
ceea ce dovedeşte nevoia de protecție. Acesta devine interiorizat şi violent: ,,se
aprindea"; ,,îşi pierdea cumpătul”.
Caracterizarea indirectă dezvăluie ultima fază a degradării morale: de sărbătoarea
Paştelui, o ucide pe Ana, la rândul lui este ucis de Răuţ, din ordinul lui Lică. Reprezentând
tipul individului dezumanizat de obsesia îmbogățirii, personajul va ajunge la un deznodământ
tragic.
În concluzie, valoarea deosebită a acestei nuvele constă în modul de realizare a
personajelor, în analiza psihologică ce porneşte de la descrierea generală a stărilor psihice,
spre a ajunge la observaţii de mare fineţe.