LUCRARE

ENIGMA OTILIEI SI ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

 ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

1. SEMNIFICATIA TITLULUI: Titlul romanului indică temele acestuia și poate fi considerat

o metaforă a timpului, o metaforă psihologică a modului în care timpul obiectiv și
evenimentele exterioare, dar și interioare sunt asimilate în prezent.Cuvintele „ ultima ” și
„ prima ” se află în relație cu textul epic și se referă la semnificații profunde ale scriitorului,
simbol care sintetizează coordonatele spațio-temporale ale textului. Noaptea conștiinței e
legătura dintre cele două părți ale romanului, date de trăirile conștiinței și de timpul
psihologic.
2. TEMA ROMANULUI: Tema romanului este, pe de o parte, presupusa inferioritate morală a
femeii care nu se poate ridica la așteptările bărbatului, și pe de alta, condiția bărbatului
condamnat să nu fie iubit așa cum crede că i se cuvine.
3. PERSPECTIVA NARATIVA: Protagonistul romanului Ultima noapte de dragoste, Intaia
noapte de razboi de Camil Petrescu este un narator-personaj ce relateaza experienta de viata
la persoana I, Intr-o maniera subiectiva, fiind necreditabil. Tehnicile moderne prin care se
realizeaza confesiunea sunt: introspectia (modalitatea specifica prozei de analiza psihologica
prin care personajul principal Isi analizeaza trairile sufletesti In cele mai mici nuante),
monologul interior (dezvaluirea interioritatii la persoana I), fluxul constiintei (relatarea
faptelor sau transcrierea gandurilor In ordinea subiectiva In care le reconstituie afectivitatea
naratorului), memoria involuntara (rememorarea unui fapt In unna unei senzatii sau a
stimularii unui simt, deci neintentionat/neprogramat). Acest tip de narator anuleaza
cronologia faptelor specifica prozei realist obiective, relatandu-le In functie de subiectivitatea
sa.
4. TIPUL DE NARATOR: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman
modern de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative,
timpul prezent şi subiectiv, fluxul conştiinţei, memoria afectivă, naraţiunea la pers I,
luciditatea autoanalizei, anticalofismul, dar şi autenticitatea definită ca identificarea actului de
creaţie cu realitatea vieţii, ca experienţă nepervertită, cu trăire febrilă.Romanul este scris sub
forma unei confesiuni a personajului principal, Ştefan Gheorghidiu. Încă din primele
propoziţii se observă că scriitorul a optat pentru perspectiva subiectivă a naratorului personaj,
frecventă în romanul modern. Naratorul este egal cu personajul, iar viziunea lui este
„împreună cu”, o viziune cu focalizare internă presupunând implicarea naratorului în
evenimente.
5. ROMAN MODERN: Creația lui Camil Petrescu se încadrează în romanul de tip modern prin
faptul că trece de la tema rurală abordată până atunci de ceilalți scriitori (Rebreanu,
Sadoveanu, Creangă, etc.) la o literatură citadină. Acțiunea romanului se desfășoară cu
precădere în atmosfera Bucureștiului din preajma Primului Război Mondial dar și în
Câmpulung. Tot aici spre deosebire de eroii tradiționali de pînă atunci (oieri, țărani etc.),
Camil Petrescu creează eroi intelectuali cărora le realizează o sondare interioară utilizând
procedeul de analiză psihologică. Pe lângă aceasta, autorul utilizează și tehnici existente în
literatura europeană de atunci (urmărind sincronizarea cu literatura europeană), adoptând în
 mod special de la Marcel Proust fluxul conştiinţei (literatura înseamnă consemnarea
propriilor gânduri). Naratorii omniscienţi creau universe ireale, lipsite de originalitate aşa că
singurul mod real de a cunoaşte este propria conştiinţă.
6. ROMAN PSHIOLOGIC: monolog interior, introspecție, fluxul conștiinței
7. ROMAN DE DRAGOSTE: "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi" al lui
Camil Petrescu; iubirea dintre stefan Gheorghidiu si Ela este prezentata prin ochii
personajului- narator, fiind o iubire situata sub semnul orgoliului si al frustrarii.
În acest roman al lui Camil Petrescu, personajul principal, stefan Gheorghidiu, este tipul
intelectualului lucid, în cautare de experiente fundamentale si care aspira la o iubire absoluta,
iubirea însemnând pentru el o forma de cunoastere. Iubirea dintre el si Ela nu poate fi
încadrata în vreun tipar, datorita individualizarii trairilor sale. Sentimentele sunt conturate
prin intermediul monologului interior si introspectiei. Evolutia acestei povesti de dragoste
este dezvaluita în mod subiectiv, prin ochii naratorului- personaj. Eroul relateaza la persoana
I experienta iubirii si cea a razboiului. Romanul este alcatuit din doua parti, corespunzatoare
celor doua experiente. Experienta iubirii este actualizata prin rememorare, în timp ce cea a
razboiului este consemnata sub forma unui jurnal de front.Stefan Gheorghidiu este un
stralucit student la filozofie, fara mijloace materiale; în facultate se îndragosteste de Ela.
Initial, acesta a pus iubirea lui sub semnul orgoliului ("orgoliul a constituit baza viitoarei
mele iubiri"), beneficiind de admiratia tutror. Pasiunea este stimulata de vanitatea masculina;
aceasta pasiune se adânceste în timp; cei doi îsi traiesc clipele de intimitate cu daruire,
admiratia Elei întâlnindu-se cu placerea lui stefan de a-si etala cunostintele de filozofie.
Tânarul întâlneste în iubirea unica, absoluta, la care aspira, modul de a se împlini pe sine : "sa
tulburi atât de mistuitor o femeie dorita de toti; sa fii atât de necesar unei existente, erau
sentimente care ma adevereau în jocul intim al fiintei mele."

