Ultima noapte de dragoste, intaia noapte

de razboi
Camil Petrescu

DATE DESPRE AUTOR SI OPERA :

Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg, doctor n filosofie, nuvelist
i poet, ce face parte din perioada interbelica, alaturi de Ion Barbu, Mihail
Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi. Cele mai cunoscute opere ale sale
sunt: nuvela Turnul de fildes; drama Jocul ielelor; poezia In ceasul dintai,
dar pune capt romanului tradiional i rmne n literatura romn, n special,
ca iniiator al romanului modern (Patul lui Procust; Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi).
INCADRARE PERIOADA SI CURENT LITERAR :
Perioada interbelica este caracterizata de doua tendinte complementare:
traditionalism si modernism. Traditionalismul reuneste samanatorismul,
poporanismul si gandirismul reflectandu-se in literatura romana pe accentul pus
pe viata rurala,folclor, mit si istorie. Modernismul, ca reactie la traditionalism
este promovat in spatiul romanesc de catre Eugen Lovinescu in revista
"Sburatorul" -1917. El considera ca literatura romana trebuie sa ajunga la
valorificarea romanului subiectiv cu mediu citadin. Perioada interbelica este cea
mai bogata pentru romanul romanesc, ce atinge modernitatea ca evolutie si
apogeul ca valoare artistica. Opera lui Camil Petrescu "Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi" se inscrie in modernism pentru ca raspunde
recomandarilor lui Eugen Lovinescu de a moderniza literatura interbelica prin
dezvoltarea romanului subiectiv cu mediu citadin,prin personajul axat pe o
drama de constiinta. Camil Petrescu propune o creatie literara autentica bazata
pe experiente traite de catre autor si reflectate in propria constiinta" Sa nu
descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele ()
Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I."
INCADRARE SPECIE :
Romanul, specie a genului epic, reprezinta o creatie literara de mare
intindere, cu un continut complex, multe personaje, structurat in mai multe
planuri narative si mai multe conflicte. In romanul modern apar realitatea
interiorizata, fluxul constiintei, subiectivismul si relativismul. In romanul de
analiza psihologica importanta este acordata conflictului interior, este inlocuita
perspectiva auctoriala cu cea actoriala, textul nu pune accent pe fapte, ci pe
reflectarea lor in constiinta personajului, iar acronia inlocuieste cronologia
romanului traditional. Caracterul "de experienta" al romanului este definit de
faptul ca textul porneste de la un document autentic (jurnalul lui Camil Petrescu
din perioada celui de-al 2-lea Razboi Mondial reflectat in a doua parte a

romanului).Protagonistul este intelectual, hiperlucid, hipersensibil si hiperanalitic.

El traieste doua experiente de auto-cunoastere in urma carora isi schimba
perspectiva asupra valorilor. Opera "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi" este considerata a fi un roman ionic in clasificarea realizata de N.
Manolescu in "Arca lui Noe".
Este un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici:
unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiitei,
memoria afectiva, naratiunea la persoana I, anticalofilismul, dar si autenticitatea
definita ca indentificarea actului de creatie cu trairea intensa. Romanul este scris
sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care
traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul.
TEHNICI FOLOSITE :
Ca tehnici ale romanului modern, autorul foloseste introspectia ca
modalitate, specifica prozei de analiza, prin care personajul principal isi
analizeaza trairile sufletesti in cele mai mici nuante; monologul interior ce
dezvaluie interioritati la persoana l; memoria involuntara, rememorarea unui fapt
in urma unei senzatii sau a stimularii unui simt inconstient, neprogramat si fluxul
constiintei, relatarea faptelor / transmiterea gandurilor in ordinea subiectiva in
care le reconstituie afectivitatea naratorului.
TITLUL OPEREI :
Titlul romanului esteamplu si indica temele acestuia: razboiul si dragostea,
acestea fiind experientele fundamentale de cunoastere, traite de protagonist. De
asemenea, poate fi considerat o metafora a timpului psihologic, a modului in
care timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt asimilate in prezentul
constiintei. Antonimele ultima si intaia reprezinta frontierele temporale ale
unor epoci diferite fundamental prin viziune si traire, marcand momentele de
accent ale transformarii sale, dar si disponibilitatea eroului de a depasi drama
iubirii inselate si de a intra intr-un alt orizont al cunoasterii. Substantivul comun
nearticulat noapte sugereaza trairea in constiinta, dar nu si in planul realitatii,
incertitudinea, irationalul si intunericul firii umane pe care il confrunta personajul
principal.
TEMELE OPEREI :
Temele centrale ale textului sunt Iubirea si Razboiul, mentionate chiar din
titlul romanului, mai mult spus, experientele parcurse de Stefan Gheorghidiu, un
lucid, analitic, sensibil intelectual inselat de absolutul in iubire, observa ca
aceasta e relativa, pe front descopera ca suprema valoare este defapt viata.
Exista si alte teme secundare precum: gelozia, aceasta apare din lipsa
increderii in persoana iubita, in excursia de la Odobesti; familia, familia lui
S.Gheorghidiu, Ela si Stefan; supravietuirea in razboi ("Ne-a acoperit pamantul lui
Dumnezeu") si in iubire, tanarul lupta pe 2 fronturi, cel al iubirii si cel al
razboiului; iubind-o pe Ela, descopera ca dragostea nu e suprema, ea poate sa

