Ultima noapte de dragoste,

întâia noapte de război

de Camil Petrescu

Tema și viziunea despre lume

1. Particularitățile temei şi ale viziunii despre lume într-un roman subiectiv

Prin tema unei opere literare se înțelege aspectul general din realitate abordat în
creația literară respectivă. Tema aleasă de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre
lume, înţelegând prin aceasta modul în care scriitorul vede lucrurile, le înțelege și le
interpretează, precum și atitudinea și opinia lui faţă de aspectele realității înfățișate. Viziunea
despre lume sau perspectiva narativă într-o creație literară epică este, în esenţă, obiectivă
sau subiectivă, în funcție de tipul narațiunii și al naratorului sau de curentul literar căruia
aceasta îi aparține, putând însă suferi anumite nuanțări.
Viziunea subiectivă este specifică romanului modern de tip subiectiv, ea pornește de la
orientarea tematică și continuă cu structurarea modernă a conținutului, manifestată prin
nerespectarea cronologiei evenimentelor, iar la acţiune participă personaje aparţinând unor
anumite medii sociale și având puternice note individuale.Totodată, tehnica narativă constă în
relatarea întâmplărilor în mod subiectiv, prin folosirea unor procedee tipice prozei de analiză.

2. Evidenţierea unor trăsături specifice care fac posibilă

încadrarea textului în categoria romanului subiectiv

Categoriei romanului subiectiv îi aparține și opera literară ,,Ultima noapte de dragoste,

întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu, deoarece construcția subiectului şi discursul
narativ nu respectă cronologia evenimentelor, iar reacțiile personajului principal sunt
imprevizibile, nu mai apare naratorul omniscient și naraţiunea se face la persoana I, narator
fiind unul dintre personaje. Se accentuează individualitatea personajelor, autorul apelează la
memoria involuntară, la jurnal și la tehnica detaliului sufletesc, iar sub aspect stilistic,
sabiectivitatea este marcată prin exprimarea directa a trairilor prin folosirea monologului interior
si a stilului indirect liber.
Camil Petrescu insusi a teoretizat tipul de roman subiectiv in ,,Noua structură și opera lui
Marcel Proust” (1935) sustinând o perspectivá bazată pe „o privire inauntru” conform careia
punctul de sprijin in roman trebuie mutat in constiintă, iar scriitura trebuie sa se faca le persoana
I, folosind memoria involuntară şi respingând totodata calofilia, deoarece este opusa artei si
poate duce la mimetism.

3. Ilustrarea a patru elemente de structură, de compozitie si de limbaj

ale textului narativ studiat, semnificative pentru tema și viziunea
despre lume (actiune, conflict, constructia subiectului, modalităţi
de caracterizare a personajelor)
 O astfel de viziune subiectivă despre lume este prezentă şi in romanul „Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război”, apárut în 1930, este reflectată prin geneză, prin temă, prin
actiunea şi structura romanului, prin modul de prezentare a evenimentelor de catre personajul-
narator si prin comportarea acestuia.

