Subiectul II

Caracterizarea personajului Pintea din “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici:

Fragmentul dat din “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, prezinta situatia carciumei dupa ce a fost luata in
arenda de Ghita, punand in valoare mai ales caracterizarea personajului Pintea.

Jandarmul Pintea este caracterizat direct de naratorul obiectiv, acesta realizandu-I detaliat portretul fizic
(“om scurt si indesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti…”, dar si cel moral (“om asezat si tacut la
fire, cu care Ghita se facuse prieten bun”). Dupa ce “Moara cu noroc” a fost transformata in han, toate
discutiile despre nenorocirile intamplate acolo au incetat, iar precum jandarmul trecea mereu sa-si vada
prietenul carciumar, locurile erau lipsite de orice risc.

Tor direct este ilustrat faptul ca Pintea se simtea bine la carciuma, se apropiase de sotia lui Ghita, Ana, si
de copiii lui si “pleca totdeauna anevoie”. Se remarca faptul ca Ghita nu vorbise niciodata cu Pintea
“intre patru ochi”, insa cei doi au simtit din prima clipa ca pot deveni prieteni buni si ca se pot ajuta la
nevoie. De asemenea, bunatatea si increderea lui il determina sa fie “orisicand gata sa dea cu ciomagul
daca cineva […] ar fi indraznit sa-l graiasca de rau pe Ghita”. Legatura celor doi se pastreaza, intrucat in
momentul in care Lica ramane peste noapte la Ghita, carciumarul ar fi dorit sa fi ramas si Pintea cu el,
pentru a se simti mai in siguranta.

Asadar, jandarmul Pintea reprezinta tipul justitiarului, acesta fiind unul dintre motivele pentru care
Ghita mai are inca speranta ca il poate infrunta pe Lica, facandu-se dreptate.