8.CARACTERIZAREA PERSONAJELOR:
Stefan Ghiorghidiu este personajul principal al romanului si reprezinta drama intelectualului
pus in situatii limita.Este un personaj lucid,insetat de certitudini si adevar, desi prima
experinta de cunoastere,iubire,e traita sub semnul incertitudinii,fiind un zbucium permanent
in cautarea adevarului.
Studen la filozofie,inzestrat intelectual,traieste in lumea cartilor.Plim-barea la Odobesti
declanseaza criza de incertitudine a iubirii,punand sub sem nul intrebarii fidelitatea Elei.Dar
autoanalizandu-si starile cu luciditate, res- pinge ideea geloziei.Vede in Ela idealul sau de
iubire si feminitate,dar hiper- sensibil si orgolios isi amplifica drama.Traieste dureros drama
omului singur, neputand sa faca nici un compromis cerut de societate in care traieste. Se
considera un intrus in lumea ce il inconjoara si de aceea alege lumea ideilor pure si aspira la o
dragoste absoluta cautand in permanenta certitudini.Razboiul este o alta experienta de viata in
planul cunoasterii esentiale.Frontul este o experienta traita direct, eroul prezentand razboiul
tragic si absurd.El inseamna noroi,arsita,frig si foame,umezeala, paduchi, mur darie si mai
ales frica ,spaima, disperare si moarte. Frontul este haos, mizerie,invalmasala si dezordine
ceea ce creaza o imagine halucinanta de “foc si trasnete”,tragismul confruntarii cu
moartea,fiind dezvaluit in capito- lul:”Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”.
Dramatismul iubirii lui Stefan intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiind
decisiva.Ranit si spitalzat,se intoarce acasa la Bucuresti, dar simte fata de Ela o instrainare
definitiva:”sunt obosit mi-e indiferent chiar daca e nevinovata.”
ELA: Ela e personajul feminin al romanului simbolizand idealul de iubire
catre care aspira Stefan cu toata energia. Femeia e construita doar
prin ochii barbatului insetat de absolutul iubirii, ea nefiind o
individualitate distincta deoarece de afla in permanenta dependenta de
barbatul ei. Trasaturile fizice ale tinerei sunt putine, dar sugestive
pentru frumusetea ei care este descrisa in mod direct de personajul
narator "ochi mari, albastri, vii, ca niste intrebari de clestar"
Trasaturile morale ale eroinei transpar numai indirect prin
rasfrangerea lor in afara constiintei barbatului iubit, aflat in
cautarea certitudinii daca aceasta femeie intruchipeaza iubirea
ideala. Deci in urma mostenirii pe care o primeste stefan, Ela devine
subjugata de probleme pragmatice, se implica in procesul care urmeaza
intre rude din cauza testamentului ambiguu, si tine cu indarjire ca
sotul sa nu renunte la niciun procent din mostenire. Stefan e
dezgustat de comportamentul delicatei Ela, care spre surprinderea lui
este "capabil sa loveasca aprig cu coatele". Noile ei preocupari se
indreapta spre lux si cumparaturi, innoieste mobilele si incearca sa-i
schimbe si lui Stefan hainele si accesoriile, sa-l faca sa-i placa
eleganta. Sub influenta mondena a Anisoarei Ela invata sa fie
interesata de moda, de distractii nocturne sau escapade. Stefan diseca
si analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, mai ales ca in
casa Anisoarei cunoscusera "un vag avocat, dansator, foarte cautat de
femei". In excursia la Odobesti, Ela face eforturi ca sa stea in
masina langa domnul G "dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani in
urma", chiar daca pentru asta trebui sa deranjeze "de doua ori pe
toata lumea", comportandu-se ca o cocheta si devenind din ce in ce mai
superficiala. Fidelitatea elei este pusa sub semnul intrebarii de
catre stefan, in sufletul caruia fiecare gest, cuvant sau privire ale
femeii capata proportii catastrofale. Asezarea Elei la masa langa
curtenitorul domn G, gesturile familiare de a manca din farfuria lui,
disperarea care i se citea pe chip atunci cand barbatul vorbea cu alte
femei sunt numai cateva repere ale comportamentului monden ale tinerei
sotii.