dispara, luptand in razboi redescopera dorinta de a trai; drama intelectualului

intr-o societate in care nu se poate adapta, care nu se ridica la nivelul idealurilor
sale. In roman intamplarile sunt narate la persoana I, imbinand experiente
fundamentale: cea a iubirii si cea a mortii, traite de un singur personaj, Stefan
Gheorghidiu, unirea ambelor experiente simbolizand de fapt triunghiul vietii
asupra nimicniciei umane.
PERSPECTIVA NARATIVA :
Perspectiva actoriala, naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv
interna si focalizare avec/impreuna cu, presupune existenta unui narator
implicat narator-personaj, subiectiv, necreditabil (identitatea intre planul
naratorului si al personajului). Punctul de vedere unic si subiectiv al personajuluinarator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa
cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Insa situarea eului
narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt
prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate. Reprezentarea
epica neutra a unor evenimente exterioare face loc reprezentarii unei proiectii
subiective in planul constiintei naratorului.
ACTIUNE :
Actiunea se petrece pe Valea Prahovei ("La Piatra Craiului, pe munte") in
anul 1916 si pe front. Stefan Gheorghidiu va asista la o discutie la popota
ofiterilor, moment ce ii va provoaca amintiri legate de iubirea pe care i-o purtase
Elei. El afirma ca "Eram insurat de 2 ani jumatate cu o colega de la unversitate si
banuiam ca ma iseala".Opera este un roman in roman, astfel, dupa cum spune
Manolescu in "Arca lui Noe", povestea de iubire fiind prezentata prin
retrospectiva de tanarul inrolat pe frontul Primului Razboi Mondial, privind in
urma la momentele petrecute alaturi de Ela.
CONFLICT :
Spre deosebire de romanele traditionale,in care conflictul se producea la
nivel exterior, in romanul lui Camil Petrescu conflictul este interior si se produce
in constiinta personajului-narator,Stefan Gheorghidiu,care traieste stari si
sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Acest conflict interior se petrece in
mintea scriitorului si este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu
spatiul inconjurator. Principalul motiv al rupturii dintre el si sotia sa este
implicarea Elei in lumea moderna pe care eroul o dispretuieste si de care tine sa
se detaseze. Asadar,conflictul interior este trait de Stefan si se produce din
pricina diferentei dinte aspiratiile sale si realitatea lumii inconjuratoare.
Conflictul exterior scoate in evidenta relatia personajului cu societatea,
accentuand acelasi orgoliu al respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatului
social, imposibilitatea de a comunica eficient cu o lume pervertita de ambitii
materiale,dar si imaginea reala si cruda a razboiului.
STRUCTURA TEXTULUI :

Textul este format din 2 parti. Prima carte Ultima noapte de dragoste
este numita de George Calinescu istoria geloziei lui Stef Gheorghidiu,fiind
formata din 6 capitole. Primul capitol La Piatra Craiului,in munte incadreaza
spatial si temporal actiunea care se desfasoara intr-un timp obiectiv,pe front,in
vara anului 1916,in Valea Prahovei,intre Busteni si Predeal.Incepand cu capitolul
al II-lea pana la al V-lea timpul este subiectiv faptele sunt prezentate prin
retrospective eram insurat de 2 ani si jumatate cu o colega de
universitate,procedeu ce il determina pe N.Manolescu sa numeasca textul
roman in roman. In capitolul al VI-lea razboiul incepe,iar timpul este
obiectiv,revine la momentul initial.Cartea a II-a este formata din 7
capitole,actiunea este cronologica,incepand din 14 august 1916.Incipitul prezinta
cadrul geographic,social si psihologic in care se afla Stef Gheorgidiu,iar finalul
este deschis.Tanarul se desparte de Ela si renunta la trecut I-am scris ca-i las
absolut tot ce e in casa,de la obiecte de pret,la carti,la lucruri personale,la
amintiri,adica tot trecutul. Actiunea se desfasoara pe 2 fire narative,iubirea si
razboiul.
In primavara anului 1916, tefan Gheorghidiu, tanar sublocotenent de
infanterie, se afla concentrat pe Valea Prahovei. La popota ofierilor, el asista la o
discuie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa:
un barbat care si-a ucis soia infidela a fost achitat de tribunal. Aceasta discuie
declaneaz memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de
cei doi ani si jumtate de csnicie cu Ela.Tanarul, pe atunci student la filozofie, se
cstorete din dragoste cu Ela, studenta la litere, orfana crescut de o
matusa.Dup cstorie, cei doi soi triesc modest, dar sunt fericii. Echilibrul
tinerei familii este tulburat de o motenire pe care Gheorghidiu o primete de la
unchiul sau avar, Tache. Din momentul primirii motenirii, Ela se simte atrasa de
viata mondena la care noul statut social al familiei ii ofer acces. Cuplul
evolueaz spre o inevitabila criza matrimoniala, al crei moment culminant are
loc cu ocazia excursiei de la Odobesti, prilejuita de Sarbatoarea Sfinilor
Constantin si Elena. In timpul acestei excursii, se pare ca Ela ii acorda o atentie
exagerata unui anume domn G.(Grigoriade), care, dup opinia personajului
narator, ii va deveni mai trziu amant. Dup o serie de separri si regsiri, Ela si
tefan se impaca. nrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa
verifice daca soia lui il insala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii rzboiului.
A doua experiena in planul cunoaterii existeniale o reprezint rzboiul,
ale crui atrocitati pun definitiv in umbra drama iubirii. Rnit si spitalizat,
Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucureti si hotareste sa o paraseasca pe Ela,
lasandu-i ei cea mai mare parte a averii.Drama lui Gheorghidiu se consuma pe
fundalul unei societi mediocre, dominate de instinctul de parvenire.
SCENE SEMNIFICATIVE PENTRU TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME :
Capitolul al V-lea, intitulat Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu,
constituie punctul culminant al actiunii din partea a doua a romanului. Tabloul
rzboiului este reconstituit ca un spectacol nspimnttor, cu sugestii
apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare, iar obuzele scurm pmntul,

