Curentul Realism Perioada Postbelică

Moromeții
de Marin Preda

Opera „Moromeții” este primul roman scris de Marin Preda și este alcătuit din
două volume publicate la 12 ani distanța , în 1955 primul volumul , iar în 1967
al doilea volum.
Cea mai importantă temă a prozei lui Marin Preda este dispariţia ţărănimii
tradiţionale , dar alături de această problemă , autorul tratează și tema relației
dintre individ și istorie , dar și tema timpului , care trece fără a ţine cont de
dorințele oamenilor şi care aduce cu el schimbări radicale şi neaşteptate.
Titlul „Moromeţii” pune în centrul romanului tema familiei , însă evoluţia şi
criza familiei Moromete sunt simbolice pentru transformările din satul
tradițional românesc.
Perspectiva narativă este una obiectivă , naraţiunea fiind realizată la persoana
a III-a de către un narator omniscient și omniprezent. Această perspectivă
narativă se completează prin personajele reflectoare: în primul volum rolul de
personaj-reflector îi aparţine lui Ilie Moromete , iar în cel de-al doilea volum Ilie
Moromete intră intr-un con de umbră , astfel rolul de personaj-refletor
aparținând-i lui Niculae Moromete , care-i șef de partid.
Primul volum utilizează tehnica decupajului şi accelerarea gradată a timpului
naraţiunii , şi poate fi considerat o monografie a familiei ţărăneşti şi a satului
românesc din Câmpia Dunării într-o perioadă de frământări social-istorice.
Primul volumul este structurat în trei părţi , cu o acţiune care se desfăşoară pe
parcursul verii , cu trei ani înaintea celui de-al doilea război mondial , când
„timpul era foarte răbdător cu oamenii” din satul Siliştea-Gumeşti.
Prima parte se desfașoară de sâmbătă seara până duminică noaptea și conţine
scene care ilustrează viaţa rurală: cina , tăierea salcâmului și întâlnirea
duminicală din fierăria lui Iocan. Partea a doua se derulează pe parcursul a
două săptămâni , începând cu plecarea lui Achim cu oile , la Bucureşti. Partea a
treia se desfașoară de la seceriş până la sfârşitul verii și se încheie cu fuga
băieţilor.
Astfel , cele trei părţi conferă echilibrul compoziţiei , fiecare parte începând cu
o prezentare de ansamblu: cina , prispa şi secerişul. Simetria compoziţională
este dată de legătura dintre incipit şi final , prin care este subliniată tema
timpului. Daca la început „timpul era foarte răbdător cu oamenii”, în final
imaginea timpului se schimbă , acesta devenind necruţător şi intolerant „timpul
nu mai avea răbdare.”.
În centrul primului volum se află figura lui Ilie Moromete şi problema
paternităţii , a raporturilor acestuia cu fiii lui , care reprezintă însă o deghizare a
problemelor social generale.
O secvență epică cu valoare simbolică este aceea a taierii salcâmului. Ilie
Moromete taie salcâmul pentru a achita datoriile familiei , fara a vinde pământ
sau oi. Tăierea salcâmului , prefigurează declinul familiei Moromete și
prăbușirea satului traditional românesc.
Un triplu conflict destramă familia lui Moromete. Mai intâi dezacordul dintre
tată și cei 3 fii ai săi din prima căsătorie. Cel de-al doilea conflict izbucnește intre
Moromete și Catrina , el vânduse in timpul secetei un pogon din lotul soției ,
promițându-i în schimb trecerea casei pe numele ei , dar amână. Ultimul conflict
se desfașoară între Moromete și sora lui , Guica, care și-ar fi dorit ca fratele
văduv să nu se recăsătorească , în felul acesta, ea ar fi rămas în casa fratelui să
se ocupe de gospodărie.
Ca urmare a celor evitențiate si argumentate , opera literară „Moromeții” de
Marin Preda este un roman realist social obiectiv , oferind o imagine amplă
asupra concepției scriitorului despre lumea rurală inainte și dupa celui de-al
doilea Razboi Mondial.