Curentul Realism ( Nuvela Psihologica ) Perioada Interbelica

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
( Evolutia personajului )

Opera „Moara cu noroc” de Ioan Slavici , publicată în anul 1881 în volumul

„Novele din popor” , este o nuvelă psihologică , realistă , prezentând atât
aspecte din societatea ardelenească de la sfarșitul secolului al XIX-lea , cât și o
analiză psihologică a personajului principal , care se degradează sub puterea
banului.
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales , cârciuma numită Moara
cu noroc , ajunge sa insemne , mai curand , Moara cu ghinion , Moara care
aduce nenorocirea , deoarece castigurile obtinute aici ascund nelegiuri.
Perspectiva narativă este obiectivă , realizată la persoana a III-a de către un
narator omniscient , omniprezent , neimplicat în actiune.

Simetria dintre incipitul si finalul nuvelei este data de vorbele batranei ,

soacra lui Ghita , care la inceput sustine ca: „Omul sa fie multumit cu saracia
sa , caci , daca-i vorba , nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit” , iar
la sfarsit pune intamplarile tragice pe seama destinului necrutator: „asa le-a
fost data!..”. Cele doua afirmatii sunt principalele teze morale ale nuvelei.

Stilul nuvelei este sobru , concis , fara podoabe. Limbajul naratorului si al

personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul reginonal ,
ardelenesc , limbajul popular si oralitatea.

Fiind vorba de o nuvelă psihologică, personajul este urmărit în evoluţie.

Statutul social al protagonistului este surpins inca de la inceputul discursului
narativ: este un om cu voinţă puternică, harnic şi perseverent, care vrea să-şi
scape familia de sărăcie.

Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici , al carui
destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire.

Personajul principal, Ghita, este un personaj complex, in jurul caruia se

desfasoara intreaga actiune, el intrand in relatii cu toate celelalte personaje.
Acesta se incadreaza in tipul taranului sarac care doreste sa se imbogateasca.
Framantarile si transformarile sale interioare sunt urmarite si redate fie direct
de catre narator, fie indirect, prin actiunile sale.

Conflictul interior trait de Ghita se rasfrange acut asupra relatiei sale cu

Ana, care devine tot mai incordata. Ghita se lasa atras de afacerile necinstite
ale lui Lica Samadaul, instrainandu-se de familie, devenind rece si inchis in
sine.

Statutul initial al personajului este reliefat in dialogul din incipitul nuvelei ,

dintre soacra si ghita , in care se confrunta doua conceptii despre
viata/fericire: batrana este adepta valorilor traditionale , in timp ce Ghita ,
capul familiei , doreste bunastarea materiala. Ghita , cizmar sarac , dar om
harnic , pentru a castiga rapid bani , ca sa-si deschida atelier.

Pentru portretul moral al personajului principal , Slavici a folosit mijloace de

investigatie psihologica , precum: scenele dialogate , monologul interior de
factura traditionala si acela realizat in stil indirect liber si intreospectia.

Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e
om de nadejde si chiar ii spune acest lucru. Totusi Samadaul nu-i convine un
om pe care sa nu-l tina de frica si de aceea treptat distruge imaginea de om
onest pe care Ghita o avea in fata oamenilor. Astfel , carciumarul se trezeste
implicat fara sa-si dea seama in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei
si a unui copil. Este chemat sa depune marturie si i se da drumul acasa
numai „pe chezasie”.

Axa vietii morale a personajului este distrusa treptat , se imte instrainat de

toti si de toate. Arestul si judecata ii provoaca mustrati de constiinta. De
rusinea lumii , de dragul sotiei si al copiilor , se gandeste ca ar fi mai bine sa
plece de la Moara cu noroc.

Ghita ajunge pe ultma treapta a degradarii morale in momentul in care ,

orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica , isi arunca
sotia , drept momeala , in bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment
ca Ana va rezista influentei malefice a lui Lica. Dezgustata insa de lasitatea lui
Ghita care se instrainasede ea si de familie , intr-un gest de razbunare , Ana i
se daruieste lui Lica , deoarece , spune ea , in ciuda nelegiuiriloe comise , Lica
e „om” , pe cand Ghita „nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.