aruncndu-l peste oameni, ca o prevestire a ntoarcerii n rn. Meritul

autorului const n surprinderea omenescului din fiecare lupttor: zgomotul
exploziilor se rsfrnge amplificat, n suflet, provocnd o spaim ancestral;
corpul se ncordeaz n ateptarea altei explozii, iar gestul instinctiv de aprare
este parc de la nceputul lumii; imaginea trupurilor contorsionate cuprinse de
fric surprinde dezumanizarea: ,,animalic, oamenii se strng unii lng alii , iar
instinctul de aprareeste mai puternic dect suferina aproapelui,,iar cel de la
picioarele mele are capul plin de snge. Imaginile ocante ale oamenilor care
fug la ntmplare, se strng unii n alii sau urmresc ocai un corp care se
deplaseaz cu capul retezat, se concentreaz tragic n ultima propoziie: ,, Nu
mai e nimic omenesc n noi. Acest fragment, ca i multe altele din romanul lui
Camil Petrescu explic viziunea lipsit de eroism asupra rzboiului.
Ultimul capitol, intitulat Comunicat apocrif este ilustrativ pentru trairile
interioare ale protagonistului.n ultima confruntare prezentat, tefan
Gheorghidiu este rnit i spitalizat dup care se ntoarce n Bucureti, dar se
simte detaat de tot ce l legase de Ela. Se ntlnete mai nti cu mama sa la
gara Obor,iar n Bucureti o vede pe Ela, atent, grijuie, afectuoas, dar, obosit,
eroul devine indiferent la vechea preocupare, dac aceasta l neal sau nu,
chiar dac o scrisoare anonim i aduce la cunotin comportamentul ei ct timp
a fost plecat. Hotrt s se despart de soia lui, tefan se mut la hotel i i
druiete o sum considerabil, casele de la Constana i tot ce e n cas, tot
trecutul. Prin renunare la trecut, adic att la timpul trit, ct i la cel
rememorat, Gheorghidiu se elibereaz de drama erotic. n urma parcurgerii
experienei rzboiului i a confruntrii directe cu moartea, eroul constat c viaa
nu trebuie irosit cu frmntri mrunte i n comportamentul lui intervine
oboseala i indiferena: ,,Dar nu, sunt obosit, mi-e indiferent, chiar dac e
nevinovat.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI MASCULIN SI SCENE
SEMNIFICATIVE :
Eugen Ionescu relateaza: Prin personalitatea eroului principal si prin
solutionarea procesului sufletesc, romanul isi capata astfel o deplina constructie
interioara, o deplina unitate interioara. Personajul feminin principal nu are,
conform celor mai sus remarcate, o viata obiectiv reala ci una subiectiva. Nu
avem posibilitatea sa o deducem clar, dar o vedem, prin ochelarii variabili ai lui
Stefan Gheorghidiu. Ea suporta nu privirea analitica a acestuia, ci emotionaltatea
lui. Ea este imobila: nu actioneaza, apare rar, traieste pentru noi ca
repercursiune sufleteasca urmarita in Gheorghidiu: comotiune. Ea nu exsista
decat ca stare de constiinta variabila, fluctuanta.
Stefan Gheorghidiu este personaj specific camilpetrescian, definindu-se ca
spirit lucid, sensibil si analitic. Este personajul care se raporteaza la idei mari
(dragoste absoluta, loialitate), dovada fiind generozitatea cu care renunta la o
parte din mostenire, iubirea fata de Ela devine totala si pasionala. El este
prototipul intelectualului inadaptat care urmareste absolutul "Nu am fost nicio
secunda gelos, desi am suferit din iubire", "Eu aveam toata increderea in puterea

