Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război

Camil Petrescu

În perioada interbelică, Eugen Lovinescu inițiază curentul literar numit

MODERNISM, al cărui program trasează noi direcții pentru dezvoltarea literaturii
române, printre care : trecerea de la lumea rurala si tema rurala la tema urbana,
trecerea de la personajele taranesti la cele intelectuale, apar opere (romane) de
analiza psihologica, in care temele sunt generate de experiente individuale.

Alte teme speci ce sunt : tema conditiei intelectualului, a inadaptarii acestuia

in lumea mediocra, tema cunoasterii, tema iubirii, tema Razboiului, tema mortii etc.

Camil Petrescu a fost adeptul modernismului lovinescian si prin opera sa

fundamenteaza principiul sincronismului, adica contribuie la sincronizarea literaturii
romane cu literatura europeana prin aducerea unor noi principii estetice, precum
autenticitate, crearea personajului intelectual lucid si analitic. C.P. propune o
creatie literara autentica bazata pe experienta traita si re ectata in propia
constiinta - razboiul : “sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce
gandesc eu … Aceasta e singura realitate pe care o pot povesti … Din mine insumi
eu nu pot iesi … Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii,
propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”.

In “ultima noapte…” C.P. surprinde drama intelectualului lucid insetat de

sentimentul de iubire absoluta, dominat de incertitudini, toate acestea trec intr-un
plan secund in momentul in care apare o drama mai puternica, aceea a omenirii
care traieste tragismul unui razboi absurd, care este vazut ca o imagine a mortii.

Romanul a fost scris in anul 1930, apartinand literaturii autenticitatii, se

inscrie in estetica modernismului, ind un roman ionic (o noua formula etica),
homodiegetica (nararea se face la pers. I) cu un narator autodiegetic cu o viziune
interna. Acest roman mai poate si roman psihologic, de analiza a vietii interioare
si un roman a unei experiente duble, cea a iubirii si a razboiului.

GENEZA ROMANULUI

Autorul se inspira din experienta traita, el ind o ter al armatei romane in

timpul Primului Razboi Mondial. Se mai inspira din dosare de existenta ale
personajelor, din cronicile vietii mondene, dintr-o experienta lirica (ciclul mortii) si
apoi epica (cei care platesc cu viata).

STRUCTURA ROMANULUI

Romanul este structurat in 2 parti cu titluri semni cative si surprind 2

experiente (ipostaze) existentiale : ultima noapte de dragoste, care exprima
aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si a doua parte numita intaia noapte
de razboi care ilusteaza imaginea Razboiului tragic si absurd ca iminenta a mortii.

SEMNIFICATIA TITLULUI

Titlul reprezinta compozitia bipolara, surprinde cele 2 experiente existentiale

care devin teme ale cartii, iubirea si razboiul. Simbolul noptii simbolizeaza
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
incertitudinea, irationalul si intunericul rii umane cu care se confrunta personajul
nostru. Cele 2 adjective asezate intr-o ordine semni cativa si anume “ultima” si
apoi “intaia” sugereaza disponibilitatea eroului de a depasi drama iubirii inselate si
de a intra mereu in alte orizonturi ale cunoasterii.

ROMAN SUBIECTIV

Romanul este scris la persoana I, perspectiva narativa este una interna,

romanul se prezinta ca o confesiune la pers. I si urmareste uxul constiintei eroului
narator Stefan Gherghidiu. Eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate,
constiinta sa se zbate intre certitudine si incertitudine atat in planul iubirii (erotic),
cat si in cel al tragediei Razboiului, el este intelectualul dornic de cunoastere, de
autenticitate, dominat de incertitudini si care se confeseaza, introspectand cele
mai adanci zone ale cunoasterii sale. El este mereu in cautarea iubirii absolute,
privind-o ca pe un sentiment al existentei umane superioare.

COMPOZITIA ROMANULUI este binara

Cartea I insumeaza 6 capitole, iar cartea a II-a, 7, ultimul capitol avand

valoare de epilog.

Cartea I (titlurile sunt rezumative/metaforice)

“La piatra craiului in munte”

“Diagonalele unui testament”

“E tot loso e”

“Asta e rochia albastra”

“Intre oglinzi paralele”

“Ultima noapte de dragoste”

Cartea a II-a :

“Intaia noapte de razboi”

“La Vulcan”

“Intamplari pe apa Oltului”

“Post inaintat la Cohalm”

“Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”

“Wer kann Rumanien retten ? Comunicat apocrif “ (Cine salveaza

Romania ?)

FORMULA ROMANULUI

Este aceea de roman in roman, adica romanul iubirii este inserat in romanul
Razboiului. Ideea alaturarii a 2 romane se realizeaza prin prezenta unui singur eu
narativ in a carui constiinta se re ecta atat evenimentele unui timp istoric real, cat
si cele rememorate si au un arti ciu compozitional prin care primul capitol este o
premisa, care motiveaza in plan artistic iesirea din timpul obiectiv si intrarea in cel
psihologic (subiectiv).

