Moara cu Noroc - Evolutia personajului principal

Nuvela este opera epică, în proză, cu un singur fir narativ, având o intrigă mai complicată, ce
determină conflicte puternice prin care se evidenţiază caracterul mai multor personaje.

După citeriul tematic, nuvelele se clasifică în: nuvelă istorică, nuvelă psihologică, nuvelă
fantastică si nuvelă filozofică. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici se încadrează în categoria nuvelei
psihologice. Nuvela psihologică prezintă viaţa interioară a personajelor sub presiunea unor situaţii
neobişnuite. „Moara cu noroc” este „o nuvela solida cu subiect de
roman” (George Calinescu) publicata in volumul „Novele din popor”, in anul 1881. Slavici se inspiră
în nuvelistica sa din viaţa satului ardelean, fiind un deschizător de drumuri pentru proza secolului XX.

Slavici este un autor moralist şi de aceea tema nuvelei va surprinde influenţa nefastă a

dorinţei de înavuţire şi procesul de dezumanizare al individului ca urmare a acestei obsesii pentru bani.
Titlul nuvelei este bivalent si
conţine atat şansa de îmbogăţire a lui Ghiţă cat şi ameninţarea morţii ascunsă sub aparenţa inselatoare
a norocului.
Naraţiunea realistă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către un narator
omniscient, omniprezent şi neimplicat. Pe lângă
perspectiva obiectivă a naratiunii, Slavici foloseste şi tehnica punctului de vedere din intervenţiile
bătrânei. Nuvela este construită după principiul ciclic, începând şi sfârşindu-se cu replicile bătrânei
care fixează teza morală a nuvelei: „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu
bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”. Nerespectarea acestui principiu de viaţă va aduce
sfârşitul tragic al personajelor: „Simţeam eu că nu are să iasă bine.”. Ghiţă
este personajul principal al nuvelei „Moara cu noroc”, fiind un personaj complex, al cărui destin
ilustrează consecinţele nefaste ale dorinţei de înavuţire.
Caracterizarea lui se realizează atât în mod direct, cât şi indirect, portretul acestuia însumând
o varietate de trăsături condradictorii. De asemenea, se foloseşte ca modalitate de caracterizare si
monologul interior. Fiind vorba de o nuvelă psihologică,
personajul este urmărit în evoluţie. Statutul social al protagonistului este surpins inca de la inceputul
discursului narativ: este un om cu voinţă puternică, harnic şi perseverent, care vrea să-şi scape familia
de sărăcie.
La început, scopul nobil de a-si scoate familia din starea de sărăcie este satisfăcut prin munca
cinstită a hangiului. Firul existenţei liniştite se rupe însă cand la han isi face aparitia un personaj
straniu, Lică Sămădăul.
Apariţia lui Lică Sămădăul la han tulbură echilibrul familiei, dar şi pe cel interior al lui Ghiţă.
Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi pentru familia lui, Ghiţă nu se poate
sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercită asupra sa, deoarece tentaţia îmbogăţirii este mare.
Hangiul acceptă colaborarea cu Lică si devine treptat părtaş la afacerile necurate ale acestuia.

La început, personajul oscilează între atracţia pentru bani şi dorinţa de a rămâne un om

cinstit, ceea ce îl transformă într-un personaj tragic. Dacă la început era un tata bun şi un soţ tandru, pe
parcurs se înstrăinează de Ana si de copii si nu mai vorbeşte cu acestia.

Deşi starea materială este înfloritoare, Ghiţă ajunge să-şi piardă încrederea în sine. Felul în
care Lică îi manipulează deciziile îi modifică atat propria percepţie asupra lui, cat şi felul în care îl văd
ceilalţi: Ana va ajunge în final să-l considere „o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti”.
Daca Ghita este un personaj rotund, caracterul sau
modificandu-se pe intreg parcursul discursului narativ, Lica face parte din categoria personajelor plate.
De la prima si pana la ultima sa aparitie in discurs, Samadaul are un comportament neschimbat.

1
 Moara cu Noroc - Evolutia personajului principal
Ghiţă depăşeşte limita
normală a unui om care aspiră spre o firească situaţie materială şi socială. Patima pentru bani îl
determină să ajungă pe ultima treaptă a degradării morale.
In concluzie, finalul tragic al personajului principal Ghita, transmite ideea conform careia
singurele valori ale existentei umane sunt cele bazate pe morala. Moartea sa sugerează că nimic nu
este mai presus de legea morală, condiţie esenţială a existenţei lumii.