mea". Gheorghidiu reprezinta inadaptatul superior care nu isi gaseste locul intr-o
societate mediocra. Este lucid, sensibil, analitic si inteligent, un tanar de 23 de
ani absolvent al facultatii de filosofie. Personajul apare caracterizat indirect prin
ganduri, fapte, gesturi,prin relatia pe care o are cu celelalte personaje, dar si prin
mediul in care traieste. Unchiul Nae ii spune "N-ai spirit practic", iar pentru Ela
reprezinta "o sensibilitate imposibila". Se autocaracterizeaza prin monologul
interior si fluxul constiintei.Analiza scoate in evidenta preocuparea personajului
pentru problemele profunde "Stiu ca voi muri, dar ma-ntreb daca voi putea
indura fizic rana ce imi va sfasia trupul".
Stefan Gheorghidiu este primul personaj narator din literatura romana si
intruchipeaza intelectualul in cautarea absolutului. El da dovada de incertitudine
asupra relatiei pe care o are cu Ela"Eram insurat de 2 ani si jumatate cu o colega
de la Universitate si banuiam ca ma insala". Devine suspicios: "petreceam
timpul spionand-o", iar gelozia sa incepe odata cu excursia la Odobest-scena
semnificativa care dezvolta caracterul lui Stefan si trairile acestuia. Gandurile lui
Gheorghidiu devin amare, fiecare gest al sotiei provoaca gelozie in constiinta lui
"Nu aveam taria sa vad cum femeia pe care o iubesc este tinuta in bratele altui
barbat".
Se autoanalizeaza in raport cu realitatea obiectiva a razboiului si cea
interioara a amintirii despre povestea de dragoste traita alaturi de Ela. Nu poate
concepe iubirea decat in varianta sa ideala "Nu m-as fi putut realiza decat intr-o
dragoste absoluta" .Partea a II- a a romanului are ca sursa de inspiratie jurnalul
de pe front al naratorului din Primul Razboi Mondial. Acolo el retraieste drama
neimplinirii in dragoste. Perspectiva asupra razboiului este diferita fata de cea
prezentata in alte opere, punandu-se accent pe aspectele banale si negative
lipsite de viziunea eroica. Astfel, drama razboiului traita de Stefan Gheorghidiu
estompeaza drama iubirii,descoperind adevarata importanta a existentei si
faptul ca solidaritatea fata de ceilalti este mai importanta decat esecul esential.
In acest fel, protagonistul isi schimba radical viziunea si conceptia asupra dramei
traite.
G. Calinescu relateaza: Tanarul Gheorghidiu e un erou din galeria
inadaptatilor... E un invins. El e filosof intr-o lume de nestiutori de carte, cinici si
acesti nestiutori de carte il pacalesc si fura buna parte din mostenire. El nu
cunoaste femeia si mai putin de analiza geloziei, cat de cazul unui inadaptat la
viata erotica a unui infirm.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI FEMININ SI SCENE
SEMNIFICATIVE :
Ela Gheorghidiue ste personajul feminin al romanului, simbolizand idealul
de iubire catre care aspira cu atata sete Stefan Gheorghidiu si in jurul careia se
invart ideile protagonistului si care reprezinta in multe din actiunile sale scopul
ultim. In conceptia lui Stefan, ea este tipul femeii ideale, pe care o plaseaza
deasupra tuturor, ridicand-o pe un piedestal, fiind si tipul femeii infidele datorita
banuielilor si indoielilor pe care le resimte sotul sau pe parcursul romanului.
Femeia este construita numai prin ochii barbatului insetat de absolutul iubirii, al