In privinta genezei, la baza romanului sta in foarte mare măsură experienta personală a
autorului, iar partea a doua a cărţii, care incepe cu intâia noapte de război, este construita dupa
memonalul de campanie al autorului.
Tema principală a romanului este una psihologică, tipic subiectivă, şi anume drama
intelectualului insetat de absolut, dar ei i se subordonează, de fapt, două teme - iubirea si
rázboiul, acestea observându-se chiar din titlu și din cele doua párti ale romanului prima parte stā
sub semnul unei pasiuni, al geloziei, iar a doua parte sta sub semnul contactului nemijlocit cu
moartea pe front.
Ca orice roman subiectiv, această scriere contince aglomerare de detalil, iar cele două
planuri narative se impletesc, fără a respecta o anumită cronologie.
Astfel, Incipitul romanului este constituit de primul capitol al ,,Cärtii intái", intitulat „La
Piatra Craiului in munte", ce aparţine planului narativ prezent, unde facem curostintă cu Ştefan
Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent rezervist care participă la amenajarea fortificatiilor de pe
Valea Prahovei. O discuție de la popota, referitoare la achitarea unui bărbat care-şi ucisese soția
adulterină, il determină pe Ştefan Gheorghidiu să ceară o permisie pentru a merge la Campulung
pentru a-şi revedea soția pe care o bănuieşte de infidelitate
Discutia de la popota declanseaza memoria involuntara si eroul, în postura de personaj-
narator, isi aminteşte, începând cu al doilea capitol şi terminând cu al cincilea, evenimentele
apartinand planului narativ trecut: anii studentiei, Iogodna şi căsătoria sa cu Ela mostenirea
neasteptará prezenta cuplului in lumea mondena şi relatia lor cu Grigoriade, totul desfasurandu-
se pe o perioadă de aproximativ doi ani si jumătate. Odată cu capitolul al saselea intitulat „Ultima
noapte de dragoste”, ultimul al „Cartii intâi", acţiunea revine la planul narativ prezent şi aflăm
ca, in urma insistentelor pe lângă comandant, protagonistul primeste permisia dorită şi ajunge la
Câmpulung. Insa aici, întâlnirea cu sotia, pretentia acesteia de a trece o sumă de bani pe numele
ei si prezenta lui Grigoriade în oras ii adâncesc bănuielile şi îi sporesc gelozia. La aceasta
contribuie şi destăinuirile pe care le face colonelul, un cunoscut al lui Gregoriade, in timpul
drumului de intoarcere către fortificatiile de pe Valea Prahovei.
Toate celelalte sapte capitole ale Cartii a doua relatează evenimente care aparţin tot
planului carativ prezent, primele sase dintre acestea referindu-se la tema războiului, iar ultimul
revenind la finalul povestii de dragoste a protagonistului. Ränit pe front, spitalizat şi întors la
Bucuresti, eroul se eliberează de gelozie. dar renunta si la iubirea pentru Ela, renunţând astfel la
propriul trecut. Chiar daca Ştefan Gheorghidiu ia această hotărâre, finalul romanului este unul
deschis decarece eroul se află la Bucuresti doar într-o pertrisie, putând reveni oricând pe front
După cum se poate constata din conținutul şi din structura romanului, intre incipitul şi
finalul lui există atât o similitudine, cât și o relatie de opozitie. Similitudinea se observa din faptul
că ambele aparţin planului narativ prezent, marcând cu exactitate cadrul spatio-temporal, iar
cealaltă este o relatie de opozitie intrucât în incipit eroul este preocupat de ideea că soţia il
inşală, dar în final este indiferent față de aceeași supozitie devenită certitudine prin prezenta
scrisorii anonime.
 Deşi distincte, cele două părţi şi planuri narative, structurate in treisprezece capitole ale
romanului, sunt unificate prin prezența unei singure conştiinte, cea a personajului-narator, care
povesteşte întâmplările la persoana I şi se autodefineste. In roman există un plan narativ obiectiv
in care sunt incluse aspecte ale existentei concrete, relatate de Ştefan Gheorgidiu, personajul-
narator, la persoana I. Aspectele planului obiectiv sunt apoi translatate in planul subiectiv,
intrucât personajul-narator, protagonist al intamplarilor, este preocupat de o verificare si o
identificare a propriului eu, a echilibrului său sufletesc, apelând la autoanaliză, la introspectie, la
memoria involuntară sau la monologul interior si la stilul indirect liber.
In roman există atat conflicte exterioare, cat si interioare. Pe plan exterior există un
conflict intre membrii familiei care luptă pentru moştenite intre cei doi membri ai cuplului sau intre
imaginea reală şi cea idealizată a războiului. Conflictele interioare (intre certitudine şi
incertitudine, între încredere şi neîncredere intre realitate și iluzie) sunt mai puternice şi sunt
declanşate de cele exterioare, întrucât eroul trăieşte sub tirania conştiinţei absolute.
Viziunea subiectivă este dovedită de relatia sinuoasă, complicată dintre personajele
reprezentative ale romanului, Ştefan Gheorghidiu şi Ela, si de tehnicile narative (introspecţia,
stilul indirect liber, folosirea jumalului de campanie, intersectarea planurilor narative etc.).

4. Prezentarea a două episoade semnificative pentru tema și viziunea despre lume prezente în
text

Având în vedere conţinutul romanului și personajele care participă la acțiune, se poate

observa că există două episoade semnificative, câte unul în fiecare plan narativ. Primul este
excursia de la Odobeşti, când, prin comportarea ci, Ela trezește suspiciuni si declanşează in
sufletul lui Gheorghidiu o adevărată dramă, acesta fiind de-acum incolo macinat de o gelozie
cumplită. Al doilea episod semnificativ este acela care prezintă întoarcerea lui Ştefan
Gheorghidiu la Câmpulung pentru a o vedea pe Ela atunci când atlā şi de prezenta în oras a lui
Grigonade. Și acest moment produce o nouă furtună sufletească, dar izbucnirea războiului şi
grozaviile lui constituie o dramă mult mai puternică decât gelozia, ceea ce va avea ca urmare
renunţarea la iubirea pentru Ela.

5. Susținerea unei opinii despre modul în care

se reflectă tema și viziunea despre lume în roman

Privit în întregul său, romanul lui Camil Petrescu ilustrează atât prin conținutul său, prin
personaje, prin structură, cât şi prin unele elemente de formă o viziune subiectivă asupra lumii.
Astfel, se poate observa că în romanul lui Camil Petrescu aceasta se concretizează prin
contorsionarea subiectului şi a discursului narativ, prin imprevizibilitatea reacțiilor personajelor,
prin diversitatea procedeelor de analiză și de tehnică narativă. Totodată, autorul pătrunde în
lumea interioară a personajului şi analizează impactul evenimentelor asupra constiintei acestuia.
De aceea, toate evenimentele sunt prezentate dintr-o perspectivă unică, individuală,
accea a personajului narator care filtrează prin conştiinţă faptele, atitudinea, gesturile şi cuvintele
celorlalti.