Roman Psihologic Perioada Interbelică

Ultima nopate de dragoste,

întâia noapte de război
de Camil Petrescu
( Evolutia personajului principal )

Opera „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil

Petrescu a fost publicata in anul 1930 si este un roman modern, psihologic,
de tip subiectiv, care contribuie la procesul de sincronizare dintre literatura
romana si literatura universala prin crearea unor aspecte estetice, dar si prin
crearea personajului intelectual lucid.
Titlul romanului indica cele doua teme majore care sunt in acelasi timp doua
experiente fundamentale de cunoastere, traite de protagonist. De asemenea,
aceste doua experiente traite de personajul principal ii marcheza destinul, ii
inchid orizontul de viata la inceput si il elibereaza de obsesii la final. Simetria
titlului corespunde celor două părţi ale romanului, iar persistenţa cuvântului
„noapte” în ambele părţi ale titlului este o sugestie a tenebrelor interioare ce
marchează cele două experienţe în care se consumă frământările
personajului: iubirea si razboiul.
Incipitul romanului il preinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de
front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist, in primavara anului
1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei
Spre deosebire de romanele traditionale, in romanul lui Camil Petrescu,
apare conflictul interior, din constiinta personajului narator, Stefan
Gheorghidiu, care traieste stari de contradictorii fata de sotia sa, Ela. Acest
conflict interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu
realitatea inconjuratoare.
Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Stefan Gheorghidiu, care trece prin doua experiente fundamentale:
iubirea si razboiul.
Stefan Gheorghidiu, personajul narator, este un intelectual, personaj tipic
lui Camil Petrescu, student la Filozofie, care traieste intr-o lume a ideilor, a
cartilor, avand impresia ca s-a izolat de lumea concreta. Este lucid, un filosof
fascinat de absolut, de ideea unei iubiri ideale, find in acelasi timp, si un
inadaptat social, orgolios si hipersensibil. Orgoliul este trasatura
fundamentala a acestuia, izvorat din increderea in propria gandire si putere
de a intelege lucrurile, dar care il domina atat in relatiile de iubire, cat si in
viata sociala. Iubirea pentru Ella izvoraste, in primul rand, din orgoliu,
deoarece era iubit de cea mai frumoasa fata din Universitate, dar si din
duiosenie fata de exuberanta si devotamentul Ellei.
Consider ca principala trasatura de caracter a protagonistului este orgoliul,
ilistrativa in acest sens este marturisirea lui Gheorghidiu referitoare la felul
in care ia nastere iubirea lui pentru Ela: „Iubesti intai din mila, din indatorire,
din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita”. De asemenea, din
orgoliu combinat cu o moralitate superiora, pleaca de buna voie pe front,
pentru ca nu ar fi suportat sa ii auda pe alti participanti povestind despre
razboi, fara ca el sa cunoasca aceasta experienta e viata.
O secventa care ilustreaza caracterul protagonistului este reprezentata de
primirea mostenirii care genereaza o ruptura in relatia acestuia, deoarece Ella
era incantata de viata mondena si pare interesata de un tanar avocat, domnul
G. Dintr-un orgoliu exagerat, Stefan refuza sa intre in competitie cu ceilalti,
fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-si schimbe garderoba si
sa adopte comportamentul superficial al dansatorilor moderni pe care Ella ii
admira, iar Gheorghidiu ii considera mediocri si ii dispretuieste.
Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui
Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta, care se
desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si din relatiile cu
celelalte personaje. Caracterizarea directa este realizata rar, prin intermediul
replicilor scurte ale altor personaje, precum cea a lui Nae Gheorghidiu ori
aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii reproseaza
comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti: „Esti de o sensibilitate
imposibila”.
În concluzie, romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’’,
scris de Camil Petrescu in 1930, il prezinta pe intelectualul Stefan
Gheorghidiu ca fiind tipul omului ganditor, filosof, iubitor, care, participand
la razboi, isi va pierde oarecum simtul realitatii, totodata, schimbandu-si si
perspectiva asupra iubirii pe care o considera unica si absoluta.
Pe langa orgoliu, in roman se contureaza si alte trasaturi ale eroului, precum:
natura analitica si reflexiva, luciditatea, sensibilitatea exagerata si
inteligenta.
Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Stefan
Gheorghidiu isi analizeaza cu luciditate trairile, starile si sentimentele.