carui crez nu face concesii sentimentului. "Cei care se iubesc au dreptul de viata
si de moarte unul asupra celuilalt". Ela nu este o individualitate distincta, o
personalitate transparenta, deoarece este in permanenta dependenta de
barbatul ei. Femeie frumoasa, ea reprezinta si tipul femeii indragostite, dispusa
sa faca sacrificii si compromisuri pentru a fi cu cel pe care il iubeste.
Ca statul social, Ela este prezentata ca o studenta admirata: era adorata
de toti camarazii, caci infrumuseta toata viata sutdenteasca. Facea totul cu
pasiune, care se indragosteste de Stefan Gheorghidiu, student la filosofie si cu
care se casatoreste, iubirea lor nascandu-se din orgoliul lui Stefan Gheorghidiu,
intrucat Ela, era cea mai frumoasa studenta de la Litere : Incepusem totusi sa
fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca
eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca
acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri, dar si din admiratie si
duiosie: Iubesti intai din mila, din admiratie, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca
asta o face fericita. Tot din orgoliu, Gheorghidiu incearca sa o modeleze pe Ela
dupa propriul tipar de idealitate, ceea ce favorizeaza esecul. Pe parcursul relatiei
lor, ea intra in contact atat cu rudele sotului sau, cat si cu alte persoane din
societate, simtindu-se atrasa de partea mondena a vietii.
Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestive si amplu constituite pentru
frumusetea tinerei care este descrisa in mod direct de personajul-narator: "ochii
mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar, cu neastamparul trupului tanar, cu
gura necontenit umeda si frageda, cu o inteligenta care erupea tot atat de mult
din inima, cat de sub frunte, era de altfel un spectacol minunat". Sintagma ochii
mari ilustreaza bunatatea infinita a femeii, ochii find un simbol al sufletului in
terminologia simbolica. Stefan remarca la ea frumusetea care o facea sa fie una
din cele mai frumoase studente, afirmand ca era atata tinerete, atata frangere,
atata nesocotinta in trupul balai, si atata generozitate in ochii inlacrimati
albastri. Frumusetea ireala a femeii este accentuata prin descrierea detaliata:
si iar isi arata amenintatoare dintii albi dintre care cei doi din fata de sub buza
rosie de sus, putin mai lati, ca doua minuscule petale, imbietoare, de floare de
cires.
Portretul moral reiese din caracterizarea realizata in mod direct sau
indirect. Ela primeste aprecieri contradictorii, in functie demoment si de context.
Ea este cand mereu copilaroasa, ca o cadana, cand ceva uscat, fara viata.La
inceputul relatiei, imaginea sa este perfecta, fiind nu doar foarte frumoasa, ci si
mereu impaciuitoare si intelegatoare. Desi avea oroare de matematici,este
profund indragostita de Stefan Gheorghidiu si devotata lui, fiind dispusa sa faca
nenumarate sacrificii pentru el, alaturandu-i-se la cursurile defilozofie din care nu
intelegea nimic si ascultandu-l ore in sir filozofand pe diferite teme doar pentru a
fi cu el: "numai ca sa fim impreuna [...] si asculta, o ora pe saptamana, serioasa
si cuminte ca un catelus, principiile generale ale calculului diferential". Din acest
punct de vedere, ea este o femeie patimasa si dedicata, fiindu-i alaturi in orice
clipa. Ea nu este numai frumoasa si devotata, ci si inteligenta: cu o inteligenta
care irumpea. Avand o personalitate puternica, bine conturata, ea incearca sa
se implice in probleme financiare si sociale pe care Stefan nu le stapanea prea

bine, fapt care ii lezeaza sotului ei orgoliul si egoul masculin: ar fi vrut-o mereu
feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare. Imaginea ei incepe sa se clatine
in momentul in care Stefan observa inclinatia ei spre problemele financiare si
sociale, spre mondenitati care o atrageau si o faceau sa isi doreasca lucruri
incompatibile cu universul lor restrans: zi de zi, femeia mea se instraina in
preocuparile ei si administratiile ei de mine. Treptat, figura ei emblematica
pentru ipostaza de femeie ideala se denatureaza, ajungand dintr-un camarad al
eroului in lupta cu societatea si cu trasaturile acesteia, un inamic, un
reprezentant al mondenitatii, aparentei, superficialitatii. Ela parcurge un drum al
transformarii, al schimbarii, al regresiunii de la prototip, de la femeia unica, la
intruchiparea prototipului, la acea femeie anonima, imperfecta si banala, si de la
superioritate si unicitate la mediocritate.
Ela este un personaj care poate fi definit numai in raport cu Stefan
Gheorghidiu, prin prezentarea din prisma constiintei acestuia, care diseaca si
analizeaza cu luciditate fiecare vorba. Trasaturile morale ale eroinei moderne
transpar, astfel, prin rasfrangerea lor in afara constiintei barbatului iubit, aflat in
cautarea certitudinii daca aceasta femeie intruchipeaza iubirea ideala. De altfel,
relatarea povestii de dragoste consemnata de Stefan in jurnalul de front incepe
cu aceasta incertitudine a lui: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de
la Universitate si banuiam ca ma insala". Casatoria sotilor Gheorghidiu este
linistita la inceput, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, bucuriile
lor fiind "excursia la Mosi si strengaria de a ne da in calusei, de a manca floricele
si a bea un tap de bere", iubirea lor fiind singura lor avere. Modul in care acesta i
se adreseaza sau in care o prezinta este astfel extrem de relevant pentru statutul
sau in viziunea eroului, reliefand pozitia pe care o ocupa in universul perfect
centrat al sotului sau. Daca la inceput ea este numita femeia mea, nevastamea, fata asta, ea,apelative care indica atat un grad ridicat de posesivitate,
dar si preferinta tanarului spre un anonimat usor de inteles din prisma idealizarii
acesteia, pe parcursul procesului de degradare a imaginii Elei ea primeste nume,
lucru care indica decaderea de la figura de femeie unica, matrice a tuturor
femeilor. Asadar, in constiinta lui stefan Gheorghidiu, Ela se transforma treptat
dintr-un ideal de femeie intr-o femeie oarecare, semanand cu oricare alta.
Mostenirea neasteptata pe care unchiul Tache o lasa lui Stefan
Gheorghidiu surprinde pe toata lumea si schimba radical casnicia cuplului, viata
mondena capatand pentru Ela important primordiala. Stefan descopera ca sotia
sa este subjugata de problemele pragmatice si ca in procesul care urmeaza intre
rude din cauza testamentului ambiguu, ea tine cu indarjire ca sotul sau sa nu
renunte la niciun procent din mostenire. Stefan este uimit de aceasta atitudine a
sotiei sale, pe care si-ar fi dorit-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea
vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie ea protejata, nu sa intervina atat de
energic, interesata". Stefan este dezgustat de comportamentul delicatei Ela,
care, spre surprinderea lui, este capabila sa loveasca "aprig cu coatele".
Ela il indeamna pe Stefan sa intre in afaceri, insa acesta esueaza si se
reintoarce, cu sete nepotolita, spre studiul filosofiei, spre cursurile de la
Universitate si discutiile despre metafizica pe care le are cu Ela. Reluarea