Principiul compozitional care organizeaza constructia narativa este cel al

memoriei involuntare, declansate de o dezbatere, de un con ict de idei si anume
discutia polemica despre iubire de la popota gliterilor.

fi
fi
fi
fl
fi
fi
fl
fl
 Incipitul romanului este modern, primele enunturi au functie descriptiva, de
orientare si situeaza actiunea intr-un spatiu si timp real : “In Primavara anului 1916,
ca sublocotenent, intaia data concentrat, luasem parte cu un regiment de
infanterie, la forti carea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal”.

Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, pe care

sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu experienta fortului,
consemneaza drama iubirii, adusa in memoria sa de discutia de la popota.

Aceasta discutie se poarta in jurul unui fapt divers comentat intr-un ziar,
privind achitarea de catre tribunal a unui barbat, care si-a ucis sotia surprinsa in
agrant de adulter, prin dialog, ecare opinie este corelata cu trasaturile zice si
morale ale ecarui sustinator (autorul detine cu maiestrie arta portetristica).

Interventia lui S.G. este exploziva, agresiva si surprinzatoare pentru toti : “cei
care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.

Memoria involuntara declansata de discutia de la Popota, G. Aduce in

prezent prin retrospectie si discontinuitate temporala, experienta erotica pe care o
noteaza in jurnalul de campanie : “Eram insurat de 2 ani si Jumatate cu o colega
de la universitate si banuiam ca ma inseala”. Iubirea lor a fost alimentata si de
orgoliul tanarului G., intrucat Ela era cea mai frumoasa studenta de la litere si de
aceea el, student la loso e, era “magulit de admiratia pe care o avea mai toata
lumea pentru mine, pentru ca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai
frumoase studente”. Cei 2 s-au casatorit, au dus o viata modesta o perioada de
timp, singura lor avere ind iubirea.

Fiind invitati la masa la unchiul Tache, Stefan ii infrunta pe unchii sai, pe Nae
G. In special, care ii propun afaceri si o viata mondena. Moartea unchiului Tache ii
aduce lui G. O mostenire substantiala, fapt care schimba substantial viata tanarului
cuplu. Viata mondena capata pentru sotia sa Ela o importanta primordiala. Stefan
descopera ca sotia sa este interesata de problemele pragmatice, participa in
cercurile din societatea mondena, se implica in afaceri, Desi el ar vrut-o “mereu
feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare”. Stefan este atras de noua sa
conditie sociala, doar in masura in care ii ofera noi experiente de cunoastere.

Descopera insa o lume avara a milionarilor analfabeti, a politicenilor si a

afaceristilor smecheri, o lume in care iubirea, onoarea, morala si cultura sunt
notiuni fara sens, neconvertite in continuturi su etesti. Ela se simte din ce in ce mai
bine in aceasta lume, pe cand Stefan devine suspicios si gelos, el refuza
renuntarea la idealul sau de iubire absoluta, a.i. despartirea dintre ceu 2 devine
iminenta.

Semni cativ in acest sens devine episodul excursiei de la Odobesti,

organizat de Anisoara. In casa Anisoarei, Ela a cunoscut un barbat, pe domnul G
“un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei si Ela pare foarte fericita in
preajma lui, de multe ori se straduia sa e alaturi de el. Ela Desi abea il cunoaste
pe domnul G cocheteaza cu acesta, au impreuna gesturi provocatoare, intime si
ecare cuvant sau gest pe care aceasta il face ia proportii imense in constiinta lui
Stefan, el refuza sa coboare in spatiul instinctual al geloziei, considerand ca nu a
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
 fost nicio secunda gelos, Desi a suferit enorm din cauza iubirii. Un alt episod de
suferinta este acela in care Ela lipseste noaptea de acasa, el a sosit pe neasteptate
acasa dupa ce fusese concentrat de 2 saptamani la Azuga. O cauta pe la rude,
este innebunit de deznadejde, iar cand Ela soseste acasa pe la 8 dimineata o
goneste fara sa-i asculte Explicatiile si ii propune sa se desparta. Suferinta lui este
enorma si cu atat mai mare cu cat este framantat de incertitudini, deoarece
gaseste intamplator un bilet de la Anisoara, care purta data noptii respective si prin
care ii cerea Elei sa petreaca noaptea la ea, deoarece sotul sau era plecat de
acasa. La inceput Stefan interpreteaza faptul ca pe o ticluire pusa la cale de cele 2
femei, apoi se indoieste de acest gand, analizeaza si interpreteaza toate
eventualitatile.

A andu-se cu plutonul la Campulung, el aranjeaza ca Ela sa petreaca vara

acolo si simbolic ultima noapte de dragoste traita alaturi de sotia sa si este urmata
de intaia noapte de razboi, care muta durata interioara a timpului obiectiv al
Razboiului in zona unei Realitati in care camarazii devin mai importanti decat
celelalte persoane mai importante din viata lui de pana atunci. Cartea/Partea a
doua a romanului incepe cu capitolul Intaia noapte de razboi, care ilustreaza o
imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, cu o teri incompetenti,
care dau ordine fara sens, iar ostasii sunt dezorientati.

