Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
tine, despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt".
Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează
acestuia prima experienţă a cunoaşterii, iubirea, simţită cu forţă şi dominată de incertitudini.
O altă secvență reprezentativă o constituie cea a excursiei la Odobeşti, de Sfinții Constantin și Elena, care
declanşează criza de gelozie a personajului și pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. În zilele petrecute la
Odobești, Stefan observă anumite gesturi de apropiere pe care soția sa le face față de G., un domn talentat. Orice
element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. Compania insistentă a domnului G., aşezarea Elei la
masă lângă el, gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare
interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă, nu numai din orgoliu, deziluzie şi neputinţă, dar şi pentru că
se sileşte să-şi ascundă chinurile, se dedublează: "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [...] Şi eu mă simţeam imbecil
şi ridicul". Fără să ceară explicații și să comunice deschis cu Ela, Ștefan reacționează brusc și anunță că are de gând
să divorțeze, acuzând-o pe femeie de infidelitate. Ea nu îi înțelege supărarea și îi reproșează că este exagerat de
sensibil și că toate femeile fac la fel fără ca acest lucru să însemne că își înșală bărbații.
Un prim element semnificativ pentru construcția romanului este titlul, element de paratextualitate, care
anunţă atât structura, cât şi temele naraţiunii, în același timp cele două experienţe fundamentale trăite de erou:
dragostea şi războiul. Lexemul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea, îndoiala, iraţionalul, nesiguranţa
şi absurdul, necunoscutul şi tainele firii umane. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia
personajului principal, dar nu şi ultimele, întrucât - în final - Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o
nouă experienţă existenţială. Titlul inițial, „Proces-verbal de dragoste și de război”, conținea în sine, ca o precizare,
formula de compoziție aleasă de romancier, cea a notației precise, directe, fără artificii stilistice, adică
anticalofilismul, enunțat ca trăsătură modernistă în studiul „Noua structură și opera lui Marcel Proust”.
Conflictul principal al romanului este unul interior, profund subiectiv. Lupta se dă în planul conştiinţei şi
este urmărită cu minuţiozitate în descrieri monografice ale sentimentelor. Există și un conflict exterior între
Gheorghidiu şi Grigoriade, generator al dramei geloziei. De asemenea, în plan secundar există un conflict între
Gheorghidiu şi propria familie pentru moştenirea unchiului Tache, din care, de asemenea, iese învins, cedând după
parastas o parte din avere rudelor. Ca toate personajele camilpetresciene, Ştefan Gheorghidiu este intelectualul
inadaptat superior, care nu se potriveşte în niciun fel cu societatea mediocră, necinstită la care încearcă să se
adapteze, fără succes, deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă, inflexibilă, hipersensibilă, fiind impresionabil
numai de bine, frumos şi adevăr.
Așadar, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un roman modern de
analiză psihologică, fiind, totodată, şi un roman al autenticităţii şi al experienţei prin temele abordate (iubirea şi
războiul), prin complexitatea personajelor, prin concentrarea naraţiunii asupra evenimentelor vieţii interioare şi prin
valorificarea trăirii cât mai intense, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe definitorii, înscriindu-se,
prin valoarea sa, în seria capodoperelor literaturii române.