vechilor deprinderi ale sotului, o fac pe Ela sa exclame cu ciuda: "Uf...si filozofia
asta!", iar noile ei preocupari se indreapta spre lux si cumparaturi, innoieste
mobila si incearca sa-i schimbe si lui Stefan hainele si accesoriile, sa-l faca sa-i
placa eleganta. Dar toate acestea sunt pentru Gheorghidiu probleme minore,
care nu-l sustrag de la existenta sa spirituala consacrata studiului filosofiei.
Sub influenta mondena a Anisoarei, verisoara cu Stefan si maritata cu un
mosier bogat, Ela invata sa fie interesata de moda, de distractii nocturne sau
escapade, "era fericita si suradea ca o scolarita, gadilata in orgoliul ei ca place
unei femei atat de pretentioase". Despre vechii prieteni nici nu mai putea fi
vorba, ei nu erau suficient de bine imbracati si nici nu ar fi avut posibilitati
materiale ca sa faca fata noilor localuri pe care le frecventau acum sotii
Gheorghidiu si pentru abandonarea caroa Ela gaseste motivatie: "aceste
despartiri devin inevitabile prin gabaritul cheltuielilor". Ela, stanjenita de tinuta
neingrijita a sotului, il convinge sa-si comande camasi si costume noi, diferenta
dintre el si snobii care frecventau aceleasi cercuri fiind evidenta. Stefan simte
"cum zi de zi femeia mea se instraina, in preocuparile si admiratiile ei, de mine",
cei doi nu mai discuta probleme filosofice, nu mai petrec mult timp impreuna si
Elei nu-i mai este suficienta iubirea lor. Stefan se chinuie ingrozitor, pentru ca
este constient ca nu poate trai fara ea, de aceea "viata mi-a devenit curand o
tortura continua".
Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua comportare a
Elei, mai ales ca in casa Anisoarei cunoscusera "un vag avocat, dansator, foarte
cautat de femei", care le invata pe doamne un dans nou, la moda, tangoul si care
fusese adus de razboi de prin cabaretele Parisului, facand parte acum din "banda
noastra".
Anisoara, care avea mania "excursiilor in banda", hotaraste ca de
Sfantul Constantin si Elena sa plece cu totii pentru trei zile la Odobesti. Ela face
eforturi ca sa stea in masina langa domnul G., "dansatorul abia cunoscut cu doua
saptamani in urma", chiar daca pentru asta a trebuit sa deranjeze "de doua ori
pe toata lumea", comportandu-se ca o cocheta si devenind din ce in ce mai
superficiala. Fidelitatea Elei este pusa sub semnul intrebarii de catre Stefan, in
sufletul caruia fiecare gest, cuvant sau privire ale femeii capata proportii
catastrofale. Asezarea Elei la masa langa curtenitorul domn G, gesturile familiare
de a manca din farfuria lui, disperarea care i se citea pe chip atunci cand
barbatul statea de vorba cu alta femeie sunt numai cateva repere ale
comportamentului monden al tinerei sotii. Stefan observa mimica si gesturile Elei
atunci cand este deznadajduita ca nu se afla in atentia domnului G, constatand
uimit ca ochii "albastri de copil erau tulburi si isi musca indurerata, deseori, buza
de jos, moale si rosie". Stefan este deprimat, deoarece fusese convins ca Ela il
iubea cu adevarat, ca ea ar fi putut sa simta durere sau bucurie numai pentru el,
dar observa cu amaraciune ca "ochii ei sunt gata sa planga pentru altul".
Atunci cand Stefan o anunta ca vrea sa divorteze, Ela este candida, se
considera nevinovata si jura ca nu stie despre ce vorbeste el, ii argumenteaza ca