9.RELATIA DINTRE DOUA PERSOANJE:

O relație aparte, în acest roman, este cea dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela, soția sa, prin
trăirile ambelor personaje, prin sinuozitatea ei, prin evoluția ei tensionată și prin implicarea
afectivă covârșitoare a personajului principal. Relația dintre cele două personaje ale cuplului-
Ștefan Gheorghidiu și Ela-se desprinde din întreaga desfășurare a acțiunii, din conflictele
existente la nivelul narațiunii sau din perspectiva narativă adoptată de scriitor.
Statutul social, psihologic și moral:
Din conținutul romanului, se desprinde mai întâi statutul social al personajelor. Ștefan era
student la Filosofie, un tip inteligent, preocupat de studiu, dar sărac. Statutul lui se schimbă
însă atunci când intră în posesia unei moșteniri neașteptate și începe o viață mondenă. Ela
este și ea tot o fată săracă, rămasă orfană și crescută de o mătusă. Studentă la Litere, fată
deosebit de frumoasă, ea este admirată de cei din jur. Din punct de vedere psihologic,
reprezintă intelectualul însetat de absolut, pentru el chiar iubirea însemnând dăruire totală,
sacrificiu, căci, spunea el ,,cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra
celuilalt’’. Totodată, el este un inadaptat care duce o existență dramatică, dar trăiește o
experiență morală superioară, căci trece prin drama războiului. Din punct de vedere moral,
este o fire conflictuală și polemică, este măcinat de gelozie și are o înclinație aproape
maladivă spre introspecție, conștiința lui fiind obsedată de amănunte chinuitoare. La rândul
ei, Elaeste o fire înclinată spre mondenitate, sociabilă, încât comportarea ei creează impresia
frivolității. Din calcul, dintr-o interpretare greșită a realității, din ipocrizie sau din cauza
existenței unor principii opuse celor ale lui Ștefan, Ela nu-i înțelege frământările, ceea ce îl
derutează și mai mult pe acesta.
De-a lungul relației lor, cele două personaje se aseamănă în prima fază a evoluției lor:
amândoi sunt frumoși, fermecători, dar săraci, devotați unul altuia, pasionali. Apoi, firea
reflexivă, înclinația spre autoanaliză, spiritul său polemic, obsesia ideii de absolut
caracteristice lui Ștefan Gheorghidiu vin în contradicțiecu pragmatismul, superficialitatea și
înclinația spre viața mondenă și frivolă manifestate de Ela. Această opoziție va genera în final
și ruptura din viața cuplului. Deosebirea dintre cei doi soți se explică și prin faptul că Ștefan
este un intelectual însetat de absolut, un inadaptat, un personaj cu o personalitate aparte,
puternică, dar contradictorie, pe când Ela este o ființă comună.
Relația din cuplu este privită doar din perspectiva subiectivă a personajului-narator-Ștefan
Gheorghidiu, iar datorită acestei perspective unice, relația dintre cele două personaje nu se
încadrează unui tipar, fiind una atipică și dobândind pecetea personalității protagonistului.

10.CONTINUTUL ROMANULUI: Ultima noapte de dragoste intaia noapte de

razboi”,romanul lui Camil Petrescu,e compus din doua parti care nu au intre ele decat o
legatura occidentala.Prima parte e un roman pasional, in care ni se descrie”istoria geloziei lui
Stefan Ghiorghidiu”,in sufletul caruia evenimentele zilnice iau proportii exagerate si oarecum
ridicole.Gelozia nu se poate masura decat prin puterea de iubre si de idealizare a femeii.