Adevarata desprindere de drama traita pana atunci (drama iubirii) se face

prin trairea unei alte experiente cruciale, mult mai dramatice si anume cea a
Razboiului, la care G. participa efectiv, el lupta pentru eliberarea ardealului de sub
ocupatia trupelor austro-ungare si descopera o realitate dramatica cu ordine date
haotic, cu multa mizerie si foamete si tot timpul traind cu iminenta permanenta a
mortii, cu care oamenii se a au fata in fata in ecare clipa. G. descopera aici
prietenia de nitiva, camaraderia barbateasca, descopera sentimentul
responsabilitatii fata de vietile oamenilor pe care ii conduce din plutonul sau si nu
in ultimul rand, solidaritatea neconditionata.

Capitolul “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” este o ilustrare

exceptionala a unei psihologii a groazei si a panicii, dar si puterea omului superior
de a se ridica deasupra trairilor instinctuale.

Titlul acestui capitol poate considerat o metafora a mortii, asumata ca

experienta colectiva prin prezenta pron. pers. De pers. I pl., poate interpretat si
ca o scindare a eului in inta biologica, inspaimantata de moarte (Pamant) si
spiritul detasat capabil si in asemenea clipe sa se analizeze cu luciditatea.

Scenele descrise de Camil Petrescu prin apel la metafore simbol ale mortii
fac din acest capitol un spectacol apocaliptic straniu. Un soldat ajunge sa
sopteasca intr-una obsedant “Ne-a acoperit pamantului lui Dumnezeu”, iar altul
este surprins in momentul in care un obuz i-a retezat capul si cativa metri fuge asa
fara cap, dupa care a inghenuncheat si a cazut.

S.G. este ranit si spitalizat, se intoarce in Bucuresti si este primit de Ela cu

multa atentie si dragalasenie, insa el o simte ca pe o straina si ii propune sa se
desparta, gandind nepasator la viitor : “Sint obosit, mi-e indiferent chiar daca e
nevinovata, Desi candva as putut ucide pentru femeia asta”, el isi da seama cu
luciditate ca oricand ar putut gasi alta femeie la fel si hotaraste sa se desparta
de nitiv. Ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, absolut tot ce e in casa, de
la obiecte de pret la carti … de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul”.

fi
fl
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
 Prin acest deznodamant, con ictul psihologic bazat pe ratiune si pasiune
conduce la o criza de valori, dar isi alege rezolvarea : iubirea isi pierde rangul de
iubire absoluta si sfarseste in oboseala si indiferenta.

Stefan Gheorghidiu

Este personajul principal din acest roman, este o proiectie in orizontul

ctiunii a scriitorului insusi, un alter-ego caruia ii sunt transferate experiente
personale ale autorului, cumuleaza functii narative multiple. El este eul narator si
totodata eul constiinta, care ordoneaza prin experiente de cunoastere lumea, este
cel care se povesteste pe sine (narator autodiegetic).

Acest personaj este construit prin insumarea mai multor ipostaze, care se
manifesta in simultaneitate sau prin alteranta. S.G. face parte din clasa
inadaptatilor superiori, care sunt constienti de superioritatea lor intelectuala si
morala in raport cu lumea mediocra, inculta, pragmatica, el aplica tiparul de
idealitate, realitatii in care traieste, iubirii si oamenilor din jurul sau, acestia nu
corespund exigentelor sala si de aceea rezulta drame ale incompatibilitatii : intre el
si Ela, intre el si familia lui, intre el si societatea mondena, intre el si lumea tragica a
Razboiului, a frontului, el traieste o drama profunda a cunoasterii, are un orgoliu
nemasurat si ar vrea ca toti cei din jurul sau sa se incadreze in modelul sau de
perfectiune, in relatia cu sotia sa el a aspirat la o simbioza perfecta sentimental,
vazand in iubire un sentiment unic si irepetabil : “simteam ca femeia aceasta era a
mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la
inceputul lumii si vrem sa pierim la fel amandoi”. Drama sa este profunda, este o
drama a incertitudinii si o drama a incomunicarii, el se consuma enorm si constata
ca e neputincios si asista la transformarea prea iubitei sale sotii intr-o femei avida
de bani, de lux si de distractii. Suferinta lui provine din faptul ca el este un
inadaptat pe plan social si sentimental, el se Raporteaza mereu la o ierarhie
spirituala si nu la una sociala. Exigentele lui sunt absolute pentru ca viata este
alcatuita dintr-o suma de mici compromisuri, care o fac acceptabila. El refuza sa
traiasca o astfel de viata intr-o asemenea lume si de aceea este un inadaptat
superior care refuza renuntarea de la ideal.
fi
fl