toate femeile din "banda" se comporta la fel ca ea si barbatii lor nu se supara

pentru asta.
Intre cei doi soti intervine o tensiune stanjenitoare, nu-si vorbesc doua
saptamani, iar la o alta petrecere Ela se simte umilita si jignita deoarece Stefan
face curte in mod ostentativ altei femei, motivand ca "m-a silit sa dansez cu ea".
Ca sa se razbune, ea il pedepseste, stand mereu aproape in bratele domnului G.
Ela refuza sa plece acasa cu sotul ei, Stefan se enerveaza si ia cu el "o cocota
destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara". Gasindu-i in patul conjugal,
Ela este inmarmurita de durere, "nu-i vine sa creada" si il paraseste. Intalnind-o
dupa o vreme la cursele de cai, Stefan vede in ochii Elei "o suferinta peste
puterile ei", dupa cateva zile s-au impacat si au petrecut o luna de vis la
Constanta.
Ela consolideaza prietenia cu Anisoara, se imbraca amandoua la fel "ca sasi sporeasca frumusetea, una blonda, alta bruna, cum isi sporesc valoarea
perlele, daca sunt colectie".
Drama se amplifica atunci cand, intorcandu-se pe neasteptate acasa dupa
doua saptamani de absenta, Stefan nu o gaseste acasa pe Ela, nu are nicio
informatie despre ea si simte in suflet un pustiu imens, fiind cuprins de o
deznadejde crancena: "n-as fi dorit nici celui mai cumplit dusman al meu sa
caute in zorii zilei si sa sufere cum sufeream eu". Vesela si candida, Ela soseste
acasa pe la opt dimineata, dar nu reuseste sa rosteasca nicio explicatie,
deoarece el este foarte nervos si o izgoneste, fiind convins ca "niciodata femeia
aceasta nu ma iubise". Ela accepta sa divorteze desi se considera nevinovata si
jignita de banuielile lui, fapt ce se va confirma. Dupa o vreme, rasturnand din
greseala un teanc de carti, stefan gaseste printre ele un bilet de la Anisoara, prin
care o chema pe Ela sa doarma la ea, intrucat mosierul plecase la tara si ii era
urat sa ramana singura. Biletul avea data de 15 februarie, adica seara cand se
intorsese el de la Azuga. Gheorghidiu interpreteaza faptul ca pe o ticluire pusa la
cale de ele, pentru a-i adormi banuielile, apoi se indoieste de motivul pentru care
ar fi recurs Ela la o astfel de stratagema. Incearca sa afle de la Iorgu, sotul
Anisoarei, daca in februarie fusese intr-adevar plecat la mosie si Ela dormise la
ei, dar nimeni nu mai tinea minte data exacta, trecusera patru luni de atunci.
Se impaca din nou si cand Stefan Gheorghidiu pleaca la Dambovicioara,
fiind concentrat in armata, ca sublocotenent, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara
la Campulung, aproape de regimentul sau, de unde ea ii scrie aproape in fiecare
zi. In capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" care incheie "cartea intai" a
romanului, Ela il cheama "negresit" la Campulung "sambata sau cel mai tarziu
duminica". Ea pare schimbata, are o atitudine studiata, o distinctie menita "a
face impresie" si-l surprinde din nou pe Stefan cu pretentiile ei pragmatice.
Egoista si impertinenta, Ela se arata ingrijorata pentru viitorul ei in cazul in care
el ar muri in razboi, ii aminteste cu nerusinare ca ea l-a iubit si atunci cand era
sarac, apoi ii pretinde sa treaca pe numele ei "o parte din Hrele englezesti de la
Banca Generala". Stefan il vede in Campulung pe domnul G, nu se mai indoieste
ca "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant" si se hotaraste sa-i omoare pe

amandoi. Locotenent-colonelul pe care-l intalneste intamplator il obliga sa se

intoarca la regiment, asa ca nu-si duce la indeplinire planul de razbunare
impotriva celor doi presupusi amanti.
Ranit si spitalizat, Stefan Gheorghidiu se intoarce in Bucuresti, este primit
de Ela cu amabilitate si "o serie intreaga de demonstrate, care altadata m-ar fi
innebunit de emotie si placere", aratandu-se excesiv de grijulie. El se simte
acasa, langa Ela, instrainat definitiv, gandind nepasator: "sunt obosit, mi-e
indiferent chiar daca e nevinovata" si-i propune sa se desparta, desi candva "as
fi putut ucide pentru femeia asta [...] as fi fost inchis din cauza ei, pentru crima".
Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut "gasi alta la fel", Ela i se pare
acum banala, ca o reproducere a unui tablou original, "ceva uscat, fara viata".
Gandindu-se la suferintele care-l chinuisera din cauza Elei, Gheorghidiu se
simte detasat parca de sine si de tot ce a fost, "acum totul e parca din alt taram,
iar intre noi abia daca e firul de ata al gandului intamplator". Pentru el, este
femeia unica, prelungirea propriului eu, singura in stare sa-i inteleaga aspiratiile.
Drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiind
decisive.
Ela este un personaj modern, puternic individualizat in literatura
romanesca prin faptul ca nu apare ca personalitate distincta, cititorul fictiv
(naratarul) percepand-o prin mijlocirea personajului-narator subiectiv, care nu-i
acorda femeii nicio sansa de a se dezvinovati. Naratorul nu are acces la opinia
Elei privind dragostea lor si n-are cum sa cunoasca punctul de vedere al acesteia
in ceea ce priveste intensitatea sentimentelor sau propria loialitate, aspiratiile si
conceptia femeii.
SCENE SEMNIFICATIVE PENTRU RELATIA CELOR DOUA PERSONAJE :
Pana la primirea mostenirii de la unchiul sau avar,Tache, Stefan
Gheorghidiu traieste oarecum izolat de realtiatea inconjuratoare. Cuplul pe care
tanarul filosof il formeaza cu Ela constituie pentru cei din jur un model de iubire
si fidelitate conjugala. Primirea mostenirii de la unchiul sau, dupa scena
memorabila a cinei de familie,declanseaza criza matrimoniala si marcheaza
diferentele de perceptie a lumii dintre cei doi indragostiti.Pentru ca unchiul Tache
ii lasa cea mai mare parte din averea lui Stefan, mama si surorile
tanarului,precum si celalalt unchi, deputatul Nae Gheorghidiu, contesta
testamentul.In opinia lui Stefan,Ela se dovedeste interesata de bani, se implica in
discutiile despre mostenire si riposteaza indignata atunci cand simte ca sotul ei e
inselat.Atitudinea Elei il surprinde in mod dureros pe acesta,pentru ca ,asa dupa
cum marturiseste,ar fi parut ca Ela sa fie mereu feminina,deasupra discutiilor
acestea vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie protejata, nu sa intervina atat
de energic interesata. In opinia autorului,un om lucid,inteligent si constient de
propia-i valoare, Ela se dovedeste superficiala si frivola, lasandu-se in voia
tentatiilor moderne. Dintr-un orgoliu exagerat el refuza sa intre in competitie cu
ceilalti, fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-si schimbe
garderoba si sa adopte comportamentul superficial al celor apreciati de Ela.

Excursia la Odobesti este organizata de verisoara Elei,Anisoara,ce este

descrisa ca si o femeie ce are mania calatoriilor in banda. Inca din momentul in
care acestia erau in masina se putea observa caracterul infidel al sotiei,rugandu-I
de doua ori pe cei din masina sa coboare si sa faca schimb de locuri pentru a
putea sta langa domnul G., un avocat vag,modern si dansator pe care il
cunoscuse cu doua saptamani inainte. Din acest moment suspiciunea autorului a
crescut ,iar nevoia de absolut il determina pe acesta sa-si analizeze cu luciditate
starile si sa-si exagereze suferina.Cand au ajuns la destinatie si s-au dus sa
manance,Ela a intarziat si a trebuit sa mute pe toata lumea pentru a sta langa
domnul G. chiar daca sotul ei dorea sa i se alature pastrandu-i un scaun liber
langa el. Stefan incearca sa nu ia in serios aceste minciuni ,dar spre finalul mesei
Ela si avocatul au cerut clatite impreuna,iar acest gest a facut persoanele din jur
sa creada ca sunt impreuna ,facandu-l pe narator sa creada ca cei doi au devenit
foarte apropiati ,lucru ce la deranjat pe protagonist. Aceasta considera ca nu a
facut nimic reprorabil, ca nu s-a comportat astfel decat celelalte femei (toate
femeile fac la fel,ii raspunde ea sotului cand acesta o acuza ca i-a acordat prea
multa atentie unui strain) si ca sensibilitatea imposibila a autorului este aceea
care amplifica neintelegerile dintre ei.
INCHEIERE / CONCLUZIE :
Camil Petrescu va pastra formula narativa a romanului subiectiv, dar o va
rafina, va aduce pluriperspectivismul in romanul Patul lui Procust, analogia si
anticalofilia fiind trasaturi ale creatiei camilpetresciene. Drumul contientizrii
este mrturisit astfel de tefan Gheorghidiu: Drama rzboiului nu este numai
ameninarea continu a morii, mcelul i foamea, ct aceast permanent
verificare sufleteasc, acest continuu conflict al eului tu, care cunoate altfel,
ceea ce cunotea ntr-un anumit fel.